Agresivitatea si violenta in relatiile asociatecopii si adolescenti

Agresivitatea se refera la comportamentul directionat spre a rani. Agresivitatea

poate fi fizica sau verbala, iar comportamentul este clasificat ca agresivitate daca
nu produce efectiv durere sau leziuni. Comportamentul care produce accidental
durere sau leziuni nu este agresivitate. Distrugerea proprietatii sau alte
comportamente distructive se pot incadra in categoria de agresivitate.

TIPURI DE AGRESIVITATE
Agresivitatea este un fenomen complex compus dintr-un numar de alte
comportamente specifice. Moyer prezenta o clasificare a agresivitatii in sapte
categorii, din punct de vedere psihologic, biologic si evolutionist.
agresivitatea de pradator: atacul pradatorului
agresivitatea inter-masculina: competitia intre masculii din aceeasi specie
pentru accesul la resurse, femele, dominanta, statut, etc.
agresivitatea indusa de frica: agresivitatea asociata cu incercarea de a fugi din
fata unui pericol
agresivitatea de iritabilitate: agresivitatea indusa de frustrare si directionata
inspre tinta disponibila
agresivitatea teritoriala: apararea unei anumite zone impotriva intrusilor, in
mod tipic co-specifici
agresivitatea materna: agresivitatea femelei cu scopul de protectie a puiului.
Exista de asemenea si agresivitate paterna
agresivitate instrumentala: agresivitatea directionata inspre obtinerea unui
scop, considerat a fi un raspuns invatat la o anumita situatie.

BIOLOGIA AGRESIVITATII
Agresivitatea este directionata inspre si isi are originea in stimulii exteriori.
Zona in care isi au originea emotiile este creierul si in creier au fost gasite doua
zone principale care coordoneaza agresivitatea, respectiv amigdala si
hipotalamusul.
Agresivitatea este legata si de hormoni, din care cel mai important este
testosteronul; multe experimente arata ca exista o legatura directa intre nivelul
de testosteron si agresivitate la om. Un alt neurotransmitator implicat in biologia
agresivitatii este serotonina. Vasopresina duce si ea la cresterea agresivitatii
atunci cand este prezenta in cantitati mari in hipotalamusul anterior. Efectele
norepinefrinei, cortizolului si altor substante chimice se afla inca in studiu.

GENETICA SI AGRESIVITATEA

Studiile pe animale arata ca inclinatia spre agresivitate este cel putin partial
mostenita genetic.

PSIHOLOGIA AGRESIVITATII
Agresivitatea ajuta animalul sa se reproduca si sa supravietuiasca. Animalele
folosesc agresivitatea pentru a dobandi si a-si asigura teritoriul, si pentru a gasi si
a-si asigura resurse cum sunt mancarea, apa, oportunitatea de a se imperechea.
Se presupune ca din punct de vedere psihologic agresivitatea si capacitatea de a
omori sunt produse ale trecutului nostru evolutionist.
Agresivitatea in cadrul speciei are drept scop principal stabilirea ierarhiei
dominante. Atunci cand animalele ajung pentru prima oara intr-un teritoriu nou,
primul lucru pe care il fac este sa stabileasca ierarhia. In general animalul
dominant este cel cu agresivitatea cea mai mare. Pentru cele mai multe animale
a fi dominant inseamna de asemenea a avea o atractivitate mai mare pentru
sexul opus, fiindca un rang social mai mare inseamna ca este mai sanatos.
Odata ce femela a dat nastere puiului apare agresivitatea materna, cu scopul de
asigurare a protectiei puiului. Agresivitatea materna este una din cele mai
puternice tipuri de agresivitate si femela poate alunga chiar si masculii foarte
puternici.

PSIHOLOGIA AGRESIVITATII LA OM
Omul difera de animal in complexitatea agresivitatii sale datorita factorilor
culturali, morali si sociali. Alcoolul, drogurile, medicamentele, durerea si
disconfortul, frustrarea si violenta sunt cativa din factorii care influenteaza
agresivitatea la om.
Cultura joaca un rol dominant in agresivitate. Studiile antropologice arata ca
unele culturi au agresivitate scazuta, iar altele inalta. De exemplu barbatii
americani sunt in medie mai agresivi decat japonezii sau spaniolii, iar in cadrul
culturii americane sudicii sunt in general mai agresivi decat nordicii.
Agresivitatea poate fi invatata prin urmarirea si imitarea comportamentului
altora. Multe dovezi sugereaza ca urmarirea violentei la televizor creste
probabilitatea comportamentului violent la copii. Jocurile video au un efect
similar. Totusi, adoptarea unui anumit comportament depinde de inclinatiile
individuale.
Alcoolul afecteaza ratiunea si oamenii devin mai putin prudenti decat in mod
obisnuit; de asemenea alcoolul modifica felul in care este procesata informatia. O
persoana care a consumat alcool vede un eveniment accidental ca pe unul rau
intentionat, si astfel actioneaza in maniera mai agresiva.
Durerea si disconfortul contribuie si ele la cresterea agresivitatii. Chiar si plasarea
mainilor in apa rece duce la cresterea agresivitatii. Se pare ca temperaturile
crescute din mediu duc la cresterea agresivitatii.
Teoria frustrare agresivitate spune ca agresivitatea creste daca persoana nu isi
poate atinge scopurile. Cu cat persoana se afla mai aproape de indeplinirea
scopului sau, cu atat agresivitatea in caz de neindeplinire a scopului este mai
mare. Expectatiile au si ele un rol important. Cu cat expectatiile sunt mai mari, si
agresivitatea este mai mare.

Exista si dovezi care arata ca prezenta obiectelor asociate cu violenta, cum este
un pistol de exemplu, duc la cresterea agresivitatii.
Apartenenta de gen are un rol important in agresivitate atat la om, cat si la
animal. Masculii sunt in general mai agresivi decat femelele, si barbatii comit cele
mai multe crime. Barbatii isi exprima mai frecvent agresivitatea din punct de
vedere fizic. De fapt, cercetarile arata ca femeile nu sunt mai putin agresive, dar
isi exprima mai degraba agresivitatea in alte moduri, ci nu fizic. De exemplu
femeile au o agresivitate verbala si relationala mult mai mare, cum ar fi rejectia
sociala.
Agresivitate fizica la om apare in general in jurul varstei de 2-3 ani. Agresivitatea
fizica nu este invatata, ci tine de abilitatile de auto-reglare. Unii copii au dificultati
de auto-reglare, cu comportament agresiv fizic la nivele atipic crescute, ceea ce
este un factor de risc pentru comportamentul violent pe parcursul vietii.
Agresivitatea copilului si adolescentului tinde sa se manifeste cu preponderenta
in scoala, practic locul cel mai important in care copiii si adolescentii se intalnesc
si socializeaza.
La nivelul copilului si adolescentului aagresivitatea este o forma de conduita
devianta, cu o diversitate de forme de exprimare, cu intensitate diferita. Pe o
scara a intensitatii, pornind de la intensitatea cea mai mica, agresivitatea
presupune: confruntarea vizuala, poreclirea, ironizarea, tachinarea, bruscarea,
lovirea cu diferite obiecte, palmuirea si ajungand la forme de intensitate crescuta,
cum ar fi injunghierea si impuscarea.( Lazar, S., Lazar, L., 2001).
Agresivitatea in scoli a devenit in ultima perioada o problema majora, iar parerea
unanima a elevilor este ca aceasta e un fenomen care risca sa ia amploare in
campul educatiei formale. In ceea ce priveste nivelul de securitate, unii elevi
considera ca in institutiile de invatamant nu se simt in siguranta, dat fiind faptul
ca in incinta scolii patrund uneori si persoane straine de acea institutie. Daca in
incinta scolii elevii au sentimentul ca inca sunt in siguranta, zonele din preajma
scolilor prezinta un risc mai crescut de izbucnire a incidentelor violente. Aceasta
situatie ar putea dezvolta sentimentul de frica, suferinta psihica, frustrare, toate
acestea influentand dezvoltarea armonioasa a elevilor din punct de vedere fizic si
psihic.
Agresiunile care au loc in preajma scolilor sau chiar in scoli, au loc in special intre
elevii scolii si mai rar intre elevii scolii si alte persoane elevi din alte scoli sau
persoane adulte. Majoritatea incidentelor au loc intre elevi (agresiuni verbale,
gesturi agresive moderate si mai rar batai intre elevi).

Cauzele aparitiei agresivitatii la copil si adolescenti pot fi structurare pe

mai multe niveluri pornind de la nivel macro la nivel micro:
nivel social Conjunctura economica si sociala provoaca anumite confuzii in
randul tinerilor, care incep sa se indoiasca de eficacitatea scolii. Si aceasta cu
atat mai mult cu cat comunitatea nu ii asigura insertia profesionala. Valorile
traditionale promovate in scoala cunosc o degradare vizibila. Un mediu social in
criza afecteaza profund dezvoltarea adolescentului si a individului, in general. De
asemenea, mass-media are un rol covarsitor in crearea unor modele care nu sunt
congruente cu dezvoltarea fireasca a copilului si adolescentului. Primele pagini
ale ziarelor afiseaza fotografii cel putin indecente. Pe tot acest fond, lipsa de
credibilitate a autoritatilor constituie un factor la fel de important in promovarea

comportamentelor agresive in sensul in care copiii si adolescentii tind sa sa

creada ca faptele lor nu au consecinte.
nivelul interactiunilor profesor-elev Elevii in general se deschid in fata unui
profesor pe care il simt apropiat, se inhiba atunci cand cadrul didactic manifesta
autoritarism fata de cei cu rezultate slabe la invatatura, isi reprima furia atunci
cand li se face o nedreptate sau sunt etichetati ca fiind elevi problema, creanduse astfel o ruptura intre membrii colectivului clasei, devin indiferenti atunci cand
sunt tratati cu indiferenta. Violenta psihologica repetata indreptata impotriva
elevilor, poate duce la aparitia sentimentului de frustrare, care se poate
generaliza determinand o schimbare a atitudinii fata de profesor si fata de
activitatea scolara in general. Sunt elevi care sufera ca urmare a unor judecati
negative ale unor profesori, judecati care vin sa intareasca propriul lor sentiment
de indoiala, de descurajare, de lipsa de incredere in fortele proprii. Acest dispret
odata interiorizat, poate antrena un ansamblu de reactii comportamentale: lipsa
de comunicare, pasivitate la lectie, indiferenta sau perturbarea lectiei, aparitia
unor atitudini ostile, provocatoare. In general, dascalii se implica in aplanarea
conflictelor, poarta discutii cu cei care au generat situatia, cer sprijinul parintilor,
iar atunci cand situatia o cere se recurge la mijloace de constrangere in urma
consultarii consiliului profesoral: avertizare scrisa, scaderea notei la purtare, iar in
situatii mai grave, exmatricularea. Dirigintii se implica in mod activ in viata clasei,
tratand in timpul orelor diferite teme de importanta pentru acestia, ca devianta
scolara, managementul conflictelor etc.
nivelul anturajului Multe dintre comportamentele agresive tind sa se
manifeste in anturaj, prin imitatie sau pe baza consumului de alcool, droguri. Un
alt aspect de luat in seama este afirmarea masculinitatii, iar prin acest aspect
subliniem o data in plus si ca baietii manifesta agresivitate fizica in proportie mai
mare decat fetele. Cele mai frecvente incidente au loc in timpul pauzelor si dupa
ore seara.
nivelul familial Un factor foarte important in dezvoltarea personalitatii
copilului este familia. Astfel, relatia cu familia poate reprezenta un factor
declansator a comportamentului agresiv. In familiile in care exista copii cu
probleme comportamentale, parintii au adesea sentimentul ca trebuie sa ii
ameninte, sa ii pedepseasca mereu, ca traiesc evenimente predominant negative
si ca abia impartasesc momente placute. Copiii se simt adesea la fel, au
sentimentul ca parintii se cearta cu ei mereu si sunt nemultumiti. Acest
dezechilibru intre experientele pozitive si negative duce la formarea unor
expectante negative atat in ceea ce ii priveste pe parinti, cat si pe copii. Atentia
parintilor si a copilului se centreaza asupra evenimentelor negative, desi
experientele pozitive au loc in continuare, ele abia mai sunt percepute. O
interventie optima este aceea de a orienta, in mod constient, atentia asupra
evenimentelor pozitive, deoarece acestea trebuie evidentiate mai mult decat cele
negative. Pe de alta parte, si familiile hiperpermisive pot crea copii sau
adolescenti agresivi promovand lipsa de limite si cenzuri.
nivelul individual Am subliniat anterior importanta componentei genetice.
Asa cum am specificat deja se presupune ca agresivitatea este partial
transmisibila genetic, iar daca nu se transmite genetic, macar prin patternurile
educationale. Se cunoaste faptul ca datorita principiului Ce se naste din pisica
tot soareci mananca, multi dintre copiii infractorilor ajung la randul lor infractori.
De asemenea, modificarile hormonale specifice varstei sunt un factor
determinant in exacerbaarea agresivitatii la copii si adolescenti. La toate acestea
se adauga si componentele individuale privind rezistenta la frustrare, stima de
sine, autocontrolul.

Principalele solutii idenficate vor fi prezentate pe aceleasi niveluri:

nivel social Este necesar ca mass media sa isi asume rolul de promotor al
unor modele viabile, al unor valori reale. Autoritatile este nevoie sa isi
redobandeasca credibilitatea, iar comunitatea sa se implice realmente in
formarea generatiilor viitoare prin promovarea de programe specifice si
adoptarea de masuri conforme cu problematicile indentificate. In plus Politia se
poate implica direct in preventia unor asemenea comportamente antisociale,
opozante prin informarea cu privire la consecintlele agresiunilor.
nivelul scolii si al interactiunilor profesor-elev Pentru prevenirea si stoparea
incidentelor violente in scoala si pentru cresterea gradului de siguranta, ar fi
important sa fie angajati agenti de paza autorizati pe tot parcursul orelor de curs,
prezenta cu regularitate a politistilor si a jandarmilor in incinta scolii si in zonele
adiacente, mai multa intelegere si implicare din partea profesorilor si a parintilor
in viata elevilor. Pot fi luate, de asemenea, si alte masuri care sa diminueze
numarul incidentelor violente in scoala, ca: emiterea unor regulamente cu baza
legala de catre minister valabile pentru intregul sistem de invatamant. Lipsa de
sanctiuni la nivelul scolii este unul dintre factorii care potenteaza
comportamentele agresive.
nivelul interactiunilor elev-elev Acest nivel vizeaza promovarea de atitudini
proactive intre elevi, cultivarea de modalitati alternative de comunicare,
dezbaterea in cadrul orelor de dirigentie/ consiliere a unor teme privind
comportamentul agresiv al elevilor, discutarea conflictelor de la clasa si oferirea
de modele valide de solutionare a acestora, realizarea unor pliante, brosuri, afise
pentru atentionarea elevilor despre riscurile unui comportament agresiv, in
vederea eliminarii / reducerii fenomenului de agresivitate, organizarea unor
activitati recreative cu specific non-violent, organizarea Saptamanii fara
violenta, in cadrul careia sunt cuprinse concursuri de eseuri, fotografii, jocuri
sportive, marsul nonviolentei etc, realizarea de studii privind relatia dintre lipsa
motivatiei pentru invatare, abandonul scolar si agresivitate sau privind relatia
intre fenomenul plecarii parintilor in strainatate si aparitia unor premise pentru
comportamentul deviant etc.
nivel familial Solutiile de pe acest nivel vizeaza identificarea familiilor cu
comportament violent asupra copiilor si implicarea in rezolvarea situatiei prin
sesizarea autoritatilor competente, realizarea de lectorate cu parintii pe tema
educatiei non-violente, organizarea de cursuri de formare a parintilor pe teme
legate de: abilitati de relationare si comunicare eficienta cu copiii, abordarea
copiilor cu tulburari de comportament, relatia scoala-familie;
nivelul individual consilierea psihologica a elevilor cu comportament agresiv
si a elevilor care au fost victime ale unui astfel de comportament precum si a
parintilor acestora. Nu doar acestia se implica in educatia elevilor, ci si psihologii
scolari, care ori de cate ori li se semnaleaza cazuri de agresivitate in scoala
intervin prin acordarea asistentei psihologice. Un rol important il au si politistii de
proximitate, care discuta cu elevii si intervin atunci cand li se semnaleaza
existenta unui caz in scoala.