George Toprceanu

Singuri

Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n cas.

Tremurnd s-a stins vpaia lumnrii de pe mas,
Iar acuma numai ochiul de jratic din cmin
Licrete-n umbra dulce, ca o piatr de rubin.

Bate vnt cu ploaie-n geamuri

i e noapte neagr-afar...
Plnsul streinii suspin ca un cntec de vioar
Monoton, optind povestea unei vremi de mult uitate...
Nici o raz nu ptrunde prin perdelele lsate.

Ci-ntunericul prieten stpnind pn departe,

i de oameni i de patimi fericirea ne-o desparte.
Singur eu veghez n noapte,
Ploaia cnt tot mai tare...
i m-apropii, ochii negri s-i deschid cu-o srutare.