Traducere:

In anumite imprejurari, putine sunt orele din viata care sa fie mai placute decat ora
consacrata ceremoniei ceaiului de dupa-amiaza. Exista imprejurari cand fie ca bei ceaiul
sau nu- unii bineinteles n-o fac nicicand- ocazia in sine este incantatoare. Cele care imi
staruie in minte acum la inceputul aceste simple povestiri, ofereau un admirabil cadru
pentru o delectare pura. In instrumentele acelei mici petreceri fusesera asezate pe pajistea
unei vechi vile englezsti de tara, in toiul unei dupa-amiezi splendide de vara. Trecuse o
parte a dupa-amiezei, dar mai ramasese mult din ea si vremea care a mai ramas era de o
minunatie rara. Mai erau destule ore pana la amurg, insa lumina puternica a verii isi
potolise navala, aerul devenise molcom, umbrele zaceau lungi pe iarba deasa si moale. Se
alungeau insa alene iar privelistea exprima acel simtamant al tihnei care sti ca va mai
dura si care este poate principalul izvor de bucurie intr-un asemenea peisaj si la aceasta
ora. De la orele 5 pana la 8 seara se scrge in anumite ocazii o mica eternitate; dar intr-o
ocazie ca aceea, intervalul de timp putea sa fie doar o eternitatea placerii. Persoanele in
cauza sorbeau in liniste din aceasta defatare si nu faceau parte din sexul care opteaza de
obicei pt ceremonia amintita. Umbrele de pe pajustea perfect neteda erau drepte si
coaroase; era umbra unui batran astezat intr-un fotoliu impletit si adanc langa masa joasa
pe care se sevise ceaiul, si umbrele a doi tineri care se plimbau schimband cate o vorba ,
prin fata lui. Bartanul tinea ceasca in mana; era o ceasca neobisnuita de mare, pictata in
culorii vii si avand un model diferit de restul serviciului. Isi bea ceaiul pe indelete,
tinanad ceasaca vreme indelungata in dreptul barbiei si stand cu fata intoarsa spre casa.
Cei doi tineri sau isi terninasera ceaiul sau farmecul acestei ocazii ii lasa indiferenti.
Fumau si continuau sa se plimbe. Unul dintre ei arunca in rastimpuri, trecnad pe langa el,
cate o privire atenta spre omul mai varsnic, care nu isi dadea seama ca era observat si
sedea cu ochii atintiti pe fatada rosie si impunatoare a locuintei sale. Casa ce se inalta
dincolo de pajiste era un edificiu in stare sa rasplateasca o asemenea considertatie, fiind
cel mai caracteristic clement in tabloul specific englezesc, pe care m-am incumetat sa-l
zugravesc.