Corneliu Vadim Tudor a murit, luni dupa-amiaza, in urma unor complicatii grave.

Medicii de la Spitalul Militar din Bucuresti nu au putut sa-i salveze viata, desi au incercat pana in
ultimul moment sa il readuca la viata.
Dumitru Dragomir, prieten cu Vadim Tudor, a dezvaluit ca acesta si-a prezis moartea intr-o ultima
poezie intitulata ULTIMA CAFEA.

POEM INEDIT
ULTIMA CAFEA
Hai, Moarte, s bem o cafea
i-o fac cu caimac, aromat
Mai leapd-i coasa cea grea
i mantia asta ciudat.

Te rog s iei loc n fotoliu

Nu m supr dac fumezi
Dup cine eti, Moarte, n doliu?
De ce tot suspini i oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua

Nu te grbi, c te frigi
Mai las-mi pe cer, nc, steaua
Dac eu am s mor, ce ctigi?

Ai venit s m iei n persoan

Prea mare onoare mi faci
Din toat specia asta uman
Numai pe mine m placi?

Hai s-i ghicesc n cafea

E bine s tii ce te-ateapt
O cumpn grea vei avea
Dar tu te descurci, eti deteapt.

Eti tot timpul n criz de bani

Aici, te asemeni cu mine
De ce s fim noi dumani?
Eu te-neleg cel mai bine.

Lumea te aplaud de departe

n zvon de corrid, ol!
Fii bun i-ntoarce-te, Moarte
S vd: dup tine ce e?

Acum eti captiv la mine

Am vrut s-i art, draga mea
C nu-mi este fric de tine:
i-am pus oricioaic-n cafea.

Corneliu Vadim Tudor

Noaptea de duminic spre luni
6 spre 7 septembie 2015