Sunteți pe pagina 1din 8

CURSUL 4

VNTUL I CIRCULAIA GENERAL A ATMOSFEREI


Deplasarea aerului dintr-o zon cu presiune ridicat spre o zon cu presiune cobort se numete vnt. Atunci
cnd aerul se deplaseaz n sisteme unitare, poart denumirea de cureni atmosferici.
Principala cauz a formrii vnturilor este diferena de temperatur i presiune dintre dou zone, mai exact direcia i
mrimea gradientului baric orizontal (scderea presiunii pe unitatea de suprafa fiind orientat perpendicular pe izobare
de la presiunea mare la presiunea mic). [1]
Contrastele termice dintre diferitele tipuri de suprafee active care genereaz contraste barice, fac ca aerul s
fie ntr-o continu miscare att pe orizontal ct si pe vertical.
Deplasarea pe orizontal a aerului, la nivelul suprafeei terestre ca urmare a contrastelor termo-barice
determin vntul, cunoscut si sub numele de advecie. [2]
Vntul reprezint componenta cea mai important n sistemul curenilor atmosferici n care se includ totalitatea
miscrilor efectuate de aerul atmosferic, att pe orizontal, (la sol sau n altitudine), ct si pe vertical (ascendeni sau
descendeni), sau chiar locali (brize de diferite tipuri). Sub influena gradientului baric orizontal, masele de aer sunt intro continu miscare tinznd spre o stare de echilibru, care, n realitate nu se atinge niciodat, deoarece permanent se nasc
noi diferene termo barice. Asadar, vntul devine un factor compensator care menine o stare medie a acestor diferene.
Dinamica maselor de aer n cadrul sistemelor de cureni atmosferici are o deosebit importan pentru evoluia vremii si
respectiv pentru prognoza meteorologic.
Asupra vntului acioneaz mai multe fore care i determin direcia, sau i influeneaz viteza mrind-o ori
diminund-o.
Acestea sunt: gradientul baric orizontal, forele Coriolis, fora de frecare, fora centrifug. [2]
Gradientul baric orizontal si deplasarea aerului
Gradientul baric orizontal (G) se naste n condiiile n care n plan orizontal apar diferene termice care
genereaz diferene de presiune. Asadar, gradientul baric orizontal G reprezint variaia numeric a presiunii
atmosferice (P) pe unitatea de distan, n direcie orizontal, spre regiune unde presiunea este mai mic [2].

Vw = 3
Valoarea gradientului baric indic viteza vntului, pentru c la izobarele dese diferena de presiune pe aceeasi
unitate de suprafa este foarte mare.
Din figur rezult ca gradientul baric orizontal (G) reprezint diferena de presiune realizat pe orizontal ntre
dou puncte extreme pe o distan de 1 km.
Gradientul baric orizontal (G) poate fi calculat pentru orice suprafa izobaric dup formula:

p
, n care:
n

p = diferena de presiune dintre dou suprafee izobarice


n = diferena dintre izobare n km
Semnul minus (-) , indic sensul de deplasare spre regiunea cu presiune mic Revenind la formula prezentat
rezult c gradientul baric orizontal (G) este direct proporional cu diferena de presiune si invers proporional cu
distana dintre izobare. Deci, cu ct P este mai mare, iar n este mai mic, cu att G va fi mai mare. Din momentul
apariiei gradientului baric orizontal (G) aerul ncepe advecia sa (deplasarea lui pe orizontal).
Forele Coriolis
Reprezint forele care abat obiectele (inclusiv aerul) de la traseul lor normal datorit miscrii de rotaie a
Pmntului n jurul axei sale. Acestea acioneaz numai asupra aerului n miscare, nu si n condiii statice, de calm
atmosferic. Ele au fost identificate de fizicianul, matematicianul si inginerul francez Gaspard Gustave de Coriolis (1792
- 1843) n emisfera nordic forele Coriolis determin o abatere spre dreapta, iar n cea sudic spre stnga.

Fig. 1 Forele Coriolis [2]


n cazul maselor de aer puse n miscare de gradientul baric orizontal aceste vor determina numai abaterea
(devierea) vntului, respectiv direcia de deplasare de la traseul su normal, nu si viteza lui.
Abaterea determinat de forele Coriolis depinde de [2]: latitudinea geografic (), viteza de miscare a aerului
(V), viteza unghiular de rotaie a Pmntului (), ( reprezint rotirea planului meridian in timp de 1 secund n jurul
axei de rotaie; se exprim n radiani si are o valoare constant la toate latitudinile, fiind egal cu 0,000073 rad/s).
Aceasta nseamn c n timp ce la Ecuator vntul nu se abate de la direcia gradientului sau se abate foarte
puin, la poli, vntul sufer cea mai mare abatere.
Abaterile cauzate de forele Coriolis sunt n general mici. Avnd n vedere ns durata de aciune a forei de
abatere, aceste valori mici se nsumeaz si abaterea de la gradientul baric orizontal devine apreciabil.
Vntul aflat n echilibru cu fora gradientului baric si forele Coriolis, iar izobarele sunt paralele si bate de-a
lungul acestora se numeste vnt geostrofic.
Fora de frecare
n timpul deplasrii pe orizontal vntul suport o rezisten opus de toate neregularitile suprafeei terestre
care determin frnarea vitezei. Aceast frnare rezult din procesul de frecare a masei de aer cu suprafaa terestr.
Asadar, fora de frecare reprezint fora pe care o opune suprafaa terestr (denumit suprafa activ) asupra unei mase
de aer n deplasare care are drept consecin frnarea vitezei acesteia.
Forta de frecare ce se manifesta pe timpul deplasarii pe orizontala a maselor de aer depinde de natura si de
forma suprafetei terestre. Ea este reprezentat de 2 componente:
- frecarea extern, frnarea exercitat asupra masei de aer n advecie de ctre suprafaa activ
- frecarea intern sau vscozitatea reprezint fora extern ce se transmite masei de aer n interiorul ei prin
turbulen sau prin cureni de aer ascendeni sau descendeni.
Forta centrifuga
Aceasta forta apare ca urmare a miscarii maselor de aer la suprafata Pamantului de-a lungul unor traiectorii
curbilinii [2].
Deoarece miscarea aerului in atmosfera reala este deosebit de complexa s-au stabilit modele simplificate ale
acesteia.
a) Modelul geostrofic
Acesta este un model simplu in care se considera ca miscarea aerului se face in atmosfera libera, fara frecare
exterioara, in linie dreapta si cu viteza constanta. Vantul geostrofic depinde in mod direct de densitatea aerului, pentru
aceeasi latitudine si acelasi gradient baric. In atmosfera libera, neglijand fortele de frecare, vantul geostrofic este
deosebit de apropiat de vantul real Regula Buys-Ballot: In emisfera nordica vantul geostrofic este paralel cu izobarele,
avand la dreapta presiunea mai ridicata si invers in emisfera sudica.
b) Modelul miscarii aerului in atmosfera libera
In cadrul acestui model se considera miscarea aerului fara frecare de-a lungul unor traiectorii curbilinii sub
actiunea fortei de gradient, fortei Coriolis si a fortei centrifuge C.

Se defineste astfel vantul de gradient analizat pentru depresiunea barica (D) si maximul barometric (M). Intrun ciclon (D) vantul de gradient sufla in sens invers acelor de ceasornic de-a lungul izobarelor circulare si are viteza
mai mica decat viteza vantului geostrofic.
Regula Buys-Ballot. Intr-o depresiune barica sau talveg, pentru aceeasi latitudine si acelasi gradient baric,
viteza vantului de gradient este mai mica decat viteza vantului geostrofic, sau intensitatea vantului de gradient creste
proportional curaza de curbura si atinge viteza vantului geostrofic atunci cand raza de curbura devine infinita (izobare
rectilinii).
Intr-un anticiclon sau dorsala anticiclonica viteza vantului de gradient este mai mare decat a vantului
geostrofic, sau viteza vantului de gradient descreste proportional curaza de curbura si atinge viteza vantului geostrofic
cand raza de curbura devine infinita.
Circulaia general a aerului n cmpul baric
Cmpul baric este reprezentat de totalitatea formelor reliefului baric. n raport cu tipurile de relief circula ia
aerului se face n mod diferit. Astfel se remarc centre si linii de convergen, centre si linii de divergen a curenilor de
aer, precum si forme mixte cum este cazul seii barometrice, ori puncte neutrale [2].
Convergena si divergena sunt foarte clar exprimate n asa zisele puncte si linii speciale ale cmpului
cinematic. Dintre acestea pe prim plan sunt ciclonii si anticiclonii. Astfel, la suprafaa terestr, n aceste formaiuni
barice si n emisfera nordic, vnturile bat n sens invers acelor de ceasornic n ciclon si n sensul acelor de ceasornic n
anticiclon; n emisfera sudic, situaia este inversat.
n plan orizontal vntul bate de la periferie spre centru ntr-un ciclon si de la centru spre periferie ntr-un
anticiclon. Rezult astfel c punctul central al ciclonului reprezint un punct sau un centru de convergen, iar al
anticiclonului, un punct sau un centru de divergen.
Frecarea, indiferent de emisfer, indiferent de emisfer, determin convergena aerului n jurul unui ciclon,
intensificnd ascensiunea acestuia si divergena ntr-un anticiclon, favoriznd descendena lui.
Se remarc urmtoarele:
- ntr-un anticiclon, miscarea aerului este divergent la sol, elicoidal si descendent n plan vertical si
convergent n partea superioar unde ia nastere un ciclon
- ntr-un ciclon miscarea aerului este n sens invers: convergent la sol, elicoidal si ascendent n plan vertical
si divergent la partea superioar unde ia nastere un anticiclon [2]
- ntr-un talveg depresionar, vnturile sunt orientate spre axa talvegului, deci o alt form de convergen, o
convergen linear
- ntr-o dorsal anticiclonic, vnturile sunt orientate dinspre axa de simetrie a dorsalei ctre exterior, deci sub
form de divergen linear.

Fig. 2 Sistemul curenilor de aer n plan vertical si orizontal specific n anticiclon (stnga) si ciclon (dreapta)
n raport cu modul n care se dirijeaz sistemul curenilor de aer din cmpul baric, sau cmpul
curenilor de aer, vremea se va modifica nencetat [2].
Astfel n condiii de timp anticiclonic, predomin cureni de aer descendeni care destram sistemele noroase,
si n consecin, cerul este senin, nebulozitatea este redus, fr precipitaii cu vreme frumoas.
n condiii de timp ciclonic, cu presiune sczut, sistemul curenilor de aer este orientat ascendent, ceea ce
provoac destinderea adiabatic a aerului, care se rceste, atinge temperatura punctului de rou si, n consecin
surplusul de vapori din aerul nlat si suprasaturat condenseaz; se formeaz o nebulozitate accentuat din care cad
precipitaii de diferite tipuri.
Direcia si viteza vntului

Vntul se caracterizeaz prin doi parametri de baz: direcie si vitez. Ambii parametri cunosc o mare
variabilitate n timp si spaiu.
Direcia vntului reprezint sensul de deplasare a aerului n conformitate cu punctele cardinale. Aceasta se
reprezint grafic printr-un vector proporional cu viteza, avnd la un capt o sgeat care indic sensul de deplasare.
n practic se foloseste roza vnturilor cu cele 16 sectoare cardinale si intercardinale marcate cu anumite indicative:
direcia unghiular, punctele cardinale si codurile punctelor cardinale.

Fig. 3 Roza vnturilor [2]


Direcia vntului se determin cu girueta, care poate fi de mai multe feluri. n sistemul clasic s-au folosit si
nc se mai folosesc la unele staii meteorologice: girueta cu plac grea si girueta cu plac usoar. n cercetrile
expediionare, micro- si topoclimatice se foloseste girueta de mn, dar si diferite obiecte din natur: direcia panelului
(a fumului industrial), direcia de aplecare a unor culturi sau a arborilor, care reflect sensul din care bate vntul.
Din anul 2000 s-au introdus staiile meteorologice automate, n cadrul crora determinarea direciei vntului se
face cu ajutorul senzorilor de direcie.
Direcia vntului reprezint unghiul format ntre direcia nordului geografic i vectorul vnt. Se exprim n
grade () sau n puncte cardinale i intercardinale. Direcia este modificat de fora de abatere (fora Coriollis) generat
de micarea de rotaie a Pmntului care determin abaterea spre dreapta a corpurilor n micare n emisfera nordic i
spre stnga n emisfera sudic. Se consider c abaterea pe ocean este ntre 4045 fa de direcia gradientului, iar pe
uscat de 2025.
Viteza vntului
Viteza vntului este viteza de deplasare a masei de aer. Se poate exprima n m/s, km/h sau n noduri. Viteza este
modificat de fora de frecare 135 fa de viteza vntului. Vntul de la altitudine are viteze mai mari datorit lipsei
forei de frecare (la 400500 m altitudine dispare fora de frecare).
Aceasta se exprim n m/s, km/h si noduri (Nd) sau mile marine/h
Asa, de exemplu:
1 m/s = 3,6 km/h (60x60`= 3600 )
1 km/h = 0,278 m/s (1 km: 3600`= 0,278 m/s)
Viteza vntului scade la suprafaa terestr din cauza forei mari de frecare, dar creste n altitudine din cauza
reducerii acestei fore concomitent cu reducerea obstacolelor, astfel:
- la 30 m altitudine viteza este de dou ori mai mare dect la 1 m
- la 300 m altitudine, aceasta este de 4 ori mai mare dect la 21 m
- la 1000 m altitudine, nivelul stratului limit de frecare, viteza vntului este cea a vntului geostrofic (adic de
2 ori mai mare dect vitezele msurate la sol)
- la 10 000 m altitudine, vnturile de vest si curenii jet depsesc 400 km/h n poriunea lor central.
Viteza vntului se modific si n funcie de formele de relief.
Vitezele mari ale vntului se produc si n cazul unor fenomene meteorologice extreme, tornade, viscole.
Viteza vntului se determin, n sistem clasic, cu girueta cu plac usoar, girueta cu plac grea, anemograful,
anemocitograful, iar pentru cercetri climatice, cu ajutorul anemomentrului cu cupe sau palete.
Intensitatea vntului reprezint presiunea pe care o exercit aerul asupra obiectelor ntlnite n cale.
(1)
P a v2
2
unde: P = presiunea vntului exprimat n kg/m
v = viteza vntului n m/s
a = o constant pentru densitatea aerului, egal cu 0,065.
Din formul rezult c intensitatea sau presiunea (tria) vntului este direct proporional cu viteza vntului.
Presiunea vntului acioneaz att pe uscat ct si pe mare.
Pe uscat presiunea vntului acioneaz asupra tuturor obiectelor, vegetaiei, populaiei, solului, rocilor. Vntul
declanseaz procesul de coroziune (eroziune eolian), dezagregarea rocilor, eroziunea solurilor, producerea furtunilor de
praf.

Asupra apei presiunea sau intensitatea vntului particip la geneza valurilor, a curenilor marini, a proceselor
de abraziune.
Vntul poate avea viteze foarte diferite. Pentru a caracteriza intensitatea acestora, se folosete scara Beaufort
care conine 17 grade ce indic tria si viteza corespunztoare n anumite limite, prezentat n tabelul urmtor:
Tabelul nr. 1 Scara Beaufort de msurare a intensitii vnturilor [2]
Grade
Viteza
Viteza
Efectul vntului
Caracteristici observabile
Beaufort
m/s
km/h
0
Calm
0-0,5
0-1
Fumul se ridica vertical
1
Aproape linitit
0,6-1,7
2-6
Fumul este purtat de vnt
2
Puin vnt
1,8-3,3
7-12
Se simte vntul pe fa. Fonesc frunzele.
3
Vnt slab
3,4-5,2
13-18
Frunzele i crenguele sunt n micare.
4
Vnt potrivit
5,3-7,4
19-26
Se ridic praf i buci de hrtie.
5
Vnt puin tare
7,5-9,8
27-35
Copacii mici se balanseaz. Pe ape apar unde.
6
Destul de tare
9,9-12,4
36-44
Agita crengi mari. Srmele de telegraf uiera.
7
Vnt tare
12,6-15,2
46-54
Agita copaci ntregi. Se nainteaz cu greu.
8
Vnt puternic
15,3-18,2
55-65
Rupe crengue de copaci. Nu se poate nainta.
9
Vijelie
18,3-21,5
66-77
Provoac avarii mici construciilor.
10
Vijelie puternic
21,6-25,2
78-90
Provoac avarii construciilor. Smulge copacii.
11
Tempesta
25,9-29,0
91-104
Rar ntlnit. Distrugeri la scara mare.
12
Uragan
peste 29
peste 104
Calamitate natural
Durata si structura vntului
Durata vntului constitue un parametru climatic cu importan n toate domeniile de activitate. Durata vntului
reprezint intervalul de timp din momentul producerii vntului pn la stingerea (dispariia) lui.
Structura vntului. La nivelul suprafeei terestre vntul si schimb necontenit viteza si direcia n funcie de
neomogenitile suprafeei active, determinnd o serie de pulsaii cauzate de turbulena termo-dinamic n contact cu
carateristicile suprafeei terestre si intensitatea insolaiei.
Structura laminar constitue cea mai uniform deplasare a aerului. Vntul laminar nu si modific direcia si
intensitatea.
Structura turbulent reprezint un tip complex de structur, caracterizat prin schimbri frecvente de vitez si
direcie, determinate de neomogenitile suprafeei active si deci, de cresterea forei exterioare de frecare. Acest
fenomen provoac o turbulen dinamic ce devine maxim prin suprapunerea ei cu turbulena termic.
Uneori, fa de viteza medie vntul poate prezenta cresteri bruste de vitez sau salturi ce poart denumirea de
rafale. Pentru ca vntul s fie considerat n rafale este necesar ca durata unei rafale s nu depseasc dou minute. Peste
12m/s, vntul devine suprtor pentru navigaia aerian, mai ales atunci cnd are caracter de vijelie [1].

Fig. 4 Vnt laminar [1]


Fig. 5 Vnt turbulent [1]
Din punct de vedere al structurii, vnturile sunt de mai multe tipuri:
- vnt laminar vnt care se deplaseaz cu vitez uniform relativ mic; caz posibil, existent pe distane mici
i pe suprafee netede;
- vnt turbulent caracteristic zonelor accidentate; cu schimbri frecvente de direcie i vitez;
- vnt n rafale se produc oscilaii brute ale direciei i vitezei.
Clasificarea vnturilor pe glob
Din punct de vedere al duratei se deosebesc:
- vnturi regulate (permanente) care bat tot timpul anului din aceeai direcie i cu aproximativ aceeai vitez
ca de exemplu vnturile de vest;
- vnturi periodice bat ntr-un anumit sezon/perioad: musonii, brizele,vnturile de munte;i schimb
direcia la un anumit interval de timp;
- vnturi locale (neperiodice (neregulate) caracteristic anumitor zone. Apar instantaneu fr a avea o anumit
perioad cnd acioneaz.
n figura 6 este prezentat schema principalelor vnturi la nivelul globului, cu cmpurile barice
corespunztoare.
Vnturile regulate
Sunt vnturile care-i pstreaz tot timpul anului direcia. Principalele tipuri de vnturi regulate sunt :

alizeele - 305 latitudine. Suprafaa afectat este de 1200 Mm. Se deplaseaz spre nord n iulie-august i
spre sud n ianuarie-februarie (la solstiiul emisferei respective). Vremea n zonele afectate este una bun, cu cer senin,
aceast vreme fiind ntrerupt doar de furtunile tropicale;
vnturile de vest n Atlantic bat trei sferturi de an. Cea mai mare frecven i vitez o ating iarna cnd pot
ajunge pn la 25 Nd. In emisfera sudic bat ntre 5560 latitudine. Vnturile au direcie constant dar vitez foarte
mare. La 40 vntul produce un vuiet caracteristic (vuietul de la 40) care se aude de la deprtare pe mare n
Oc.Atlantic;
vnturile polare au cele mai mari viteze, n emisfera sudic ajungnd pn la 200 Nd iar n emisfera
nordic pn la 7080 Nd.

Fig. 6. Schema vnturilor dominante la nivelul globului [1]


Vnturile periodice
musonii sunt vnturi care-i schimb direcia la un interval de timp. Iau natere mai ales n Oc. Indian
datorit diferenei de temperatur i presiune dintre uscat i ocean.
Din aprilie pn n octombrie bate musonul de var sau de SW.
Din noiembrie pn n martie bate musonul de iarn sau de NE secetos.
La schimbarea direciei musonilor se produc cicloni tropicali.
brizele i schimb direcia de la zi la noapte i iau natere datorit diferenelor de temperatur i presiune
dintre uscat i mare. Influena se resimte pe o distan de 45 km.
Briza de mare se manifest de la mare spre uscat ncepnd cu ora 900 i i menine influena aproximativ 3 ore
dup apusul soarelui.
Briza de uscat (de noapte) ncepe s bat aproximativ la ora 2300 i transport un aer cald i uscat. Brizele pot
s devieze vnturile dominante. n Indonezia vntul Karif intensific musonul de SW.
Clasificarea vnturilor dup frecven: vnturi dominante, cu frecvena cea mai mare, cum sunt vntul de vest,
vntul de est; vnturi temporare, de exemplu Foehnul; vnturi temporare de foarte scurt durat, cum sunt grenurile
(vijeliile).
Dup genez se pot distinge:
- vnturi generate de circulaia atmosferic, precum sunt vnturile de vest, vnturile de est
- vnturi generate de condiii locale care se produc ntr-o anumit regiune si au un areal realtiv restrns. Asa cum sunt
Bora, Mistralul, vnt de culoar sau de defileu, vntul de versant.
- vnturi generate de constrastele termo-barice locale, ca brizele, vnturile de munte, vale, briza urban
Dup altitudine se remarc:
- vnturi de suprafa care se produc pe suprafaa Terrei, n plan orizontal ca: alizeele, musonii, Crivul, Suhoveiul.
-vnturi de altitudine care se produc n troposfera nalt precum sunt: curenii jet
- vnturi de versant, care pot fi ascendente (vntul de vale) si descendente calde (foehnul) si descendente reci, de
prvlire sau catabatice (Bora, Mistralul).
Repartitia pe Glob a vanturilor permanente are un caracter zonal. Principalele vanturi cu caracter permanent sunt :
- vanturile polare , care bat in tot timpul anului dinspre poli spre cercurile polare.
- vanturile de vest , care bat intre 400 - 600 latitudine nordica si sudica.
- alizeele, care bat dinspre tropice spre ecuator.
Tot un caracter permanent are si miscarea ascendenta a aerului din lungul ecuatorului (calmele ecuatoriale).
O influenta climatica si meteorologica deosebita o are deplasarea sezoniera a zonelor de convergenta si divergenta din
zona intertropicala. Aceasta explica schimbarea conditiilor climatice la latitudinile de 50 - 120 si 300 - 400 si

,,migrarea" sezoniera a calmelor ecuatoriale la nord si la sud de ecuator in dependenta de modificare pozitiei aparente
a Soarelui in cursul unui an.
n zona asiatic si Oceanul Indian se produc vnturi sezoniere numite musoni (de ex: musonul indian) care se
formeaza intre Oceanul Indian si Asia de Sud - Est, datorita diferentelor sezoniere de presiune. Vara, masa continentala
mai calda si cu presiune coborata atrage aerul oceanic mai dens, cu presiune ridicata, a carui deplasare formeaza
musonul de vara , bogat in precipitatii. Iarna situatia este inversa.
Vnturi locale
Sub influena circulaiei generale a atmosferei, a condiiilor fizico-geografice n special, a barierelor orografice
si a contrastelor termobarice se produc diferite tipuri de vnturi locale. Desi au caracter local ele se ncadreaz totusi n
sistemul vnturilor pe glob.
Vnturile locale pot avea diferite cauze. Romnia prin poziia ei geografic, situat la o rscruce de vnturi si
prin arhitectura reliefului care cade n trepte concentrice dinspre regiunile muntoase cele mai nalte cu rol de baraj
orografic.
Dup genez vnturile locale se pot clasifica
Vnturi locale generate de contrastul termo-baric: brizele marine, brizele lacustre, briza de pdure, brize
urbane, vnturile de munte-vale
Vnturile locale desprinse din circulaia general a atmosferei si influenate de un baraj orografic:
foehnul, Vntul Mare, Pietrosul, Cosava, Bora, Mistralul
Vnturile locale desprinse din circulaia general a atmosferei fr a fi influenate de un baraj orografic:
Crivul, Nemira, Austrul, Suhoveiul

Fig. 7 Clasificarea vnturilor locale [1]


Brizele marine sunt miscri ale aerului pe orizontal determinate de nclzirea diferit a uscatului fa de
mare. Aceste miscri sunt ziua de la mare spre uscat (briza de mare) iar noaptea de la uscat spre mare (briza de uscat).
Acest lucru se datoreaz faptului c uscatul se nclzeste mai repede ziua si se rceste mai repede noaptea.
Brizele de mare se simt pe continent pn la cca. 10-15 km distan de ap si au o vitez de aproximativ 5 km/h.

Fig. 8 Briza de mare


Briza de munte (vntul catabatic) ia nastere n zonele muntoase si este determinat de rcirea mai rapid a
crestelor noaptea; aerul rece coboar pe pant la vale, iar ziua n condiii de insolatie, crestele se nclzesc, aerul
devenind mai puin dens fiind nlocuit de aerul mai rece de pe vale care urc spre creste. Astfel ia nastere briza de vale.

Fig 9 Briza de munte


Efectul de fohn se produce atunci cnd, din diferite cauze, pe doi versani ai unui munte avem diferen de
presiune (pe unul maxim si pe altul minim), aerul mai dens urc pe munte si coboar pe partea cealalt a acestuia.
Aerul antrenat pe panta ascendent se rceste dup adiabata uscat (se rceste cu 1oC/100m), pn la saturaie, cnd,
prin condensare, eliberndu-se cldura latent, se va rci dup adiabata umed (0,5oC/100m).
Pe creast norul se precipit sau si urmeaz calea pe orizontal, iar un fileu de aer uscat coboar cu panta. La coborre,
prin comprimare aerul se nclzeste si fiind uscat, se va nclzi dup adiabata uscat (1oC/100m). Vntul cald si uscat
care coboar pe panta unui munte reprezint efectul de fohn.

Fig. 10 Efectul de fohn


Fig. 11 Miscri ondulatorii [2]
Astfel, n urma acestui efect, la piciorul pantei, n partea de sub vnt aerul este mai cald dect cel de la piciorul
pantei din vnt.
La noi n ar exist multe zone n care se resimte efectul de fohn cum ar fi: vntul mare din Fgras (mnctorul de
zpad), n Podisul Mehedini, zona Caransebes, etc.
Undele orografice.
n timp ce la efectul de fohn aerul urc si apoi coboar pe cellalt versant, aici coborrea este rareori laminar
(urmrind profilul reliefului), frecvent ns devine turbionar. Din acest motiv scurgerea este perturbat, perturbare ce
se resimte pn la de 3-4 ori nlimea obstacolului n funcie de urmtorii factori:
- vntul sufl dinspre munte dintr-o direcie de pn la 30o fa de perpendiculara la sistemul noros, direcie
care se menine constant pn la creast;
- existena unui sistem noros cu nlimi apreciabile si pante accidentate;
- intensitatea vntului la piciorul pantei este de peste 8 m/s si se mreste spre creast;
- existena unei atmosfere cu stratificare termic stabil (existena unei zone de izotermie sau inversiune);
- perturbarea atmosferei (deformarea curentului aerian) nu se limiteaz la straturile de aer nvecinate crestelor,
ci se resimte pn la distane mari de crestele muntoase, n partea de sub vnt.
Sub aceste miscri ondulatorii ale maselor de aer deformate, apar deseori zone turbionare pe axa orizontal
fa de creste, turbioane numite rotori.
Turbulena n cadrul acestor zone este deosebit de intens, curenii verticali, n vecinatatea rotorilor si mai ales
n interiorul lor poate depsi 8 m/s.
La noi n ar din cauza influenelor climatice din Europa Central si Bazinul Mediteranei, ntlnim o gam
variat a vnturilor locale:
- Crivul este vntul cel mai specific n Moldova, Dobrogea, sudul si estul Munteniei si sufl n special iarna;
- Austrul sufl dinspre sud n zona Olteniei, Banatului, Crisanei, ajungnd n Moldova ca un vnt cald, uscat, aducnd
geruri mari;
- Nemirul sufl n depresiunile din estul Tansilvaniei si a Brasovului fiind considerat ca o prelungire a crivului care se
strecoar prin trectorile Carpailor Orientali.
Bibliografie
1. Iuliana Lazr Meteorologie i climatologie, Note de curs, Editura Alma Mater Bacu 2009
2. mihaela soroceac meteorologie si climatologie cursuri

S-ar putea să vă placă și