CAPITOLUL I

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS

Totalitatea organelor predominant din tesutul nervos specializat in receptionarea,

transmiterea si prelucrarea informatiilor (excitatiilor) culese din mediul extern sau intern,
formeaza sistemul nervos.
Rolul sistemului nervos:
Face legatura dintre organism si mediul inconjurator,
Coordoneaza si regleaza activitatea tuturor tesuturilor si organelor,
Stimuli primiti sub forma influxului nervos sunt analizati si pe baza lor se elaboreaza
comenzi ce sunt trimise spre toate organele si sistemele.
Aceste functii se realizeaza in principal prin acte reflexe care au la baza arcurile
reflexe formate din : Receptor, cale aferenta, centrul nervos, cale eferenta, efector.
Sistemul nervos este impartit in:
Sistemul nervos somatic sau al vietii de relatie,care asigura legatura organism-mediu
exterior.Acesta se imparte in:
S.N. central encefal + maduva spinarii,
S.N. periferic-nervi cranieni + nervi spirali.
Sistemul nervos vegetative autonom care asigura coordonarea functionarii organelor
interne. Acesta este format din: o portiune centrala situata in maduva spinarii si trunchiul
cerebral si o portiune periferica ganglioni+ fibre nervoase vegetative.
I Encefalul

Encefalul eate impartit in trei zone:

Creierul mare,
Trunchiul cerebral,
Cerebelul.
Creierul mare este impartit:
in doi lobi frantali,
doi lobi parietali,
doi lobi temporali
doi lobi occipital.
Lobul frontal este sediul neuronului motor central ,deci sediul miscarilor voluntare;
leziunile lobului frontal se insotesc de tulburari motorii(paralizii), tulburari in exprimarea
verbal si scrisa, tulburari de comportament.
Lobul parietal este sediul cortical al analizatorului sensibilitatii generale;
Lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizatorului auditiv;
Lobul occipital este sediul capatului cortical al analizatorului visual
Este important de notat faptul ca functia vorbirii este localizata in partea stanga pentru toti
dreptacii si pentru majoritatea stangacilor.

Diencefalul
Diencefalul este format din:
Talamusul-releu pentru sensibilitatile, cu exceptia celor olfactive, vizuale si auditive;
Metatalamusul, releu al sensibilitatilor vizuala si auditive;
Hipotalamusul centrul superior de integrare, reglare si coordonare ale principalelor functii
ale organismului, secretia endocrina,termoreglarea, digestia prin centrii foamei, setei si
satietatii, ritmul somn-veghe.
Emisferele cerebrale
Emisferele cerebrale prezinta partea cea mai voluminoasa a sistemului nervos central,
legate intre ele prin comisurile creierului, in interior sunt ventriculii laterari I, II.
Activitatea mai complexa a membrului drept psi localizarea centrului vorbirii in
emisfera stanga determina asimeria de volum, emisfera stanga fiind mai dezvoltata la
dreptaci.
Emisferele cerebrale prezinta trei fete: lateral,mediala si inferioara(bazala).
Pe fata lateral se observa doua santuri mai adanci: fisura laterala a lui Sylvius si santul
central Rolando. Aceste santuri delimiteaza patru lobi: lobul frontal, situate inaintea santului
central: lobul parietal, deasupra scizurii laterale; lobul temporal sub fisura lateral; lobul
occipital situate in partea posterioara.
Santurile mai putin adanci inpart lobul in in giri.
Ca si la cerebel, substanta cenusie este dispusa la suprafata, formand scoarta
cerebrala, si, inprofunzime formand nucleii bazali(corpii striati).
Substanta alba inconjoara ventriculii cerebrali I si II.
Corpii striati reprezinta nuclei importanti ai sistemului extra piramidali si sunt
situati deasuora si lateral de talamus.
Scoarta cerebral
Reprezinta etajul superior de integrare a activitati sistemului nervos.
Substanta alba a emisferelor cerebrare este formata din fibre de proiectie, comisurale
si de asociatie.
Fibrele de proiectie unesc in ambele sensuri scoarta cerebrala cu centrii subiacentii.
Fibrele comisurale unesc cele doua emisfere formand corpul calos, formixul(trigonul
cerebral) si comisura alba anterioara.
Fibrele de asociatie leaga regiuni din aceeasi emisfera cerebrala.
Scoarta cerebrala cuprinde paleocortexul si neocortexul.
Paleocortexul (sistemul limbic)
Are conexiuni intinse cu analizatorul olfactiv, hipotalamus, talamus, epitalamus si mai
putin cu neocortexul.
Paleocortexul ocupa o zona restransa a emisferelor cerebrale,Este alcatuit din doua
straturi celulare si este sediul proceselor psihice afectiv-emotionale si comportament instictiv.
Functiile neocortexului se grupeaza in: senzitive, asociative si motorii.
Functiile senzitive se realizeaza prin segmentele corticale ale analizatorilor.

Functiile asociative realizeaza perceptia complexa a lumii inconjuratoare si semnificatia

diferitelor senzatii.
Functiile motorii. Emisferele cerebrale controleaza intreaga activitate motorie somatica,
voluntara si involuntara.

Reflexele condiionate i necondiionate

Reflexul neconditionat este innascut si este caracteristic speciei umane: reflexul
alimentar, reflexul de aparare.
Reflexul conditionat este un raspuns,, invatat pe care centrii nervosi il dau unui
stimul initial indiferent.
Reflexele conditionate fata de ce le innascute se inchid la nivelul cortical. Ele se
sting daca stimulul conditionat nu este intarit din timp in timp prin cel absolut( inhibitie
corticala).
La baza tuturor activitatilor nervoase stau doua procese: excitatia si inhibitia.
Excitatia este procesul nervos activ care se manifesta prin initierea unei activitati
sau amplificarea uneia preexistente.
Inhibitia este tot un proces activ care se manifesta prin diminuarea sau sistarea unei
activitati anterioare.
Ambele procese sunt extrem de mobile, putand iradia pe o suprafata corticala sau sa
se concentreze intro zona limitata.
Trunchiul cerebral
Este format din trei etape: bulb(maduva prelungita), puntea lui Vorolio si
mezencefalul.
In trunchiul cerebral isi are originea zece din cele doisprezece perechi de nervi
cranieni. Bulbul puntea si mezencefalul sunt sediul unor reflexe somatice si vegetative:
salivator, de deglutitie, de voma, tuse, stranut, masticator, cardioacceleratoi, cardioinhibitatori,
de clipire, de acomodare, fotomotor si lacrimal.
Cerebelul ocupa fosa posterioara a craniului, fiind separat de emisferele cerebrale
prin cortul cerebelului,
. Este situat inapoia bulbului si a puntii, cu care delimiteaza cavitatea ventriculului IV.
Are forma unui fluture, prezentand o portiune mediana,vermisul si doua portiuni
laterale,voluminoase , numite emisfere cerebrare.
Cerebelul este legat de bulb, punte si mezencefal prin pedunculii cerebrali inferiori,
mijlocii si superiori ce conin fibre aferente si eferente;
Suprafata cerebelului este brazdata de santuri paralele cu diferite adancimi.
Lobi sunt: anterior(neocerebel), posterior (paleocerebel) si floculo madular(arhicerebel).
Scoarta cerebeloasa inconjoara alba centrala, care trimite prelungiri in interior, dand,
aspectul unei coroane de arbore, ,,arborele vietii
.In interiorul masei de substanta alba se gasesc zone de substanta cenusie, care formeaza
nucleii cerebelului.
Extirparea cerebelului produce astemie(scaderea fortei voluntare),astazie (tulburari
ale ortostatismului) si atonie(diminuarea tonusului muscular).
Dupa cateva luni tulburarile se diminueaza pein compensare corticala.

II

Mduva spinrii

Este partea sistemului nervos central, adapostita in canalul vertebral.

Maduva spinarii contine, structural, o materie cenusie in forma de H (corpuri celulare
nervoase, inconjurate de materie alba care este impartita in trei perechi de coarne, potrivit
localizarii lor: anterioare, laterale si posterioare.
Coarnele anterioare ale substantei cenusii sunt motorii, cele posterioare sunt
senzitive iar cele laterale au functii vegetative.
Substanta alba este formata din cai motorii descendente si cai senzitive ascendente.
SNC este acoperit de membrane cu rol trofic si de protectie numite meninge.
Cele trei foite meningeiene sunt:
din dura mater- o structura fibroasa rezistenta si separata de peretii canalului vertebral
prin spatiul epidural;
arahnoida are o structura conjunctiva si este separata de piamater printrun spatiu care
contine lichidul cefalorahidian (LCR);
piamater este o membrana conjunctiva vasculara cu rol nutritiv , inveleste maduva la
care adera patrunzand in santuri si fisuri, in grosimea ei se gasesc vase arteriale.
Maduva are doua functii: reflexa si de conducere.
Functia reflexa este indeplinita de catre neuronii somatici si vegetativi. Principalele
reflexe spinare somatice sunt reflexele miotatice si nociceptive dar si reflexul de mers.
Reflexele miotatice constau in contractia brusca a unui muschi caraspuns in intinderea
tendonului sau. Reflexul se pune in evidenta lovind cu un ciocan de cauciuc tendonul
muschiului.In mod curent aceste reflexe se cerceteaza la nivelul tendonului lui Ahile (reflexul
ahilian) si la tendonul de insertie a muschiului cvadriceps pe gamba (reflexul rotulian).
Reflexele miotatice sunt monosinaptice.
Centrul reflexului miotatic este chiar sinapsa dintre neuonul senzitiv si cel motor.
Calea eferenta este axonul motor iar efectorul, fibra musculara striata.
Reflexele miotatice au rol in mentinerea tonusului muscular si a pozitiei corpului.
Reflexele nociceptive constau in retragerea unui membru ca raspuns la stimularea
dureroasa a acestuia fiind reflexe de aparare.
Receptorii sunt localizati in piele si sunt mai ales terminati in nervoase libere.
Caile aferente sunt prelungiri( dendritele) ale neuronilor din ganglionul spinal.
Centrii sunt polisinaptici formati din neuroni senzitivi de ordinul al doilea , neuroni de
asociatie si neuroni motori.
Calea eferenta este reprezentata de axonii neuronilor motori iar efectorul este muschiul
flexor care retrage mana sau piciorul din fata agentului cauzator al durerii.
Reflexele polisinaptice prezinta proprietetea de a iradia la nivelul SNC antrenand un
nunar crescut de neuroni la elaborarea raspunsului.
Reflexele spinale vegetative
In maduva spinarii se inchid reflexele de reglare a vasomotricitatii(reflexe
vasoconstrictoare si vasodilatatoare), sudorale, pupilodilatatoare,cardioacceleratoare, de
mictiune, de defecatie si sexuale.
Functia de conducere a maduvei spinarii este asigurata de caile ascendente si
descendente prezentate anterior , dar si de cai scurte , de asociatie.
Reflexul
Mecanismul fundamental de functionare a sistemului nervos este actul reflex .reflexul
reprezinta reactia de raspuns a centrilor nervosi la stimularea unei zone receptoare. Termenul

de reflex a fost introdus de catre matematicianul si filozoful francez rene descartes (15961650).raspunsul reflex poate fi excitator sau inhibitor.
Baza anatomica a actului reflex este arcul reflex alcatuit din 5 componente anatomice
:receptorul ,calea aferenta ,centrii nrevosi ,calea eferenta si efectorul
Receptorul este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de potentiali
gradate proportional cu intesitatea stimulului. Majoritatea receptorilor sunt celule epitoriale,
diferentiale si specializate in celule senzoriale(gustative, auditive, vestibulare). Alti receptori
din organism sunt corpusculii senzitivi-mici organe pluricelulare alcatuite din celule, fibre
conjunctive si terminatii nervoase dendritice. Uneori rolul de receptor il indeplinesc chiar
terminatiile butonate ale dendritelor. La nivelul receptorului are loc transformarea energiei
stimulului in impuls nervos. In functie de provenienta stimulului se deosebesc:
Exteroreceptori- primesc stimulii din afara organismului
Interoreceptori-primesc stimulii din interiorulorganismului
Proprioreceptori- primesc stimuliide la muschi ,tendoane , articulatii si informeaza
despre pozitia corpului si permit controlul miscarii ,in functie de tipul de energie pe care o
prelucreaza
Chemoreceptori- stimulati chimici :muguri gustativi ,epiteliul olfactiv, corpii
carotidieni si aortici,nociceptoriisunt considerati ca facand parte din aceasta categorie
deoarece sunt stimulati de substante chimice eliberate de celulele distruse
Fotoreceptori-sunt stimulati de lumina :celule cu conuri si bastonase
Termoreceptori-raspund la variatiile de temperatura :terminatii nervoase libere
Mecanoreceptori- stimulati de deformarea membranei celulare:receptori pentru tact,
vibratii si presiune .
In functie de viteza de adaptare :
Fazici-raspund cu o crestere a activitatii la aplicarea stimulului, dar , in ciuda
mentinerii acestuia ,activitatea lor scade ulterior:receptorul olfactiv
Tonici-prezinta activitatea relativ constanta pe toata durata aplicarii
stimulului:receptorul vizual
La nivelul receptorului are loc traducerea informatiei purtate de stimul in informatie
nervoasa specifica (impuls nervos ).
Calea aferenta receptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice ale
neuronilor senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni.prin centrii
unui reflex se intelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participa la actul
reflex respectiv.
Sistemul nervos periferic
Ststemul nervos periferic(snp) contine prelungirile neuronilor care constituie nervii pe
traiectul carora se pot gasi si ganglioni (aglomerari de corpi neuronali situati in afara snc;cei
senzitivi sunt asezati pe radacina posterioara a nervilor spinali si pe traiectul unor nervi
cranieni si sunt alcatuiti din neuroni senzitivi;cei vegetativi se afla de o parte si de alta a
coloanei vertebrale in apropiere de viscere sau in peretele acestora si sunt alcatuiti din neuroni
vegetativi). Prelungirile axonilor sunt :axonul (prin care influxul nervos pleaca de la celula )si
dendritele (prin care influxul vine la celula) .
Corpii neuronali formeaza substanta cenusie a sistemului nervos iar prelungirile acestora
formeaza substanta alba
Nervii periferici sunt fascicule de nervi individuali care sunt fie senzitivi ,fie motori sau
micsti . din nervii periferici fac parte nervii cranieni in numar de 12 perechi nervii rahidieni .

Nervii cranieni transmit mesaje de la si catre muschii care-i prmit persoanei miscarea si
activitatile zilnice .
Sistemul nervos vegetativ
Sistemul nervos vegetativ isi poate coordona activitatea si independent de vointa; de
aceea este numit si sistemul nervos autonom. Activitatea sa este reglata de segmentele
superioare ale SNC si de scoarta.
Sistemul nervos vegetativ coordoneaza activitatea organelor interne: bataile inimii,
presiunea sanguina, distributia sangelui, frecventa miscarilor respiratorii, secretiaendocrin
prin reglarea functiilor cardiovasculare, respiratorii si endocrine.
Simpaticul si parasimpaticul exercita asupra fiecarui organ actiuni antagoniste: unul
stimuleaza, celalat inhiba.
Influxul simpatic creste activitatea cardiaca intimp ce influxul parasimpatic o diminua.
Excitatia simpatica mareste catabolismul in timp ce parasimpaticul creste anabolismul.
Prin aceste actiuni antagoniste, se favorizeaza mentinerea homeostaziei.

Capitolul II
Accidentul vascular cerebral
2.1 DEFINIIA
Accidentele vasculare cerebrale sunt suferinte grave ale sistemului nervos central
determinate de modificari circulatorii cerebrale, caracterizndu-se prin pierderea
mobilitatii unei parti din corp, asociata sau nu cu tutlburari de echilibru senzitivsenzoriale
si de limbaj.

2.2 ETIOLOGIE
In etiologia AVC intervin trei categorii de factori:
Factori de risc
Varsta -40-45 de ani AVC hemoragic
-peste 60-65 de ani AVC ischemic
Sexul
AVC are o incidenta aproximativ egala la cele doua sexe, totusi hemoragia cerebrala,
ca si infarctul cerebral, apar mai des la barbati.
Factorul nervos
Starile de incordare psihica si emotionala au o neta actiune nefavorabila asupra
organismului in ansamblu. Ele induc descarcari repetate si masive de catecolamine cu efecte
hiperglicemiante, hipertensive si aterogene;
De obicei factorul nervos actioneaza cu alti factori de risc: cofeina, alcool, nicotina,
toxice.
Cofeina in consumul excesiv de cafea poate fi considerata un factor de risc;

tutunul este un factor nociv prin faptul ca nicotina are un efect vasoconstrictor si
tahicardizant;
Alcoolul reprezinta un factor de risc prin urmatoarele mecanisme>: creste grasimile
circulante in sange, intensifica unel tulburari de coagulare sanguina, mareste concentratia de
acid uric in sange, creste secretia de catecolamine si insulina.
Factori determinani
HTA fiind un factor care modifica structura peretelui vascualar, avand rol major in
provocarea hemoragiei cerebrale.
Impreuna cu HTA intervin si factorii de risc care favorizeaza aparitia accidentelor
vasculocerebrale cum ar fi:
diverse cardiopatii,
arteroscleroza,
arteriiopatii de cauze variate,
toxice,
boli sanguine.
Arteroscleroza cerebrala este frecventa si importanta in etiologia hemoragiei cerebrale.
Ea este implicata in producerea structurii vasculare, cauzatoare de revarsate hemoragice ale
creierului. Poate sta la originea unor anevrisme la nivel cerebral.
Factori declasani
Traume psiho-afective, starile de incordare, starile conflictuale, starile de tensiune
emotionala, oboseala fizica., excesele alimentare si/sau alcoolice, insolatia, variatiile bruste de
temperatura si de presiune, prezenta unor dureri viscerale.

2.3 TABLOUL CLINIC

Tabloul clinic al avc este diferit in functie de forma clinica si etiologica a acestuia.
AVC ischemic sau infarct cerebral are urmatoarele caracteristici:
Accident vascular ischemic tranzitor are diferite manifestari clinice in functie de localizare.
Astfel:
AIT in teritoriul carotidian: tulburari de vedere la un ochi (cecitate monoculara, afazie
(tulburari de vorbire si/sau de intelegere a vorbirii), deficit motor (hemiplegie facio-brahiala,
monioplegie crurala), tulburari de sensibilitate segmentara (brahial, crural);
AIT in teritoriul VB: criza de drop-attack cadere brusca, fara pierderea starii de
constienta; deficit motor (paraplegie, tetraplegie, tulburari de sensibilitate pentru jumatae din
corp); paralizii de nervi cranieni (III - XII) insotite de deficit motor sau tulburari de
sensibilitate in membrele de partea opusa nervului cranian paralizat; mutism akinetic (se
datoreaza AIT atunci cand este raqpid reversibil sub 24 ore); vertij (sindrom vestibular);
fenomene cerebeloase (tulburai de meras si echilibru, tulburari in coordonarea miscarilor)
Accident vascular ischemic constituit
Semnele clinice de atac ischemic constituitdifera in functie de localizare:
In teritoriul carotidian
La nivelul arterei carotide interne: tulburari de vedere la un ochi si deficit motor la
membrele de partea opusa.

La nivelul arterei cerebrale anterioare: paralizia membrului pelvin de partea opusa si

tulburari psihice (depresie, apatie sau din contra euforie).
La nivelul arterei cerebrale medii obstructia partiala in ramificatiile superficiale produce
un deficit motor la nivelul unui membru superior si a unei jumatati a fetei de partea opusa a
arterei, ischemice la care se asociaza (in leziunile de emisfera stanga) si afazia;
Obstructia totala a carotidei se manifesta prin hemiplegie facio-brahio-crurala +
somnolenta si/sau stare comatoasa + devierea globilor oculari spre partea opusa paraliziei +
hemianospie (bolnavul nu percepe campul vizual de partea paralizata) + tulburari de
sensibilitate la nivelul segmentelor paralizate + tulburari vegetative mai mult sau mai putin
grave in raport de edemul cerebral (importanta acestuia). Daca bolnavul afre globii oculari
orientati spre o parte si paralizia membrelor de partea opusa, leziunea este localizata in
emisfera cerebrala de partea spre care sunt indreptati globii oculari (bolnavul priveste spre
leziune).
La nivelul arterei bazilare, ischemia poate produce: tulburari de constienta (coma) +
tetraplegie + tulburari respiratorii + paralizii de nervi cranieni. In formele grave evolutia este
rapida spre deces.
In ischemia bulbului rahidian se pot observa paralizia nervilor IX, X, XI, XII: tulburari
de deglutitie, de fonatie, de troficitate a limbii, de sensibilitate a vaslului palatin, amigdalelor,
faringelui + deficit motor la nivelul membrelor sau un sindrom piramidal cu ROT vii si
semnul Babinski pozitiv + tulburari de sensibilitate la nivelul membrelor + nigstagmus +
vertij si tulburari de echilibru + dispnee.
In ischemia puntii se pot observa paralizia nervilor VI. VII, VIII: paralizia miscarii
globilor oculari, paralizie faciala, surditate sau hipoacuzie + tulburari respiratorii, tulburari ale
starii de constienta. Daca bolnavul are globii oculari indreptati spre membrele paralizate,
lezarea este in trunchiul cerebral, bolnavul isi priveste membrele paralizate.
In ischemia mezencefalului se pot observa paralizia de nervi oculomotori III, IV +
peticit motor al membrelor de partea opusa globului ocular paralizat + tulburari de
sensibilitate + semne de siferinta cerebeloasa, modificari de tonus muscular, miscari
involuntare.
Obstructia arterelor cerebrale posterioare si a ramurilor sale se manifesta in raport cu
localizarea leziuniii prin tulburari de vedere, cerebeloase, miscari involuntare.

Accidentul vascular hemoragic

Hemoragia subarahnoidiana
Etiologia acestei afectiuni este reprezentata aproape in totalitate de ruperea unei
malformatii vasculare, anevrism, angiom.
Semnele clinice se grupeaza: cefalee + semne de iritatie meningeene + LCR hemoragic
Debutul poate fi supraacut: bolnavul este comatos de la inceput + crize de rigiditate
decerebrata + tulburari vegetative mari, evolutia fiind rapida spre deces.
In forma cu debut acut bolnavul acuza cefalee si treptat starea de constienta se altereaza
asociindu-se semne de HIC (varsaturi, tulburari vegetative, paralizii de nervi VI + redoare de
ceafa).
Semnele de iritatie meningeene sunt: redoare de ceafa, dureri in rahis cu probe de
elongatie pozitive, atitudine in cocos de pusca, fotofobie, impunandu-se evident diagnosticul
diferential cu meningita unde este prezent tabloul infectios.
Hemoragia cerebrala

Hemoragia cerebrala difuza: bolnavul deobicei obez si cu HTA de varsta relativ tanara (4045 ani) poate prezenta unele semne care anticipeaza producerea hemoragiei manifestate prin
cefalee, varssaturi, ameteal cateva zile.
Daca hemoragia este masiva, fulgeratoare, bolnavul intra in coma de la inceput, cu
tulburari mari vegetative (respiratie stertoroasa + reactie febrila + incotintenta sfincteriana +
tahicardie cu extrasistole + transpiratii abundente + cresterea TA, fata este cianozata,
congestionata, crizele de rigiditate decerebrata completeaza tabloul clinic extrem de grav iar
decesul survine la 1-2 zile.
Forma acuta se manifesta prin alterarea starii de constienta, bolnavul prezinta crize de
epilepsie si tulburari vegetative cu modificari respiratorii, hipertermie, incontinenta
sfincteriana.
In hemoragiile de mica intensitate starea de constienta a bolnavului este pastrata, clinic
se manifesta prin cefalee, varsaturi, vertij, tulburari de vorbire, somnolenta, obnubilare, crize
de epilepsie, deficit motor la nivelul unor segmente.

2.4 EXAMEN OBIECTIV GENERAL

Examenul neurologic va fi efectuat intotdeauna de catre nedicul neurolog. Si are mare

importanta in stabilirea diagnosticului pozitiv eoarece evidentieaza semne clinice importante
si specifice pentru fiecare forma clinica de avc . Examenul neurologic cuprinde :
Atitudinea- este caracteristica pentru unele afectiuni neurologice:
In hemiplegia flasca bolnavul este culcat in pat, membrele paralizate sunt inerte, iar bolnavul
nu misca decat membrele de pe partea sanatoasa;
n hemiplegia spastica-atitudinea este dictate de hipertonia de tip piramidal care
predomina la membrul superior pe flexori, iar la menbrul inferior pe extensori;
Semne meningeale- apar in meningite, hemoragii meningiene. In afara de cefalee,
varsaturi in jet- fara effort- apare redoarea de ceafa . Alte semen semne meningeale sunt:
Kerning I, Kerning II, Brudzinski.
Examenul nervilor cranieni- va fi efectuat pe rand, incepand cu perechea I si
terminand cu perechea XII-a.
perechea I- nervii olfactivi;
perechea a II-a- nervii optici examenul acuitatii vizuale;
-examenul campului visual
-examenul fundului de ochi.
perechea III,IV,VI- nervul oculomotor comun (III), nervul oculomotor extern (VI), nervul
patetic (IV):
examenul motilitatii globilor ocular;
examenul pupilei si a reflexelor pupilare.
perechea V-a- n.trigemen:
examenul motilitatii mandibulei (functia motorize);
examenul reflexului cornean (functia senzitiva).
perechea a VII-a-n. facial:
tulburarile motorii se manifest ape jumatate de fata inervata de nervul respective lezat (drept
sau stang).
perechea a VIII-a- acustico- vestibular:
cuprinde functia auditiva (component cohleara)
functia vestibulara (component vestibulara).
perechea IX, X,,XI- glosofaringian (IX), pneumogastric (X), spinal (XI):

examenul fonatiei si deglutitiei pentru soloed si lichide.

perechea XII-a- hipoglos
examenul formei si miscarilor limbii.
Ortostatiunea- este mentinerea la vertical a echilibrului static prin actiunea
antigravitativa a unor grupe musculare ale trunchiului in raport cu pozitia capului in spatiu. Se
examineaza punand bolnavul sa stea in picioare cu membrele inferioare cat mai apropiate.
Mersul- este cercetat punand bolnavul sa mearga si privindu-l din fata si din spate
pentru a aprecia marimea bazei de sustinere, pozitia membrelor inferioare si superioare, felul
cum isi balaseanza membrele pe langa corp, pozitia trunchiului.
Examenul motilitatii active- se face cerand bolnavului sa faca miscari pe rand in toate
segmentele corpului. Se va analiza nu numai posibilatatea de a face miscarea ci amplitudinea
ei si viteza cu care se executa.
Examenul motilitatii pasive- inseamna cercetarea tonusului muscular care poate fi
exagerat (hipertonie) sau diminuat (hipotonie). Aceasta se pune in evidenta prin palparea
musculaturii- se constata fie diminuarea consistentei (hipotonie) sau exagerarea ei
(hipertonie).
Examenul fortei musculare- se face fie opunandu-se unei miscari pe care bolnavul
incearca sa o execute, fie cerand bolnavului sa mentina anumite pozitii.
Miscarile involuntare- pot fi spontane sau provocate de o anumita manevra: apar in
stare de repaus sau in timp ce bolnavul efectueaza o miscare. Miscarile involuntare sunt:
tremuraturi, fibrilatii, fasciculatii, mioclonii, miscari coreice, hemibalice, atetozice, ticuri.
Examenul reflexelor- reflexul este definit ca un raspuns motor, vasomotor sau secretor,
produs prin intermediul sistemului nervos, la un stimul din mediul extern sau intern.
Toate actele reflexe sunt controlate de creier.
Reflexe osteotendinoase- se obtin prin percutia muschiului explorat. Reactia de
raspuns se poate limita la o simpla contractie muscular fara deplasarea segmentului
corespunzator sau antreneaza o miscare a carei amplitudine variaza.
Principalele reflexe osteotendinoase sunt: bicipital, tricipital, stilo- radial, cubito- pronator,
rotulian, achilian, medio- plantar.
Reflexe de postura- in clinica se examineaza doua categorii de reflexe de postura:
Reflexe de postura generale- care se declanseaza prin fenomenul de impingerebolnavul fiind in ortostatiune;
Reflexe de postura locale- constau in contractia tonica a unui muschi in momentul
incheierii miscarii de apropiere a capetelor de insertie a muschiului respective. Pozitia
imprimata de examinator tinde sa se mentina foarte scurt timp. Aceste reflexe sunt: reflexul de
postura ale bicepsului, a halucelui, a gambierului anterior.
Reflexe cutanate- se examineaza excitand tegumentele cu un zc. In principiu reactia de
raspuns se traduce printr-o contractie muscular. Cele mai importante sunt:
Reflexe cutanate abdominal
Reflexe cremasteriene
Reflexul cutanat plantar.
Reflexe mucoase:
Reflexul cornean- consta in miscarea de clipire bilateral la atingerea cu un tampon de
vata a marginii laterale a corneii;
Reflexul velo-palatin- la atingerea cu spatula a fetei posterioare a valului palatin, apare
o senzatie de grata si miscare de deglutitie;
Reflexul faringian- ls stingerea cu o spatula a peretelui posterior al faringelui apare
contractia muschilor faringieni cu aparitia senzatiei de voma.
Reflexe vegetative- au valoare redusa in stabilirea diagnosticului neurologic.

Examenul coordonarii miscarilor segmentare- se face in decubit dorsal, bolnavul fiind

initial cu ochii deschisi apoi inchisi. Avand bratul extins lateral, bolnavul este solicitat sa-si
duca varful degetului aratator pe varful nasului (la proba indice-nas) si calcaiul pe genunchiul
de partea opusa (proba calcai- genunchi). Se va aprecia directia initiala si generala a miscarii,
amplitudinea sa si stabilitatea in punctual final (varful nasului sau genunchi).
Examenul sensibilitatii- tulburarile de sensibilitate explorate la examenul clinic
neurologic cuprind doua categorii principale de manifestari:
Subiective (spontane)- sunt diferite senzatii de care se plange bolnavul: dureri,
parestezii, fara sa fie provocate de excitanti externi;
Obiective (provocate)- cuprind modificari puse in evident de examinator prin aplicarea
de excitanti adecvati: tactili, termici sau durerosi (sensibilitate superficiala);
Sensibilitatea profunda proprioceptiva cuprinde excitatiile receptionate de la nivelul
muscilor, tendoanelor, articulatiilor si periostului.
Tulburari trofice- cauzate de leziuni ale sistemului nervos se localizeaza atat la nivelul
tegumentelor cat si al structurilor profunde (articulatii, muschi, vase).
Tulburari sfincteriene si ale functiei sexuale- actul mictiunii si al defecatiei se afla atat
sub dependenta unor centri medulari (componenta vegetativa-invonluntara) cat si dependent
unor centri corticali (componenta voluntara).
Examenul limbajului- cuprinde:
limbajul expresiv- adica felul in care vorbeste bolnavul;
limbajul receptiv- adica felul in care intelege ce i se spune. In afara de examenul limbajului
vorbit se face si examenul limbajului scris, adica a lexiei (capacitatea de a citi) si a grafiei
(capacitatea de a scrie).
Examenul praxiei- aproxia este o tulburare de executare a unor gesture la un individ
ale carei aparate efectorii ale actiunii sunt intact si care poseda o recunoastere deplina a
actului care trebuie savarsit. Planul de examinare a praxiilor cuprinde:
examenul miscarilor intransitive (care nu implica manipularea obiectelor);
examenului miscarilor transitive (care se realizeaza cu diferite obiecte) apoi cercetarea
modalitatilor activitatilor activitatii constructive (praxia constructive).
Examenul psihic- cuprinde aprecierea aspectului si al comportamentului, a starii de
constienta; exista unor eventuale halucinatii, a efectivitatii si a functiilor intelectuale
(memoria, judecata, inteligenta).

2.5 INVESTIGAII PARACLINICE

In cazul in care examenul clinic nu este sufficient de concludent pentru stabilirea unui
diagnostic de precizie, se merge la investigatii paraclinice. Acestea sunt:

2.5.1 Examenele de laborator.

Examenul sangelui ofera indicatii pretioase in ceea ce priveste diagnosticul
diferential.

In primele zile dupa accident cerebral hemoragic, leococitoza sanguine creste;

daca depaseste 12.000 elementemm, are o indicatie diagnostic reala.
Bilirubinemia atinge un nivel de 10- 15 mg% in cazurile de hemoragie
cerebral, in timp ce in infarctele cerebrale este normal sau chiar scazuta.
Coagulabilitatea sangelui variaza in functie de natura accidentelor vasculare. In
hemoragii, dupa o hipercoagulabilitate tranzitorie, se observa totdeauna o hipocoabilitate
durabila, incepand cu a doua zi dupa accident. In obstructiile arteriale exista o
hipercoagulabilitate initiala care persista pana in a 4-a saptamana de la debut
Activitatea fibrinolitica a plasmei a fost gasita semnificativ scazuta in cazurile de boala
ocluziva, in timp ce in hemoragiile cerebrale a fost normal.
Electrolitii sanguini au importanta mai ales in conducerea tratamentelor de
reechilibrare hidroelectrolitica.Na atinge limita superioara a normalului in hemoragii, dar
trece peste aceasta limita in infarct. Cl plasmatic este scazut in hemoragii si crescut in
obstructiile arteriale, mai ales in cele cu evolutie grava. In cazurile de hemoragie cerebral cu
evolutie fatala, Mg are tendinta continua la crestere. Cresterea continua a K intr-un accident
vascular acut are, de asemenea, o semnificatie grava.
Electroforeza proteinelor serice in AVC are modificari importante fara legatura
cu tipul de accident . Astfel, cresterea - si -globulinelor este corelata cu procesele
concomitente de ateroscleroza, iar cresterea 2-globulinelor, este in raport cu cantitatea de
parenchim cerebral necrozat, indifferent de cauza acestui proces.
Alte investigatii de laborator ca lipemia, lipidograma, colesterolemia pot da
indicatii asupra aterosclerozei concomitente, la unii bolnavi.

2.5.2 EXAMENUL LICHIDULUI CEFALO-RAHIDIAN

Lichidul cefalo-rahidian (LCR) este produsul de secretie al plexurilor coroide al

ventriculilor laterali in majoritate si mai putin al plexurilor III si IV. Prelevarea lui se face prin
punctie lombara si suboccipitala.
Contraindicatia punctiei o consta hipertensiunea intracraniana. Totdeuna, inainte de
efectuarea punctiei se recomanda efectuarea examenului fundului de ochi. Semn de
contraindicatie absoluta este staza papilara.
Normal LCR-ul are un aspect clar si incolor. Densitatea variaza intre 1005-1009, pHul este de 7,4-7,5.
Modificarile patologice ale aspectului LCR-ului respectiv un lichid hemoragic- apare
in hemoragiile meningee si meningitele hemoragice sau cand se inteapa un vas in timpul
punctiei;

2.5.3 Metode de radiodiagnostic

Radiografia craniana de obicei se practica radiografia craniana simpla- fata si profil sau
in incidenta bazala. Examenul radiologic simplu evidentiaza o serie de modificari directe sau
indirect care permit stabilirea unui diagnostic precis.Folosit in mod special in diagnosticul

diferential al avc-ului respectiv pentru evidentierea fracturilor craniene sau a tumorilor

osoasse primitive sau metastatice.
RMN:
Investigatia importanta pentru stabilirea diagnosticului pozitiv si a formei clinice cat si pentru
diagnosticul diferential. Este mai sensibil si mai precis pentru fosa posterioara:
Pentru accidente ischemice:
n stadiul acut: hiposemnal T1 si hipersemnal T2;
n stadiul subacut:hiposemnal T1 si mai marcat si hipersemnal T2 mai putin marcat, cu limite
nete;
n stadiul tardiv: hiposemnal T1 si hipersemnal T2 comparabil cu semnalul LCR.
Pentru accidente hemoragice:
n stadiul acut: izosemnal central cu mic hiposemnal periferic in T1, hiposemnal central cu
hipersemnal periferic in T2;
n stadiul subacut: hipersemnal periferic (methemoglobina) cu hiposemnal central (necroza)
in T1, hipersemnal in T2;
n stadiul tardiv: hiposemnal in T1 si hipersemnal in T2, comparabil cu LCR.
Pneumoencefalografia
PEG este o metoda care consta in introducerea unui gaz de preferinta aer, prin punctie
lombara sau suboccipitala si permite evidentierea sistemului ventricular, a spatiilor
subarahnoide si a cisternelor cerebrale.
Angiografia cerebrala
Angiografia sau arteriografia cerebral este o metoda de evidentiere a arterelor
cerebrale si a sistemului venos, prin injectarea in arterele carotide sau vertebrale a unei
substante de contrast. Se fac apoi radiografii repetate in interval de secunde pentru a surprinde
substanta de contrast atat in arborele arterial cat sic el venos cerebral.Are mare importanta in
diagnosticul leziunilor vasculare cerebrale.
Tomografia computerizata cu SDC este una dintre metodele neinvazive folosita in
diagnosticul pozitiv al accidentului vascular cerebral. Leziunile acute pot fi decelate prin
aceasta metoda dupa 48-72 de ore de la debut.
Scintigrafia cerebrala este o metode re rezerva folosita in stabilirea diagnosticului
diferential al avc-ului

2.5.4 EXAMENUL OFTALMOSCOPIC

Pentru examenul fundului de ochi, se instileaza intraocular o solutie midriatica:
midrium, atropine 1.
Pentru examenul oftalmologic se examineaza: papila nervului optic, artera si vena
centrala a retinei, macula lutea si campul oftalmoscopic intermediar.
Papila nervului optic- este sub forma unui disc plat de culoare roz, mai intensa nazal
decat temporal. In centru papilla prezinta excavatia fiziologica. Din central discului optic ies
vasele retiniene printr-un pedicul vascular. Arterele sunt subtiri si colorate in rosu-deschis, iar
venele mai largi si colorate mai inchis.

Macula lutea- este situate in partea externa a papilei si are aspectul unei zone retiniene
de culoare rosie-inchis, iar in centru are punct stralucitor, fovea central.
Campul oftalmoscopic- este restul retinei si are culoare rosie. Modificarile patologice
ale papilei optice, mai frecvent intalnite sunt:
Edemul papilar neinflamator sau staza papilara- apare in sindromul de hipertensiune
intracraniana (tumori, chiste parazitare, hematoame). Ea apare ca o congestie a discului optic
cu stergerea conturului papilei, venele se dilate, devin sinuoase, arterele sunt stramtate si
acoperite cu exudat, intanlindu-se constant hemoragii retiniene in forma de flacari;

2.6 DIAGNOSTIC POZITIV

De mare importanta pentru sustinerea diagnosticului si a formei etiologice sunt datele
anamnestice oferite de anturajul bolnavului cu privire la antecedentele acestuia, tratamentul
efectuat, circumstantele de debut si evolutia ulterioara cu succesiunea diferitor semne si
simptome.
Principalele forme clinice si manifestarile acestora au fost descrise la tabloul clinic.
Diagnosticul pozitiv al accidentului vascular cerebral se pune prin coroborarea datelor
anmnestice, datelor obtinute la examenul obiectiv general si certitudinea tipului este data de
examenele paraclinice. Este importanta forma clinica si etiologia avc-ului in vederea stabiliri
diagnosticului corect pentru a institui ulterior un tratament corespunzator tipului de avc.
Debutul si instalarea semnelor clinice de avc sunt diferite la fel si tabloul clinic.
Uneori bolnavul se prezinta in stare de avc constituit prezentand diferite grade de coma.
Gradele de coma sunt:
Gradul I coma usoara sau superficiala: starea de constienta nu este complet pierduta;
circulatia si respiratia sunt normale.
Gradul II coma profunda sau stadiul II: pierderea completa a cunostintei; pacientul
nu mai reactioneaza la nici un fel de excitanti; reflexele sunt abolite; functiile vietii vegetative
(respiratia si circulatia) sunt pastrate.
Gradul III coma carus sau stadiul III: apar tulburari vegetative (respiratorii si
circulatorii); pacientul prezinta midriaza, colaps, hipotermie.
Gradul IV coma depasita sau ireversibila: pacientul este tinut in viata prin respiratie
mecanica (asistata).
Clasificarea glazgow

2.7 DIAGNOSTIC DIFERENIAL

Diagnsticul diferential al avc este unul etiologic si de localizare, de mare importata
fiind datele obtinute din anamneza si examenul obiectiv general prin evidentierea multiplelor
semne clinice diferite in functie de cauza si localizarea leziuni.
In functie de localizare se deosebesc urmatoarele forme clinice:

Hemoragia ventriculara (prezenta sangelui in ventriculii cerebrali) se manifesta violent

cu coma profunda, tulburari vegetative mari, crize de rigidate decerebrata, redoare de ceafa,
varsaturi.
Hemoragia de emisfera cerebrala.
Pot exista prodroame manifestate prin hemicranie localizarea durerii orientand spre
locul de producere a hemoragiei. In faza acuta, bolnavul are starea de constienta altereta,
varsa, tulburarile vegetative sunt prezente, gravitatea ascestor manifestari fiind in raport cu
gradul de dezvoltare al edemului cerebral ce insoteste hemoragia. Se poate observa in aceasta
forma o suferinta neurologica de tipil deficitului motor pentru membrele de partea
opusafocarului hemoragic dar cu semnul Babinski pozitiv bilateral.
Hemoragia de trunchi cerebral (bulb, punte, pedunculi).
Mai frecvent se localizaeza la nivelul puntii Varolio. Simptomatologia in acest caz este
manifestata prin starea comatoasa prin tetraplegie + crize de luciditate decerebrata + tulburari
vegetative si caracteristic se remarca aspectul globilor aculari si ai pupilelor: mioza
punctiforma bilaterala sau devierea glonilor aculari in sensuri opuse sau coborarea brusca a
globilor oculari cu revenirea lenta respectabila.
Hemoragia bulbara este insotita de grave tulburari respiratorii, coma si stop cardiac iar
in hemoragia pedunculara, laturi de tulburarea starii de constienta, se observa paralizii ale
nervilor oculomotori, modificari ale tonusului muscular, tulburari de coordonare.
Hemoragia cerebeloasa se manifesta prin tulburari de echilibru bolnavul nu poate
pastra ortostatismul, avand tendinta de cadere pe spate; tulburari de coordonare a miscarilor,
hipotonie mjusculara si tulburari vegetative.la acestea se adauga varsaturi, vertij, paralizii de
nervi cranieni (VI, VII), sindrom bilateral, tulburari cardiace si respiratorii.
In functie de tipul leziuni accidentului vascular
Exista 2 tipuri de avc cu debut, tablou clinic, evolutie si tratament diferite in functie de
tipul leziuni :
avc ischemic ce prezinta urmatoarele caracteristici: apare la o persoana de varsta inaintata;
instalarea comei este acuta, rapida, dar nu brutala; sunt posibile varsaturi; este posibila;
incontinenta sfincteriana; respiratia este normala sau modificata; este prezenta HTA, hTA sau
TA normala; pulsul devine aritmic (fibrilatie arteriala); tegumentel devin palide, cianotice;
temperatura corpului este rar modificata; aparitia edemului cerebral este progresiva; se
instaleaza hemiplagia membrelor drepte sau stangi, hemiplegie facio-brahiala drepta sau
stanga; redoarea cefrei este absenta; tonusul muscular este scazut; LCR este limpede.
AVC hemoragic se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin : apare la o persoana
de varsta medie; isntalarea comei este supraacuta, brutala; varsaturlie sunt frecvente;
incontinenta sfincteriana este frecventa; respiratia este profund alterata; apare HTA,
tahicardie; tegumentele sunt rosiatice, facies vultuos; se instaleaza hipertermia; aparitia
edemului cerebral este rapida; apare paralizia membrelor, deficitul motor, uneori tatraplegie;
de obicei redoarea cefei este prezenta; tonusul muscular este crescut; LCR este hemoragic.
Encefalopatia hipertensiva aceasta suferinta a creierului datorita cresterii TA
sistemice se caracterizeaza prin abolirea starii de constienta (coma) precedata de: cefalee,
tulburari vizuale (cecitate), vertij, varsaturi si este insotita posibil de convulsii, deficit motor
discret, LCR sanguinolent.

2.9 EVOLUIE, COMPLICAII, PROGNOSTIC

AVC-uI tranzitor se datoreaza unui aport insuficient de sange intr-un anumit teritoriu
anatomic ceea ce inseamana o aprovizionarea insuficeienta cu oxigen si substante nutritive la
nivelul tesuturilor respective.
Evolutia consta in reversibilitate totala fara sechele dar cu tendinta de a se repeta.
In formele grave evolutia este rapida spre deces, in formele cu supravietuire sechele
sunt severe. Boala reprezinta o urgenta medicala deoarece netratata la timp si corect, se
transforma dupa mai multe repetari in AVCI constituit.
In evolutia unei hemoragii subarahnoidiene apar tulburari respiratorii, tulburari de ritm
si frecventa cardiaca, variatii ale TA. Tendinta spre colaps si aparitia edemului pulmonar sunt
semne de gravitate extrema. De asemeni apar tulburari sfincteriene si oliguria. Praclinic pe
langa prezenta sangelui in LCR, evidentiat la punctia rahidiana, un riol deosebit il are
explorarea CT descopera locul de unde a pornit sangerarea si prezenta sangelui in spatiile
lichidiene.
Hemoragia subarahnoidiana, daca nu s-a produs cu sangerare masiva, bolnavul poate
depasi faza acuta dar exista riscul de resangerare la 7-14-21 zile sau oricand mai tarziu.
Una din complicatiile frecventa aparute dupa HS este hidrocefalia.
Alte complicatii sunt: epilepsia, tulburari psihice, paralizii sechelare de nervi cranieni,
tulburari vegetative trenante.
Hemoragia cerebrala reprezinta una dintre cele mai grave suferinte a creierului,
grefata de o mortalitate crescuta iar pentru supravietuitori - de sechele neurologice importante
(paralizii, tulburari pshice).

2.10.1 TRATAMENT PROFILACTIC

Profilaxia primara consta in precizarea urmatoarelor informatii:
n perioada embrionara , sifilisul , alcoolismul parintilor , rubeola mamei pot
creierul fragil al copilului;
Mama sa se fereasca de boli un timpul sarcinii si sa respecte regimul dietetic
Nasterea sa se faca in unitati spitalicesti ;
Control periodic al acuitatii vizuale ;
Tratamentul HTA ;
Evitarea stresului emotional si a oboselii fizice ;
Alternarea perioadelor de activitate cu cele de repaus ;
Evitarea expunerii la caldura excesiva ;
Renuntarea la tutun , alcool , cafea in exces , grasimi de origine animal

leza

Profilaxia secundara consta in depistarea precoce si tratarea corespunzatoare

a afectiunilor implicate in etiologia accidentului vascular cerebral si in mod special bolile
cardiovasculare si ateroscreloza. Prevenirea instalri accidentului vascular cerebral se
realizeaz prin combaterea tuturor factorilor de risc incriminai in dezvoltarea ateroscrelozei i
prin educaia populaiei pentru adoptarea unui stil de via sntos.
Pentru unele persoane , prevenirea accidentului vascular poate incepe dupa ce
au avut un accident ischemic tranzitor ( AIT ) care este un semnal de alarma ca un
AVC ar putea sa apara in curand.

2.10.2.1 TRATAMENT IGIENO DIETETIC

Regimul alimentar al unui blonav cu avc este diferit in functie de forma clinic astfel
pentru bolnavi comatoi ce nu prezint reflex de deglutiie , alimentatia este exclusiv
parenterala prin administrarea solutiilor perfuzabile aminoacizi, saruri minerale, vitamine.
Pentru bolnavi cu avc instituit ce prezinta reflex de deglutiie dar care este deficitar se indica
alimentaie lichidian si semi solid administrat in cantitti mici , fractionat si cu mare
prudenta pentru a preveni complicatiile respiratori cauzate de aspiratia continutului alimentar.
Regimul alimentar va fi stabilit de catre medic in functie de necesarul caloric al fiecarui
individ si de prezena comorbiditatilor.

2.10.2.2 TRATAMENT MEDICAL

Princpiile tratamentului medicamentos sunt de a mentine functiile vitale si a combate
edemul cerebral si dezechilbrele hidroelectrolitice si acido bazice
Meninerea i corectarea echilibrului hidroelectrolitic, acido bazic: perfuzii i.v de glucoz
10+20%, hidrolizate de proteine, administrari de electrolii in funcie de ionogram i rezerv
alcalin.
Combaterea edemului cerebral.
Asistenta medical va efectua tratamentul indicat de medic se utilizeaz:
-Ser glucozat 33% 10-100 ml i.v de 2-4 ori pe zi;
-Manitol 0,5-2 g/kilocorp i pe zi administrat sub form de soluie 20% in perfuzie i.v
lent 30-60 de minute.
- Diuretice: Furosemid 2 f i.v sau in perfuzie;
-Cnd valorile tensiuni sun foarte ridicate se administreaz Raunervil 2,5 mg sau
Clonidin 0,15 mg i.m.
Sedarea bolnavului la nevoie, la cei cu nelinite psihomotorie se recomand de trei ori
pe zi cte 1/3 din amestecuri: 1f Mialgin, 1f Plegomazin i 1f Hidergil i.m.
In cazul in care diagnosticul etiopatogenic se poate preciza, se incepe tratamentul
indicat.
In accidentele cerebrale ischemice, pentru ai impiedica aglomerarea i stagnarea
hematiilor in teritoriul ischemic, se utilizeaz Dextran 40 soluie 10% administrat in perfuzie
lent 10 ml pe kg
n hemoragiile cerebrale, problema de diagnostic diferenial intre hemoragia cerebral
i hematom cerebral este de mare importan pentru aprecierea conduitei treapeutice, deoarece
hematomul impune evacuarea neuro-chirurgical obligatoriu, iar hemoragia cerebral
tratament conservator .
Dupa debut si daca embolul este de origine cardiaca: anticoagulante.
Heparina, cvasistematica dupa ce scanerul a eliminate hemoragia; se administreaza la pacienti
cu varste mai mici de 85 de ani, fara HTA necontrolabila si fara tulburari de constienta.
n caz de afectare neurologica grava: internarea pe ATI, se practica intubatie,
ventilatie asistata, antiedematoase cerebrale, control strict al tensiunii arteriale, fara
heparinoterapie intempestiva.

La distanta: tratament al sechelelor are drept scop reeducarea functionala si

tratament etiologic pentru cardiopatie, tratament preventive al factorilor de risc.

CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL N NGRIJIREA
PACIENTULUI CU AVC

Bolnavii cu AVC sunt imobilizai mobilizati la pat; ei isi pun iintrega lor nadejde in
asistenta medicala care are sarcina de a-i ingriji. In aceste cazuri asitenta creeaza conditii
optime de comfort, efectueaza igiena generala si corporala, asigura alimentarea la pat activ
sau pasiv, supravegheaza starea generala (urmareste si noteaza zilnic functiile vitale si
vegetative: puls, respiratie, TA, temperatura, diureza, scaun, tegumente, mucoase), aplica
mijloacele de prevenire a escarelor (aparitia unei escare este o nota proasta pentru asistenta),
previne complicatiile, desfasoara activitatea de educatie pentru sanatate.
Rolul asistentului medical in acordarea ingrijirilor generale
Asistenta medical in ingrijirea bolnavilor cu avc are datoria de a:
Favoriza respiratia prin eliberarea cailor respiratorii superioare, indepartarea protezei,
Masurarea TA, observarea respiratiei;
Pozitionarea corecta a bolnavului;
Creaza conditii optime de spitalizare (microclimat, pat dotat cu tot auxiliarul necesar,
sursa de oxigen, crearea unei obscuritati);
Evalueaza capacitatea bolnavului de a se mobiliza, asezarea membrelor acestuia in
pozitie functionala,
Mobilizarea pasiva, mobilizarea activa daca starea lui permite; incurajeaza bolnavul s
se mobilizeze singur in pat cat poate si daca poate;
Ajuta bolnavul in deplasare si il invata cum sa foloseasca anumite mijloace pentru
deplasare (fotoliu rulant, cadru metalic, baston).
Evalueaza capacitatea bolnavului de a vorbi, citi, scrie:
Mesajul transmis trebuie sa fie scurt si clar.
Vocabularul utilizat sa fie pe ntelesul pacientului.
Debitul verbal sa fie potrivit si tonul adecvat.
Intonatia sa nu fie influentata de emotiile sau de oboseala asistentei.
Sa fie ales momentul potrivit.
Mimica, gesturile sa accentueze cuvntul, sa-l clarifice sau sa ilustreze ideea.
Sa se manifeste solicitidine fata de pacient.
Evalueaz capacitatea de deglutitie;
Observa integritatea mucoaselor.
Asistenta are rol in pregatirea fizica si psihica a bolnavului atunci cand acesta este supus
unor investigatii paraclinice .
Rolul asistentului medical in efectuarea investigatiilor paraclinice
Recoltarea lichidului cefalorahidian

LCR este un produs de secretie al plexurilor coroide la nivelul ventriculului IV , cu

rol de protectie a SNC , cu rol nutritiv si excretor , care circula in spatiul
subarahnoidian .
Este o metoda de rutina care furnizeaza date esentiale in diagnosticul
hemoragiilor meningiene, in afectiuni neurologice si neurochirurgicale, al starilor
comatoasE.
Recoltarea se executa prin punctie lombara, La pacientii cu stare generala alterata
se executa in decubit lateral pentru a evita lipotimia .Tehnica de punctionare si
prelevare va fi strict asptica. Se observa presiunea de scurgere , se extrag 10 20 ml
( dupa scurgerea catorva picaturi. Lichidul se repartizeaza in mai multe eprubete
sterile aproximativ 4 ml in fiecare eprubeta
Se fac examinari :
Citologice ( masurarea elementelor celulare /mm : limfocite , polinucleare , eozinofile,
atipii celulare )
Bacteriologice BK si alti germeni
Serologice - sifilisul SNC
Biochimice
LCR = solutie apoasa , bogat salina , limpede ca apa de stanca .
Volum: 100 -150 ml ; D =1005 1009 ; pH = 7,4 7,5.
Examenul fundului de ochi (oftalmoscopia)
Examinarea se face intr o camera obscura cu ajutorul oftalmoscopului care
mareste elementele de 15 20 ori . Prin oftalmoscopie directa se examineaza : corpul
vitros , retina , papilla nervului optic ( pata oarba ), macula ( pata galbena ), vasele retiniene.
Pregatirea bolnavului : pentru examinarea fundului de ochi ( F.O.) este necesar ca
pupila sa fie dilatata . In acest scop asistenta medicala va instila 1 2 picaturi de
homatropina 1% sau mydrium in sacul
conjunctival , cu 30 minute inainte de
examinare .
Masurarea tensiunii n artera central a retinei
Se determina cu oftalmodinamometrul , imediat dupa examenul F.O. ; pregatirea
bolnavului este comuna pentru ambele examinari.
Valoarea normal a T.A.C.R.= 35 mmHg +_10
Examenul F.O. si masurarea T.A.C.R. se indica : in bolile cardiovasculare , renale , diabet
zaharat , pulmonare precum si in tumori cerebrale , boli neurologice .
Anginografia cerebral
Arteriografia cerebral : este indicata pentru vizualizarea radiologica a sistemului
arterial cerebral ; usual , vasele folosite pentru introducerea cateterului sunt :
carotida , vasele cerebrale sau femurale ; substanta de contrast se injecteaza atunci cand
se fac filmele .
Pregatirea fizica si psihic a pacientului, sedare , evaluarea functiilor vitale , testarea
sensibilitati la iod , explicarea procedurii ; durata 2 3 ore
Rolul asistentului medical in administrarea tratamentului
Asistenta medicala asigura tramentul la pat si tot la pat executa EKG.
Din tratament fac parte lichidele administrate intravenos: manitol, solutii de glucoza
hipertone, corticoizi, solutii clorurate izotone.
Reguli de administrare a medicamentelor:

Respectarea medicamentelor prescrise

Identificarea medicamentelor prescrise
Verificarea calitatii medicamentelor, sa nu fie degradate alterate
Respectarea caii de administrare
Respectarea orarului de administrare si a ritmului prescris de medic
Respectarea dozei prescrise
Respecvtarea somnului fiziologic al pacientului
Evitarea incompatibilitatii intre medicamente
Servirea pacientului cu doza unica de medicament
Respectarea succesiunii in administrarea medicamentelor
Lamurirea pacientului asupra medicamentelor prescrise
Anuntarea imdeiata a greselilor de administrare a medicamentelor
Administrarea imediata a medicamentelor deschise
Prevenirea infectiilor intraspitalicesti
Educaie pentru sntate
Rolul asistentului in educatia pentru sanatate a pacientului cu avc
Educatia pacientului cu afectiuni neurologice efectuate de catre assistenta medicala
consta in precizarea urmatoaelor informatii:
Combaterea tuturor factorilor de risc incriminati in etiologia boli: HTA; fumatul;
hipercolesterolemia; o cardiopatie emboligena; anticonceptionale hormonala; ereditatea.
control periodic al acuitatii vizuale, al TA; tratamentul HTA; evitarea stresuluui emotional si
al oboselii fizice; alternarea perioadelor de activitate cu cele de repaos; evitarea expunerii la
caldura excesiva; renuntarea la tutun, alcool, cafea in exces, grasimi de origine animala.

NORME DE SECURITATE A MUNCII

IN DOMENIUL SANITAR

Normele de securitate a muncii in domeniul sanitar sunt reglementari cu aplicabilitate

nationala si cuprind prevederi minimal obligatorii pentru desfasurarea diferitelor activitati in
conditii de securitate. La locurile de munca in care se desfasoara activitati in domeniul sanitar,
vor fi repartizate numai persoane care au fost instruite din punct de vedere al securitatii
muncii. Astfel persoanele care lucreaza in domeniul sanitar vor fi informate cu privire la:
Riscurile la care sunt expusi: contractarea unor boli;
Partile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate (butelii de oxigen, aparatura electrica
in cazul resuscitarii cardio-respiratorie, etc);
Dispozitive de protectie existente in serviciul radiologic (ecrabe de protectie, manusi, sorturi);
Mijloace de protectie si autoprotectie pentru a evita contaminarea cu produse de excretie
(urina, materii fecale, sputa, lichid de ascita, etc);
Modul de interventie in az de avarii sau accidente;
Semnificatia marcajelor si inscriptiilor diverselor ambalaje (recipiente de stical, cutii,
flacoane, etc) pentru pastrarea diferitelor substante, materii si materiale utilizate in procesele
de munca, conform standardelo;
Semnificatia tablitelor avertizoare cu semnul de pericol, de iradiere,
Purtarea echipamentului de protectie care este alcatuit din halat alb, calota, papuci ce pot fi
usor decontaminati.

Vestiarele echipamentului individual de protectie vor fi separate de cele pentru

imbracamintea persoanelor din exterior.
Echipamentul de protectie se utilizeaza numai in incinta spitalului, acesta va fi schimbat cu
hainele persoanle la schimbarea din tura, dupa o spalare si aseptizare a mainilor.
Tehnica spalarii mainilor ar trebui sa dureze 15-30 secunde.
Pe mainile ude aplicam 3-5 ml sapun lichid sau un antiseptic care este special si se
freaca mainile 5 secunde pentru fiecare dintre cei sase pasi aratati mai jos. Pot fi folositi pe
mana curata 3 ml alcool sau gel.
Cei sase pasi ai spalarii mainilor:
Mainile pe fetele palmare
Mainile pe fetele dorsale
Palmele interdigital
Degetele cu palma opusa
Policele cu palama opusa
Unghiile prin rotatie pe palma opusa
Cand ar trebui spalate mainile:
De lucru privind examinarea, investigarea si aplicarae tratamentelor Ori de cate ori mainile
sunt murdare;
Inainte de contactul direct cu pacientul;
Inainte de baie;
Dupa contactul cu sangele sau cu produsele de excretie;
Dupa indepartarea manusilor;
Inainte si dupa parasirea saloanelorl;
Inainte de manuirea hranei;
Inaintea de procedurile aseptice: ingrijire unie rani, injectii, punctii, etc;
Inainte de contactul cu orice pacient.
Se interzice efectuarea oricarei interventii cu mainile umede la echipamentele tehnice
electrice si se interzice descompletarea echipamentului electroizolant;
In sectiile de anestezie, terapie intensiva si bloc operator, unde se lucreaza si cu gaze
narcotice, inflamabile, se interzice purtarea imbracamintii din fibre sintetice sau lana;
Se interzice ca in timpul desfasurarii unei tehnici medicale sa se manance sau sa se atinga
gura sau fata cu mainile;
Se vor utiliza grupuri sanitare separate de cele destrinate bolnavilor;
Depozitarea reziduurilor menajere se va face separat de cele rezultate din activitatea medicala;
Se cere respectarea intocmai a procedeelor.