Pe parcursul secolului al XIX-lea, in tot Occidentul industrializat s-au intemeiat noi

orase si s-au extins peste masura cele antice, atat datorita interesului economic presant de a
construi cat si din cauza speculatiei difuze asupra terenurilor de constructie.
Dezvoltarea haotica a oraselor avea loc in prezenta unei distrugeri progresive a
spatiilor libere, prin cresterea continua a valorii terenurilor pentru constructii si a unei
deficiente generalizate de servicii publice, cu consecinte grave de ordin economic si social, dar
mai ales de ordin igienic si sanitar. In realitate, daca problemele referitoare la evacuarea
apelor uzate, aprovizionarea cu apa potabila, circulatia, jocurile pentru copii etc, puteau cu
usurinta sa fie rezolvate in afara oraselor sau in micile nuclee locuite unde spatiul era mare,
acestea deveneau sursa unor mari pericole in noile cartiere mari si compacte.