Sunteți pe pagina 1din 10

Sanctiunile contraventionale

Sanctiunile reprezinta consecintele de ordin represiv pe care trebuie sa le suporte persoana


care a incalcat regulile juridice.Sanctiunile contraventionale sunt o categorie a sanctiunilor juridice
ce se aplica in cazul savarsirii abaterilor contraventionale.Sanctiunile administrative principale si
tipice sunt avertismentul, amenda, iar atipice activitatea desfasurata in folosul comunitatii, iar ca
sanctiuni complementare tipice distingem confiscarea, anularea sau suspendarea avizului, acordului,
autorizatiei, iar atipice inchiderea unitatii, blocarea contului bancar, suspendarea activitatii agentului
economic, retragerea temporara sau definitiva a licentei sau avizului pentru operatiuni sau activitati
de comert exterior, desfiintarea constructiilor si aducerea terenului in starea initiala (art. 5 alin. 1, 2,
3), existand posibilitatea ca prin legi speciale sa se poata stabili si alte sanctiuni principale sau
complementare.
Sanctiunea inchisorii contraventionale a fost abrogata (prin Ordonanta de Urgenta nr.
108/2003) in virtutea prevederilor constitutionale revizuite (art. 23/13) care prevad ca sanctiunea
privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala.
1. Avertismentul
Avertismentul reprezinta prima treapta de sanctionare pe scara sanctiunilor administrative si
consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei
savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale (art. 7/1).
Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa (art. 7/2).
Aceasta sanctiune se poare aplica si in cazul in care actul de reglementare speciala
contraventionala nu o prevede, in virtutea dispozitiilor din actul normativ cadru (art. 7/3) care
sunt obligatorii si cu caracter general.
La aceasta masura se recurge atunci cand:
-

abaterea savarsita este de o gravitate mai redusa prezentand o mai mica importanta;
autoritatea constatatoare si sanctionatoare apreciaza ca cel care a comis fapta nu o va mai
repeta, chiar fara aplicarea unei sanctiuni mai severe, ca, de exemplu, amenda.

Aceste doua criterii sunt cumulative cuprinzand un element obiectiv, abaterea savarsita, si
unul subiectiv, aprecierea organului cu caracter pozitiv privind nerepetarea incalcarii in viitor. La
acestea mai putem adauga si criteriul caracterului primar al faptei, caci repetarea ei exclude
aplicarea unui nou avertisment impunand o sanctiune mai severa.
Totusi savarsirea primara a unei fapte ilicite mai grave sau aprecierea ca in viitor ea va mai fi
repetata, pot determina, in mod separat sau cumulativ, aplicarea unei alte sanctiuni mai severe decat
avertismentul, ca, de exemplu, amenda.
Aplicarea avertismentului se face atat persoanelor fizice cat si celor juridice, in forma
verbala (orala) sau scrisa, fiind un act juridic ce produce anumite efecte juridice proprii si care
constau in:

determinarea aplicarii unei sanctiunii mai severe in viitor in cazul savarsirii unei noi
contraventii identice sau de acelasi gen;

obligarea contravenientului la indeplinirea unor masuri ca, de exemplu, revenirea la starea


initiala, anterioara comiterii faptei, aplicarea masurii confiscarii administrative, ca sanctiune
complementara ori suportarea despagubirii stabilite pe baza de tarife.

In cazul in care contravenientul nu este prezent ori avertismentul nu se aplica de catre


agentul constatator sanctiunea se executa prin comunicarea procesului verbal de constatare a
contraventiei cu rezolutia corespunzatoare, iar daca sanctiunea a fost aplicata de organul care a
solutionat plangerea, executarea se face prin incunostintarea scrisa a acestuia.
Sanctiunea avertismentului poate inlocui sanctiunea amenzii daca opereaza aprecierea
corespunzatoare a organului care solutioneaza plangerea impotriva actului sanctionator.
Literatura juridica mai veche a contestat, sub imperiul reglementarilor anterioare, dreptul
instantelor judecatoresti de a dispune o asemenea inlocuire pe motivul lipsei unui text legal expres
care sa le autorizeze in acest sens[1].
Totusi practica judiciara nu a impartasit aceasta optica pornind de la considerentul ca din
moment ce sanctiunea avertismentului este executata prin incunostintarea scrisa efectuata de organul
ce a solutionat plangerea, inseamna ca prin exercitarea caii de atac instanta de judecata putea
transforma sanctiunea amenzii in avertisment.
Reglementarea actuala nu are o prevedere expresa in acest sens, dar referindu-se la
executarea sanctiunilor contraventionale prevede ca (art. 38/3) daca sanctiunea a fost aplicata de
instanta prin inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment, comunicarea acesteia, facuta prin
incunostintare scrisa, se socoteste ca executare a avertismentului (art. 38/1 si 2 coroborat c alin. 3).
In sprijinul acestei optici se poate invoca si argumentul a fortiori rationae dar si principiul
qui potest maius potest minus (cine poate mai mult poate si mai putin) in sensul ca daca instanta
competenta sa solutioneze plangerea in materie contraventionala, verificand legalitatea si temeinicia
procesului verbal sanctionator, hotaraste asupra sanctiunii (art. 34/1), putand dispune inclusiv
anularea lui, deci desfiintand sanctiunea, cu atat mai mult va putea inlocui sau micsora sanctiunea
ori limitele acesteia.
2. Amenda administrativa
Amenda administrativa este cea mai tipica si cea mai frecventa sanctiune principala in
materie contraventionala (art.5/2 lit. b).
Amenda contraventionala are caracter administrativ, conform legii (art. 8/1), probabil pentru
a accentua caracterul ei nepenal, putand fi aplicate atat persoanelor fizice cat si celor juridice (art.
6/1).
Amenzile se fac venit la bugetul statului ori cel local, al unitatilor administrativ-teritoriale, in
functie de natura actului care le reglementeaza, daca legea nu dispune altfel (art. 8/5 teza I-a).

Amenzile prevazute de legi, ordonante sau hotarari de guvern revin bugetului de stat in
proportie de 75%, iar restul, unitatii din care face parte agentul constatator. Aceasta suma se retine
integral ca venit extrabugetar, cu titlu permanent si va fi repartizata pentru dotarea cu mijloace
specifice activitatilor din domeniu (art. 8/5 teza a II-a).
Limita minima a amenzii contraventionale este de 25 lei, iar cea maxima stabilita prin
reglementare, difera dupa felul actului normativ care le prevede, in care sens (art. 8/2 si 3):
-

100.000 lei in cazul contraventiilor stabilite prin lege si ordonanta;

prin hotarari de guvern 50.000 lei;

prin hotarari ale consiliilor judetene si ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti 5.000
lei;
prin hotarari ale consiliilor locale si ale sectoarelor municipiului Bucuresti 2.500 lei.

Evident in cazul actelor de reglementare centrala interventia executivului se doreste a fi


operativa in aceasta materie, ea actionand si asupra reglementarilor locale, pentru a se evita abuzuri
si exagerari privind cuantumul amenzii, lasand, totusi, interventiei normative din teritoriu optiunea
inscrierii dar numai intre noile limite reduse sau majorate prin lege, ordonanta sau hotarare de
guvern.
Precizarea in reglementarea cadru a limitelor minime si maxime ale amenzii
contraventionale ce se poate stabili prin acte normative speciale ce reglementeaza contraventii are ca
semnificatie, in primul rand, ca toate actele de reglementare contraventionala trebuie sa se
conformeze principiilor din legea cadru si, in al doilea rand, ca amenda nu se poate aplica in mod
concret decat intre aceste limite[2].
Sanctiunea amenzii prezinta multiple avantaje[3] dintre care enumeram existenta unor
criterii mai precise de stabilire a raspunderii, o mai corecta proportionalizare a sanctiunii intre limita
minima si cea maxima, conform vinovatiei si persoanei contravenientului, ori a imprejurarilor in
care s-a comis abaterea, o procedura mai lesnicioasa de punere in executare a ei, inclusiv conform
regulilor de executare silita a creantelor datorate bugetului de stat sau local.
Intre amenda administrativa si amenda penala exista unele deosebiri ce tin de natura diferita
a abaterii comise si a consecintelor ei.
1. Amenda contraventionala are o natura administrativa, ca rezultat al sanctionarii abaterilor de la
regulile dreptului administrativ, in timp ce amenda penala este sanctiune aplicabila pentru savarsirea
unei infractiuni.
2. Amenda administrativa poate fi aplicata de cele mai diferite autoritati publice pe cand cea
penala numai de instanta de judecata.
3. Amenda penala se poate aplica numai persoanelor fizice, dar cea administrativa si persoanelor
juridice (art. 6/1).

4. Daca o persoana savarseste mai multe contraventii sanctionate cu amenda, suma totala aplicata
este rezultatul cumulului aritmetic a amenzilor pentru fiecare abatere comisa fara a se putea depasi
dublul maximului amenzii pentru contraventia cea mai grava, dar numai daca abaterile se constata
prin acelasi proces-verbal. In cazul infractiunilor sanctionate cu amenda penala se va aplica amenda
cea mai mare, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar daca acest maxim nu este
indestulator, se poate adauga un spor de pana la o patrime din acel maxim.
5. In cazul amenzilor penale exista posibilitatea coborarii lor sub limita minima datorita luarii in
considerare a circumstantelor atenuante la individualizarea pedepsei, in timp ce amenda
administrativa este redusa sub limita minima in cazul minorului care a implinit 14 ani ori a achitarii
pe loc ori in termen de cel mult 48 de ore a jumatate din minimul legal al amenzii.
6. Mai exista o diferentiere esentiala intre cele doua categorii de amenzi, in sensul ca amenda
penala poate fi inlocuita cu pedeapsa privativa de libertate atunci cand cel condamnat se sustrage cu
rea-credinta de la plata amenzii, in vreme ce in cazul amenzilor administrative o asemenea
posibilitate este exclusa.
Reglementarea in materie consacra ca sanctiune alternativa amenzii, dupa caz, cote
procentuale din anumite valori (art. 3/1 teza I-a), desigur raportate la anumite bunuri, sume de bani,
rezultate din confiscarea celor destinate, folosite sau rezultate din savarsirea contraventiei (art. 5/3
lit. a).
3. Confiscarea administrativa
Confiscarea administrativa reprezinta o sanctiune contraventionala complementara fiind o
masura de siguranta (art.5/3 lit. a).
Dispunerea acestei masuri este conditionata de savarsirea unei contraventii avand ca scop
inlaturarea starii de pericol care ar rezulta din pastrarea si pe mai departe, a lucrurilor supuse
confiscarii, de catre posesorul lor sau urmareste lipsirea contravenientului de lucrurile dobandite
ilicit prin savarsirea abaterii.
Sunt supuse confiscarii bunurile:
- destinate (sau care au fost date pentru savarsirea) contraventiei;
- folosite (sau care au servit) la savarsirea contraventiei, daca sunt ale contravenientului;
- rezultate sau produse ori dobandite prin savarsirea contraventiei, daca nu sunt restituite
persoanei vatamate.
In cazul in care bunurile nu se gasesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor in
lei (art. 24/2).
In mod evident, nici bunurile confiscate si nici plata contravalorii lor nu pot servi la
despagubirile datorate pentru prejudiciile cauzate prin contraventie, fiind cazul unei masuri
patrimoniale represive, iar nu reparatorii, bunurile sau contravaloarea lor intrand in proprietatea
statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, respectiv a bugetului de stat sau local.

Apreciem ca masura confiscarii administrative se poate face in temeiul reglementarii cadru


daca bunurile intrunesc conditiile legale, chiar in lipsa unor prevederi exprese din reglementarile
speciale, ceea ce nu impiedica consacrarea unei confiscari obligatorii sau facultative prin acte
derogatorii.
In legislatia contraventionala exista acte normative care prevad expres masura confiscarii si
acte care nu o prevad. Unele acte normative prevad obligativitatea confiscarii iar altele prevad o
confiscare facultativa.
Reglementarea anterioara consacra sanctiunea distincta a confiscarii administrative pentru
lucrurile a caror detinere sau circulatie este interzisa (art. 8/2 din Legea nr. 32/1968), masura ce se
putea dispune independent de existenta contraventiei si de confiscarea bunurilor destinate, folosite
sau rezultate din contraventie, reprezentand o sanctiune proprie.
Aceasta prevedere nu mai figureaza distinct in actuala reglementare probabil pentru ca in
practica interzicerea detinerii sau circulatiei unor bunuri sau lucruri constituie ea insasi o abatere
diferita, penala sau contraventionala ori de alta natura, sanctionata distinct. Totusi, indirect, legea
referindu-se la restituirea bunurilor confiscate in caz de anulare sau constatare a nulitatii procesuluiverbal, excepteaza de la aceasta operatiune bunurile a caror detinere sau circulatie este interzisa prin
lege (art.41/2). Prin urmare apare ca masura distincta confiscarea acestor bunuri, dar, dupa cum
rezulta din lege, numai in legatura cu savarsirea unei contraventii.
Alte sanctiuni administrative
Prin diferite acte normative pot fi stabilite sanctiuni administrative atipice, altele decat cele obisnuite
(avertisment, amenda si confiscare) izvorate din necesitatea unei protejari mai eficiente a unor relatii
sociale prin aplicarea unor sanctiuni mai severe (activitatea in folosul comunitatii) ori prin
sanctionarea beneficiarilor unor acte si operatiuni administrative care sunt desfiintate prin anulare,
revocare, suspendare, sau blocarea unor activitati contrare legii, inclusiv readucerea la starea initiala
a unor stari ori situatii in materie imobiliara, prin retinerea de cote procentuale din anumite valori
confiscate, in locul amenzii contraventionale.
Obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii
Legislatia a consacrat[4] inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii
contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, aplicata de instanta de judecata
numai daca exista consimtamantul acestuia.
Aceasta sanctiune poate fi stabilita numai prin lege sau ordonanta avand o durata cuprinsa
intre 50 300 de ore, iar in cazul minorilor care au implinit varsta de 16 ani durata este cuprinsa
intre 25 - 150 de ore, minorul sub aceasta varsta neputand fi sanctionat in acest mod (art. 3/1 si
18/1).

Activitatea se va presta in domeniul serviciilor publice locale, de regula, edilitargospodaresti, de igiena si salubritate ori in folosul unor camine, orfelinate, spitale, scoli, gradinite,
stabilite prin hotararea consiliului local, avandu-se in vedere pregatirea profesionala si starea de
sanatate a celui in cauza atestate prin acte legale.
Sanctiunea poate fi aplicata si minorilor care au implinit varsta de 16 ani la data savarsirii
faptei.
In cazul in care contravenientul, cu rea-vointa, nu se prezinta la primar, la locul pentru
prestarea activitatii sau se sustrage de la executarea sanctiunii dupa inceperea activitatii, ori nu isi
indeplineste indatoririle ce ii revin la locul de munca, instanta de judecata care a solutionat
contraventia, la cererea primarului, a politiei sau a conducerii unitatii la care contravenientul avea
obligatia sa se prezinte si sa aiba o buna conduita, poate inlocui sanctiunea obligarii la prestarea unei
activitati in folosul comunitatii cu sanctiunea amenzii contraventionale (anterior, opera inlocuirea cu
inchisoarea contrasanctionala).
5. Moduri de sanctionare administrativa in cazuri speciale
Sanctiunea concursului de contraventii, adica a ipotezei in care aceeasi persoana a savarsit
mai multe abateri, sanctionarea cu amenda se face prin aplicarea sanctiunii pentru fiecare fapta, prin
cumul aritmetic (art. 10/1).
Atunci insa cand contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal, amenzile
totalizate nu pot depasi dublul maximului prevazut prin actul normativ pentru contraventia cea mai
grava sau, dupa caz, maximul general stabilit pentru obligarea la prestarea unei activitati in folosul
comunitatii respectiv 300 de ore (art. 10/2). Oricum, pentru aceeasi fapta nu se pot aplica doua sau
mai multe sanctiuni principale, repetate.
Consacrarea cumulului aritmetic iar nu a cumulului juridic (al absorbtiei) decat in mod
partial la amenda reprezinta in materia dreptului administrativ o modalitate de sanctionare, si sub
acest aspect, mai aspra decat in cazul amenzilor penale.
Sanctionarea participatiei, adica a cazului in care la savarsirea unei contraventii au luat
parte mai multe persoane, uneori in calitati diferite, se face prin aplicarea sanctiunii in mod separat
fiecaruia (art. 10/3), fara a se sanctiona instigatorii, complicii ci numai autorii de contraventii proprii
si distincte.
Desigur reglementari speciale pot sa consacre ca si contraventii distincte anumite forme de
participatie, ca, de exemplu, instigarea, sub modalitatea indemnului, sub orice forma, a minorilor la
savarsirea de contraventii (art. 3 alin. 35 din Legea nr. 61/1991 republicata) ori chiar a participatiei
improprii prin determinarea unei persoane apte de munca la savarsirea unor fapte constand in
apelarea, in mod repetat, la mila publicului (art. 2/3 teza II din Legea nr. 61/1991 republicata).

Nu exista dispozitii de principiu privind materia recidivei contraventionale.


Din reglementarea generala a sanctiunii avertismentului si a modului de individualizare a
sanctiunilor contraventionale (art. 7/2 si art. 5/5) putem trage concluzia ca repetarea abaterii
administrative ori comiterea alteia pot determina aplicarea unei sanctiuni mai severe, cea a amenzii,
ori a prestarii unei activitati in folosul comunitatii in locul amenzii.
In sfarsit, permisul de conducere auto va fi anulat daca titularul acestuia savarseste in
intervalul de 6 luni de la restituire una din doua dintre faptele prevazute de lege (art. 41 alin. 1 si 2
din Decretul nr. 328/1966, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I-a, nr. 4 din
13.01.1999 aprobat prin prevederile noului Cod rutier) care au atras suspendarea exercitarii
dreptului de a conduce autovehicule.
Sanctionarea minorului are loc in mod diferit. In primul rand, minorul sub 14 ani nu
raspunde contraventional, ceea ce coincide cu limita general acceptata privind minoritatea ca stare
de iresponsabilitate pentru toate ramurile de drept.
In al doilea rand, pentru minorii cu varsta cuprinsa intre 14 pana la 18 ani neimpliniti,
minimul si maximul amenzii stabilite prin actul normativ se reduc la jumatate.
In al treilea rand, cel care nu a implinit varsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu obligarea la
prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
6. Prescriptia, cauza de inlaturare a raspunderii administrative
Prescriptia constituie o cauza de inlaturare a raspunderii administrative sau o cauza de
inlaturare a executarii sanctiunii contraventionale atunci cand este prevazuta prin lege.
A. Prescriptia raspunderii administrative a amenzii sau a aplicarii sanctiunii contraventionale
este de 6 luni de la data savarsirii faptei (art. 13/1).
Daca fapta a fost urmarita, initial, ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie
contraventie, prescriptia aplicarii sanctiunii nu curge pe tot timpul in care cauza s-a aflat in fata
organelor penale de cercetare, urmarire ori judecata, daca sesizarea s-a facut inauntrul termenului
de 6 luni (art. 13/3) (deoarece o sesizare penala peste acest termen nu poate inlatura prescriptia
administrativa). Intr-adevar, suntem in acest caz in prezenta unei cauze de intrerupere a cursului
prescriptiei pe intreaga durata cat fapta s-a aflat in faza de cercetare sau de judecata penala.
In cazul in care fapta a fost urmarita, initial, ca infractiune si ulterior s-a stabilit de catre
procuror sau instanta ca ea ar putea constitui o contraventie, actul de sesizare sau de constatare a
faptei, impreuna cu o copie de pe rezolutia, ordonanta sau, dupa caz, hotararea judecatoreasca, se
trimite, de indata, organului in drept sa constate contraventia, pentru a lua masurile care se impun
conform legii (art. 30/2).

In acest caz termenul de prescriptie de 6 luni pentru aplicarea sanctiunii curge de la data
sesizarii organului in drept sa aplice sanctiunea (art. 30/3).
Legea a facut insa o derogare prelungind termenul de prescriptie, prevazand ca totusi
prescriptia opereaza daca sanctiunea nu a fost aplicata in termen de un an de la data savarsirii,
respectiv constatarii faptei daca prin lege nu se dispune altfel (art. 13/3 teza ultima).
Desigur, prin legi speciale pot fi prevazute si alte termene de prescriptie pentru aplicarea
sanctiunilor contraventionale, in domenii precum cel financiar, vamal, comercial etc.
In
cazul
contraventiilor
care
se
consuma
instantaneu,
printr-o singura actiune sau inactiune, momentul consumarii actului respectiv reprezinta punctul din
care incepe sa curga termenul de prescriptie.
Daca fapta contraventionala este rezultatul incalcarii unei obligatii administrative cu termen
(de exemplu, declararea veniturilor pentru impozitare), contraventia se considera a fi consumata la
expirarea termenului fixat pentru indeplinirea obligatiei neonorate si care marcheaza punctul initial
de curgere a prescriptiei.
In cazul in care obligatia determinata are un caracter de durata ori incalcarea este permanenta
termenul de prescriptie curge din momentul constatarii faptei ilicite, respectiv dupa ultimul act de
executare (prin descoperire, renuntare, etc.).
Legea a prevazut ca in cadrul contraventiilor continue a caror consumare se prelungeste in
timp fata de momentul initial de debut termenul de prescriptie curge de la data constatarii faptei.
Legea a definit contraventia continua ca o situatie in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp
(art. 13/2 teza a II-a).
Asa ar fi, de exemplu actiunea de edificare a unei constructii sau de exercitare a unei
activitati fara autorizare legala.
In acest caz, termenul de prescriptie difera, ca punct de plecare, fata de contraventiile
instantanee, deoarece starea de ilegalitate este caracterizata prin persistenta ei, si dupa debut, iar
daca s-ar porni de la considerarea debutului abaterii ca punct de calcul pentru inceputul prescriptiei
extinctive, o eventuala durata, de proportie, prelungita a desfasurarii abaterii, ar pute acoperi sau
include, total sau partial, si termenul de prescriptie, exonerand de raspundere pe autorul abaterii.
Desi legea nu a reglementat si alte ipoteze, apreciem ca si alte genuri de contraventii
savarsite ca abateri repetate in timp (cum ar fi, de exemplu, cele de obicei apelarea la mila
publicului) sau ca incalcari continuate vor avea ca punct de calcul tot momentul descoperirii lor sau
de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni.

ani

B. Prescrierea executarii amenzii contraventionale are loc in termen de 2


de
la
data
aplicarii
sanctiunii
daca

procesul-verbal constatator nu a fost comunicat contravenientului in termen de


o luna de la data aplicarii amenzii (art. 14/1 si 2).
Termenul scurt de decadere de o luna pentru comunicarea actului constatator este menit sa
stimuleze operativitatea organului de constatare, a celui de aplicare sau de punere in executare a
sanctiunii, sub sanctiunea pierderii dreptului de a mai putea urmari contravenientul la expirarea
perioadei.
Termenul lung de prescriptie, de 2 ani, a fost stabilit in conditiile in care organul de aplicare
a sanctiunii a intocmit formele legale necesare (comunicarea actului, instiintarea de plata, somarea
etc.), dar au aparut, intre timp, cauze care ingreuneaza executarea si fata de care pentru a nu
determina curgerea prescriptiei raspunderii sau aplicarii sanctiunii (mai redusa de 6 luni) s-a operat
marirea termenului de prescriptie.
Evident, prescriptia nu curge pe tot timpul cat, la cererea contravenientului, executarea
amenzii a fost amanata sau esalonata.
Exercitarea cailor de atac nu suspenda si nici nu intrerupe prescriptia. Acest fapt apare ca o
inlesnire acordata contravenientului, concomitent cu obligarea organului de stat la operativitate in
solutionarea plangerii, stiut fiind ca utilizarea cailor de atac atrage numai suspendarea de drept a
executarii masurilor de sanctionare administrativa, dar nu si a prescriptiei. Pe de alta parte,
nedepunerea diligentelor necesare in vederea urmaririi si incasarii creantei rezultate din amenda
atrage, in conditiile vinovatiei celui chemat sa o puna in executare, imputarea ei pe seama
functionarului raspunzator de neincasare, fata de care va curge un alt termen nou de prescriptie,
conform Statutului functionarilor publici ori a Codului Muncii.
Prescriptia aplicarii si cea a executarii sanctiunilor contraventionale este prevazuta si in acte
normative generale si speciale derogatoare de la legislatia cadru.
Prescriptia administrativa aplicata in materia abaterilor contraventionale nu afecteaza
urmarirea despagubirilor si tarifelor datorate pentru pagubele cauzat prin savarsirea respectivelor
fapte ilicite si nici confiscarea lucrurilor supuse acestei masuri, chiar daca sanctionarea
administrativa este prescrisa.
Despagubirea se stabileste pe baza de tarif, daca exista tarife de evaluare, de catre agentul
constatator, daca acesta are si dreptul sa aplice sanctiunea administrativa. Daca nu exista un
asemenea tarif partea vatamata are posibilitate sa-si valorifice pretentiile conform legii civile, in
conditiile dreptului comun, inclusiv fata de tarifele de despagubire neincasate.
Cu privire la prescriptia masurii confiscarii apreciem ca aceasta, fiind o masura
complementara sanctiunii administrative principale, este supusa aceluiasi termen de prescriptie. Intradevar daca aplicarea masurii confiscarii si executarea ei sunt comune cu sanctiune principala,
prescrierea acesteia din urma afecteaza si masura confiscarii. Daca insa masura confiscarii se

stabileste printr-un act ulterior ori se executa separat de sanctiunea principala, prescrierea sanctiunii
nu afecteaza masura confiscarii, operand un nou termen de prescriptie similar sanctiunii principale.
In cazul in care confiscarea administrativa apare ca o masura dispusa in urma savarsirii
contraventiei cu privire la bunuri a caror detinere sau circulatie este interzisa (respectivele stari
ilegale avand caracter continuu), abaterea subzista pe toata durata starii respective, fapta nu este
consumata si, in consecinta, nu este prescrisa nici masura confiscarii.