Sunteți pe pagina 1din 4

Paradigme ale dezvoltarii stiintei

Thomas Samuel Kuhn (n. 18 iulie 1922, Cincinnati - d. 17 iunie 1996, Cambridge,
Massachusetts) este un filosof al stiintei, si un epistemolog.
Thomas Kuhn a absolvit cursurile Universitatii Harvard unde a studiat fizica. A fost
profesor de istoria stiintei la Universitatea Berkeley din California, Universitatea Princeton si
la Institutul Tehnologic al (statului) Massachusetts (MIT).
Este unul dintre cei mai influenti filosofi ai stiintei, cartea sa, Structura revolutiilor
stiintifice (The Structure of Scientific Revolutions), aparuta in 1962, devenind un studiu de
referinta asupra evolutiei stiintei.
Teoria lui Kuhn, bazata pe observatiile si cercetarile acestuia pe cand era inca student
la fizica, a bulversat lumea academica prin viziunea sa inedita. Ideile sale principale sunt
cuprinse in cartea mai sus amintita, unde dezvolta teoria conform careia dezvoltarea stiintei,
cresterea cunoasterii umane nu este un proces linear, cumulativ, asa cum sustinea Karl
Popper, ci se petrece in salturi, perioadele de cercetare lineare (stiinta normala) alternand cu
perioade de criza si revolutii stiintifice.
Kuhn introduce si sustine in lumea academica modelul paradigmatic de dezvoltare
stiintifica. Conform teoriei, o paradigma reprezinta un set de reguli, norme si metode de
cercetare folosite de catre o comunitate stiintifica in procesul de cercetare.
Kuhn afirma ca folosind aceste paradigme, cercetatorii contribuie la dezvoltarea
stiintei normale, adica o perioda de crestere cumulativa a stiintei. Dar se intampla sa apara
fenomene noi, necunoscute pana atunci, care nu mai pot fi cercetate cu metodele paradigmei
curente, deoarece aceasta nu poate oferi raspunsuri si explicatii multumitoare, palpabile,
stiintifice ale fenomenului nou aparut. Atunci comunitatea academica si procesul de cercetare
intra in criza. In acest moment intervine schimbarea de paradigma, adica are loc o revolutie
stiintifica. Asadar, revolutia stiintifica inseamna inlocuirea unei paradigme cu o alta, care
rastoarna principiile vechii paradigme. Noua paradigma cuprinde astfel un nou set de reguli si
metode care vor fi folosite de catre cercetatori in procesul de cercetare pana cand si aceasta la
randul ei va intra in criza si va fi inlocuita de o alta paradigma. Kuhn observa de altfel ca
noile paradigme se intemeiaza contra curentului dominant in cercetare la un moment dat,
merge in contra principiilor paradigmei curente, negandu-i chiar principiile, tehnicile, si
metodele de cercetare.
Un alt termen cheie in teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a numit
incomensurabilitatea teoriilor. Conform acestei sintagme, stiinta se dezvolta independent
de comunitatile stiintifice, fiecare comunitate stiintifica isi dezvolta o paradigma proprie de
cercetare, total diferita de celelalte paradigme dezvoltate de alte comunitati stiintifice. Nu se
poate face comparatie intre paradigme, intre modelele de cercetare, nu se poate spune ca o
paradigma este mai buna ca alta, deoarece paradigmele se dezvolta tinand seama de
caracteristicile comunitatii stiintifice careia ii apartine. Astfel, modelul paradigmatic de
cercetare dezvoltat de catre o comunitate stiintifica nu poate fi adoptat sau tradus de catre alta

comunitate stiintifica datorita conditionarilor impuse de limba. Unii termeni si unele metode
de cercetare cuprind elemente care nu pot fi traduse de catre comunitatea care doreste sa
adopte noua paradigma.

Bibliografie

Angela Botez , Thomas Kuhn despre revolutie si paradigma in dezvoltarea stiintei,


Editura Editura Pro Universitaria, 2014;
Thomas Kuhn, Filosofia stiintei, Editura Academiei Romane, 1978;
https://ro.wikipedia.org

Paradigme ale
dezvoltarii stiintei

Studenta: Cristocea Georgiana


Specializare: Filosofie
Anul: III