Sunteți pe pagina 1din 21

Capitolul I.

Tehnologia de plantare a afinilor de cultura


Afinele sunt fructele unui arbust mic si stufos, cunoscut si cu numele de afin de munte, merisor,
afin negru sau Vaccinium myrtillus L. Desi arbustul are si un aspect decorativ interesant, el se
cultiva in principal pentru fructele sale, care au foarte multe proprietati benefice pentru sanatate.
In primul rand, alege un soi adaptat conditiilor din zona in care locuiesti si, pe cat posibil,
rezistent la boli si daunatori. Al doilea criteriu pentru cultivarea cu succes a afinului tine de
calitatea solului. Pamantul trebuie sa fie afanat, umed, bogat in humus si foarte acid (acest lucru
se poate remedia prin adaugarea de sulf, un mineral natural, cu un sezon inainte de plantarea
afinilor).
Afinul are nevoie de mult spatiu in jurul sau, asa ca lasa cel putin 60cm distanta intre radacini,
atunci cand le plantezi in functie de varietate, acest detaliu este scris pe pachetul in care este
ambalat afinul. In groapa se adauga frunze din compost sau ace de pin (menite sa pastreze
nivelul de pH) si apoi se plaseaza radacinile arbustului. Imediat dupa plantare, in jurul radacinii
se aseaza un strat destul de gros de mulci (paie, ace de pin, talas) acesta va mentine pamantul
umed si va opri cresterea buruienilor. Arbustul se uda temeinic, pentru ca are nevoie de multa
apa ca sa se prinda si apoi sa inceapa sa creasca.
Afinul nu are nevoie de taieri in primii trei ani. In primii doi ani de la plantare, bobocii florilor
trebuie inlaturati inainte de a inflori, pentru ca arbustul sa isi foloseasca toate resursele pentru
dezvoltare. Dupa aceasta perioada, afinul se tunde toamna tarziu sau primavara devreme.
Daca nu creste mai mult de 30 cm pe an, afinul are nevoie de fertilizare.

1.1. Cerinte de sol pentru plantarea afinulu.


Afinii se dezvolta cel mai bine in soluri acide, cu un pH situat intre 4,5 - 5,5, cu un aport bun de
materie organica afanat si bine drenat. Corectarea parametrilor solului se face prin inglobarea in
sol a unui amestec de rumegus de conifere si/sau turba, precum si alti corectori de aciditate, dupa
caz. Dozarea amestecurilor de turba, rumegus si corectori de aciditate trebuie facuta in baza unei
analize de sol. De aceea este important sa se faca analize de sol inca din faza de proiect, pentru a
putea evalua cat mai realist costurile si necesarul de substante pentru corectarea parametrilor
solului. In lipsa unui sol corespunzator, care sa aiba mai ales aciditatea in intervalul mentionat si
care este sarac in materie organica, cultura de afin se va dezvolta lent si cu multe pierderi de
plante si recolta.
1.2 Plantarea afinului pe biloane

In general, solutia tehnica cea mai eficienta pentru infiintarea unei culturi intensive de afini este
plantarea pe biloane. In aceasta varianta, este mult mai facil si eficient efortul fermierului de a
crea un mediu de cultura optim pentru afin prin corectarea aciditatii solului, a continutului de
macro, micro elemente, humus si pentru drenarea apelor pluviale de la radacinile plantelor.
Biloanele sunt un amestec de rumegus cu pamant, inalte de 40-60 cm fata de cota naturala a
terenului si late de 0.8 - 1 m care se formeaza paralel pe intreaga lungime a parcelei si in acelasi
timp perpendicular pe cotele de nivel. Pentru realizarea acestor biloane se scarifica solul, se ara,
se ierbicideaza (daca terenul se pregateste primavara sau vara), se discuieste, se frezeaza, se
picheteaza terenul, se marcheaza randurile, se formeaza un sant cu trupita pe randurile trasate, se
aseaza deasupra randului rumegusul/turba, de pe margini se ridica pamant care se amesteca cu
rumegusul, se aranjeaza randul drept, se instaleaza furtunul de irigat, se aseaza folia sau panza
agrotextila, care se fixeaza pe margini in pamant. Aceasta se decupeaza in locul unde urmeaza sa
fie plantati arbustii si se planteaza. Se plantaeaza manual ca si rasadurile. Pentru infiintarea
culturilor intensive oferim utilajul de bilonat gratuit. Cu acesta se pregatesc randurile/biloanele
cu panza si furtun printr-o singura trecere. Intre randuri pamantul trebuie nivelat, iar ca o
recomandare sugeram mentinerea acestei suprafete ca si gazon prin inierbare. Recomandarile pot
sa difere in functie de analizele de sol si de particularitatile parcelei
1.3 Plantarea afinului la groapa

Aceasta varianta de plantare este recomandata numai pentru solurile acide, fiind o tehnologie
mai putin eficienta pentru cultura intensiva a afinului, insa care se potriveste in cazul unor
suprafete mici de cultura sau pe langa casa. Pentru plantatiile intensive de afin, tehnologia
optima este cea a platarii pe biloane, descrisa mai sus.
Prima operatiune este pichetarea, trasarea randurilor si marcarea gropilor pe care urmeaza sa
plantati. O solutie in ceea ce priveste cultivarea afinilor in aproape orice sol o constituie
incorporarea turbei in mediul de plantare, iar ca alternativa este rumegusul de conifere sau de
foioase, dar cel de foioase trebuie sa fie vechi de cel putin un an. In cazul in care plantarea se
face direct in sol si nu pe biloane, groapa trebuie sa fie de aproximativ 50 cm in diametru si
30cm adancime, in functie de calitatea solului. Se extrage intre 1/3 si 1/2 din solul respectivei
gropi. Se adauga un volum dublu de turba sau rumegus preumezit si bine amestecat dupa care se

pune in groapa si se planteaza. Pentru a asigura drenarea apei se recomanda sa adaugati o lopata
de nisip la groapa, in amestecul de rumegus cu pamant. Scopul este sa permita radacinilor sa se
dezvolte usor prin sol, fara a intampina greutati in primii ani de la plantare, pentru a stimula
dezvoltarea unei coroane mari si bogate.
1.4. Fertilizarea
Fertilizarea plantaiilor se face cu gunoi de grajd i ngrminte minerale. Gunoiul de grajd este
cel mai valoros ngrmnt pentru afin. Dozele moderate de gunoi de grajd, 20-25 de tone la
hectar, aplicate la intervale mai mici de timp, influeneaz favorabil producia de fructe. Pentru a
nu influena nefavorabil pH-ul solului, este necesar compostarea gunoiului de grajd cu sulf sau
turb acid. Referitor la ngrmintele minerale, afinul are pretenii reduse fa de fosfor i
potasiu i foarte mari fa de azot. Cantitile uzuale sunt de: 40-50 kilograme P2O5 s.a.; 40-60
kilograme K2O s.a.; 80-120 kilograme N s.a./hectar. Ca ngrminte minerale comerciale se pot
utiliza superfosfatul, sarea potasic, sulfatul de amoniu i azotatul de amoniu.
ngrmintele organice, mpreun cu cele minerale greu solubile, se administreaz toamna, dup
cderea frunzelor, o dat la 2-3 ani, i se ncorporeaz o dat cu lucrrile de baz ale solului.
Aplicarea gunoiului de grajd singur sau compostat cu sulf sau turb se face pe toat suprafaa sau
numai pe rndul de plante. ncorporarea pe rnd se face cu cazmaua, la adncimea de 10-15 cm,
mai superficial n jurul tufelor i mai adnc spre periferia acestora, avnd grij a nu se vtma
rdcinile. Pe intervale, ncorporarea ngrmintelor se face mecanizat, cu plugul, la adncimea
de 15-18 cm. ngrmintele cu azot se administreaz anual, fracionat, n dou reprize, prima
doz va fi dat primvara, nainte de pornirea n vegetaie i a doua dup nflorit. Se prefer
administrarea anual a ngrmintelor cu azot.

1.5. Ce nu trebuie facut cu afinii.

Dupa achizitionarea materialului saditor, plantele nu trebuie tinute in locuri intunecate, in


incinte inchise, pe beton sau suprafete pietruite pana la plantare.

Radacinile afinului nu trebuie rupte la plantare.

Nu plantati afinul intercalat intre pomii fructiferi sau orice alte culturi. Prin irigare sau
prin apa pluviala fertilizatori folositi la plantarea afinului se infiltreza la celelalte culturi.
In sol, radacinile plantelor concureaza pentru teren si pentru substantele hranitoare, iar
afinul are radacini foarte subtiri si superficiale.

Nu plantati in adancime prea mare, nivelul terenului dupa plantare si tasare trebuie sa fie
nivelul pamantului din ghiveciul in care a venit planta.

Dupa plantare, pamantul in jurul plantei nu trebuie tasat in exces, precum la pomii
fructiferi. Tasarea trebuie facuta cu grija, similar cu plantarea rasadurilor.

Nu folositi rumegus de la fabrici de mobila sau prefabricate care are in componenta


adezivi si substante chimice daunatoare.

Nu lasati parcelele neingradite. Parcelele in care plantati trebuie sa fie ingradite cu gard
de plasa de sarma pentru a proteja de animale biloanele, plantele si sistemul de irigat.

Nu lasati afinii sa florifice in exces in perioada de crestere. Se elimina astfel productia de


fructe mici si se permite dezvoltarea accelerata a plantei.

Capitolul II. Afinele medicament si ce trateaza.

Cele mai populare fructe de pdure, afinele, sunt folosite de secole pentru
efectele lor terapeutice. Acestea nu sunt doar delicioase, ci i foarte bogate
n antioxidani, vitamine i fibre.
Cele mai puternice fructe si legume terapeutice apar acum, ca un ajutor oferit tuturor
vietuitoarelor pamantului, pentru a se proteja impotriva anotimpului rece. Iar intre ele, afinele
ocupa un loc de frunte. Cu fructul lor ca niste margele negre, brumate, inglobeaza in ele toata
energia solara captata pe platourile muntoase pe care cresc.

Origine
Genul Vaccinium are o distribuie circumpolar, specii de afine fiind ntlnite n America de
Nord,Europa i Asia.Multe dintre speciile de afine vndute sunt n prezent clasificate n

Seciunea Cyanococcus i provin n mare parte din America de Nord. Multe dintre speciile
provenite din America de Nord sunt acum cultivate n scop comercial n Australia, Noua
Zeeland, rile Sud-Americane.

Sunt fructe specifice marilor inaltimi, dar oferite special, parca, pentru a completa hrana destul
de saraca a oamenilor de munte. O portie de afine valoreaza cat 3-4 casete cu vitamine, cu
specificatia ca vitaminele A, E, F, PP si B (B1 si B2) continute de afine sunt mult mai usor de
asimilat, deoarece sunt in formula naturala.
Cat despre actiunile terapeutice, lista lor impresioneaza atat prin marime, cat si prin efectul
neobisnuit al acestor alimente-medicament sau, mai bine zis, medicamente-aliment, care sunt
afinele. Fructul proaspat de afin, dar si cel uscat ajuta la regenerarea vaselor de sange, la
normalizarea glicemiei si la regenerarea purpurei retinei, creste sensibilitatea fotoreceptorilor de
la nivelul ochiului, neutralizeaza infectiile din intestin, dilata usor vasele coronare, protejeaza
organismul contra radioactivitatii. Mirtilina, o substanta continuta de fructe si frunze, penetreaza
celula bacteriei si ii slabeste vitalitatea, iar administrata intern, scade glicemia.
Pigmentii care dau nuanta albastruie fructului protejeaza corpul impotriva radioactivitatii si
regleaza anumite procese imunitare.
O parte din afinele cultivate sunt vndute n stare proaspt. Restul sunt fie congelate singure sau
mpreun cu alte fructe de pdure, pentru a fi consumate i n extra-sezon, fie utilizate pentru
prepararea diferitelor sucuri, piureuri, dulceuri etc. Afinele mai sunt utilizate i pentru
prepararea de prjituri sau creme pentru prjituri. De asemenea, mai sunt utilizate n prepararea
ngheatei, a iaurturilor cu fructe etc.
Sucul de afine se mai folosete n alimentatie pentru a intensifica culoarea (este colorant natural)
i a mari aciditatea sucului de struguri. Datorit acidului benzoic pe care-l conin i care oprete
fermentaia, afinele nu se pot folosi singure pentru preparare de cidru
Avnd un coninut ridicat n pectina, care n prezena acizilor organici favorizeaz gelificarea
produselor, afinele se folosesc ca adaos la sucul de mere din care se fabric marmelad.n
bioterapie se folosesc fructele i frunzele de Afin slbatic Afin negru i Afin vnt i de Afin
cultivat n ara noastr se cultiv soiuri de Afin cu coacere timpurie (Weymoutli, Ivanhoe),
mijlocie (Bluecrop, Blueray) i trzie (Eubel, Pemberton, Colle).
Datorit coninutului ridicat n substane bactericide (acid citric, acid benzoic) i n taninuri,
afinele proaspete sau uscate sunt un puternic antiseptic intestinal, au efect astringent, antidiareic
i anti-putrid. Datorit acestor proprieti, afinele au rol important n tratamentul enterocolitelor
de fermentaie i de putrefacie, dizenteriilor i infeciilor urinare. Totodat , ele au i aciune
antihelmintic, contribuind, n special, la eliminarea toxinelor.
Proprietile vasoprotectoare ale antocianilor din afine fac ca acestea s aib efecte
benefice asupra sistemului circulator; se recomanda n ateroscleroza, afeciuni coronariene,
sechele de infarct, arterita, sechele de flebita, varice, hemoragii prin fragilitate capilar ete.
Jarvis C. D. (1976) arat c prin consumarea unui pahar cu suc de afine n timpul mesei se
presupune depunerea calciului pe pereii vaselor, sanguine.

Afinele contribuie la creterea acuitii vizuale i amelioreaz vederea nocturn (s-au


obinut deja produse farmaceutice pe baz de afine cu asemenea proprieti terapeutice).n
afeciunile hepatice, afinele au rol de regenerare a celulelor hepatice (tonifica ficatul). Ele au , de
asemenea, rol hipoglicemiant (antidiabetic), datorit mirtilinei, care face s scad zahrul din
sange.

2.1.Ce fel de afine sunt recomandate.


Industria fructelor de padure" este de data ceva mai recenta, dar deja se face simtita si in
supermarketurile noastre, sub forma unor caserole cu afine, care se pastreaza un timp incredibil
de indelungat. Secretul pentru ca afinele sa ajunga la distante mari in buna stare este sa fie
trimise cand inca nu sunt coapte complet, pe de o parte, iar pe de alta parte, de cele mai multe ori
li se mai administreaza si o doza buna de radiatii. Adaugati ca mai sunt crescute cu tot felul de
chimicale si veti obtine un tablou suficient de descurajant incat sa evitam aceste "bunatati" de
import. Alte "falsuri" aparute pe pietele noastre sunt afinele mai mari de cateva ori decat cele
obisnuite, destul de bune la gust, dar fara aroma specifica fructului natural, cules din flora
spontana de munte.
Acestea sunt afine de cultura, cultivate in ultima vreme si in Romania, in satele de la poalele
Muntilor Fagaras, de unde sunt apoi livrate in toata tara si, mai ales, la export. Afinele de cultura
autohtone sunt mult mai sanatoase decat suratele lor importate la caserola, desi au un procentaj
de vitamine, pigmenti, minerale mai redus decat afinele de munte, culese direct din flora
spontana, micute si cu gust intens, care sunt cele mai bogate in vitamine si vor fi cautate cu
predilectie pentru a obtine rezultate terapeutice.

2.2. Afinele in consumul obisnuit.


Doza minima pentru a obtine beneficii de pe urma administrarii acestor fructe este de 150 grame
pe zi. Aceasta este si portia zilnica minima recomandata de nutritionisti pentru toate fructele de
padure, fie ca este vorba de fragi, coacaze negre sau zmeura. Numai in aceasta doza, fructele
incep sa aiba efectele scontate de prevenire a bolilor. Pentru a vindeca insa anumite afectiuni este
necesar sa marim mult cantitatea ingerata si sa stabilim un anumit interval de timp de
administrare.
2.3. Boli prevenite cu ajutorul afinelor.
* Alzheimer - un studiu facut in 1999, de un colectiv de cercetatori americani de la Universitatea
din Boston, Statele Unite, sub conducerea dr. J. A. Joseph, a aratat ca administrarea afinelor ajuta
la prevenirea imbatranirii sistemului nervos si, de asemenea, ajuta la pastrarea unor functii
cognitive si motorii. Un regim alimentar de mai multe saptamani in care 3-4% din portia
alimentara zilnica era alcatuita din afine a dus chiar la cresterea capacitatii de invatare, la
imbunatatirea memoriei si a coordonarii motorii. Aceste efecte se datoreaza actiunii antioxidante

a principiilor active din afine, care impiedica procesele degenerative la nivelul sistemului nervos
central.
* Dementa vasculara - mai multe studii facute in China, in anii 2005-2006, au aratat ca
administrarea sistematica de afine ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange din creier,
prevenind tulburarile cognitive.
Pentru a obtine aceste efecte, se tin cure de 1-3 luni pe an, timp in care se consuma cate 200 de
grame de afine proaspete sau 25 de grame de afine uscate (sub forma de macerat la rece, care se
consuma nefiltrat) pe zi. Alte alimente care previn dementa vasculara sunt spanacul, broccoli si
alga numita spirulina.

* Degenerescenta maculara - continutul mare de pigmenti si de vitamine, in special vitamina C,


din afine le recomanda ca pe un excelent mijloc de prevenire al acestei afectiuni degenerative.
Un studiu publicat in revista americana "Archives of Ophthalmology" arata ca persoanele care
consuma fructe de padure de culoare neagra-albastruie (ceea ce arata prezenta anumitor
pigmenti), de macar 5 ori pe saptamana, au un risc de a face degenerescenta maculara cu 36%
mai scazut decat persoanele care consuma foarte rar sau deloc aceste fructe.

* Boala canceroasa - o substanta continuta in afine, numita acid elagic, are un puternic efect
antioxidant, impiedicand aparitia mutatiilor si malignizarea celulelor din organismul uman. Se
tin cure cu afine pe timpul verii, pe parcursul carora se consuma cate 300 de grame de fructe
proaspete pe zi, vreme de macar trei saptamani. Alte fructe de padure care previn boala
canceroasa si cu care se poate face cura in timpul sezonului estival sunt murele, fragii si
coacazele negre, toate fiind bogate in acelasi principiu activ anti-tumoral - acidul elagic.
* Cancer gastric si intestinal - acelasi acid impreuna cu pigmentii antocianici si pectina din
afine sunt un excelent protector al tubului digestiv in fata afectiunilor tumorale maligne, toate
aceste substante avand efecte antimutagene si antitumorale. Pe timpul sezonului, se recomanda
cura cu afine proaspete, cate 200-300 grame zilnic. In rest, se consuma maceratul la rece, cate 23 pahare zilnic.

* Artrita reumatoida - afinele sunt extraordinar de bogate in vitamina C, vitamina considerata


printre cei mai puternici agenti de prevenire a bolii reumatice.

Un studiu facut pe un numar impresionant de persoane (peste 20.000 de subiecti) arata ca o


suplimentare a vitaminei C din alimentatie atrage dupa sine o reducere la peste 40% a frecventei
puseurilor reumatice. O portie mare de afine, adica de 400 grame consumate zilnic, asigura mai
mult decat necesarul zilnic de vitamina C.

* Boala coronariana si infarctul miocardicnul rosu, numita resveratrol, face senzatie prin
efectele sale extraordinare de prevenire a ischemiei cardiace si a infarctului. Ce se stie mai putin
insa este ca o portie de 300 de grame de afine contine resveratrol mai mult decat un litru de vin
rosu de cea mai buna calitate. Asadar, consumati afine cu incredere - nu va vor ameti deloc, in
schimb vor preveni depunerea colesterolului si trigliceridelor pe artere, vor preveni formarea
trombilor si blocarea irigarii cu sange a muschiului cardiac.
2.4.Tratamente interne cu afine
* Tulburari de memorie - daca ati observat de la o vreme ca uitati tot felul de informatii, daca
memoria de scurta durata nu va mai ajuta sau, pur si simplu, vreti sa va imbunatatiti aceasta
capacitate cognitiva, atunci consumati afine cat de des puteti. Cand le gasim proaspete, vom
consuma minimum 200 de grame pe zi, iar din pulberea uscata vom lua cate 15 grame zilnic, in
cure de 40-60 de zile. Pigmentii care dau culoare albastru-inchis afinelor sunt un excelent
stimulent al memoriei.

* Oboseala oculara, scaderea acuitatii vizuale - se consuma pulberea de afine, cate 15-20 de
grame pe zi, in cure de macar sase saptamani. Aceiasi pigmenti din afine care imbunatatesc
memoria ajuta si la mentinerea acuitatii vizuale, protejand ochii si de o sumedenie de alte
neplaceri, cum ar fi cataracta sau glaucomul. Nu in ultimul rand, administrarea afinelor mareste
acuitatea vederii pe timp de noapte, actiune terapeutica verificata prin studiile facute pe pilotii
militari din Marea Britanie.

* Colesterol si trigliceride marite - o jumatate de kilogram de afine consumat zilnic asigura


mai mult de 50% din necesarul de fibre alimentare de care are nevoie organismul uman si care
ajuta la reducerea nivelului colesterolului si al trigliceridelor din sange. La persoanele care
consuma vreme de cateva saptamani afine in doze suficiente se produce o scadere a nivelului
colesterolului total si al colesterolului negativ (LDL) in medie cu peste 10%.
* Constipatie, diaree - da, ati citit bine, aceste fructe pur si simplu trateaza ambele afectiuni ale
tranzitului intestinal. Contra constipatiei, se consuma afinele proaspete, cate 300 de grame in
fiecare zi, dimineata, pe stomacul gol. Enzimele, fibrele si acizii organici din afinele proaspete
accelereaza tranzitul intestinal si curata intreg colonul de reziduuri. In cazul diareei, se
recomanda afinele uscate (minimum 10 grame zilnic) sau remediul romanesc pe baza de afine,
numit "Eridiarom", despre care vom vorbi detaliat in acest articol, intrucat merita din plin toata
atentia cititorilor nostri.
* Viroza respiratorie, viroze in general - curele cu afine proaspete sau uscate intaresc
membrana celulara, prevenind infectarea celulei, imbunatatesc imunitatea in fata agresiunilor
virale, cresc rezistenta organismului la accesele de febra. Pentru prevenirea si pentru combaterea
afectiunilor virale se recomanda curele de vara, in care se consuma cate 250-300 de grame de
afine pe zi, vreme de macar 3 saptamani. Pe timpul iernii, se consuma maceratul la rece, cate
500-1000 ml pe zi, in cure de 20-30 de zile.

* Avitaminoza C - o doza de doar 300 de grame de afine asigura aproximativ 110% din
necesarul de vitamina C al unui adult. Persoanele care au un deficit din aceasta vitamina vor
consuma minimum 4500 de grame de afine, vreme de doua saptamani. Aceasta "supradoza" de
vitamina C este extrem de favorabila in afectiuni cum ar fi alergia, astmul, virozele respiratorii,
afectiunile insotite de febra si de inflamatie, in general.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu afine


Principala precautie la tratamentele interne cu afine uscate este pentru constipatie, caz in care
administrarea acestor fructe se va face cu prudenta, in cantitati mici la inceput, pentru a nu
incetini sau bloca tranzitul intestinal. Exista si un medicament pe baza de afine la care acest
neajuns al constipatiei nu exista. Numele sau este "Eridiarom" si vom vorbi despre el in
continuare.

Combat oboseala
Afinele sunt recomandate persoanelor care au de susinut examene dificile sau care sunt supuse
unor activiti intelectuale susinute. Aceste fructe stimuleaz circulaia sngelui i a oxigenului
n creier, fapt ce revigoreaz activitatea cerebral. Cercettorii au descoperit i efectul energizant
pe care l au afinele asupra organismului. Dac vei consuma seara un bol din minunatele fructe
de pdure, vei alunga oboseala acumulat n timpul zilei.

2.5. Analiza nutrientilor


150 grame de afine coapte i proaspete conin :
-84.61% apa,
- 2.7g fibre => 85 calorii dintre care: 14.13 % carbohidrai, 0.67 % proteine, 0.38% grsimi
-ph 3.12 - 3.33
Raportul nutrienilor calorici este : 91% carbohidrai - 4 % proteine - 5% grsimi

Componente de baza
Nutrienti

Cantitate

Calorii

84.36

4.69

Calorii din grasimi

4.40

Calorii din grasimi saturate

0.37

Proteine

1.10 g

2.20

Carbohidrati

21.45 g

7.15

Fibre dietetice

3.55 g

14.20

Fibre solubile

0.40 g

Fibre insolubile

3.15 g

Zahar total

14.74 g

Monozaharide

14.58 g

Dizaharide

0.16 g

Alti carbohidrati

3.15 g

Grasimi totale

0.49 g

0.75

Grasimi saturate

0.04 g

0.20

Grasimi mono

0.07 g

0.29

Grasimi poli

0.22 g

0.92

Acizi grasi trans

0.00 g

Colesterol

0.00 mg

Apa

124.63 g

Reziduri

-- g

0.00

Vitamine
Nutrienti

Cantitate

Vitamina A IU

79.92 IU

1.60

Vitamin A RAE

4.00 RAE

A - carotenoid

7.99 RE

A - retinol

0.00 RE

0.11

A - beta caroten

47.36 mcg

Tiamina - B1

0.05 mg

Riboflavina - B2

0.06 mg

3.53

Niacina - B3

0.62 mg

3.10

Niacina - echivalent

0.69 mg

Vitamina B6

0.08 mg

4.00

Vitamina B12

0.00 mcg

0.00

Biotina

-- mcg

--

Vitamina C

14.36 mg

23.93

Vitamina D IU

0.00 IU

0.00

Vitamina D mcg

0.00 mcg

Vitamina E alfa - echivalent

0.84 mg

Vitamina E IU

-- IU

Vitamina E mg

-- mg

Folat

8.88 mcg

2.22

Vitamina K

28.56 mcg

35.70

Acid pantotenic

0.18 mg

1.80

Nutrienti

Cantitate

Bor

-- mcg

Calciu

8.88 mg

Cloruri

-- mg

Crom

-- mcg

--

Cupru

0.08 mg

4.00

3.33

4.20

Minerale

0.89

Fluoruri

-- mg

--

Iod

-- mcg

--

Fier

0.41 mg

2.28

Magneziu

8.88 mg

2.22

Mangan

0.50 mg

25.00

Molibden

-- mcg

--

Fosfor

17.76 mg

1.78

Potasiu

113.96 mg

3.26

Seleniu

0.15 mcg

0.21

Sodiu

1.48 mg

0.06

Zinc

0.24 mg

1.60

Spre deosebire de alte fructe, aceste fructe mici i delicate nu necesit cojire sau tiere naintea
folosirii. Afinele sunt uor dulci i nu acrioare precum merioarele, cpunile sau zmeura.
Afinele de cultur au cca. 1217,5 Brix (raportul masic de zahr dizolvat n ap) iar aciditatea
titrabil este de 0.81%. Afinele slbatice au n medie aciditate mai sczut (0.40.7%) dect
cele cultivate, iar valorile sunt de 714. Att afinele cultivate ct i cele slbatice conin
ndeosebi glucoz i fructoz.
Afinele au arome fructate i florale datorit esterilor, acetatului de etil, 3-izopropil-butirat-ului,
ct i altor compui aromai.
Culoarea albastr este dat de pigmenii de antocianin. Spre deosebire de struguri, la care nivele
mai ridicate de antioxidani se gsesc n smburi datorit taninurilor, la afine, majoritatea
antioxidani se gsesc n pieli. Mai mult chiar, esuturile frunzelor au o concentraie mai mare
de fenoli dect cele ale fructelor.

Capitolul III.Congelarea
Congelarea const n rcirea produselor alimentare pn la temperaturi inferioare
punctului de solidificare a apei coninute n produs, adic o rcire cu formare de cristale de
ghea.
Scopul principal a congelrii este conservarea produselor alimentare perisabile. Din acest
punct de vedere, congelarea, ca metod de conservare, mrete durata admisibil de pstrare a
produselor alimentare de peste 5....50 ori fa de conservarea prin refrigerare. Mrirea

conservabilitii obinut prin congelare se bazeaz pe efectele temperaturilor sczute de


ncetinire puternic sau inhibare complet a dezvoltrii microorganismelor, de reducere sau
stopare a proceselor metabolice n cazul produselor cu via i de reducere a reaciilor chimice i
biochimice.
Avnd n vedere nivelele temperaturilor minime de nmulire a microorganismelor
psihrofile, se consider ca valoare maxim a temperaturii de congelare a produselor alimentare,
n general, temperatura de -100oC. Sub aceast temperatur dezvoltarea microorganismelor este
practic neglijabil. n cadrul tehnologiilor de congelare a diferitelor produse alimentare de
origine animal se folosesc ns temperaturi mai sczute n produs, i eventual, se utilizeaz
metode de inactivare a enzimelor proprii, n vederea reducerii activitii tuturor agenilor
modificatori.
Congelarea asigur mrirea apreciabil a conservabilitii produselor alimentare, dar
aceasta necesit respectarea, pe lng condiiile impuse de specificul tehnologiei respective i a
unei serii de condiii general valabile:
-utilizarea unor materii prime i produse de calitate corespunztoare; introducerea
acestora n spaiile sau aparatele de congelare ct mai repede posibil dup producerea lor;
-asigurarea tuturor elementelor igienico-sanitare necesare evitrii contaminrii cu
microorganisme a produselor naintea congelrii sau dup decongelare;
-asigurarea unor temperaturi de refrigerare adecvate n cazurile n care produsele nu sunt
introduse direct n spaiile sau aparatele de congelare sau nu sunt utilizate imediat dup
decongelare;
-evitarea congelrii produselor alimentare improprii consumului, deoarece aceast
metod de conservare nu mbuntete calitile iniiale;
-n cazul unor specii de legume i fructe este necesar inactivarea enzimelor endogene i
care de regul se face prin tratament termic denumit blanare.
ntr-o accepiune mai larg, procesul tehnologic de conservare prin congelare a unui produs
poate cuprinde urmtoarele faze: tratamentul sau tratamentele preliminare, congelarea propriuzis, ambalarea, depozitarea n stare congelat, transportul, decongelarea, pstrarea de scurt
durat n stare decongelat pn la consum sau utilizare ntr-un proces de fabricaie.
nainte de a fi supuse congelrii, produsele alimentare sunt supuse unor operaii i
tratamente preliminare specifice tipului de produs, metodei de congelare utilizate i scopului
cruia i este destinat produsul respectiv.
n cazul n care produsul nu este supus congelrii n faza cald , atunci refrigerarea
poate fi privit ca un tratament preliminar. Ca tratamente i operaii preliminare pot fi amintite:
ndeprtarea prilor necomestibile, splarea, sortarea, blanarea, rcirea, porionarea, ambalarea
etc. Aplicarea corect a acestor tratamente i operaii are o importan deosebit asupra calitii
ulterioare a produselor supuse congelrii.
Pentru o nelegere mai bun a metodelor de congelare este necesar definirea i
cunoaterea elementelor de baz ale procesului de congelare.

Congelarea unui produs alimentar este procesul de rcire n care au loc urmtoarele
fenomene fizice importante:
-solidificarea ntr-o anumit proporie a apei coninute n produs;
-mrirea volumului produsului;
-ntrirea consistenei.
Fenomenele fizice de mai sus au loc ca urmare a schimbului de cldur de la produsul
supus congelrii ctre un mediu de rcire (aer, ageni frigorifici intermediari sau criogenici etc.)
Temperatura mediului de rcire trebuie s fi mai sczut dect temperatura medie final a
produsului supus congelrii. Temperatura n produsele alimentare supuse congelrii variaz n
timpul procesului de rcire n funcie de timp i de locul punctului de msur. Punctul cu
temperatura cea mai ridicat la un moment dat poart numele de centrul termic al corpului
respectiv i reprezint un indicator al aprecierii stadiului congelrii.
Congelarea produselor agroalimentare se consider finalizat n momentul n care
temperatura sa medie este egal cu temperatura la care urmeaz s aib loc depozitarea.
Rcirea produselor alimentare sub 0oC este nsoit de un proces de formare a gheii,
ncepnd cu o anumit temperatur, caracteristic fiecrui produs, denumit temperatura
punctului crioscopic. n funcie de viteza medie liniar de congelare, Wm, Institutul
Internaional al Frigului recomand urmtoarea clasificare a metodelor de congelare:
-congelare lent

Wm= 0,5 cm/h;

-congelare rapid

Wm= 0,5...3 cm/h;

-ongelare foarte rapid

Wm= 3...10 cm/h;

-congelare ultrarapid

Wm= 10...100 cm/h.

Viteza de congelare minim la care are loc procesul de rcire trebuie astfel stabilit nct
s nu produc modificri microbiologice i enzimatice nedorite.
Clasificarea metodelor de congelare se poate face i dup alte criterii n afar vitezei
medii de congelare. Astfel, n multe ri produsele conservate prin congelare se ntlnesc sub
urmtoarele denumiri:
-produse congelate ( Frozen foodstuffs ) ;
-produse congelate rapid ( Deep-Frozen foodstuffs ).
Produsele congelate sunt obinute printr-o congelare obinuit, pe parcursul creia,
temperatura medie a acestora coboar sub -100oC ntr-o durat care nu permite declanarea
reaciilor enzimatice i microbiologice nedorite; depozitarea acestor produse congelate se

face la temperaturi sub -100oC. Aceast metod se caracterizeaz prin adoptarea unor viteze
medii liniare de congelare de 0,1...0,5 cm/h i este folosit pentru produse cu grosimi mari, cum
ar fi: carne n carcase, sau blocuri, unt sau alte grsimi ambalate n lzi etc.
Produsele congelate rapid se obin la viteze medii liniare de congelare mai mari de 0,5
cm/h. Producerea, depozitarea i distribuirea produselor congelate rapid presupun respectarea
urmtoarelor condiii:
-traversarea zonei de formare i cretere a cristalelor de ghea (denumit i zon de
congelare ) ntr-un timp ct mai scurt. Pentru majoritatea produselor alimentare de origine
animal zona de congelare este cuprins ntre -10...-50oC;
-temperatura medie a produselor s fie mai mic de -180oC;
-depozitarea, transportul i desfacerea produselor s se fac la temperaturi mai mici de
-180 C, fr variaii importante ale acestora;
o

-fiecare produs congelat rapid pus n vnzare va avea ambalaj individual inert fa de
coninut, rezistent din punct de vedere mecanic, impermeabil;
-interzicerea vnzrii produselor alimentare sub denumirea de produse congelate rapid n
cazul decongelrii accidentale (pariale sau totale), chiar dac, ulterior, acestea au fost
recongelate.
Respectarea condiiilor de mai sus asigur o calitate superioar produselor congelate
rapid, garantat din punct de vedere sanitar i comercial.

3.1. Metode de congelare


Metode de congelare definete mijloacele materiale i modul n care este preluat cldura
de la un produs n vederea congelrii acestuia. n cadrul aceleiai metode, exist variante de
realizare practic denumite procedee de congelare.
n funcie de modul de desfurare a procesului de congelare se deosebesc trei sisteme de
congelare i anume: cu funcionare discontinu,cu funcionare semicontinu i cu funcionare
continu.
Sistemul de congelare cu funcionare discontinu presupune introducerea produselor ce
vor fi supuse congelrii n incinte special amenajate, dup care instalaia de rcire aferent intr
n funciune; dup atingerea n produs a temperaturii prescrise, instalaia de rcire se oprete, iar
produsele congelate sunt descrcate. Acest sistem de congelare este simplu, dar prezint
urmtoarele dezavantaje:
-necesit manipulrii importante ale produselor supuse congelrii, datorit gradului redus
de mecanizare i automatizare a ncrcrii / descrcrii acestora;
-necesitatea supradimensionrii instalaiei frigorifice datorit neuniformitii sarcinii
termice;

-durate relativ mari de congelare;


-staionare ndelungat a produselor pn la nceperea procesului de congelare.
Sistemul de congelare cu funcionare semicontinu se caracterizeaz prin aceea c o
anumit cantitate de produse este introdus ( spre congelare ) sau scoas ( congelat ) n/din
aparatul de congelare la un interval de timp constant. n acest fel, aparatele de congelare sunt
ncrcate n permanen cu o aceeai cantitate de produse ( cu excepia pornirilor- opririlor
operaiilor de ntreinere), sarcina instalaiei frigorifice fiind constant. Introducerea i scoaterea
produselor congelate n sistemul semicontinuu se poate mecaniza i automatiza.
Sistemul de congelare cu funcionare continu se caracterizeaz prin aceea c trecerea
produselor prin aparatul de congelare se realizeaz continuu sau ntrerupt ritmic. Aplicarea
sistemul de congelare cu funcionare continu presupune urmtoarele condiii:
-existena liniilor continue la tratamentele preliminare;
-limitarea grosimii produselor supuse congelrii n scopul scurtrii duratei de congelare i
a reducerii gabaritului aparatelor;
-capaciti de congelare relativ mari (de obicei capaciti de peste 1 ton/h ) deoarece la
capaciti mici costurile de amortizare ale mecanizrii i automatizrii devin inacceptabil de
mari.
Principalele metode de congelare a produselor agroalimentare sunt:
-congelarea cu aer rcit,
-congelarea prin contact cu suprafee metalice rcite,
-congelarea cu ageni criogenici,
-congelarea prin contact cu ageni intermediari.

3.2. Congelarea cu aer rcit


Metoda de congelare cu aer rcit este cea mai rspndit datorit faptului c majoritatea
produselor alimentare se preteaz acestui tip de conservare. n general, aplicarea metodei de
congelare cu aer rcit presupune existena unui spaiu nchis, izolat termic, un rcitor de aer i un
sistem de distribuie a aerului rcit peste produse.
n funcie de starea produsului, pe durata procesului de congelare n raport cu suportul material
pe care sunt aezate, se deosebesc:
-sisteme de congelare cu poziie fix a produselor;
-sisteme de congelare a produselor n strat fluidizat.
Sistemele de congelare cu poziie fix a produselor n raport cu suportul material pe care sunt
aezate pot fi:

-discontinue, caz n care produsele mpreun cu suportul material pe care sunt aezate
rmn n poziie fix n spaiul de congelare pun la terminarea procesului;
-semicontinue, caz n care, la anumite intervale de timp sunt introduse n spaiul de
congelare produse care trebuiesc rcite i, concomitent, sunt evacuate produsele deja congelate;
-continue, caz n care, n permanen, n spaiul de congelare sunt introduse produse care
urmeaz s fie rcite i care parcurg spaiul rcit ( perioada de timp n care sunt congelate) i tot
n permanen sunt evacuate produsele deja congelate.
Ca i n cazul refrigerrii, principalii parametri ai aerului utilizat n procesul de rcire a
produselor sunt temperatura, viteza la nivelul produselor i umiditatea relativ.
Temperatura aerului de rcire n cazul sistemelor discontinue i semicontinue este
variabil pe parcursul procesului de congelare. La nceputul procesului, temperaturile sunt mai
ridicate fa de sfritul procesului, n acest caz, valorile temperaturi aerului ajung, n mod uzual,
la -30...- 40oC.
Pentru sistemele de congelare n flux continuu, temperatura aerului este practic constant
pe toat perioada procesului de rcire. Diferenele uzuale dintre temperatura aerului i cea de
vaporizare a agentului frigorific n rcitoarele de aer sunt cuprinse ntre 5...2oC n funcie de tipul
aparatului de congelare i de durata anual de funcionare a acestuia. Din punctul de vedere pur
energetic sunt indicate valorile ct mai mici posibile ale acestor diferene de temperatur.
Influena vitezei aerului asupra duratei procesului de congelare este aproape
asemntoare cu cazul refrigerrii. La congelarea cu aer rcit a produselor alimentare, se adopt
viteze ale aerului la nivelul produselor de 2...8 m/s.
Asigurarea unei distribuii ct mai uniforme ale vitezelor aerului n spaiul de congelare,
conduce la terminarea, teoretic, concomitent a rcirii pentru toate produsele supuse congelrii.
O neuniformitate a distribuiei aerului la nivelul produselor conduce la prelungirea duratei totale
a procesului, cu implicaii negative asupra consumului de energie i asupra pierderilor n greutate
n cazul produselor neambalate.
Umiditatea relativ a aerului are o influen mai redus asupra pierderilor n greutate a
produselor supuse congelrii n raport cu cazul refrigerrii. Acest fapt se datoreaz faptului c
temperaturile aerului sunt mai sczute, iar influena umiditii relative asupra presiunii pariale a
vaporilor de ap din aer este net mai mic.
Congelarea cu aer rcit, fiind o metod foarte rspndit de conservare prin frig a
produselor alimentare, exist o mare diversitate de aparate de congelare.

Cap. IV Etape tehnologice.


Fructele nainte de congelare sufer unele tratamente preliminare cum ar
fi:splare,curire,sortare i anumite tratamente fizico-chimice (imersare n soluii de acid
citric,tartric sau aoperire cu sirop de zahr).Fructele pot fi congelate ntregi,n stare
zdrobit,piureuri,ndulcite (adaos de zahr sau sirop de zahr).Pentru congelare se prefer fructe
recoltate nainte de a fi complet maturizate.
Congelarea produselor neambalate se face n pat fix sau fluidizat,n aparate de congelare cu

funcionare discontinu,semicontinua,continu.Produsele ambalate se congeleaz n curent de aer


rece, n aparate cu plci (prin contact cu suprafee rcite), n contact cu ageni de rcire
intermediari (freoni) sau n contact cu ageni de rcire criogenici (azot lichid).
Procesul tehnologic are urmtoarele etape tehnologice: recepia,splarea,curirea,
sortarea,ambalare,congelare si depozitare.
Recepia materiei prime se va face cantitativ cu ajutorul unui cantar dar i calitativ. Recepia
calitativ const n examenul organoleptic i verificarea condiiilor tehnice nscrise n
documentul tehnic normativ de produs. Un rol hotrtor l au examenul organoleptic i
verificrea strii sanitare a fructelor.
Calitatea legumelor se definete prin indicatori generali i individuali ai speciei i soiului.
Aspectul exterior al legumelor este noiunea ce include o serie de indicatori calitativi privind
gradul de prospeime i integritate, prezena corpurilor strine, culoarea, forma i dimensiunile,
stadiul de maturitate, starea igienico-sanitar etc.
Fructele destinate industrializrii trebuie s fie proaspete, ntregi fr lovituri mecanice,
neatacate de boli, curate, fr urme de produse fitofarmaceutice, de culoare, mrime i forma
specific soiului, recoltate la stadiul de maturitate industrial.
Coninutul ridicat n substane utile, reprezint un alt factor important de indicatori
calitativi, ce se impun legumelor destinate industrializrii. Aici este inclus i noiunea de
randament obinut la curirea legumelor (raportul dintre partea util (comestibil) i deseuri, de
asemenea este foarte important proporia principalilor constitueni ai prii comestibile (hidrai
de carbon, aminoacizi, sruri minerale, vitamine etc.) precum i raportul dintre acestea. Se
recomand utilizarea soiurilor de fructe cu randament maxim la curire, care au un coninut
ridicat de substante nutritive i raport optim ntre principalii componeni ai prii utile.
Se recomand soiuri de fructe, care n urma tratamentelor mecanice i termice nu sufer
modificri eseniale de culoare i gust, au pierderi minime de substane solubile utile (zaharuri,
vitamine etc.) i i pstreaz textura fr nmuierea excesiv a esuturilor.
Prin splarea fructelor se ndeprteaz impuritile (pmnt, nisip etc.), o parte
nsemnat din microflor, precum i reziduurile de pesticide aflate pe suprafaa lor. Mainile de
splat se aleg n funcie de specia fructelor, textura i gradul de ncrcare cu impuriti anterioare.
Curirea se execut pentru ndeprtarea prilor necomestibile sau greu digerabile ale
fructelor.
Sortarea are scopul de a ndeprta fructele necorespunztoare, atacate de boli, alterate,
mucegite i a eventualelor corpuri strine. n acest mod, se evit ncrcarea excesiv cu corpuri
strine a apei de splare, infectarea apei de splare, a fructelor sntoase i a utilajelor. Operaia
se execut pe benzi transportoare sau cu role. Viteza optim a benzilor de sortare este de 0,2
m/secund.
Ambalarea produselor congelate poate fi efectuat nainte sau dup congelare, folosind
dou tipuri de ambalaje i anume:

-ambalaje primare care vin n contact direct cu produsul alimentar;


-ambalaje de transport care conin mai multe ambalaje primare.
Exist o mare diversitate de tipuri de ambalaje pentru produse congelate (forma,
capacitatea, grosimea materialelor din care sunt confecionate, modul de fabricare a lor etc), sunt
determinate de natura produsului i caracteristicile sale. Dintre cele mai uzuale tipuri de
ambalaje primare pot fi amintite pungile obinuite, pungile termocontractibile care permit
decongelarea, nclzirea i chiar fierberea produselor fr ndeprtarea ambalajului.
Ca ambalaje de transport se utilizeaz cutii mari, lzi, acoperiri textile (n cazul carcaselor
de carne congelat), bidoane,saci etc.
Prin congelare produsele racite pana la o temperatur final de -18...-25 C, mult
inferioar punctului crioscopic, proces n urma cruia peste 95% din coninutul de ap al
produsului solidific sub form de ghea. Punctul de congelare al produselor alimentare se
situeaz la temperaturi cuprinse ntre -0,5C i -4C, n funcie de natura produsului.
Depozitarea se face in camere frigorifice realizate n cadrul construciei magazinului i
deservite de catre instalaii frigorifice centralizate sau parial centralizate cu mobilier comercial
adecvat. n cel de-al doilea caz se utilizeaz rcitoarele dulapuri de uz comercial, conservatoare,
congelatoare i camere frigorifice realizate din panouri termoizolante uoare de tip Sandwich.
Schema tehnologic de conservare a afinelor prin congelare
afine

RECEPIE

SPLARE

CURIRE

SORTARE

AMBALARE

CONGELARE

DEPOZITARE