Amplificatoare optice cu fibra dopata cu Erbiu

Din 1985 cand la Univeritatea din Southampton (Anglia) s-a demonstrat o noua tehnica pentru
fabricarea fibrelor optice dopate cu materiale rare care prezentau pierderi scazute, amplificatoarele optice cu
structura bazata pe aceste fibre au fost imediat identificate ca dispozitive importante in aplicatiile
comunicatiilor prin fibre optice in principal datoritacastigului ridicat, zgomotului intrinsec scazut, dependetei
scazute de polarizare, transmiterea cu eroare de bit (BER) scazuta si eficienta marita de conversie de putere
(PCE-Power Coversion Efficiency).
Primul material rar folosit a fost neodimiu, cel mai bun dopant in lasere solide. Dupa aceste rezultate
incurajatoare s-au utilizat si alti dopanti pentru producerea amplificatoarelor optice: tuliu, yterbiu si erbiu. Sau dezvoltat numeroase amplificatoare din fibra dopata cu diferite elemente, profitand de proprietatile
fluorescente ale fiecaruia.
In prezent cele mai importante amplificatoare optice cu fibra dopata sunt cele cu erbiu care pot
produce amplificare in banda C. Amplificatoarele optice cu fibra dopata cu praseodimiu si neodimiu se pot
folosi pentru a obtine valori de 1300 nm. In ceea ce priveste amplificatoarele cu fibra dopata cu tuliu pot
produce castig pentru toata banda Sde transmisie optica (1460 nm-1530 nm).

Fig. 8 EDFA

La finele anului 1986, grupul de la Southampton a produs primul amplificator cu fibra dopata cu erbiu.
In 1986, Emmanuel Desurvire a inceput sa lucreze la laboratoarele Bell si imediat a inceput
sa foloseasca EDFA. E. Desurvire a realizat mijloace detaliate, a dezvolatat modelul teoretic si a realizat
prima optimizare a lungimii de unda dopata.
EDFA sunt amplificatoarele optice cele mai folosite si cunoscute in principal pentru ca spectrul lor de
amplificare coincide exact cu minimul pierderilor in siliciu pentru 1550 nm. Pentru EDFA cu siliciu, toate
posibilitatile de tranzitie intre nivelele de energie din erbiu sunt radiative datorita procesului de cadere cu
emisie de fononi.
Principiul de funcionare a amplificatorului optic EDF A const n urmtorul, figura 9
Fibra optic ca dielectric cu banda energetic Eg dopat cu erbium conine mai multe nivele energetice; dintre ele cel
mai nestabil este nivelul E3 == hV3 =1,87 eV corespunztor lungimii de und 3 = 980 nm i nivelul de recombinare
E2=hv2=0,81eV cu lungimea de und 2 =1530 nm. Dac acest material (EDFA) este excitat de lumina laser cu lungimea
de und 3 =980 nm (AIGaAs), atunci electronii din nivelul fundamental (NI) al benzii valente vor fi transferai la
nivelele de sus (N3), formnd stare de populaie electronic inversat - cnd nivelele energetice de sus (E2, E3) sunt
populate cu electroni, iar cele de jos (E1) sunt libere. n aceste condiii se manifest efectul de emisie stimulat spontan
a luminii (efectul LASER): electronii din nivelul (E2) spontan recombin la nivelul energetic de mai jos E1, provocnd
emisia luminii cu lungimea de und 2 = 1530 nm. Lumina emis intrete fluxul de lumin cu aceiai und prin fibra
optic. Deci un segment de fibr optic dopat cu erbium i pompat cu lumina laser poate servi ca amplificator optic
(EDFA) pentru comunicaii optice

Amplificatoare optice cu fibra dopata cu Praseodimiu

EDFAs functioneaza in banda de 1550 nm. Majoritatea (aproape toate) sistemelor de transmisie
existente utilizeaza banda de 1300 nm, banda in care EDFAs nu functineaza.Ca o replica la acestea au fost
dezvoltate amplificatoare dopate cu Pr3+. Cu toate acestea, ele nu sunt la fel de bune ca EDFAs. Castigul
valabil in PDFAs comerciale este in jur de 12 dB, iar gama lungimilor de unda amplificate nu este la fel de
mare cum s-ar dori. Castigul este folosit mai mult in aplicatii decat pentru amplificarea de putere. Cu toate
acestea, castigul la un semnal de nivel redus este mic.
Prasedemiul emite fluorescent in zona spectrala de 1300 nm, permitand amplificarea lungimilor de
unda dorite, acest lucru facand posibil producerea unui amplificator optic cu fibra dopata cu prasedemiu.
Eficienta pompajului este extrem de scazuta. In schimb pentru un EDFA cu un nivel de pompaj la 20 mW este
suficient pentru a obtine un castig de 20 dB. Pentru un PDFA sunt necesare cateva sute de mW pentru a atinge
aceeasi valoare.
Prasedemiul poate fi pompat la 2 lungimi de unda:
1. La 1017 nm, folosind un semiconductoare InGaAs laser. Acestea sunt similare cu laserii in regiunea
de 980 nm folositi pentru pomparea EDFAs. Cea mai mare putere valabila in aceasta clasa este de numai 50
mW

2. La 1047 nm, folosind un laser de cristal Nd. Acestea sunt disponibile la o putere foarte mare, dar
sunt, de asemenea, costisitoare. Pompare la aceasta lungime de unda este, de asemenea, foarte mica in
eficienta.

Amplificatoare optice cu fibra dopata cu Neodimiu

Neodimiul, alt material rar, emite de asemenea fluorescenta la nivelul de 1,3 m, fiind
posibila producerea de amplificatoare optice si lasere cu fibre din ZBLAN dopate cu neodimiu. Cea mai mare
problema in legatura cu aceste fibre il constituie tranzitul la 1,05 m care poate opri emisia dorita. Folosind
tehnici de suprimare a castigului la 1,05 m, se pot obtine amplificari de pana la +10 dB a laserelor cu
eficienta de pana la 15,7%. Exista de asemenea mentionari in literatura privind folosirea disprosiului pentru
amplificari de 1,3 m.
Neodimiul este un alt candidat pentru rolul de element activ in amplificatoarele de fibra in banda de
1300 nm. Nd va amplifica in intervalul 1310 - 1360 nm in ZBLAN si intre 1360 si 1400 nm in dioxid de
siliciu. Pomparea eficienta se produce la lungimile de unda 795 si 810 nm.
Eficienta totala este foarte scazuta. Durata de viata a purtatoarei in ZBLAN la 390 sec este destul de
scurta. Nivelul de zgomot este de asemenea adecvat, dar nu la fel de bun precum caracteristicile EDFA
(amplificarea emisiei spontane este o problema).

Amplificatoare optice cu fibra dopata cu Tuliu

Din perspectiva largirii benzii de transmitere in sisteme WDM (wavelength division multiplexed), se
utilizeaza de asemenea amplificarea prin fibra dopata cu tuliu (element puternic fluorescent), in banda S. Este
important de subliniat ca procesul de amplificare se realizeaza ca un model de laserare pe trei nivele.

Amplificatorele optice cu semiconductor (SOA)

Amplificatoare optice cu semiconductori sunt amplificatoare care utilizeaz un semiconductor de a
oferi ctigul mediu. Aceste amplificatoare au o structur similar cu diodele laser Fabry-Perot, dar cu
elemente anti-reflexie de design. Amplificatorele optice cu semiconductor sunt de obicei realizate din grupa
III-V, semiconductori compui, cum ar fi GaAs / AlGaAs, InP / InGaAs, InP / InGaAsP i InP / InAlGaAs,

desi orice band de diferena de semiconductori directe, cum ar fi II-VI ar putea fi folosite. Amplificatoare de
acest tip sunt adesea folosite n sistemele de telecomunicaii, sub form de fibre componente pigtailed, care
funcioneaz la lungimi de und ntre 0.85 m i 1,6 m i ctigurile de generatoare de pn la 30 dB.
Amplificatorul optic cu semiconductor este de dimensiuni mici i actionat electric. Ea poate fi mai
puin costisitoar dect EDFA i poate fi integrat cu laseri semiconductori, modulatoare, etc. Cu toate acestea
performana nc nu se compar cu EDFA. SOA are zgomot mai mare, castig mai mic, dependena moderat
de polarizare i neliniaritate ridicat. Aceasta provine de la durata de via de cateva nanosecunde sau mai puin
a stratului superior, astfel nct ctigul reactioneaza rapid la schimbri ale pompei sau puterea semnalului, de
asemenea, duce la modificarea modului de faz, care poate denatura semnalul. Acest neliniaritate prezint
problema cea mai severa pentru aplicaii de comunicare optice. Cu toate acestea, ofer posibilitatea de ctig
din diferite regiuni ale lungimii de und de la EDFA.
Neliniaritatea optica mare face amplificatoarele cu semiconductori atractive pentru toate prelucrare
semnalului optic cum sunt comutarea optic i conversia lungimii de und. Au fost cercetare de mult
amplificatoarele de semiconductoare ca elemente optice pentru prelucrarea semnalelor optice.

1. Sisteme de comunicaii prin fibre optice. Modularea, multiplexarea i cuplajul semnalelor.

Modularea, multiplexerea i cuplajul semnalelor
Un sistem de comunicaii (Figura 3.3) realizeaz o legtur ntre dou puncte n
care o variabil fizic este modulat
ntr-un punct i observat n alt punct. In
comunicatiile optice aceasta variabila poate fi intensitatea optica, amplitudinea
cmpului electric, frecvena, faza sau polarizarea. Pentru a transmite mai mult de un
mesaj pe aceeai legtur acesta trebuie marcat cu un anume atribut fizic astfel
nct s poat fi recunoscut de ctre receptor. Acest proces poart denumirea de
multiplexare. O reea de comunicaii este format din mai multe legturi ntre diferii
receptori i transmiatori. Din acest motiv mesajele transmise ntre diferite puncte din
reea sunt transmise prin sisteme ce realizeaz cuplajul sau comutarea
semnalelor ctre destinatar.

Modularea
Comunicaiile optice se pot clasifica dup modul de modulare a mesajului:
Modularea cmpului Cmpul optic are o frecven foarte mare (2*1014 Hz la = 1,
5m). Se poate modula amplitudinea (AM), frecventa (FM) sau faza (PM) cmpului
electromagnetic (Figura 3.4) Datorit frecvenei mari ai cmpului electromagnetic optic
banda spectral de transmisie a informaiei este mare i, n principiu, se poate
transmite o cantitate mare de informaii.
Modularea intensitii Intensitatea optic (sau puterea) poate fi variat conform unei
reguli de modulare (de exemplu: directa proporionalitate Figura 3.5 Oscilaiile cmpului
optic de 1014 pn la 1016Hz nu sunt legate de modulare; doar puterea este variat la
transmitor si detectat la receptor.
Totui, lungimea de und a luminii poate fi utilizat pentru arcarea
diferitelor mesaje pentru multiplexare.

Dei modularea cmpului optic este asemntoare cu cea realizat n cazul

undelor radio sau microundelor, este greu de realizat deoarece:
necesit o surs cu amplitudine, frecven i faz stabile fr fluctuaii. O astfel de
surs este un laser cu o coeren mare.
modularea direct a fazei sau frecvenei laserului este dificil de realizat fiind necesar
un modulator care ar utiliza de exemplu un efect electro-optic;
datorit utilizrii unei surse cu grad mare de coeren, fibrele multimod vor induce un
zgomot modal i vor trebui nlocuite aceste fibre cu fibre monomod.
dac nu se folosete o fibr care menine polarizarea va trebui monitorizat i
controlat polarizarea undei;
receptorul trebuie s fie capabil s msoare amplitudinea i faza cmpului optic.
Acest lucru necesit utilizarea unui sistem de detecie de tip heterodin.
Marea majoritate a sistemelor de comunicaii optice comerciale folosesc
modularea n intensitate. Puterea sursei este modulat prin varierea curentului injectat
n LED sau n dioda laser. Fibra poate fi monomod sau multimod iar receptorul msoar
direct puterea.
Dup ce s-a ales variabila de modulare se poate utiliza oricare din formatele de
modulare (analog, puls sau digital). De exemplu: modularea n cod puls (PCM),
semnalul analog este eantionat periodic i eantioanele sunt cuantificate ntr-un
numr finit de nivele n cod binar sub forma unei secvene de bii 1 i 0 prin pulsuri
transmise n intervalul de timp ntre dou eantioane (Figura 3.6)
Dac se adopt modularea intensitii fiecare bit este reprezentat prin prezena
sau absena pulsului de lumin. Acest tip de modulare se numete cod pornitoprit
(OOK). Pentru modularea n frecven sau n faz biii sunt dai de dou valori ale
frecvenei sau a fazei (modulri de tip deplasare n frecven (FSK) sau deplasare n
faz (PSK) Figura 3.7).
Multiplexare
Prin multiplexare se pot transmite i recepiona mai multe semnale utiliznd
aceeai fibr (Figura 3.8). Acest lucru se poate obine prin marcarea fiecrui semnal cu
o etichet ce poate fi recunoscut de receptor. Se utilizeaz dou standarde de
multiplexare: multiplexare prin divizarea frecvenei (FDM) i multiplexarea prin
divizarea timpului (TDM). n FDM, undele purttoare au frecvene diferite i sunt
modulate de diferite semnale. La receptor semnalele sunt identificate prin utilizarea
unor filtre acordate pe frecvenele undelor purttoare. In TDM, se marcheaz diferite
intervale de timp corespunztoare eantioanelor corespunztoare diferitelor semnale.
Receptorul caut fiecare semnal la timpul marcat.

In sistemele de comunicaii optice bazate pe modularea intensitii, se poate

realiza FDM prin utilizarea undelor sub purttoare cu diferite frecvene. Undele
subpurttoare sunt identificate de receptor prin utilizarea unor filtre electronice
sensibile la aceste frecvene (v. Figura 3.9). Este posibil ca pentru etichetele din
multiplexarea FDM s se utilizeze chiar valorile frecvenelor radiaiei purttoare.
Dac frecvenele semnalelor purttoare au valori mult diferite ntre ele (diferene
de sute GHz) multiplexarea este numit multiplexare prin divizarea lungimilor de und
(WDM). Un sistem WDM utilizeaz surse de lumin cu diferite lungimi de und, fiecare
modulat de un anumit semnal. Undele modulate sunt amestecate n fibra optic
utiliznd cuplorii optici. Demultiplexarea este realizat la receptor prin utilizarea unui
filtru optic (i nu electronic ca pn acum) care separ diferitele lungimi de und pe
diferii detectori.

De exemplu:la 0= 1.55m un interval ntre frecvene = 250GHz este echivalent cu un

20

2nm . Din acest motiv 10 canale ocup o

interval de lungimi de und
c0
band de 20nm. Deoarece frecvenele undelor purttoare sunt mult diferite fiecare
canal poate fi modulat cu rate foarte mari fr a se ajunge la suprapuneri. Totui, din
perspectiv optic, un domeniu spectral de 2nm este relativ ngust i sursele optice
folosite trebuie s fie i mai nguste i frecvene foarte stabile n acest domeniu
spectral.

Demultiplexarea prin diviziunea lungimilor de und necesit utilizarea filtrelor

optice pentru separarea diferitelor lungimi de und. Filtrele se bazeaz pe absorbia
selectiv, transmisia sau reflexia din filtrele interfereniale cu straturi subiri. Intr-o
fibra optic, prin reflexia radiaiei la dou capete se obine un etalon Fabry-Perot care
are proprieti de selectivitate i este un excelent filtru optic. Alte filtre se bazeaz pe
dispersia unghiular a unei reele de difracie (v. Figura 3.10) O alternativ pentru
multiplexare i demultiplexare const n detecia tip heterodin. Un semnal optic
multiplexat cu frecvene purttoare 1, 2, . . . este mixat cu o frecven a unui
oscilator local L i detectate. Fotocurentul obinut conine semnturile diferitelor
frecvene purttoare la frecvenele de btaie: f1 = 1 - L, f2 = 2 - L, . . .. Aceste
frecvene sunt separate utiliznd filtre electronice.

Cuplori
Un sistem de comunicaii optice mai conine cuplori i comutatori cu rol de a
redireciona semnalele luminoase ctre destinaiile corespunztoare. Comutatorii sunt
cuplori crora li se poate transmite comenzi externe pentru alegerea modului de
transmitere a semnalelor.

In figurile urmtoare sunt descrise cteva tipuri de cuplori. In cuplorul T, un

semnal de intrare 1 este divizat n dou semnale de ieire 2 i 3 iar orice semnal de
intrare pe 2 sau 3 determin un singur semnal la ieirea 1. In cuplorul stea orice semnal
pe oricare din punctele de intrare ajunge la celelalte puncte de ieire. In cuplorul
direcional un semnal de intrare pe 1 sau 2 determin semnale de ieire 3 i 4 i invers.
Cuplorul direcional poate funciona i ca un comutator ntre starea paralel (conexiuni
1-3 i 2-4) n starea ncruciat (conexiuni 1-4 i 2-3). Un cuplor T este foarte util ntr-o
conexiune duplex (v. Figura 3.12). Cuplorii sunt elemente eseniale n realizarea
reelelor (v. Figura 3.13).
Cuplorii optici se pot realiza prin utilizarea unor instrumente optice miniaturale:
divizoare de fascicule, lentile, lame cu gradient de indici de refracie, prisme, filtre i
reele de difracie compatibile cu dimensiunile mici ale fasciculelor optice - tehnologia

aceasta poart numele de micro-optic. Dispozitivele integrate optice pot fi i ele

utilizate pentru cuplori n sisteme cu ghiduri de und monomod (v.Figura 3.14).

2. Fibrele optice dopate utilizate n sistemele de comunicaii de mare vetez.

fibra dopata cu pamanturi-rare.
Ideea doparii fibrelor optice cu ioni de pamanturi-rare ( Nd3 + ) pentru realizarea de amplificatoare a
fost investigata incepand cu anul 1964. Primele amplificatoare pe fibra erau pompate cu ajutorul lampilor
flash si lucrau in mod pulsat.Pe la mijlocul anilor 1980,a fost dezvoltata o tehnologie de depunere a ionilor de
pamanturi-rarein fibrele de siliciu mono-mod, iar in 1987 s-a realizat primul EDFA. In 1989 s-au folosit noile
diode laser InGaAsP pentru pomparea EDFA la 1480 nm. Ionii de pamanturi-rare cu care este dopat miezul
fibrei pot exista in mai multe stari energetice discrete in functie de energia sistemului. Puterea de pompaj a
lungimilor de unda corespunzatoare propagandu-se prin miezul fibrei dopate abate sistemul fizic dela
echilibrul termic, unde titii ionii sunt lpe nivelul energetic minim. Lungimile de unda pompate trebuie sa

corespunda uneia dintre tranzitiile de absorbtie. Asemenea pompaje fac ca o fractiune importanta dintre ioni
sa ramana pe nivelul lor energetic ridicat, nivel meta-stabil. Pentru a recastiga distributia de echilibru ,
electronii excitati se reintirc la starea lor de baza fei spontanl, sau acestia pot fi stimulati pentru a face acest
lucru cu ajutorul fotonilor incidenti care au exact energia corespunzatoare tranzitiei laser. Populatia nivelului
energetic meta-stabil scade exponential cu o constanta de timp numita durata de viata de emisie spontana ( 10
ms pentru Er ). Fotonii emisi spontan au faza si polarizarea aleatoare, se propaga prin fibra in ambele directii
si sunt amplificate in acelasi mod ca si fotonii de semnal. In amplificxatorul pe fibra emisia spontana
amplificata constituie sursa de zgomot. Emisia stimulata produce fotoni care au aceeasi frecventa, faza,
polarizare si directie de propagare ca si fotonii semnal. Datorita absorbtiei de la starea de baza GSA (signal
ground state absorption), unda semnal, pe timpul propagarii pe fibra optica , este atenuata. GSA este proportia
din populatia in starea de baza ; pentru a obtine un castig net , populatia cu nivel meta-stabil de marime
mediata trebuie sa fie superioara populatiei aflata in starea de baza.
In mod obisnuit, un astfel de amplificator pe fibra optica este realizat din urmatoarele componente : fibra
dopata cu pamanturi-rare, cuploare dichroice, laseri semiconductoare de pompaj, izolatori si egalizatori de
castig. Unele dintre caracteristicile componentelor pe fibra optica care ar avea un impact asupra performantei
unui amplificator pe fibra optica sunt :
-pamanturile-rare ( tip, concentratie, profil ,etc.)
-caracteristicile fibrei optice (matricea sticlei, NA, pierderi, lungime )
-laserul de pompaj (lungime de unda si configuratie)
-alte absorptii si pierderi prin imprastiere (izolatoare, filtre).
Pentru a optimiza performanta unui amplificator pe fibra optica si pentru alegerea corespunzatoare a
componentelor sale, devine necesaramodelare cu acuratete a amplificatorului. Pentru a asigura simularile
numerice, trebuie mai intai sa se determine experimental proprietatile fundamentale ale ionilor pamanturi-rare
incorporati in fibra optica.
EDFA in banda L.
Prima generatie de amplificatoare pe fibra optica dopata cu erbium a fost destinata pentru asa numita
banda conventionala banda C : 1530-1560 nm. Avand drept suport sticla cu aluminiu-siliciu,spectrul cel mai
larg si castig plat pentru un EDFA-in banda C se pot obtine cand populatia la nivel meta-stabil cu lungime
mediata este de aproximativ 68 % . Ideea reconfigurarii EDFA pentru performanta optima la un nivel
metastabil, mediu de inversie de ~ 35 % si astfel sa se obtina alt castig de 40 nm in fereastra 1570 la 1610 nm
dateaza din anii 1990, iar in anul 1992 a fost descrisa functionarea la zgomot mic a unui amplificator cu fibra
optic adopata cu erbium in banda cu lungime de unda mare ( banda L = 1570 - 1610 nm).
Comparativ cu EDFA-urile conventionale, EDFA-urile in banda L prezinta coeficient de castig si
eficienta de conversie a puterii mai mici. Principalul motiv pentru aceasta este castigul ridicat din banda 1530
-1560 nm si cantitatea mare a emisiei spontane amplificate (ASE), generata in apropierea capetelor fibrei.
Aceasta ASE este emisa de la fibra dopata cu erbium (EDF) iar puterea pompata necesara pentru generarea sa
este pierduta.
Metodele de imbunatatire a castigului pentru un EDFA in banda L au fost investigate si verificate
experimental, astfel :
- o metoda consta in aplicarea unui reflector de feedbakc ASE pentru a reduce pierderile de ASE si
astfel sa creasca castigul si puterea de iesire; s-a obtinut astfel un castig imbunatatit cu 6 dB la o
singura lungime de unda lucrand la 1588 nm;
- o alta metoda foloseste puterea daunatoare a emisiei spontana amplificata in banda 1590 nm ca sursa
de pompaj secundara pentru o portiune EDF nepompata;
Configuratii de castig imbunatatit bazate pe acest procedeu, in principiu, pot fi :
a) primul etaj al unui EDFA in banda L nu este pompat din exterior si propagarea spre inapoi a ASE
dezvoltata in al doilea etaj de amplificare (pompat din exterioe) este utilizata pentru inversia de
populatie a primului etaj,
sau
b) etajul al doilea nu este pompat extern si propagare spre inainte a ASE dezvoltata in primul etaj
este utilizata pentru imbunatatirea castigului; s-a obtinut astfel cresterea eficientei conversiei de
putere de la 11,7 % la 25,7 %, cu un factor de zgomot mai mic de 1 dB.
Tehnologii de amplificare in benzile O si S.

Dezvoltarea amplificatoarelor pe fibra optica acoperind noi benzi in completare la C si L, analizate

mai inainte, asigura extinderea capacitatii de transmisie pe fibra optica si vor genera noi aplicatii. De exemplu,
banda O (1260 1360 nm) este un domeniu cu dispersie zero pentru fibra optica monomod, ceea ce
faciliteaza transmisia semnalelor cu mare viteza fara efecte de dispersie. Utilizarea benzii S (1460 1530
nm ), care poate fi combinata cu benzile C si L, poate creste semnificativ numarul de canale si capacitatea de
transmisie in domeniul lungimilor de unda multiplexate ( WDM ) in cadrul retelelor fotonice de cu trasee
medii si lungi. Tehnologiile de ampificare in banda O utilizeaza amplificatoare pe fibra optica dopata cu
praseodymium( PDFA) si tehnologii de ampificare in banda S utilizeaza amplificatoare pe fibra optica dopata
cu thulium (TDFA ) sau cu erbium (EDFA). Nivelele energetice ale ionului de praseodymium ( P r3+ ) utilizate
pentru amplificare in banda O sunt prezentate in figura. In aceasta, amplificarea in banda O foloseste tranzitia
de emisie stimulata 1G4 3H5 . Existenta unui alt nivel ( 3F4 ) la 3000 cm-1 sub nivelul ( 1G4 ) al acestei
tranzitii inseamna ca ionul excitat poate rezona cu vibratia franjurilor din fibra dopata cu P r3+, avand ca
rezultat relaxarea termica fara emisie
( tranzitie non-radiativa).In acest caz, pentru a obtine eficienta in amplificarea aptica, sticla folosita ca
material pentru fibra opticatrebuie sa o faca pe aceasta astfel incat sa impiedice aparitia tranzitiilor nonradiative. Pentru aceasta se foloseste sticla cu fluorura de indium..Folosind ca sursa de pompaj o dioda laser
(LD) la 980 nm, acest amplificator asigura o buna caracteristica de amplificare, si anume, un castig de 20 dB
sau mai mult, o iesire de 20 dB si un factor de zgomot de 5,5 dB in domeniul lungimilor de unda 1276-1310
nm. Pentru a realiza un amplificator cu dimensiuni reduse, trebuie redus diametrul bobinei, lucru ce duce la
cresterea presiunii de indoire aplicate asupra firului, ceeace conduce la micsorarea duratei de viata a
acesteia.Fibra cu fluorura are rezistenta mecanica mai mica decat fibra cu silica, iar diametrul bobinei nu
poate fi mai mic de 75 mm, pentru a garanta o durata de viata de 25 ani cu o probabilitate de defectare de 10 6
. Pentru a compensa aceasta crestere a presiunii de indoire asupra fibrei cu fluorura, a fost proiectata o noua
fibra cu un diametru mai mic de 80 m fata de 125 m cat au fibrele conventionale. In acest caz, se mentine
durata durata de viata de 25 ani ,cu probabilitatea de defecatre de 10 -6 , folosind o bobina cu diametrul de 31
mm, ceeace este la jumatatea diametrului comventional. Un astfel de amplificator compactizat realizeaza o
iesire de 13 dBm si un castig de 15 dB sau mai mult in domeniul lungimilor de unda 1287 1318 nm. In plus,
inlocuirea amplificatoarelor conventionale cu acest tip de PDFA ,asigura ulilizarea lui in noi aplicatii cum ar fi
ca post-amplificatoare in sisteme de emisie si in canala dev amplificare optice add / drop ( OADM ).
Amplificatoare pe fibra optica in banda S
Aplificatoarele pe fibra optica dopata cu pamanturi rare se pot realiza in doua moduri :
1-folosind drept mediu de amplificare o fobra optic adopata cu thulium ( Tm3+ ) TDF;
2-Folosind un TDFA in banda S , care este un TDFA conventional care are insa domeniul de amplificare
extins in banda S. Diagrama nivelului energetic a ionilor de Tm3+ este prezentata in figura 24(a). Amplificarea
in banda S face uz de emisia stimulata intre nivelele 3H4 si 3F4. Pentru a face aceasta amplificare mai
eficienta se va utiliza sticla cu fluorura.
Aici, nivelul 3H4 superior are un timp de viata fluorescent mai mic decat stratul inferior 3F4.
Ca urmare, o inversie de populatie formata in cadrul primului proces de excitatie de la starea fundamentala
3
H6 catre nivelul inferior 3F4 si de catre al doilea proces de excitatie care excita ionii acumulati pe nivelul
inferior 3F4 spre nivelul superior 3H4. In spectrul de castig TDF apare un varf de castig la 1460 nm intr-o
stare ridicata a inversiei de populatie, dar la un nivel de 40% a starii inversiei de populatie, se obtine o
amplificare de banda cu un impuls in centrul benzii S.Pentru a forma o asemenea inversie de populatie relativ
scazuta de 40%, trebuie aplicata o metoda specifica pentru doparea fibrei cu ioni T m3+ . Adaugarea a circa
6000 ppm de ioni Tm3+ micsoreaza distanta dintre ioni si genereaza o intersectare a acestora si, ca urmare,
creste numarul de ioni excitati pe nivelul inferior 3F4. Daca se foloseste un egalizator de castig (gain egalizerGEA ), se poate obtine un castig superior de 26 dB, o excursie in castig de 0,6 dB si un factor de zgomt de 6
dB sau mai mic in domeniul lungimilor de unda 1480- 1510 nm, prezentand caracteristici de amplificxare
excelente. In cazurile prezentate, pentru ambele procese de excitatie s-au folosit diode semiconductoare
laser.La utilizarea concreta in practica a unui astfel de amplificator, trebuie asigurat controlul acestuia astfel
incat castigul la fiecare lungime de unda a semnalului sa fie fixat; adica orice fluctuatie in castig cauzata de
canal si de fluctuatiile termice trebuie sa fie suprimate. Deoarece intr-un EDFA numai doua nivele contribuie
la amplificare , un asemenea control poate fi realkizat prin monitorizarea semnalului pentru o singura lungime
de unda si prin ajustarea puterii de pompaj astfel incat castigul pentru acel semnal este fixat. Spre deosebire de
acesta, intr-un TDFA la obtinerea amplificarii contribuie trei nivele ceeace previne mentinerea constanta a
castigului prin metode la fel de simple ca cele din cazul EDFA. Un raspuns la aceasta problema ar fi
mentinerea constanta a puterii de pompaj in timp ce se controleaza puterea produsa de o singura sursa de

lumina amplasata la interior(care este dedicata monitorizarii unui semnal) astfel incat sa mentina castigul
acestui semnal constant. Rezultatul final este obtinerea unui sistem de vcontrol la fel de simplu ca in cazul
EDFA. Folosind acest procedeu, se poate obtine o excursie de castig mai mica de 0,6 dB pentru o modificare a
semnalului de intrare corespunzand modificarii de la 100 canale la 1 canal.
Amplificatoare EDFA in banda S
Ionii de erbium Er3+ pot prezenta emisie simultana si in banda S, iar castig se obtine prin formare de in versie
a populatiei ridicata. Totusi, castigul din banda C esta mai mare decat cel din banda S, iar efectul oscilatiei
laser si emisia spontana amplificata ( ASE ) mare cre apar in banda C produc o inversie de populatie scazuta.
Ca urmare, in general, este dificil sa se obtina castig mare in banda S. Pentru a se evita efectul oscilatiei laser
si ASE se utilizeaza filtre distribuite in scopul producerii de pierderi in toata gama de aplificare. Acest
fenomen conduce la obtinerea de castig ridicat in banda S. Acest amplificator are un castig mai mare de 21 dB
si un factor de zgomot mai mic de 6,7 dB in domeniul lungimilor de unda 1486 1518 nm.
Amplificatoare in banda S+C si un amplificator CWDM
La introducerea unui sistem de transmisie CWDM cu opt canale s-a constatat ca scala transmisiei este
determinata de catre durata pierderilor.Ca urmare,in transmisia CWDM amplificarea optica trebuie sa
actioneza pe un domeniu larg al lungimilor de unda cuprins intre 1470 si 1610 nm. Cu toate ca tehnologia
amplificatorului EDTFA poate acoperi amplificarea in intr-un sistem cu patru canale in regiunea cu lungime
de unda mare (1550 1610 nm ), un TDFA de unul singur este insuficient pentru un sistem cu patru canale cu
lungime de unda scurta, deoarece limita superioara este 1510 nm. Pentru a acoperi aceasta regiune a fost
dezvoltata o tehnologie de amplificare in banda S+C prin conectarea unui TDFA in serie cu un EDFA in
banda S, obtinandu-se amplificare hibrida TDFA-EDFA. Acest montaj poate asigura o amplificare
semnificativa in benzile S si C. Semnalele CWDM de intrare sunt divizate corespunzator celor pentru
domeniul 1470 1530 nm cu patru canale cu lungime de unda mare. Semnalele cu lungime de unda mica sunt
amplificate de catre amplificatorul hibrid TDFA EDFA, iar cele din partea cu lungime de unda mare de catre
amplificatoril de banda larga EDTFA. Dupa amplificare, aceste semnale sunt recombinate si redate la iesire.
Cu etajul amplificator hibrid se obtine un castig ridicat ( 80 nm ) in domeniul extins 1460 1540 nm prin
combinarea castigurilor TDFA si EDFA, iar castiggul ridicat din regiunea 1540 1620 nm se obtine cu etajul
EDTFA. Pentru etajul EDFA este necesara o egalizare de castig mare, mult peste 39 dB. Pentru a suprima
orice crestere a factorului de zgomot produsa de aceasta egalizare, trebuie ca fibra EDTFsa fie divizata in trei
sectiuni, iar intre acestea sa se introduca GEQ. Un castig mai mare de 20 dB si un coeficient de zgomot mai
mic de 8 dB pentru un semnal de intrare de -20 dB / canal x 8 canale.
Amplificatoare pe ghiduri de unda optice dopate cu ERBIUM EDWA
Un amplificator pe ghid de unda dopat cu erbium EDWA consta dintr-un ghid de unda realizat pe un substrat
de sticla amorfa dopata cu erbium. Atomii de erbium asigura amplificarea in sticla in fereastra fibrei otice
1550 nm. Ghidul de unda insusi este o crestere localizata a indicelui de refractie in sticla optica. Ijn timp au
fost dezvoltate numeroase metode pentru realizarea ghidului de unda in sticla dopata cu erbium. Procesul de
realizare a ghidului de unda in sticla dopata cu erbium consta in doua etape principale. Prima etapa consta in
pregatirea materialului dopat. Un bloc de sticla este preparat utilizand procedee standard de topire si adaugand
erbium sub forma de pudra a oxidului de erbiu. Pentru realizarea de amplificatoare pe ghiduri de unda in
sticla dopata cu erbium, in mod curent se folosesc doua tipuri de oxid-sticla : silicat de aluminiu si fosfat de
aluminiu. Avantajul principal al acestor sticle consta in aceea ca acestea accepta un nivel de dopare foarte
ridicat ( peste 1026 atomi / m3 ), ceeace este de cel putin 100 ori mai ridicat decat pentru sticla siliconica. In
timpulm prepararii acestor sticle, trebuie acordata atentie speciala pentru a elimina impuritatile de OH, care ar
crea ioni de erbium pompati nerefractivi. A doua etapa consta in realizarea ghidului de unda. Folosind
procedeul schimbului de ionii in masa de oxid de sticla sunt realizate canale ghid de unda.Aceste canale sunt
apoi arse la cativa microni mai jos fata de suprafata sticlei. Arderea ghidurilor de unda asigura stabilitatea
acestora si le optimizeaza performantele. O alta metoda promitatoarede realizare a ghidurilor de unda in fibra
optica dopata cu erbium este procedeul de depunere prin pulverizare ( sputering - efect datorit bombardarii
catodului cu ioni pozitivi ). In cadrul acestui proces, ionii din masa sticlei sunt scosi sub actiunea ionilor de
iradiere. Masa de sticla,folosita drept tinta de pulverizare, formeaza un strat subtire de sticla dopata cu erbium
pe o placheta de silice. Dupa un proces de acoperire , pelicula subtire este transformata in canale ale
ghidurilor de unda. Aceste canale ghiduri de unda pot suporta moduri limitate superior cu pierderi de

propagare moderate cad sunt protejate cu un strat acoperotor. Amplificatoarele EDWA sunt in mod inerent
compacte. De exemplu,unul din cele mai mici blocuri de amplificare, prezentand un castig de 15 dB la 1535
nm, este realizat intr-o capsula cu dimensiunile 130 x 11 x 6 mm.Pe langa dimensiuni reduse, EDWA - urile
ofera deasemeni un raport pret / performanta mai bun decat EDFA urile pentru acces si aplicatii in retea
metropolitana. Pentru trasee mari de transmisie WDM, unde este necesara performanta superioara, devin
necesare mai multe puncte de amplificare EDFA.
EDWA mai are avantajul ca mosteneste calitatile fundamentale ale EDFA, cum sunt factor de zgomat scazut,
dependenta neglijabila de polarizare si absenta diafoniei intercanalelor. Majoritatea avantajelor intrinseci ale
EDWA urilor provin de la abilitatea acestora de a asigura castig ridicat in trasee optice foarte scurte. Acest
castig ridicat in trasee optice foarte scurte se obtine prin amplificarea unor nivele ridicate de dopare a sticlei
cu erbium, ceeace maximizeaza creartea de castig mare pe unitatea de lungime. Totusi aici exista si o limitare:
cu cat se adauga sticlei mai multi ioni de erbium cu atat acestia devin mai apropiarti ceeace duce la cresterea
ciorchinilor formati. Cand sunt excitati, ionii de erbium aceste grupari incep schimbul energetic. Cand acest
fenomen apare, ionii de erbium isi reduc eficienta. Punctul critic al acestui proces consta in gasirea
compromisului intre nivelul ridicat de dopare cu erbium, care contribuie la realizarea castigului mare pe
unitratea de lungime, si efectele parazita a nivelelor de vdopare ridicate care impiedica ionii de erbium sa
asigure castig. Stabilirea compromisului este cheia realizarii unui dispozitiv integrat de amplificare optica,
fiabil si eficient. Pentru ca un astfel de dispozitiv de amplificare optic asa poata fi utilizat in practica, acesta
necesita si alte componente optice cum sunt ; o sursa de pompaj, un multiplexor, filtre, cuploare directionale si
adaptoare de mod. Abilitatea de a integra toate aceste functii in cadrul unui singur cip asigura trei beneficii
cheie. Fiabilitatea cipului creste deoarece integrarea elimina nevoia imbinarii conectarii) componentelor si,
per total, exista o imbunatatire deoarece sunt necesare mai putine etape pe fluxul de fabricatie.

3. Amplificarea optic prin mprtiere Brillouin stimulat. (SBS)

mprtierea Brillouin stimulat (SBS) este un efect neliniar care se produce n fibrele optice pentru valori
ale puterii de intrare mult mai mari dect cele pentru mprtierea Raman stimulat. SBS se manifest prin
generarea unei unde Stokes care se propag n sens invers semnalului emis i care transport cea mai mare
parte din energia de intrare cnd se atinge pragul Brillouin. SBS se manifest prin generarea undelor Stokes
joase care variaz de la frecvena undei de pompaj incident printr-o contribuie dat de mediul neliniar.SRS
n comparaie cu SBS se poate propaga prin fibra optic n ambele direcii, iar deplasarea Stokes ( 10 Ghz)
pentru SBS este mai mic cu trei ordine de mrime n comparaie cu cea produs pentru SRS. Pragul puterii
de pompaj pentru SBS depinde de lrgimea spectral asociat cu unda pompat i poate avea o valoare
sczut, n jur de 1mW pentru laserii cu und continu pentru pompaj sau pentru impulsuri largi de pompaj,
cu lrgimea mai mare de 1 s. n contrast pentru multe cazuri, SBS se produce pentru impulsuri scurte de
pompaj, cu lrgimea mai mic de 10 ns. Diferenele dintre cele dou tipuri de efecte sunt date de faptul c la
SBS particip fononii acustici, iar la SRS particip fononii optici. Procesul SBS poate fi descris clasic ca o
interaciune parametric ntre unda pompat, unda Stokes i unda acustic. Unda pompat generaz unde
acustice prin procese electrice care au ca efect o modulaie periodic pentru indicele de refracie. Pompajul
induce o variaie a indicelui de refracie i se mprtie prin difracie Bragg. mprtierea radiaiei este mic n
domeniul frecvenelor pentru c variaia Doppler asociat influeneaz viteza acustic A. Acest proces de
mprtiere, poate fi tratat cu ajutorul mecanicii cuantice, dac anihilarea unui foton pompat creaz simultan
un foton Stokes i un fonon acustic.
Dac se consider valori tipice pentru fibrele cu silice se obin valori mai mari comparativ cu cele obinute
pentru coeficientul de ctig Raman. De exemplu, dac se consider g B 5 x 10-11 m/W se obin valori mai
mari cu trei ordine de mrime la p = 1.55 m, comparativ cu cele pentru Raman.

Figura 1. Spectrul de ctig Brillouin la p = 1.525 m pentru: (a) fibr optic cu miez din silice, (b) fibr
optic cu nveli redus i (c) fibre optice cu dispersie deplasat. Scala pe vertical este arbitrar.
n figura 1 este reprezentat spectrul de ctig pentru trei fibre optice diferite, care au structuri i niveluri de
dopare diferite pentru Germaniu n miezul fibrei optice. Msurtorile s-au efectuat utiliznd un laser cu
semiconductori, cu cavitatea extern care opereaz la 1.525 m i folosind tehnica de detecie cu heterodin la
3 MHz rezoluie. Fibra (a) are un miez cu silice pur, adic concentraia de Germaniu este de aproximativ 0.3
% pe mol.Schimbul Brillouin msurat B 11.25 GHz, verific ecuaia (24 din raportul anului I) pentru
aceast fibr optic dac se utilizeaz viteza acustic valabil pentru volume cu silice. Schimbul Brillouin se
reduce pentru fibrele optice (b) i (c) cu aproximativ inversul dependenei la concentraia pentru Germaniu.
Fibra (b) are o structur cu dou vrfuri, asociat cu spectrul Brillouin care trebuie s rezulte pentru distribuia
neomogen de Germaniu din miez. Se pot obine i trei vrfuri pentru spectrul Brillouin, iar acestea rezult de
la diferenele vitezelor acustice din miezul i din nveliul fibrelor optice.Dac lrgimea impulsului devine
mult mai mic dect timpul de via al fononului, adic T 0 < 1 ns, ctigul Brillouin scade sub ctigul
Raman.Pentru un pompaj cu und continu (cw) sau cvasicontinu, ctigul Brillouin se reduce dac lrgimea
sa spectral p este mai mare dect B. Acest lucru se poate produce dac avem un pompaj n fibre optice
multimod sau pentru un pompaj n fibre optice monomod a crui faz variaz rapid ntr-o perioad de timp
mai scurt dect cea a timpului de viat al fononului T B.Deasemenea, ctigul Brillouin sub condiia de
pompaj pentru band larg, depinde de mrimea relativ a lungimii coerente pentru pompaj. Lungimea de
interaciune Lint pentru SBS, este definit de distana peste care amplitudinea Stokes variaz foarte mult.Dac
Lcoh >> Lint, procesul SBS este independent de structura modului de la laserul pompat, care furnizeaz o
spaiere ntre moduri care depete B, iar ctigul Brillouin este acelai ca cel pentru laserul monomod
dup cteva lungimi de interaciune. Ctigul Brillouin este redus dac Lcoh << Lint, iar acest lucru se poate
aplica la fibrele optice unde lungimea de interaciune este comparabil cu lungimea L a fibrei optice.
Similar ca la SRS pentru utilizarea SBS n fibrele optice sunt necesare interaciuni ntre undele de
pompaj i undele Stokes. Dac aplicm condiiile pentru regimul staionar la pompajul cu und continu (cw)
sau cvasicontinu, atunci se obin ecuaii cuplate n intensitate similare cu cele din cazul SRS. Diferena
const n semnul lui dIs/dz, care trebuie schimbat la propagarea invers pentru undele Stokes, dar cu pstrarea
undei de pompaj. Se fac cteva simplificri: pentru valori relative mici ale schimbului Brillouin, rezult p
s, iar pentru pierderile din fibrele optice se consider aceleai unde pentru pompaj i pentru Stokes, rezult
p s = .
Pierderile din fibra optic se presupune c sunt neglijabile, adic L = 0.1. Ctigul Brillouin la g0L = 10
corespunde la un ctig nesaturat al amplificatorului, adic exp[10] 2.2 x 104. Deoarece are loc scderea
pompajului atunci ctigul net este mic. ntre 50 % si 70 % din puterea pompat este transferat la puterea
Stokes pentru bin = 0.001 i respectiv 0.01. Transferul de putere are loc doar n primii 20 % din lungimea
fibrei optice. n figura 7 este reprezentat saturarea ctigului. Este reprezentat G s/GA n funcie de GAbin
pentru diferite valori ale lui GA. Ctigul saturat se reduce cu un factor de 2 sau de 3, pentru G Abin 0.5 cnd
GA este cuprins ntre 20 dB i 30 dB.Aceast condiie este ndeplinit cnd puterea semnalului amplificat
devine aproximativ 50 % din puterea de pompaj de la intrare. Valorile tipice pentru puterea pompat sunt de
1 mW, iar puterea saturat pentru amplificatoarele Brillouin este de 1 mW, n schimb amplificatoarele
Raman pe fibre optice au valoarea puterii saturate la 1 W.
Ctigul Brillouin al unei fibre optice poate fi utilizat la amplificarea unui semnal slab a crui frecven se
schimb de la frecvena de pompaj printr-o cantitate egal cu schimbul Brillouin B. Pentru profilul ctigului
Brillouin B 100 MHz, lrgimea de band a amplificatorului este n general sub 100 MHz, iar pentru

amplificatoarele Raman pe fibre optice lrgimea de band este n jur de 5 THz. Din acest motiv
amplificatoarele Brillouin pe fibre optice nu sunt utilizate ca amplificatoare i produc doar civa mW pentru
puterea pompat.Creterea exponenial se produce doar dac amplificarea puterii semnalului rmne sub
nivelul puterii saturate. Amplificatoarele Brillouin pe fibr optic pot furniza un ctig de 20-40 dB la o putere
pompat de civa mW. Lrgimea de band, care tipic este < 100 MHz, se poate utiliza n diferite aplicaii pe
fibr optic ce necesit o amplificare selectiv a unei benzi nguste pentru spectrul semnalului incident. Pentru
aplicaii care necesit un ctig constant peste o band larg de frecvene, adic 100 MHz, frecvena
laserului de pompaj poate fi modulat utiliznd un modulator extern. Lrgirea benzii este deci realizat doar
prin reducerea valorii de vrf pentru ctig, iar puterea pompat care este necesar crete pentru aceeai
valoare a ctigului. De aceea, interesul pentru utilizarea amplificatoarelor Brillouin pe fibre optice a sczut
pentru c au fost introduse EDFA pentru sistemele de comunicaii optice.SBS nu are legtur cu
amplificatoarele optice dac lungimea fibrelor optice este mai mic de 10 m, pentru c pragul Brillouin se
realizeaz foarte greu. Totui, SBS poate fi un factor major de limitare pentru amplificatoarele pe fibre optice
distribuite, n care amplificarea se produce la lungimi > 10 km ale fibrelor optice dopate. Aplicaia cea mai
important este cnd SBS este folosit la amplificatoarele care fac parte din sistemele optice de
comunicaii.Dac n ecuaiile (29) i (30) se nlocuiete parametrul pentru pierderi din fibra optic cu
ctigul sau dac este negativ, atunci undele de pompaj i undele Stokes mpreun au ctigul destul de
mare ct s acopere pierderile din fibra optic. De asemenea, pragul SBS se reduce drastic, sub valoarea de 10
W. Dac sunt utilizate SBS n cascad sunt generate unde Stokes de ordin superior. n practic
amplificatoarele Brillouin limiteaz ctigul pentru amplificatoarele pe fibre optice distribuite la valori foarte
mici (< 1 dB/km). Alte aplicaii sunt cele n care SBS sunt utilizate pentru laseri sau pentru senzori pe fibre
optice. Pragul Brillouin poate avea valori mici ( 1 mW) pentru sisteme de comunicaii optice la 1.55 m, iar
pierderile din fibrele optice pot fi sczute cu ajutorul SBS, adic 0.2 dB/km. De aceea este important
pentru proiectarea unui sistem de comunicaii optice s se in seama i de SBS.Pentru amplificatoarele
Brillouin utilizate n benzii scurte se poate obine amplificarea la valori sczute ale puterii pompate. Este deci
posibil s se creasc distana de transmisie sau spaierea dintre repetoare, dac un laser cw la o lungime de
und bine definit, este pompat n direcia opus la modularea semnalului.Alt posibilitate este de a utiliza
amplificarea Brillouin este cea din cazul n care are loc creterea sensibilitii receptoarelor. Dac un
amplificator Brillouin pe fibr optic este utilizat ca preamplificator la receptor, performanele pot fi limitate
de SBS. Factorul de zgomot al amplificatoarele Brillouin pe fibr optic este foarte mare ( 100), pentru c o
mare parte din populaia de fononi acustici [-kT/hB] este la temperatura mediului ambiant.Lrgimea mic a
liniei spectrului de la profilul ctigului Brillouin poate fi un avantaj pentru amplificarea selectiv a unei benzi
nguste de spectru a semnalului, de aceea amplificatoarele Brullouin sunt cele mai utilizate n band ngust.
Principiul de baz este similar cu cel de la detecia homodin, cu deosebirea c amplificarea are loc pentru
semnal.
Alt aplicaie pentru band ngust, este cea ascociat cu spectrul de ctig Brillouin care poate fi utilizat
ca un filtru optic trece band ngust pentru selectarea de canalele din sistemele optice de comunicaii
multicanal. Dac spaierea dintre canale este mare, dar rata biilor este mai mic dect lrgimea de band B,
laserul pompat poate trece s amplifice selectiv un canal paricular. Un avantaj al utilizrii amplificatoarelor
Brillouin pe fibre optice este cel legat de scderea interferenelor dintre canalele unui sistem optic de
comunicaii cu mai multe canale optice.

4. Amplificarea optic prin mprtiere Raman stimulat (SRS)

mprtierea Raman stimulat SRS, limiteaz performanele sistemelor optice de comunicaii cu mai multe
canale pentru transmisie, prin transferul de energie de la un canal la canalele vecine i induce diafonia Raman
ntre canalele de transmisie. n efectele neliniare care apar n fibrele optice, mprtierea Raman spontan
ocup n jur de 10-6 din puterea incident a unui fascicul optic la altul, printr-o schimbare a frecvenei
determinat de modurile de vibraie ale mediului. Acest efect se numete efectul Raman i este descris de
mecanica cuantic ca fiind mprtierea unui foton incident fa de o molecul care face o tranziie ntre dou
poziii de vibraie la o frecven mic a fotonului. Laserul incident acioneaz ca un pompaj pentru generarea
radiaiei la schimbarea frecvenei i se numete und Stokes. mprtierea Raman are diverse aplicaii la
procesele de emisie i de absorbie, ct i la procesul de amplificare. Amplificarea Raman se bazeaz pe

mprtierea Raman, cnd un atom absoarbe un foton i elibereaz un foton cu o energie diferit. Aceast
diferen de energie o utilizeaz la schimbarea strii de vibraie. Procesul poate s creasc sau s scad energia
de vibraie a atomilor, dar efectul este puternic dac se face conversia energiei fotonilor de la intrare n energie
de vibraie, care poart numele de fonon. Deci atomul elibereaz un foton cu energie mai mic dect laserul de
la intrare i amplificatoarele Raman depind de schimbul Raman la lungimi de und mari i de energii mici ale
fotonilor. Tranziiile la starea de vibraie nu sunt fcute brusc i intervalul de acoperire pentru energie depinde
de material. SRS se poate produce cnd un pompaj puternic i un semnal slab la o lungime mare de und, trec
simultan prin material. Pompajul puternic excit atomii, iar fotonii de la lungimea de und a semnalului pot s
stimuleze i s emit energia lor ca un foton suplimentar la lungimea de und a semnalului. Aceast
mprtiere Raman stimulat amplific semnalul de intrare similar cu emisia stimulat la atomii de erbium
care amplific semnalul n EDFA. Ctigul Raman se obine de la lungimea de und pentru pompaj prin
schimbarea frecvenei, provenit de la excitarea de vibraie i care este caracteristic materialului, iar la
schimbarea lungimii de und pompate se schimb direct lungimea de und amplificat. Deci, mprtierea
Raman i spectrul ei depind de material.De exemplu, pentru silice ctigul Raman este cu 13 THz mai mic
dect frecvena de pompaj corespunztoare la o lungime de und cu 100 nm mai mare dect cea de pompaj de
la 1550 nm. Aceast caracteristic a amplificrii Raman se poate folosi la amplificatoarele Raman care pot fi
utilizate la lungimi de und specifice care includ benzi ale spectrului optic unde alte tipuri de amplificatoare
nu funcioneaz. Din acest punct de vedere n anumite benzi ale spectrului optic, amplificatoarele Raman sunt
preferate n locul celor de tipul EDFA sau al altor tipuri de amplificatoare.
mprtierea Raman stimulat este un proces neliniar i seciunea sa transversal este sczut i depinde de
densitatea puterii optice. Deci pentru valori mari ale puterii pompate sunt necesare distane mari de transmisie
prin fibrele optice monomod pentru a se obine valori semnificative ale ctigului i pentru a se atinge pragul
de amplificare Raman. Acest lucru conduce i la creterea zgomotului Raman datorat imperfeciunilor din
fibra optic. Lrgimea de band pentru ctig n domeniul lungimilor de und poate fi controlat simplu prin
fixarea lungimii de und pentru pomaj, dar amplificarea Raman se poate obine n fiecare regiune a ferestrei
de transmisie din fibra optic. Deci amplificarea Raman depinde de puterea surselor de pompaj pentru
lungimile de und la care se lucreaz. La o lungime mic a amplificatorului coeficienii neliniari au valori
sczute n comparaie cu cel de amplificare, iar mprtierea Raman stimulat este foarte sczut n
comparaie cu emisia stimulat a ionilor de Er3+ care poate fi neglijat.
Ctigul Raman obinut n fibrele optice cu silice, se ntinde peste o band de 40 THz pentru frecvene, cu
valoarea de vrf la 13 THz. Acest lucru este evideniat i de natura necristalin a fibrelor optice cu silice. n
materialele amorfe, frecvenele de vibraie moleculare acoper aproape ntreaga band i creaz benzi
continue. Deci aceste fibre optice au un ctig Raman extins peste o band larg i ele pot fi utilizate ca
amplificatoare de band larg. Se consider un laser cw pentru pompaj, care se propag prin fibra optic la
frecvena p. Dac frecvena semnalului este s ea poate fi amplificat deoarece ctigul Raman este mare
pentru diferena de frecvene p - s care trece prin lrgimea de band pentru spectrul ctigului Raman. Dac
se utilizeaz doar pompajul incident de la captul fibrei optice, mprtierea Raman spontan produce un
semnal slab care acioneaz ca un amplificator. mprtierea Raman spontan genereaz fotoni n toat
lrgimea de band a spectrului de ctig Raman. Deci toate componentele frecvenelor din acest spectru sunt
amplificate. n cazul fibrelor optice cu silice pur, g R are o valoare maxim la componenta frecvenei pentru
c frecvena de pompaj scade cu 13.2 THz. Ea crete cnd puterea pompat depete valoarea de prag.
Aceast cretere este exponenial. Deci SRS genereaz undele Stokes dac frecvena este determinat de
ctigul Raman, iar frecvena aceasta se numete de deplasare Raman sau de deplasare Stokes. Pentru EDFA
cu un ctig mediu, care este repartizat de-a lungul unei concentraii sczute a elementului dopant din fibra
optic pe mai muli zeci de kilometri, SRS devine comparabil cu ctigul EDFA i afecteaz ctigul total i
spectrul amplificatorului. Dezavantajul amplificrii Raman este acela c la obinerea unui ctig semnificativ
este necesar o putere mare de pompaj. Se pot estima pragul Raman i coeficientul de ctig Raman. Pentru
determinarea spectrului de ctig Raman se consider cazul unui laser cu und continu (cw) sau
cvasicontinu. Aplicaiile SRS pentru fibrele optice sunt diverse, cum sunt cele legate de laserii i de
amplificatoarele care au la baz efectul Raman. Deci fibrele optice pot fi utilizate la amplificarea unui semnal
slab dac semnalul se propag mpreun cu un pompaj puternic, a crei lungime de und strbate lrgimea de
band a spectrului de ctig Raman. n configuraia de pompaj, naintea fibrei optice, pompajul se propag cu
semnalul n aceeai direcie ca i n propagarea comun din cazul pompajului napoi. Pentru utilizarea unor
valori standard ale parametrilor anteriori, adic pentru: g R = 1 x 10-13 m/W, Leff = 100 m i Aeff = 10 m2,
semnalul este amplificat considerabil pentru P 0 1 W. Datele experimentale sunt obinute pentru trei valori
ale puterii semnalului de intrare(in materialulprintat sunt prezentate relatii de calcul si grafice care explica
corelatia dintre partea teorertica-simulata si unele rezultate experimentale). Pentru gR = 9.2 x 10-14 m/W, s-au

obinut aceleai valori cu cele teoretice. Factorul de amplificare G A crete exponenial n faza iniial cu P 0,
dar se abate de la aceast cretere pentru P0 > 1 W. Acest lucru duce la saturarea ctigului, pentru c are loc
scderea pompajului. Pentru valori uzuale ale lui P0, adic P0 1 W, puterea saturat din amplificatoarele
Raman pe fibr optic este mult mai mare dect cea obinut n cazul amplificatoarelor ce au la baz laserii cu
semiconductori i P0 1 mW. Aplificatoarele Raman pe fibre optice pot s amplifice uor semnalul cu un
factor 1000, adic cu 30 dB pentru o putere pompat de aproximativ 1 W. Pentru configurri se folosesc
fibrele optice monomod n care se efectueaz pompajul naintea fibrei optice sau ambele tipuri de pompaj,
adic nainte i napoi n fibra optic pentru laserii cu semiconductori. Astfel, se pot obine ctiguri nesaturate
la 21 dB pentru o putere pompat de aproximativ 1 W. Ctigul amplificatorului are aceleai tipuri de
configuraii pentru pompaj, deoarece procesul SRS are o natur izotropic. Pentru dezvoltarea optim a
amplificatoarelor Raman pe fibre optice, se utilizeaz fibrele optice cu silice, iar diferena pentru frecvenele
de la undele de pompaj i de semnal trebuie s corespund la valoarea maxim a ctigului Raman de
aproximativ 13 THz. Aplicaia cea mai important a amplificatoarelor Raman pe fibre optice este cea cnd ele
sunt utilizate ca preamplificator, nainte ca semnalul s fie detectat i recepionat de un sistem optic de
comunicaie.
Din rezultate experimentale se demonstreaza c raportul semnal/zgomot la receptor este determinat de
radiaia Raman amplificat spontan care nsoete procesul de amplificare. O parte din energia pompat este
spontan convertit n radiaie Stokes peste ntreaga lrgime de band a spectrului de ctig Raman, pentru c
mprtierea Raman spontan este amplificat simultan cu semnalul.Deci n zona de ieire la semnalul util se
adaug zgomotul de fond care are o band de frecvene n jur de 10 THz. Cu aceste ipoteze este posibil s se
obin o expresie analitic pentru amplificarea puterii spontane n aproximarea de scdere a
pompajului.Pentru practic, cantitatea de interes se numete raport on/off i se poate defini ca fiind raportul
dintre puterea semnalului i puterea de pompaj, cnd puterea de pompaj este zero. Acest raport poate fi
msurat experimental, iar rezultatele pentru un pompaj la 1.34 m dau un raport de aproximativ 24 dB pentru
linia Stokes de ordinul nti de la 1.42 m, dar scade la aproximativ 8 dB cnd linia Stokes de ordinul nti
este folosit ca amplificator pentru semnalul de la 1.52 m. Similar acest raport poate fi mic ca valoare pentru
configuraia de pompaj napoi, n comparaie cu cea de pompaj nainte. n general acest raport poate fi
mbuntit, dac captul fibrei optice este prevzut cu un filtru care las s treac semnalul i care reduce
lrgimea de band a zgomotului spontan amplificat. Se pot dezvolta amplificatoare Raman dac lrgimea sa
de band este extins cu 5 THz sau mai mult. El poate fi folosit la amplificarea simultan a mai multor canale
dintr-un sistem optic de comunicaii cu mai multe canale. Extinderea lrgimii de band pentru
amplificatoarele Raman pe fibre optice face posibil i amplificarea impulsurilor optice scurte. O aplicaie
este cea n care amplificatoarele Raman sunt utilizate pentru transmiterea de impulsuri la solitoni peste
distane foarte mari, de aproximativ cteva mii de km.Acest fapt poate conduce la nlocuirea amplificatoarelor
Raman pe fibre optice cu amplificatoare pe fibre optice dopate cu Er 3+, pentru c amplificatoarele Raman
necesit un pompaj cu o valoare mare la acoperirea unor distane foarte mari i pentru c acest lucru nu este
posibil la laserii cu semiconductori care sunt compaci.
Alt aplicaie este cea n care sunt folosite EDFA mpreun cu amplificatoarele Raman pe fibre optice
pentru obinerea unor caracteristici superioare la reele existente pe fibrele optice, ct i la dezvoltarea fibrelor
optice cu dispersie deplasat i la reducerea efectului de mprtiere Raman stimulat SRS. Un dezavantaj al
SRS este acela c pentru un sistem optic, canalele de lungime de und scurte pot aciona ca un pompaj pentru
canalele de lungime de und mare i pot transfera o parte din energia impulsului la canalele vecine. Acest
fenomen poart numele de diafonie ntre canalele optice i poate influena considerabil performanele
sistemului optic. De aceea, n prezent se ncearc reducerea acestor fenomene. Acest lucru este foarte
complicat pentru sistemele cu mai multe canale optice pentru c SRS afecteaz numrul de canale i spaierea
dintre ele.