Sunteți pe pagina 1din 12

STANDARDIZAREA SI ROLUL ACESTEIA

COMERCIALIZAREA MARFURILOR

IN

REALIZAREA

SI

Standardizarea reprezinta activitatea de elaborare si implementare a unor documente


de referinta (standarde), continand solutii ale problemelor tehnice si comerciale, referitoare la
procese si la rezultatele acestora, care au un caracter repetitiv in relatiile dintre parteneri
economici, stiintifici, tehnici si sociali. Scopul principal al standardizarii il reprezinta facilitarea
desfasurarii norrnale a activitatilor in toate domeniile economiei, atat pe plan national, cat si la
nivel regional si international.
In opinia profesorului E. Wrster, standardizarea urmareste eliberarea omului de munca de
rutina, care reprezinta un abuz la adresa capacitatii sale de gandire
1 Cadrul conceptual al standardizarii
Potrivit definitiei formulate de standardul roman SR 10000-1/1994 (echivalent cu standardul
european EN 45020/1991),standardizarea reprezinta activitatea specifica prin care sunt
stabilite, pentru probleme reale sau potentiale, prevederi destinate unei utilizari comune si
repetate, vizand obtinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat. Aceasta activitatea are
ca scop principal elaborea, difuzarea si implemntarea standardelor. Ghidul ISO/CEI 2/1996
defineste standardul ca fiind un document stabilit prin consens si aprobat de un organism
recunoscut, care furnizeaza, pentru utlizari comune si repetate, reguli, linii directoare, sau
caracteristici pentru activitati sau rezultatele lor, garantand un nivel optin de ordine intr-un
context dat.
Standardele au caracter facultativ, ele redand un acord liber consimtit intre parteneri. Aplicarea
lor devine obligatorie prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referinta exclusiva
dintr-o reglementare. Prin reglementare se intelege, un document care contine reguli cu caracter
obligatoriu si care este adoptat de catre o autoritate, adica de un organism care exercita
prerogativele legale.
Organismul recunoscut, care elaboreaza standardele, poate fi national, regional sau international.
Aceasta recunoastere poate fi facuta de autoritatile publice (prin contract sau printr-o
reglementare) sau de catre partenerii economici.
Activitatea de standardizare se desfasoara cu participarea tuturor parti1or interesate, deoarcce
comitetele de standardizare, in cadrul carora se elaboreaza proiectele de standarde, sunt, prin
structura, deschise tuturor partenerilor (pro-ducatori, distribuitori, consumatori si administratie
publica).
Standardul fiind destinat unei aplicari repetate sau continue, se diferentiaza de documentele
particulare, care stabilesc specificatii acceptate pentru o singura utilizare.
Prin activitatea de standardizare se urmareste garantarea unui nivel optim pentru
comnunitate, standardele facilitand desfasurarea tranzactiilor comerciale, prin asigurarea unei
mai bune identificari a produselor, a compatibilitatii acestora.

2 Obiectivele generale ale standardizarii


Principalele obiective ale standardizarii pot fi considcrate urrnatoarele;
1)

rationalizarea economica;

2)
asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor, in corelatie cu protectia
consumatorului si a mediului inconjurator;
3)

facilitarea schimbului de marfuri si de informatii tehnico-stiintifice.

1. In majoritatea sectoarelor industriale, standardele reprezinta un element esential


de rationalizare economica. Realizarea acestui obiectiv depinde de capacitatea standardelor de a
promova constituirea unui mediu tehnic comun tuturor intreprinderilor.

Standardizarea a aparut, de fapt, din necesitatca de a asigura compatibilitatea si


interschimbabilitea componentelor si produselor indispensabile programului
industriei, mentinand la un nivel minim posibil diversitatea mijloacelor necesare
pentru atingerea scopului propus.
Acest obiectiv este realizat, in priricipal, prin tipizare.
Tipizarea produselor urmareste stabilirea unei game rationale de tipuri si marimi ale produselor,
adecvate necesitatilor intr-o anumita perioada de timp.
Unificarea este strans legata de tipizare si presupune stabilirea unor caracteristici (de exemplu
dimensionale) constante pentru toate piesele, sistemele tehnice, etc., de acelasi fel in scopul
uniformizarii proiectarii si executiei si asigurarii interschimbabilitatii lor.
Modularea consta in folosirea de componente unificate constructiv (module), care pot fi
combinate in mai multe variante, rezultand produse adecvate unor cerinte cat mai diverse.
Modularea este des intalnita la o serie de produse (mobila, produse electronice, etc.).
Standardizarea contribuie la asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor. In
standarde se precizeaza nivelul minim al principalelor caracteristici de calitate ale produselor,
metodele de analiza si incercari, modalitatile de efectuare a receptiei calitative a loturilor de
marfuri, conditiile de ambalare, transport, depozitare, etc; prin a caror respectare asigura
premisele realizarii acestui obiectiv.
Asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor, prin intermediul standardelor, sunt
posibile numai in masura in care continutul acestora este corelat permanent cu modificarile care
intervin ca urmare a progresului tehnic, in productie si comercializarea produselor.
Standardele trebuie, prin urmare, revizuite, respectiv inlocuite, la perioade stabilite in corelatie
cu modificarile care intervin in tehnologia marfurilor. In perioadele de progres rapid, stabilirea
standardelor este mai scazuta, impunandu-se revizuirea sau inlocuirea lor la intervale mai mici.

3. Facilitatea schimbului de marfuri si informatii tehnico-stiintifice.


Prin terminologia tehnica adoptata, prin simbosozari, codificari, etc, standardizarea contribuie la
stabilirea unui limbaj comun intre partile contractante, facilitand schimburile comerciale pe pietele
nationale, regionale si internationale.

Din aceste considerente, in contractele economice se fac, relativ frecvent, trimiteri


la standarde recunoscute de parti.
Prin urnificarea terminologiei, a metodelor de control a calitatii loturilor de marfuri, etc., sunt
evitate eventualele litigii, posibile in conditiile inexistentei unor asemenea sisteme unitare de
referinta.
Continutul, domeniile si nivelul de aplicare a standardelor.
3.1 Tipuri de standarde
Standardizarea priveste, practic, toate domeniile activitatii umane: industria, constructiile,
agricultura, comertul, transporturile, etc. Fiecare din aceste domenii ofera un numar mare de
subiecte, carora li se poate aplica un standard (axa Ox, fig. 2.).
Standardele difera prin continutul lor, putandu-se referi la:
-definitia unor termeni sau o clasificare un sistem de condificare/simbolizare;
-o specificatie privind calitatea unui material, aparat, instrument, etc.;
-metode de analiza pentru determinarea caracteristicilor unui produs, etc.
Dupa nivelul de standardizare, deosebim urmatoarele categorii de standarde:

standarde de firma, adoptate de societati comerciale, regii autonome sau de alte persoane
juridice;

standarde profesionale, adoptate in anumite domenii de activitate, de organizatii


profesionale, legal constituite;

standarde teritoriale, adoptate la nivelul unei diviziuni teritoriale a unei tari si care sunt
puse la dispozitia publicului;

standarde nationale, adoptate de catre un organism national de standardizare si care sunt


puse la dispozitia publicului;

standarde regionale, adoptate de catre o organizatie regionala de standardizare sau cu


activitate de standardizare si care sunt puse la dispozitia publicului;

standarde internationale, adoptate de catre o organizatie internationala cu activitate de


standardizare si care sunt puse la dispozitia publicului.

Dupa continutul lor, standardele se clasifica in urmatoarele categorii:

standarde de baza, care au o aplicare generala sau care contin prevederi generale pentru un
anumit domeniu; un asemenea standard poate fi utilizat ca standard cu aplicare directa sau ca
baza pentru alte standarde;

standarde de terminologie, care stabilesc termenii utilizati intr-un anumit domeniu, de regula
impreuna cu definitiile lor, si uneori, cu note explicative;

standarde de incercari, care descriu rnetode de incercare, insotite, uneori, si de alte prevederi
referitoare la aceste incercari, cum ar fi: esantionarea, utilizarea metodelor statistice, ordinea in
care sunt efectuate incercarile;

standarde de produse, care specifica cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca un produs sau o
grupa de produse pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora;

standarde de procese, care specifica cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca procesele,


pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora;

standarde pentru servicii, care specifica cerintele referitoare la servicii, pentru asigurarea
aptitudinii de utilizare a acestora;

standarde de interfata, care specifica cerinte referitoare la compatibilitatea produselor sau a


sistemelor in punctele lor de legatura;

standard de date care trebuie furnizate (de catre producator sau beneficiar), continand o lista de
caracteristici ale caror valori vor fi indicate pentru descrierea unui produs, proces sau serviciu.
Pentru domeniul agro-alimentar se propune o tipologie diferita a standardelor, mai bine
adaptata problemelor specifice ale acestor produse:

standarde de specificatii pentru produse, care precizeaza structura produselor, terminologia,


caracteristicilor organoleptice, fizico-chimice, microbiologice, si daca este cazul, unele reguli de
fabricatie;
standarde de mediu inconjurator al produsului: standarde de ambalare, standarde referitoare la
anumite exigente, tehnice privind depozitarea, transportul, conditiile de conservare, standarde de
igiena si securitate a materialelor destinate domeniului agro-alimentar, stantdarde referitoare la
controlul proceselor sau ingredientelor;
standarde de metode de analiza si incercari: standarde de analiza senzoriala, standarde de
analize fizico-chimice, microbiologice, etc.;
standarde de linii directoare, continand recomandari privind metodele care urmeaza a fi utilizate
in scopul optimizarii calitatii produselor (caracteristicilor igienico-sanitare, organoleptice, etc.)
sau a calitatii serviciului. Din aceasta categorie fac parte standardele care descriu tehnici de
fabricatie si de conservare a produselor, standardele de bune practici de securitate alimentara,
etc.
Standardul complet de produs se refer la un produs concreti reglementeaz toate
problemele legate de acesta.

Standardul parial de produs se refer la una sau mai multe probleme cuprinse ntr-un standard
complet de produs.

4. Standardizarea la nivelul intreprinderii


Standardizarea la nivelul intrepririderii presupune elaborarea si aplicarea unor standarde, privind
materiile prime, produsele finite, procedeele de fabricatie, in scopul facilitarii desfasurarii
activitatii compartimentelor acesteia, in raporturile dintre ele, respectiv cu alte intreprinderi.
Standardizarea reprezinta unul din mijloacele importante de crestere a productivitatii muncii in
intreprindere, datorita urmatoarelor considerente:
- permite rationalizarea numarului de tipodimensiuni si, implicit, o mai buna fundamentare a
proceselor tehnologice;
- simplifica organizarea activitatii, controlul productiei si operatiunilor de gestiune;
- permite onorarea mai rapida si in conditii mai bune a comenzilor, reinoirea acestora, efectuarea
serviciilor post-vanzare.
Ca surse externe pot servi standardele nationale din propria tara sau din alte tari si standardele
internationale, regionale sau teritoriale. Dintre acestea, prioritate se acorda standardelor elaborate
de organismul de standardizare din tara respectiva.
Sursele interne il reprezinta programul propriu de standardizare, practica intreprinderii privind
organizarea muncii, procedee de fabricatie, tolerante, etc.
5. Standardizarea nationala
5.1 Importanta si obiectivele standardizarii nationale
Organizarea activitatii de standardizare la nivelul unei tari, prin crearca unui cadru
institutional corespunzator, este importanta din cel putin doua considerente. Primul
este acela ca un organism national de standardizare este absolut necesar pentru
coordonarea activitatilor de standardizare desfasurate intr-o anumita tara. Al doilea
considerent il reprezinta faptul ca organismele nationale de standardizare ocupa un
loc important in ansamblul activitatilor de standardizare internationala.

Principalele obiective ale unui institut national de standardizare sunt urmatoarele:


- supravegherea si coordonarea lucrarilor de standardizare la nivel national, cu concursul partilor
interesate in scopul elaborarii de standarde nationale;
- reprezentarea intereselor tarii respective in organizatiile internationale si regionale de
standardizare;
- stabilirea de legaturi cu institutii similare din alte tari, in scopul asigurarii unui schimb reciproc
de informatii;

- de a servi ca centru national de informare pentru toti cei interesati de activitatea de


standardizare.
Organismul national de standardizare poate fi guvernamental sau neguvernamental.
Standardele nationale pot fi elaborate in cooperare cu alte organizatii (organizatii asociate).
Organismul de standardizare poate opta, de asemenea, pentru preluarea in colectia nationala a
unor standarde regionale sau internationale.
In cazul tarilor Uniunii europene, preluarea standardelor europne EN in colectiile nationale este
obligatorie, dar aplicarea lor ramane, de regula, voluntara.
Organismul national de standardizare gestioneaza marcile in conformitate cu standardele
nationale.
5.2. Sistemul national de standardizare in diferite tari
Primul organism national de standardizare a fost creat in Anglia, in anul 1901, caruia i s-a
adaugat, incepand cu anii 1920, institutiile similare constituite intr-o serie de tari.
Institutul Britanic de Standizare (British Standards Institution BSI) recunoaste existenta a doua
grupe principale de standarde: Standardele fundamentale si Standardele industriale.
Standardele fundamentale se refera la sistemul unitatilor de masura, sistem controlat de
Laboratorul National de Fizica.
Standardele industriale, a caror dezvoltare este asigurata de BSI, sunt publicate sub denumirea
British Standards (BS). Aceste standarde se refera la materiale, aparate, masini, etc. Si definesc
metodele de incercari, proprietatile, compozitia chimica, caracteristicile dimensionale ale
produselor, regulire de verificare a calitatii, simbolurilor, etc.
In Franta, Comisia de Normalizare (La comision de Normalisation), ca organism
guvernamental, elaboreaza politica in domeniul standardizarii, controleaza elaborarea
standardelor si supravegheaza aplicarea acestora in toate sectoarele economice.
Asociatia Franceza de Normalizare (LAssociation Franaise de Normalisation
AFNOR), organizatie privata, are ca obiectiv elaborarea programului de standardizare si, pe baza
acestuia, a standardelor nationale, denumite Normes Franaises (NF). Programul de
standardizare devine oficial dupa aprobarea lui de catre Comisia de Normalizare.
In S.U.A., organismul national de standardizare este Asociatia Americana de
Standardizare (American Standards Association ASA), o federatie reunind asociatii industriale,
institutii tehnice si organizatii ale consumatorilor.
Asociatia canadiana de standardizare (Canadian Standards Association CSA) este un
organism neguvernamental care asigura coordonarea activitatii de standardizare in Canada.
Standardele internationale, denumite Canadian Standardas(CS), sunt elaborate comitetele
sectoriale, constituite pe domenii specifice.

5.3. Standardizarea nationala in Romania


In Romania activitatea de standardizare nationala se desfasoara in conditiile prevazute de
Ordonanta Guvernului nr. 39/1998 si urmareste, potrivit acestei reglementari in principal:
imbunatatirea calitatii vietii;
obtinerea unei economii globale de materiale, energie si efort uman;
protectia vietii, sanatatii si securitatii persoanelor fizice, mediului inconjurator si
apararea interesele consumatorilor;
protectia consumatorilor, printr-un nivel de calitate al produselor si serviciilor adaptat
necesitatilor si verificat corespunzator;
recunoasterea internationala a produselor si serviciilor romanesti;
promovarea rezultatelor consolidate ale stiintei si tehnicii, tinand seama de gradul de
dezvoltare a economiei;
stabilirea unui sistem unitar de cerinte pentru certificarea conformitatii;
inlaturarea barierelor tehnice din calea comertului international;
reprezentarea intereselor economiei nationale in activitatile de standardizare
internationale si europene.
Organismul national de standardizare este Asociatia de Standardizare (ASRO), o asociatie de
drept privat, de interes public, fara scop lucrativ.

5.4 Standardizarea internationala


In contextul economic actual, importanta standardizarii internationale a crescut din cel putin
urmatoarele considerente:
- progresu1 inregistrat in libera1izarea comertului;
- dezvoltarea sistemelor globale dc comunicatii: industria computerelor ofera un bun exemplu de
tehnologie care necesita o standardizare rapida si progresiva la nivel mondial.
- necesitatea unor standarde globale pentru noile tehnologii- in multe domenii apar tehnologii
noi, ca de exemplu: protectia mediului, constructii, materiale complexe, etc., domenii in care
standardizarea este necesara pentru definirea terminologiei si acumularea de cunostinte de baza
corespunzatoare;
- facilitarea programelor de restructurare a tarilor in curs de dezvoltvre: standardizarea este
considerata ca reprezentand o conditie fundamentala pentru asigurarea succesului politicilor
economice din tarile respective, pentru cresterea capacitatii lor de export, a competitivitatii
produselor si serviciilor pe pietele externe.

Standardele internationale au drept scop facilitarea comertului prin:


- favorizarea obtinerii unor produse de calitate superioara, in conditiile unor preturi acceptabile;
- asigurarea unui cadru corespunzator pentru protectia vietii, sanatatii si protectia mcdiului,
diminuarea produselor cu impact ecosanogenetic negativ;
- compatibilitatea sporita si interschimbabilitatea produselor si serviciilor;-- - simplificarea
produselor, in scopul asigurarii unei mai bune utilizari a acestora;
- asigurarea unei game optime de tipodimensiuni, reducandu-se, astfel, costurile;
- cresterea eficientei distributiei si facilitarea desfasurarii activitatilor de mentenanta in utilizarea
produselor.
Consumatorii au mai multa incredere in produsele si serviciile care sunt conforme cu
standardele internationale. Aceasta conformitate poate fi demonstrata de catre producator prin
documentele emise de acesta sau pe baza documentelor emise de organisme neutre, autorizate in
acest scop.
5.4.1 Organizatii Internationale de Standardizare
In cadrul unei reuniuni, desfasurate in anul 1946 la Londra, delegati din 25 de tari au
hotarat sa creeze o noua organizatie internationala, al carei obiect sa fie facilitarea coordonarii
internationale si unificarii standardelor industrialec. Aceasta organizatie a inceput sa
functioneze oficial la data de 23 februarie 1947.
S-a hotarat ca denumirea organizatiei sa fie Organizatia Internationala de
Standardizare, iar pentru forma prescurtata s-a adoptat termenul ISO, derivat din cuvantul
grecesc isos, insemnand egal. Aceasta solutie a permis ca denumirea prescurtata sa se
pastreze in toate cele trei limbi oficiale ale organizatiei (engleza, franceza, rusa).

Obiectivul ISO potrivit statutului sau, este de a favoriza dezvoltarea


standardizarii pe plan mondial, in scopul facilitatii schimburilor de produse si
servicii intre tari si pentru dezvoltarea cooperarii in domeniul activitatilor
intelectuale, stiintifice, tehnice si economice.
Elaborarea unui standard ISO
Un standard international este rezultatul acordului intervenit intre comitetele membre ale ISO.
Elaborarea unui asemenea standard presupune parcurgerea urmatoarelor etape mai importante.
formularea propunerii si aprobarea ei de catre comitetul tehnic corespunzator, inscriindu-se in
programul de lucru al acestuia;
elaborarea unui proiect al comitetului (Committee Draft - CD), document distribuit pentru
analiza membrilor comitetului;
daca membrii comitetului sunt de acord cu proiectul, acesta este remis secretariatului central,
pentru a fi inregistrat ca proiect de standard international (Draft International Standard - DIS);

aprobarea standardului prin vot (un standard este aprobat daca 75% dintre comitetele membre
ale Consiliului au votat in acest sens);
redactarea finala a standardului 8luand in considerare observatiile formulate de comitetele
membre);
aprobarea publicarii standardului, de catre consiliul ISO;
publicarea standardului in catalogul ISO.
Un standard international poate fi ca atare, sau poate fi aplicat dupa preuarea lui ca standard
national. Preluarea standardelor internatiopale in colectiile nationale de standarde este voluntara.
Standardele din seria ISO-9000 reprezint prima abordare sistemic i standardizat
internaional a managementului calitii unei organizaii, indiferent de mrimea sau domeniul de
activitate al acesteia. Aceste standarde nu sunt specifice nici unui produs sau serviciu particular, fiind
aplicare att n mediile de afaceri ct i n instituiile publice.
Faptul c standardele ISO 9000 sunt concepute la modul generic nseamn c fiecare organizaie
are posibilitatea de a-i organiza sistemul de management al calitii n mod individual, n concordan
cu necesitile proprii, prin alinierea modului de lucru, a documentelor, a nregistrrilor etc., la ceea ce
recomand standardele. Aadar, modalitatea concret de proiectare i aplicare a unui SMC depinde de :

obiectivele,

produsele,

Procesele

practicile specifice fiecrei organizaii.

Sistemele de management al calitii, n conformitate cu standardele din familia ISO 9000, au cunoscut
o rspndire enorm pe plan mondial. Aceast rspndire s-a realizat ntr- un ritm foarte rapid, avnd n
vedere c prima ediie a acestor standarde a aprut n anul 1987. Fenomenul se explic i prin aceea
c, chiar naintea ediiei din anul 1987, multe ntreprinderi renumite i-au organizat sisteme ale calitii,
impunnd acelai lucrui furnizorilor lor. Apariia acestor standarde a rspuns unei necesiti practice.
Aceste standarde au fost aplicate la nceput n domenii precum: armament, aeronave, automobile etc.

Evoluia standardelor care au reglementat Sistemele calitii i ulterior Sistemele de calitate:

1950 1960 s-au introdus n mai multe ri (ex: Marea Britanie, SUA) standarde n
domeniul aprrii, obligatorii n proiectarea, fabricarea i comercializarea de echipamente
militare, cu scopul realizrii conformitii produselor cu specificaiile prevzute;

1970 au aprut standardele AQAP, aplicate de rile NATO la furnizarea


echipamentelor destinate aprrii;
- 1979 standardizarea s-a extins i n alte industrii prelucrtoare (aviaie, auto,
construcii navale etc.);
- 1987 apare prima ediie a standardelor internaionale pentru sistemele
calitii, familia ISO 9000;
- 1994 are loc o revizie a standardelor aprute n anul 1987, elaborndu-se o
nou ediie, evident mbuntit;

- 2000 a aprut ultima ediie a standardelor din seria ISO 9000, o ediie amplu revizuit,
cu restructurri i mbuntiri substaniale menite s se regseasc ntr-un nou mod de
abordare a problematicii sistemelor calitii precum i ntr-o simplificare evident a
eforturilor de aliniere la aceste standarde, indiferent de domeniul de activitate i mrimea
organizaiei. Aceste modificri majore au constituit motivul pentru care obligativitatea
certificrii Sistemelor de management al calitii avnd ca referenial standardul ISO
9001:2000 a nceput abia n decembrie 2003.

Obiectivele ediiei 2000 au vizat o multitudine de aspecte dintre care menionm:

- facilitarea comerului prin contribuia la eliminarea barierelor nontarifare;


. meninerea integritii standardelor generice ISO 9000 n scopul protejrii investiiilor
fcute de sute de mii de organizaii din ntreaga lume;
- oferirea de rspunsuri i soluii necesare nevoilor sectoriale specifice care nu erau n
totalitate satisfcute de standardele generice anterioare;

-ncurajarea unei mai largi utilizri a standardelor ISO 9000;

-prentmpinarea proliferrii standardelor referitoare la sistemul calitii.

Pe lng aceste obiective, menionm i cteva dintre avantajele mai relevante induse odat cu
apariia acestei ediii:
aplicabilitate pentru toate categoriile de produse, pentru toate sectoarel ei pentru toate
tipurile de organizaii, de orice mrime i care i desfoar n orice domeniu;
-reducerea semnificativ a volumului de documentaie cerut; adaptarea cerinelor ISO 9001
face posibil omiterea acelor documente, proceduri i activiti care nu se aplic la situaia
concret dintr-o organizaie;

uurin n utilizare, limbaj clar, uor de tradus i de neles;

asigur compatibilitatea cu standardele din seria ISO 14000 (pentru managementul de


mediu)i mai nou i cu ISO 22000 (pentru managementul siguranei alimentelor);

o focalizare mai mare asupra mbuntirii continue i a satisfaciei clientului.

Standardele din seria ISO 9000:2000 sunt urmtoarele:


1. SR EN ISO 9000:2006 Sisteme de management al calitii. Principii fundamentale
vocabular

2. SR EN ISO 9001:2008 Sisteme de management al calitii. Cerine.


3. EN ISO 9004:2000 Sisteme de management al calitii. Linii directoare pentru mbuntirea
performanelor (ISO 9004:2000). Acest standard reprezint versiunea romn a Standardului
european fiind publicat cu permisiunea Comitetului European de Standardizare.
4. SR EN ISO 19011:2003 Ghid pentru auditarea Sistemelor de management al calitii i/sau
al mediului.
Standardul ISO 9000, aa cum rezult i din titulatura sa, explic principiile fundamentale ale
Sistemelor de management al calitii precum i termenii i definiiile utilizate n domeniul calitii,
cu scopul folosirii unui limbaj comun de ctre toate persoanele implicate n implementarea,
funcionarea, auditarea acestor sisteme.

Standardul trateaz problema managementului calitii din punct de vedere extern, respectiv din
punctul de vedere al clientului, coninnd un set de cerine minime, care, ndeplinite de ctre o
organizaie, confer un anumit nivel de ncredere pentru oricare dintre clienii acesteia.
Astfel, fa de vechea ediie care se concentra n primul rnd pe prevenirea neconformitilor, acum se
ntrete ideea de realizare a satisfaciei clientului, prin mbuntirea continu a sistemului. Aceast
orientare preponderent asupra clientului, nu se cantoneaz doar n plan teoretic, ci trebuie demonstrat
n mod practic, prin dovezi concrete, de ctre organizaiile care se aliniaz principiilor acestui standard.
n acest sens a fost introdus ca noutate msurarea satisfaciei clientului, ca metod de msurare a
performanelor sistemului. Aceast clauz nou, definete faptul c, organizaia trebuie s
implementeze un proces de culegere i monitorizare a datelor i informaiilor referitoare la satisfacia
clienilor.

ntrebri de autoevaluare :
1 . Ce este standardizarea?
2 . Care sunt obiectivele generale ale standardizrii?

3 . Care sunt tipurile de standardizare?


4 . Ce presupune standardizarea la nivel de ntreprindere ?
5 . Care sunt principalele obiective ale unui institute national de standardizare ? Da i cteva
exemple .
6 . Cnd a fost creat primul organism naional de standardizare ?
7 . Cnd a nceput s funcioneze organismal international de standardizare i care este obiectivul
ISO-ului ?
8 . Care este scopul standardelor internaionale?
9 . Cum se elaboreaz un standard ISO ?
10 . Ce reprezint standardele din seria ISO-9000?