BILANUL CONTABIL

NOIUNEA DE BILAN CONTABIL

Potrivit principiului dublei reprezentri (reflectri) a patrimoniului, averea
organizaiilor se reflect n contabilitate sub dublu aspect:
a. sub aspect concret, material, al destinaiei i utilitii bunurilor pentru care se
folosete noiunea de active patrimoniale; i
b. sub aspectul modului de dobndire pentru care se utilizeaz noiunea de pasive
patrimoniale.
Necesitatea dublei reprezentri a patrimoniului deriv din faptul c evidena averii
organizaiilor nu se poate limita doar la forma material sau bneasc a bunurilor acestora ci
trebuie s reflecte i relaiile de proprietate asupra acestui patrimoniu deci s reflecte regimul
juridic al acestora.
nc de la nfiinarea unei organizaii resursele care reprezint alocarea iniial sunt
egale cu bunurile dobndite cu ajutorul acestora. Aceast egalitate este posibil deoarece att
bunurile ct i resursele privesc acelai patrimoniu dar abordat din puncte de vedere diferite:
al compoziiei i al modului de dobndire.
Acest principiu este materializat n contabilitate prin procedeul numit bilan.
Bilanul reprezint procedeu al metodei contabilitii prin care se reflect principiul
dublei reprezentri a averii unitilor patrimoniale.
n forma sa cea mai simpl bilanul se poate reprezenta ca o balan cu dou brae n
poziie orizontal.
Cele dou brae ale bilanului se numesc ACTIV (partea stng) i PASIV (partea
dreapt). n Activul bilanului vor fi reprezentate ntotdeauna utilizrile respectiv bunurile
economice concrete i n Pasivul bilanului vor fi reprezentate resursele respectiv proveniena
acestor bunuri.
Denumirile de Activ i Pasiv au la baz caracteristicile bunurilor i surselor lor de
provenien. Activ provine de la trstura bunurilor economice de-a fi supuse permanent
modificrilor i transformrilor determinate de circuitul economic B-M-B ca urmare a
operaiilor de aprovizionare, producie i desfacere ceea ce le d un caracter activ. Spre
deosebire de bunurile economice, sursele lor de provenien din Pasiv nu-i schimb volumul
i structura de sine stttor ci ca efect instantaneu al micrilor i transformrilor bunurilor
economice, deci ele au un caracter static, pasiv, de unde i denumirea prii bilanului n care
se gsesc.

Deoarece ntre utilizri i resurse exist o egalitate perfect aceasta se va pstra i

ntre activul i pasivul bilanului.
Bunurile economice utilizate ct i resursele lor sunt diverse ceea ce impune o
sintetizare i generalizare a lor n scopul cunoaterii situaiei de ansamblu a unitatii
patrimoniale. Generalizarea se realizeaz prelund datele din contabilitate n mod centralizat
(pentru a putea calcula indicatori economico-financiari) i prezentarea lor n bilan.
Aceast generalizare n bilan se realizeaz n trepte pornind de la sfere largi nspre
sfere restrnse i rezultnd astfel 3 nivele:
- grupa ca prim treapt de generalizare adun elementele patrimoniale dup criterii
generale. De exemplu: grupa active imobilizate, active circulante, capitaluri proprii etc.;
- capitolul, a doua treapt de generalizare care structureaz grupele pe criterii mai
analitice. De exemplu grupa active imobilizate are capitolele: imobilizri necorporale,
imobilizri corporale, imobilizri financiare; i
- postul bilanier reprezint elemente patrimoniale caracteristice definite de sine
stttor. De exemplu: mijloace fixe, capital social, furnizori etc.
Concepia financiar a coninutului bilanului arat n ce msur unitatea este
capabil, ca urmare a activelor pe care le posed s-i onoreze (achite) datoriile fa de teri
atunci cnd acestea ajung la scaden.
n aceast viziune activul bilanului este considerat un ansamblu de bunuri necesare
pentru achitarea datoriilor la scaden, deci activul este privit sub aspectul capacitii de
lichiditate.
Pe de alt parte, pasivul este tratat prin prisma termenelor la care datoriile (obligaiile)
trebuie achitate, respectiv cnd devin exigibile la plat .
Lichiditatea definete capacitatea n timp a activelor de a se transforma n bani.
Diferitele categorii de active au timp de reacie necesar specific pentru a lua forma de bani.
Astfel, lichiditatea este mai mare la imobilizrile corporale fa de cea a imobilizrilor
financiare, mai mic la activele circulante n raport cu imobilizrile.
Ordonarea n activul bilanului a elementelor patrimoniale dup criteriul lichiditii se
poate face n dou moduri:
1. n ordinea lichiditii cresctoare. Mai nti se nscriu activele a cror transformare
n bani necesit o perioad mai ndelungat de timp i apoi cele al cror timp este tot mai
scurt (imobilizri corporale,imobilizri financiare, stocuri de materii prime, producie n curs
de execuie, produse finite, mrfuri, facturi nencasate (clieni), disponibiliti bneti); i

2. n ordinea lichiditii descresctoare, dup care sunt nscrise n activul bilanului

mai nti activele circulante bneti iar apoi cele care se pot transforma n bani ntr-un timp
scurt, ca pe msur ce se coboar pe structura activului s fie plasate activele care au nevoie
de o perioad lung de timp pentru a fi transformate n bani (disponibiliti bneti, clieni,
mrfuri, produse finite, producie n curs de execuie, materii prime, imobilizri financiare,
imobilizri corporale).
Exigibilitatea exprim termenul (data) la care o anumit datorie (obligaie) devine
scadent la plat.
Datoriile unitii nu au toate aceleai termene scadente de plat. Unele datorii au
termene de plat mai mari, cum sunt creditele bancare pe termen lung sau mediu, iar o gam
larg de datorii, cum sunt cele fa de furnizori, creditori, personal, stat i organisme sociale,
au termene scadente de plat foarte scurte, fapt pentru care se mai numesc i datorii curente.
n pasivul bilanului, datoriile sunt ordonate folosind o logic simetric celei adoptate
pentru elementele patrimoniale din activ, de asemenea n dou moduri:
1. n ordinea exigibilitii cresctoare, mai nti datoriile care nu au scadene declarate
pe timpul existenei unitii, i apoi succesiv datoriile cu termene scadente ndeprtate,
urmnd apoi cele cu termene din ce n ce mai scurte (capitaluri proprii, rezerve, fonduri,
mprumuturi pe termen lung i mediu, furnizori, personal, stat i altele); i
2. n ordinea exigibilitii descresctoare potrivit creia pe primele poziii se trec
datoriile curente fa de furnizori, creditori, stat etc., apoi cele cu termene scadente pe termen
scurt, mediu i lung ca la sfrit s fie nscrise obligaiile fr scadene declarate, respectiv
capitalurile proprii.
Criteriul lichiditii i exigibilitii cresctoare, la elaborarea bilanului, este adoptat
de sistemul contabil continental (european) la care s-a aliniat i Romnia. Acest criteriu are n
vedere c n structura patrimoniului se formeaz i exist mai nti bunurile economice i
resursele stabile (imobilizrile, capitalul social etc.) care sunt destinate pentru a avea o
utilizare durabil i crora nu li se cere s aib, n mod necesar, lichiditate respectiv
exigibilitate la termene definite. Lor le urmeaz apoi celelalte bunuri economice i resurse
curente care implic lichiditi i exigibiliti la termene mai mult sau mai puin apropiate.
Ordinea descresctoare a lichiditii i exigibilitii este folosit la elaborarea
bilanului n reglementrile sistemului contabil anglo-saxon. n aceast optic sunt vizate, mai
nti lichiditile (disponibilitile bneti) i bunurile economice mai uor transformabile n
bani, respectiv datoriile cu termene curente de plat i n ultimul rnd activele i pasivele
stabile, numite i grele.

Influena operaiilor economice asupra bilanului

Bilanul prezint situaia patrimoniului la un moment dat. Orice operaie economic
care se desfoar ntr-o unitate patrimonial produce modificri n structura sau mrimea
bilanului dar cu pstrarea egalitii bilaniere deci cu respectarea principiului dublei
reprezentri a patrimoniului.
Activele i pasivele sunt reprezentate n bilan sub forma posturilor bilaniere care au
coninut concret, real, cuantificat cu precizie. Funcie de elementele patrimoniale reflectate,
posturile bilaniere sunt de Activ i de Pasiv.
Aceste elemente patrimoniale nu au un caracter static. Ele sufer modificri provocate
de desfurarea operaiilor economice. Elementele patrimoniale i pot schimba mrimea i
structura, sporirea sau micorarea acestora depinznd de natura proceselor economice care se
desfoar.
Operaiile economice sunt diverse i numeroase i au caracteristici proprii funcie de
natura activitilor care le determin, precum i de tipul activelor i pasivelor care particip la
realizarea lor.
Funcie de modificrile pe care le produc asupra bilanului, operaiile economice pot fi
sistematizate n 4 (patru) mari categorii toate avnd ns caracteristica esenial c au loc cu
respectarea principiului dublei reprezentri a patrimoniului i n cadrul egalitii permanente
dintre activul i pasivul bilanului:
1. operaii economice care determin creterea unui post de activ concomitent cu
micorarea unui alt post de activ cu aceeai sum (P1);
2. operaii economice care determim creterea unui post de Pasiv concomitent cu
micorarea unui alt post de Pasiv cu aceeai sum (P2);
3. operaii economice care determin creterea unui post de Activ concomitent cu
creterea unui post de Pasiv cu aceeai sum (M1); i
4. operaii economice care dermin scderea unui post de Activ concomitent cu
scderea unui post de Pasiv cu aceeai sum (M2).
FUNCTIILE BILANTULUI CONTABIL
Pentru realizarea functiilor contabilitatii: de informare, decizie si control, este necesar
ca n urma lucrarilor curente de contabilitate sa se sintetizeze periodic informatiile generate
de conturi si calculele contabile, n documente de sinteza expresiv si relevante, accesibile nu
numai specialistilor, ci si celor interesati de gestiunea unitatii patrimoniale n calitate de:

investitor, administrator, banca, creditor, fiscalitate si alte organisme economice si sociale.

Aceste documente de sinteza constituie obiectul de baza al contabilitatii financiare, deoarece
redau o imagine fidela asupra situatiei patrimoniale, rezultatelor si situatiei financiare a
ntreprinderii.
Potrivit Legii 31/1990 privind societatile comerciale si a Legii Contabilitatii 82/1991,
toti agentii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligati sa ntocmeasca bilant
contabil.
Bilantul este documentul oficial de sinteza al tuturor unitatilor patrimoniale. Bilantul
contabil contribuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei
financiare si asupra rezultatelor obtinute de unitatea patrimoniala, care presupune:
-respectarea cu buna credinta a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
-respectarea principiilor: prudentei, permanentei metodelor, continuitatea activitatii
bilantului de deschidere cu cel de nchidere, a noncompensarii;
-posturile nscrise n bilant trebuie sa corespunda cu datele nregistrate n
contabilitate, puse de acord cu inventarul.
Procedeu principal al metodei contabilitatii si baza informationala fundamentala,
bilantul propriu-zis este un tablou care cuprinde n forma sintetica si n expresie valorica
mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum si rezultatul
unui agent economic la un moment dat.
Bilantul este documentul contabil de sinteza, prin care se prezinta activul si pasivul
unitatii patrimoniale la nchiderea exercitiului, precum si n celelalte situatii prevazute de
Legea Contabilitatii.
Importanta bilantului contabil deriva din functiile pe care acesta le ndeplineste:
1)functia de generalizare a datelor contabilitatii;
2)functia de cunoastere a mersului activitatii economico-financiare;
3)functia previzionala.
1) Functia de generalizare a datelor n ciclul contabil de prelucrare a informatiilor
izvoraste din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilitatii curente, dupa criterii
bine stabilite, ntr-un numar restrns de indicatori, care sa poata oferi o imagine de ansamblu
asupra situatiei economico-financiare a unitatii patrimoniale.
2) Functia de analiza a mersului activitatii economico-financiare se manifesta prin
aceea ca, pe baza bilantului contabil se analizeaza periodic, gradul realizarii indicatorilor
proiectati si a rezultatelor, se identifica rezerve si se stabilesc masuri de perfectionare a
activitatii economice si financiare.

Adunarile Generale ale Actionarilor, Consiliile de Administratie, managerii unitatilor

patrimoniale analizeaza periodic situatia economico-financiara, pe baza bilantului contabil, a
anexelor sale si a raportului de gestiune, componente de baza ale darii de seama contabile.
3) Functia previzionala consta n posibilitatea oferita de bilant de a orienta activitatea
viitoare. n acest scop, ntocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pentru perioadele
urmatoare se fundamenteaza pe situatia patrimoniala si a rezultatelor din perioada considerata
baza de raportare.
STRUCTURA BILANTULUI CONTABIL
Bilantul contabil are n componenta sa documente si situatii de sinteza economica sau
de control fiscal, cuprinznd urmatoarele elemente:
A)Bilantul propriu-zis;
B)Contul de Profit si pierdere ( respectiv contul de exercitiu n cazul institutiilor
publice );
C)Anexa la bilant;
D)Raportul de gestiune.
Avnd acelasi scop, de informare asupra situatiei patrimoniului, a situatiei financiare a
unitatii patrimoniale si a rezultatelor obtinute, aceste parti constitutive formeaza un tot unitar.
Pentru ntocmirea si prezentarea completului bilantier, Ministerul Finantelor, prin
Colegiul

Consultativ al Contabilitatii, elaboreaza modele de situatii privind bilantul si

celelalte componente pentru regii autonome, societati comerciale si institutii publice. Pentru
societatile bancare, modelele si normele metodologice se elaboreaza de Banca Nationala cu
avizul Ministerului Finantelor.
La ntocmirea bilantului contabil, se au n vedere urmatoarele reguli:
-posturile de bilant sa corespunda cu datele nregistrate n contabilitate, puse de acord
cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
-nu sunt admise compensari ntre conturile ce se nscriu n bilant si respectiv ntre
conturile de venituri si cheltuieli din contul de Profit si pierdere.
n practica se cunosc doua scheme de bilant, una sub forma de tablou cu doua parti:
partea stnga, ACTIVUL, si partea dreapta, PASIVUL, numita si schema orizontala de bilant,
si modelul sub forma listei verticale sau schema bilantului vertical. Bilantul sub forma de
tablou cu doua parti pune n evidenta egalitatea ntre resurse si utilizari, iar modelul de bilant
sub forma listei verticale ordoneaza structurile patrimoniale n active, datorii, capitaluri,

rezerve si alte componente ale situatiei nete, finalitatea fiind prezentarea situatiei nete a
patrimoniului.
A) Bilantul propriu-zis poate fi alcatuit n doua variante sau sisteme, n functie de
gruparea ntreprinderilor n ntreprinderi mici , mijlocii si ntreprinderi mari, grupare ce se
face n functie de praguri fiscale ( care au n vedere valoarea activului bilantului, cifra de
afaceri si numarul mediu de salariati ).
a.Bilant contabil n sistem simplificat, n cazul ntreprinderilor mici si mijlocii, care
presupune o schema de bilant mai redusa.
b.Bilant contabil n sistem de baza prevazut sa fie utilizat de ntreprinderi mari, acesta
cuprinznd posturi si indicatori completi privind activitatea si rezultatele ntreprinderii.
Bilantul unitatilor patrimoniale care desfasoara activitati economice cuprinde toate
elementele de activ si pasiv grupate dupa destinatie si respectiv provenienta lor.
ACTIVUL BILANTULUI cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:
a)Activele imobilizate ( imobilizari necorporale; imobilizari corporale; imobilizari
financiare );
b)Activele circulante ( stocuri, creante, titluri de plasament, disponibilitati si alte
valori );
c)Conturile de regularizare si asimilare-activ ( cheltuielile nregistrate n avans,
diferente de conversie-activ si alte elemente tranzitorii si de regularizat, de activ );
d)Primele de rambursare a obligatiunilor.
Capitalul social subscris nevarsat se nscrie distinct n grupa activelor circulante ale
bilantului.
PASIVUL BILANTULUI cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:
a)Capitalurile proprii ( capitalul social sau individual, primele legate de capital,
diferentele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul exercitiului,
fondurile proprii, subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate );
b)Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;
c)Datoriile ( mprumuturi si datorii asimilate, furnizori si conturi asimilate, datorii n
legatura cu personalul, datorii fata de bugetul statului, datorii privind asigurarile sociale,
creditori si alte datorii );
d)Conturile

de regularizare si asimilare-pasiv ( veniturile nregistrate n avans,

diferentele de conversie-pasiv, alte elemente tranzitorii si de regularizat de pasiv ).

Elementele patrimoniale n bilant sunt sistematizate pornind de la conturi, pe grupe,
capitole, posturi, dupa criteriul lichiditatii activului si a exigibilitatii pasivului, astfel:

posturile de activ sunt asezate n ordinea crescatoare a lichiditatii ( de la cele mai putin
lichide - cum este cazul activelor imobilizate la disponibilitatile banesti ca forma de
lichiditate absoluta ), iar n pasiv posturile sunt dispuse de la cele mai putin exigibile ( de la
capital - ultimul cont care se nchide in cazul lichidarii patrimoniului ) la datoriile curente.
Att activul ct si pasivul bilantier suporta un dublu criteriu de ordonare:
-criteriul major: pentru active, natura lor economica, iar pentru elementele de pasiv,
natura lor juridica;
-criteriul minor: pentru active, lichiditatea ( crescatoare ) a acestora, iar pentru
elementele de pasiv, exigibilitatea lor ( crescatoare ).
Structura bilantului o stabileste Ministerul Finantelor la sfrsitul fiecarui an financiar.
B) Contul de Profit si pierdere reprezinta o recapitulatie a veniturilor si a cheltuielilor,
dupa cum urmeaza:
a.Venituri din exploatare;
b.Cheltuielile activitatii de exploatare;
c.Rezultatul activitatii de exploatare;
d.Venituri financiare;
e.Cheltuieli financiare;
f.Rezultatul activitatii financiare;
g.Venituri exceptionale;
h.Cheltuieli exceptionale;
i.Rezultatul operatiunilor exceptionale;
j.Venituri totale;
k.Cheltuieli totale;
l.Rezultatul brut al exercitiului;
m.Impozitul pe profit;
n.Rezultatul net al exercitiului.

Datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli, respectiv din
rulajele creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la nceputul anului. n situatia n
care au fost efectuate nregistrari prin creditul conturilor de cheltuieli sau prin debitul

conturilor de venituri, datele sunt reprezentate de soldurile conturilor de venituri si cheltuieli

nainte de a fi transferate asupra contului de rezultate finale, cumulate de la nceputul anului.
Veniturile sunt preluate din balanta de verificare, suma veniturilor din contul de Profit
si pierdere este egala cu rulajul creditor cumulat al conturilor de venituri sau rulajul creditor
cumulat corectat.
Cheltuielile sunt preluate din rulajul debitor cumulat al conturilor de cheltuieli,
corectat daca este cazul cu unele sume nregistrate n credit.
Contul de Profit si pierdere are un continut ndeosebi economic, deoarece ofera
informatii asupra activitatii de productie, comerciale sau financiare a unitatii patrimoniale
prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor pe care le genereaza.
n prezentarea contului de Profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a
cheltuielilor si veniturilor: unul ce ia n considereare natura economica a acestora, altul ce
pleaca de la functiunile sau activitatile unei ntreprinderi ( de la destinatia veniturilor si
cheltuielilor ).
Ca forma, contul de Profit si pierdere se poate prezenta:
-tablou bilateral sau forma de cont ( schema orizontala );
-lista ( schema verticala ).
n ambele cazuri, cheltuielile si veniturile sunt grupate n trei categorii:
-din exploatare;
-financiare;
-exceptionale.
C) Anexa la bilant are ca obiective principale completarea si explicarea datelor
nscrise n bilant si n contul de Profit si pierdere si contine informatii cu privire la situatia
patrimoniala si financiara, la rezultatele aferente exercitiului ncheiat cum sunt:
-repartizarea profitulu;
-situatia stocurilor si a productiei n curs de executie;
-situatia creantelor si datoriilor ;
-situatia altor provizioane;
-date informative ;
-plati restante;
-impozitele, taxele si alte obligatii datorate si varsate;
-situatia activelor imobilizate:
A. Valori brute
B. Amortizari

C. Provizioane pentru depreciere

-alte informatii privind regulile si metodele contabile utilizate si date complementare .
a) Repartizarea profitului cuprinde alocari din profitul exercitiului n curs, la rezerve,
fondul de participare a salariatilor la profit, fondul de dezvoltare, surse proprii de finantare,
dividende de platit etc., precum si profitul ramas nerepartizat.
b) Situatia stocurilor si a productiei n curs contine date referitoare la dinamica
stocurilor de materii si materiale, a obiectelor de inventar, productiei neterminate, stocurilor
la terti, animalelor, marfurilor, ambalajelor si a totalului stocurilor.
c) Situatia creantelor si datoriilor se refera la informatii cum sunt:
-creante din active imobilizate;
-creante din active circulante;
-cheltuieli nregistrate n avans;
-total creante;
-datorii bancare;
-datorii fiscale si sociale;
-datorii comerciale;
-datorii n legatura cu personalul;
-alte datorii;
-venituri nregistrate n avans;
-total datorii.
d) Situatia altor provizioane pune la dispozitie date referitoare la miscarea balantiera a
provizioanelor ( sold la nceputul anului; cheltuieli privind provizioanele constituite;
veniturile din provizioanele diminuate sau anulate; sold la sfrsitul anului ) pe categorii de
provizioane, respectiv: provizioane reglementate; provizioane pentru riscuri si cheltuieli;
provizioane pentru depreciere; total provizioane.
e) Date informative ofera date cu privire la:
-rezultatele obtinute;
-evolutia indicatorilor ( nr. salariatilor, salarii brute, veniturile, exporturi, imobilizarile
corporale comparativ cu anul precedent );
-evolutia creditelor, alocatiilor bugetare;
-investitiile straine.
f) Platile restante prezinta volumul angajamentelor neonorate la termen, att pe
structura ( furnizori,creditori etc. ) ct si pe vechime si activitate ( curenta si investitii ).

g) Situatia impozitelor si taxelor datorate si varsate ofera informatii referitoare la

corelatiile unitatii patrimoniale cu bugetul statului si bugetele locale.
Pentru fiecare categorie de impozite si taxe se fac raportari privind sumele
datorate, sumele varsate efectiv, sumele ramase de varsat si eventual sumele varsate n plus.
h) Situatia activelor imobolizate reda miscarea activelor imobilizate (necorporale,
corporale, financiare si pe total ) tot sub forma balantiera si n valoare bruta, a amortizarilor
aferente, precum si a provizioanelor pentru depreciere.
i) Alte informatii privind regulile si metodele contabile se refera la:
-metodele de evaluare aplicate pentru diferitele posturi din bilant;
-metodele utilizate pentru calculul amortismentelor si provizioanelor;
-motivele pentru care unele posturi din bilant si din contul de Profit si pierdere nu
sunt comparabile de la un exercitiu la altul;
-alte informatii pe care unitatea le considera semnificative.
D) Odata cu bilantul, cu contul de Profit si pierdere si cu anexa la bilant, unitatile
patrimoniale depun raportul de gestiune. Acesta contine n principal:
-prezentarea situatiei unitatii patrimoniale si evolutia sa previzibila;
-elemente deosebite intervenite n activitatea unitatii patrimoniale dupa ncheierea
exercitiului;
-participatiile de capital la alte unitati;
-activitatea si rezultatele de ansamblu a sucursalelor, filialelor si altor subunitati
proprii;
-activitatea de cercetare-dezvoltare;
-alte referiri cu privire la activitatea desfasurata care sunt considerate necesare a fi
nscrise n raportul de gestiune.
Ministerul Finantelor emite norme de intocmire si centralizare a bilantului contabil in
fiecare an , dar legea de baza care reglementeaza intocmirea, verificarea si certificarea
bilantului este Legea Contabilitatii 82/1991. Aceasta lege este completata cu prevederile
Legii 31/1990 privind societatile comerciale, republicata.
Legea Contabilitatii 82/1991 reglementeaza regimul legal al bilantului contabil in
cadrul capitolului IV, care prevede la art.27 ca Bilantul contabil se intocmeste obligatoriu
anual, precum si in situatia fuziunii sau incetarii activitatii. Bilantul mai poate fi intocmit la
cererea Adunarii Generale a Actionarilor sau a Consiliului de Administratie. Intreprinderile cu
capital de stat il intocmesc si trimestrial.

Agentii economici prevazuti la art.1 din Legea Contabilitatii nr.82/1991, au obligatia

sa intocmeasca si sa depuna bilantul contabil la directiile generale ale finantelor publice si
controlului

financiar de stat judetene, respectiv, a

municipiului Bucuresti sau la

administratiile financiare ale sectoarelor, potrivit prevederilor hotarrilor guvernului.

La intocmirea bilantului contabil se au in vedere regulile cu caracter general prevazute
in capitolul IV din Legea Contabilitatii nr.82/1991, precum si Precizarile privind masurile
referitoare la inchiderea exercitiului financiar aprobate expres prin Ordinul Ministerului
Finantelor.
Regiile autonome si societatile comerciale care au in subordine subunitati sau filiale in
tara, vor verifica si centraliza balantele de verificare a conturilor sintetice, intocmind bilantul
contabil centralizat al regiei sau societatii.
Societatile comerciale, care au in subordine sucursale si filiale care desfasoara
activitate si au sediul in strainatate vor evalua, in lei, rulajele si soldurile exprimate in valuta,
din balantele de verificare a conturilor sintetice transmise de acestea, la cursul valutar din
ultima zi a lunii decembrie a anului pentru care se inchide bilantul si se vor centraliza cu
balanta de verificare intocmita pentru operatiunile economico-financiare desfasurate in tara.
In vederea alinierii la nomenclatorul activitatilor Uniunii Europene, in formularul de
bilant, agentii economici vor inscrie, pe lnga codul de ramura din nomenclatorul prevazut de
Ministerul Finantelor si codul privind clasificarea activitatilor din economia nationala.
Bilantul contabil anual precum si raportul de gestiune, se semneaza de administratorul
unitatii si de conducatorul compartimentului financiar-contabil, iar in lipsa acestora de catre
inlocuitorii lor de drept.
Administratorul unitatii si conducatorul compartimentului financiar contabil poarta
raspunderea ( potrivit legii ), asupra realitatii si exactitatii datelor cu privire la situatia
patrimoniului si realizarii indicatorilor economico-financiari raportati prin bilantul contabil.
Conducatorul compartimentului financiar contabil are obligatia sa verifice respectarea
prevederilor din Normele Metodologice privind intocmirea, verificarea si centralizarea
bilanturilor contabile, asigurarea respectarii corelatiilor dintre indicatorii din formulare,
urmarind realitatea datelor ce se raporteaza prin bilantul contabil.
Potrivit art. 29 din Legea Contabilitatii, bilanturile contabile sunt supuse verificarii si
certificarii de catre cenzori, contabili autorizati sau experti contabili, dupa caz.
Sunt supuse verificarii si certificarii, bilanturile contabile ale societatilor comerciale
si ale altor unitati patrimoniale care, potrivit legii, statutelor sau contractelor de asociere au
obligatia sa aiba cenzori. In cazul intreprinderilor mici sau mijlocii, bilanturile contabile nu

sunt supuse verificarii si certificarii de catre experti contabili sau contabili autorizati,
conducerea unitatii avnd intreaga raspundere pentru corecta alcatuire a bilantului.
Prin verificarea si certificarea bilanturilor se confirma daca acestea dau o imagine
fidela, clara si completa a patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatului exercitiului. In
acest scop, pe baza verificarilor din cursul anului, precum si a altor elemente apreciate ca
fiind necesare se intocmeste un raport din care sa rezulte, in principal, urmatoarele:
-daca bilantul contabil concorda sau nu cu registrele contabile;
-daca registrele de contabilitate sunt tinute in conformitate cu reglementarile in
vigoare;
-respectarea cu buna credinta a regulilor privind evaluarea patrimoniului si a celorlalte
norme si principii contabile.

ELEMENTELE COMPONENTE ALE BILANTULUI CONTABIL

Elementele obiectului contabilitii sunt structurate n trei mari categorii:
- bunuri economice;
- procese economice; i
- relaii juridice.
Bunurile economice
Totalitatea bunurilor cu care lucreaz o unitate patrimonial reprezint averea
acesteia, ale crei componente difer n funcie de obiectul principal al activitii ei. La
unitile bancare care au ca obiect creditul, elementul primordial al averii l constituie banii,
la unitile comerciale stocurile de mrfuri, la cele industriale care transform materiile prime
i materialele n produse finite, elementele caracteristice ale bunurilor economice sunt
materiile prime, materialele auxiliare, mainile i instalaiile, produsele finite.
n afara elementelor de avere caracteristice fiecrei uniti n funcie de
particularitile activitii ei, sunt elemente care se gsesc n patrimoniul tuturor unitilor,
cum sunt: banii, cldirile, mobilierul, mijloacele de transport, efectele comerciale etc.
n funcie de rolul pe care-l ndeplinesc n procesul de exploatare, de circuitul i
rotaia lor, bunurile ce constituie activele unitilor patrimoniale se mpart n: active
imobilizate i active circulante.
Active imobilizate
Activele imobilizate se deosebesc de alte bunuri i valori prin importana lor i prin
faptul c nu sunt fungibile, fiind destinate s serveasc o perioad ndelungat n activitatea
unitilor patrimoniale. Recuperarea i transformarea n bani a valorii lor se face ntr-un
interval lung de timp.
n funcie de natura lor, activele imobilizate sunt imobilizri necorporale
(nemateriale), imobilizri corporale (materiale) i financiare.
Imobilizrile necorporale nu se concretizeaz ntr-un bun material. Acestea includ
cheltuieli ocazionate de constituirea sau dezvoltarea unitii patrimoniale (taxe i cheltuieli de
nmatriculare, emiterea i vnzarea de aciuni i obligaiuni, prospectarea pieii i publicitate
etc.), cheltuieli de cercetare dezvoltare, brevete, licene, mrci de fabric i comer,
programe informatice create sau achiziionate etc.
Imobilizrile corporale sunt constituite din bunuri (terenuri, mijloace fixe) atunci cnd
sunt terminate i din imobilizri n curs (investiii n curs de execuie) cnd nu sunt terminate,
concretizndu-se n cheltuieli efectuate pentru mrirea sau rennoirea imobilizrilor
corporale.

Imobilizrile financiare sunt formate din acele elemente de avere reprezentnd sume
investite pe termen mai mult sau mai puin ndelungat n titluri de participare la capitalul altor
uniti, mprumuturi acordate pe termen lung etc., n scopul obinerii de profit sau alte
avantaje economice.
Un rol important n obinerea bunurilor materiale, executrii de lucrri i prestrii de
servicii l au imobilizrile corporale de natura mijloacelor fixe ale unitilor.
Mijloacele fixe reprezint echipamente i maini utilizate pentru transformarea sau
prelucrarea materialelor n cadrul procesului de producie n vederea producerii de bunuri sau
executrii de lucrri i a celor pentru comercializarea mrfurilor, precum i cele folosite
pentru crearea condiiilor necesare desfurrii normale a procesului de producie i
comercializare (cldiri, magazine, mijloace de transport etc.).
Sunt considerate mijloace fixe acele echipamente i utilaje care ndeplinesc cumulativ
dou condiii: au o durat normal de funcionare mai mare de un an i o valoare individual
mai mare dect limita stabilit de lege. Mijoacele fixe se caracterizeaz printr-o durat lung
de funcionare, lund parte direct sau indirect la mai multe cicluri de exploatare, prin
transmiterea valorii lor treptat asupra produselor la a cror fabricare i comercializare
particip, pe msura pierderii valorii de utilitate, fiind nlocuite dup uzura lor complet.
Mijloacele fixe se regsesc n unitile patrimoniale sub forma construciilor
(productive i neproductive); maini i utilaje care produc sau transform diferite feluri de
energie, generatoare electrice, cazane de aburi, motoare electrice etc.; maini, utilaje i
instalaii de lucru ce acioneaz direct asupra materiilor prime i modific nsuirile acestora:
strunguri, raboteze, freze etc.; aparate i instalaii de msurare, control i reglare
(ampermetre, barometre, voltmetre etc.); mijloace de transport; animale i plantaii; mobilier,
aparatur birotic, echipamente de protecie a valorilor umane i materiale; active corporale
mobile neregsite n capitolele precedente.
Dei diferitele mijloace fixe se pot grupa pe categorii i feluri, totui evidena lor nu se
ine pe categorii sau feluri de mijloace fixe, deoarece fiecare mijloc fix se deosebete de
celelalte, chiar cnd acestea sunt de acelai fel, printr-o serie de particulariti proprii, ca:
felul construciei, valoarea de achiziie, gradul de uzur, data intrrii n unitate, numr de
reparaii etc.
De aceea, evidena analitic a miloacelor fixe se ine separat pe fiecare obiect n parte.
Prin mijloc fix, ca obiect de eviden, se nelege obiectul singular sau complexul de
obiecte cu toate dispozitivele i accesoriile lui destinat s ndeplineasc n mod independent,
n totalitatea lui, o funcie distinct. Acesta se caracterizeaz prin desvrirea construciei,

individualizarea prilor componente, folosirea independent, izolarea n spaiu sau

posibilitatea delimitrii de alte elemente de eviden.
Operaiile economice privind mijloacele fixe oglindite de contabilitate sunt: intrarea
mijloacelor fixe, calculul amortizrii i al provizioanelor constituite pentru deprecierea
acestora, reparaiile i ieirea lor din unitile gestionare.
Activele circulante
Activele circulante sunt destinate s asigure continuitatea procesului de producie i
circulaie, fiind ntr-o permanent schimbare i transformare n cadrul unui circuit economic.
Ele i schimb forma succesiv n fiecare faz a circuitului economic aprovizionare
producie desfacere.
Deci, pe parcursul circuitului economic, activele circulante se gsesc, concomitent, fie
n sfera produciei, fie a circulaiei.
n funcie de forma succesiv pe care o mbrac activele circulante n fazele
circuitului economic, ele se grupeaz n active circulante materiale i active circulante bneti
(trezorerie).
Activele circulante materiale (stocuri) au un coninut material, incluznd: stocurile de
materii prime, materiale, semifabricate cumprate, combustibili, piese de schimb, obiecte de
inventar, scule, dispozitive, verificatoare, anvelope, echipament de lucru, uniforme,
echipamente i materiale de protecie, cazarmament, ambalaje, semifabricate din producie
proprie, produse finite, utilaje i materiale pentru investiii, mrfuri i altele de natura
acestora.
Contabilitatea reflect operaiile economice privind intrarea i ieirea activelor
circulante materiale din depozitele unitii patrimoniale.
Activele circulante bneti (trezoreria). n ultima faz a circuitului economic, activele
circulante materiale din sfera circulaie se transform n active bneti, ca urmare a ncasrii
lor de la clieni. Activele bneti sunt reprezentate prin numerarul aflat n caseria unitii,
disponibilitile bneti existente n conturile de la bnci, carnete de cec, obligaiuni, aciuni,
alte valori bneti (mrci potale i timbre fiscale, tichete de cltorie, bilete de tratament i
odihn, efecte comerciale etc.). Contabilitatea oglindete operaiile economice care genereaz
pli i ncasri n numerar, prin banc, din carnete de cec sau folosind efecte comerciale.
Pe lng existena, micarea i transformarea bunurilor economice, obiectul
contabilitii presupune i determinarea i nregistrarea deprecierii valorilor de utilitate ca
urmare a exploatrii sau sub aciunea altor factori.

Bunurile economice (imobilizri, active circulante materiale) sunt afectate n timp de

aciuni ale unor factori depreciativi (uzura fizic, uzura moral, dezasortare, conjuncturi
nefavorabile pe pia etc.).
Procesele de depreciere, n cele mai multe cazuri, acioneaz sistematic, sunt tipice,
astfel c se poate prevedea i determina prin calcul valoarea lor n vederea recuperrii sub
forma amortizrii (uzura mijloacelor fixe, uzura obiectelor de inventar).
Alte deprecieri au caracter aleator, sunt atipice, ele se produc n anumite mprejurri,
ca de pild diminuarea valorii de utilitate a unor materii prime ca urmare a restructurrii
produciei, scderea preurilor unor mrfuri etc. Pentru aceste deprecieri, n scopul recuperrii
i lurii lor n calculul rezultatelor financiare ale gestiunii se estimeaz mrimea lor i se
constituie rezerve, care sunt denumite n literatura contabil provizioane.
Procesele economice
n obiectul contabilitii se nscriu i procesele economice desfurate de unitile
patrimoniale pentru realizarea obiectului lor de activitate.
Procesele economice sunt activiti i operaii specifice derulate sistematic n fazele
circuitului economic care produc modificri i transformri cantitative n structura i valoarea
patrimoniului unitii. Ele genereaz n gestiunea fiecrei uniti patrimoniale cheltuieli i
venituri i prin diferena dintre acestea se determin rezultatul financiar al fiecrui exerciiu.
Contabilitatea public este o contabilitate de angajamente care oblig unitile
patrimoniale s organizeze i s conduc contabilitatea potrivit bugetului de venituri i
cheltuieli aprobat.
Punerea n aplicare a principiilor contabilitii de angajamente i aplicarea
Standardelor Internaionale de Contabilitate pentru Sectorul Public determin gruparea
cheltuielilor i veniturilor n contabilitate dup natura activitii n cheltuieli i venituri
ordinare (operaionale) i extraordinare.
Cheltuielile efectuate de instituiile publice se mai numesc i cheltuieli bugetare
deoarece efectuarea lor se face doar pe baza unui buget aprobat i sunt considerate limite
maxime care nu pot fi depite.
Veniturile realizate de instituiile publice sunt nregistrate n contabilitate pe baza
documentelor justificative care dovedesc producerea unei tranzacii sau a unui eveniment
economic.
Gruparea veniturilor i a cheltuielilor dup natura activitii i n conformitate cu
prevederile Standardelor Internaionale de Contabilitate (IPSAS) se face astfel:
- cheltuieli i venituri operaionale;

- cheltuieli i venituri extraordinare; i

- cheltuieli i venituri financiare.
Rezultatul financiar poate fi deficit sau excedent.
Relaiile juridice
n obiectul contabilitii se nscriu i relaiile juridice ca elemente ale patrimoniului,
relaii generatoare de drepturi i obligaii (datorii).
Drepturile sunt relaii juridico-patrimoniale care consacr legitimitatea unei persoane
fizice sau juridice de a poseda i folosi bunurile sau valorile pe care le deine.
n patrimoniul unei persoane (juridice sau fizice) pot fi delimitate dou categorii de
drepturi:
- drepturi de proprietate; i
- drepturi de crean.
Drepturile de proprietate sunt acele drepturi prin care se atest unei persoane
recunoaterea social a posesiunii i folosinei unor bunuri i obiecte. Deci aceste drepturi
definesc poziia patrimonial a persoanei fa de obiecte i bunuri concret-materiale.
n structura patrimoniului, drepturile de proprietate sunt constituite din totalitatea
bunurilor materiale (imobilizri i stocuri etc.) i bneti care nu sunt grevate de obligaii fa
de teri, respectiv pentru care titularul de patrimoniu are deplin i necondiionat capacitate
de posesiune i folosin.
Drepturile de crean sunt drepturile unei persoane, atestate juridic, de a pretinde i
primi de la tere persoane bunuri sau valori. Aceste drepturi definesc poziia patrimonial a
unei persoane fizice sau juridice fa de alte persoane, poziie statuat n virtutea unor relaii
i operaii comerciale, financiare sau reglementate prin lege.
Obligaiile (datoriile) ca relaii juridice patrimoniale, exprim angajamentele
contractuale sau legale ale unitii fa de diferite persoane fizice sau juridice cu privire la
bunurile i valorile din patrimoniul su. Din perspectiv patrimonial, obligaiile pot fi
considerate ca fiind surse de provenien a drepturilor patrimoniale, respectiv ale activelor
economice privite ca drepturi de proprietate i ale drepturilor de crean.