Sunteți pe pagina 1din 2

Structura atmosferei

Atmosfer, cuvnt compus de origine greac (de la , atmos = cea, abur i ,


sfaira = sfer), desemneaz nveliul de aer sau alte gaze al Pmntului sau al altui corp
ceresc. Atmosfera planetei noastre este practic 100 % gazoas, fiind compus din aer, conine
ns i urme de substane solide i lichide fin divizate. Atmosfera este numit uneori i,
simplu, aer.
Atmosfera este diferentiata in mai multe subinvelisuri, in care ponderea gazelor este diferita,
iar temperatura si presiunea sufera modificari esentiale.
Troposfera este primul invelis atmosferic, aflat la suprafata Pamintului; in cadrul sau se
desfasoara cea mai mare parte a interactiunilor cu celelalte invelisuri terestre (apa, relief, sol,
vietuitoare), precum si totalitatea activitatilor omului; concentreaza peste 80% din masa
atmosferei, dar si cea mai mare parte a vaporilor de apa si pulberilor atmosferice.
Stratosfera se extinde de la nivelul tropopauzei pana la circa 50 km inaltime. Pana la o
altitudine de 20 - 25 km temperaturile se mentin la -50, -55C, de unde incep sa creasca,
ajungand spre limita superioara a stratosferei, numita stratopauza, chiar la valori pozitive de
pana la 20C.
Mezosfera se desfasoara intre 50 si 85 km si este caracterizata printr-un aer extrem de rarefiat
si prin scaderea rapida a temperaturii, care atinge -90C spre limita superioara, numita
mezopauza.
Termosfera este invelisul exterior, care se extinde pana la 400 - 800 km, si este caracterizata
printro rarefiere extrema a aerului. Moleculele rare de gaze sunt disociate in atomi de
radiatiile ultraviolete si ca urmare temperaturile cresc, ajungand la 1000C spre partea
superioara.
Intre 60 si 500 km se afla ionosfera. In cadrul ei absortia radiatiei U.V. determina ionizarea
puternica a gazelor; exista mai multe straturi izolate intens, intre care cele mai importante au
fost notate cu literele D, E, F si au proprietatea de a reflecta undele radio emise de pe
suprafata terestra.
Rolul atmosferei

constituie un element vital pentru existenta omului (are o importanta deosebita);


protejeaza pamntul de razele periculoase si de corpurile ceresti care se abat asupra
lui;
modereaza considerabil violentele climatice la suprafata globului;
face sa arda, nainte de a atinge solul, aproape toate corpurile ceresti care intra n
atmosfera;
reflecta 57% din radiatiile solare, mai ales din cele mai periculoase, si retin, ca ntr-o
sera, o buna parte din caldura acumulata de sol. Datorita acestui fenomen, planeta nu
cunoaste diferente uriase de temperatura ntre poli si Ecuator (diferenta maxima nu
atinge1500 C), ntre anotimpul rece si cel cald, sau ntre noapte si zi n acelasi loc;

Proprietatile aerului

Elementele constante ale aerului, oxigen (20,95%), bioxid de carbon (0,03%), si azot
(78,09%), se gasesc in proportii aproape fixe, pe cand ozonul (1-2 mg la 100 m3),
vaporii de apa, gazele rare (heliu, argon, neon, xenon etc.), amoniacul, oxidul de
carbon (1-15 mg la m3) se gasesc in proportii variabile. La acestea se adauga fumul si
particulele fine de praf.
Aerul este esential pentru viata. Cinci minute fara aer provoaca leziuni ireversibile la
nivelul celulelor nervoase, cu consecinte grave asupra sanatatii, amenintand viata.
Aerul este important pentru ca el contine oxigen. Cand inspiram aerul in plamani,
oxigenul este transferat in globulele rosii ale sangelui, care il vor duce mai departe la
toate celulele organismului.