Drept roman

OBLIGATIILE ; Def, si elementele obligatiei

Din doctrina dr roman ne au ramas doua definitii celebre ale obligatiei : si anume una datorata
lui Paul si o a doua def care este cea mai apropiata de acceptiunea moderna , aceasta fiind
datorata institutelor lui Iustinian. Astfel:,, Obligatio est iuris cvinculum qvo necesitate ad
stringemur di cuius solven der rei secundum nostre civitatis iura ( obligatia este o legatura de
drept prin care suntem siliti a plati ceva conform dreptului cetatii noastre ) . Desi def lui
Iustinian ne prezinta obligatia ca pe un raport de drept qvinculus iuris ea prezinta si unele
imperfectiuni in special in precizarea elementelor obligatiei. Astfel definitia ne infatiseaza
numai un aspect al obligatiei si anume situatia debitorului. Se vorbeste numai despre
constrangerea la care debitorul este supus fara sa se aminteasca despre dr creditorului de a
pretinde o plata. Pe de alta parte in def nu se precizeaza ca obligatia intr-un stadiu evoluat
presupune datoria juridica de a face si nu numai constrangerea de a plati ceva . In textul pe
care il cuprinde def termenul plata nu presupune datoria juridica de a plati ceva adica o suma
de bani ci obligatia de dare , facere , sau prestare . Cuvintele qvinculus iuris prin care se
desemneaza legatura de drept fac aluzie la cele doua pers intre care se stabileste raportul
juridic . Situatia debitorului este aratata in mod expres pe cand cea a creditorului este numai
sugerata . Termenii de creditori si debitor nu au fost cunoscuti la romani de la origine multa
vreme atat debitorul cat si creditorul a fost desemnati prin cuvantul reus ( parte in proces) .
Din pct de ved etimologic cuvantul creditor vine de la credo care inseamna a da bani cu
imprumut de unde deducem situatia ca primul creditor a fost cel ce i se datora o suma de
bani . Cu timpul termenul a fost extins desemnand pe toti cei carora i se datora ceva .
ELEMENTELE OBLIGATIEI
Raportul juridic obligational presupune urmatoarele elemente: o pers numita creditor si o pers
numita debitor , acestea fiind subiectele rap juridic . Cel de-al doilea el il reprezinta obiectul
obligatiei iar cel de-al teilea il reprezinta sanctiunea. Creditorul este sub activ , caci are dr sa
pretinda o plata debitorul este sub pasiv intru cat el urmeaza sa faca o plata la nevoie
uzitandu-se chiar de forta de constrangere . Un element important al rap juridic obligational il
reprezinta obiectul obligatiei care este desemnat in mod generic prin cuvantul plata care
consta in dare , facere , sau prestare in esenta el acoperind prestatiunea datorata . Obiectul
obligatiei opresupune anumite conditii:
1. Sa fie licit( nu indeplineste aceasta cond promisiunea spre ex de a comite un delict )
2. Obiectul obligatiei trebuie sa fie posibil, imposibilitatea este fizica at cand se promite ceea
ce nu exista in natura sau avem imposibilitate juridica at cand s epromite un lucru extra
patrimoniu. Obiectul trebuie sa fie determinat , astfel nu este valabila promisiunea de a se
promite sclavi fara a se preciza nr acestora . Obiectul trebuie sa constea dintr-o prestatie pe
care debitorul o face pt creditor. In dr roman efectele actelor juridice se produc numai intre
parti nu si fata de terti si ca atare nimeni nu poate promite fapta altuia dupa cum nu se poate
pretinde in folosul altuia .
Trebuie sa prezinte un interes pecuniar astfel pt creditor nu este valabila promisiunea de a
remite creditorului un lucru care se afla chiar in patrimoniu sau .
Dreptul de creanta este sanctonat printr-o actiune personala in intentia a formulei actiunii
personale vor figura cuvintele dare sau facere sau aportere, prin care se sugereaza ideea ca
debitorul trebuie sa indeplineasca o prestatiune.
CLASIFICAREA BLIGATIILOR

In doctrina exista mai multe criterii de clasificare :

Dupa iz lor adica faptele juridice pe care le genereaza obligatiile cunosc o clasificare
cvatipartita : Obligatii contractuale
Obligatii delictuale
Obligatii cvasicontractuale
Obligatii cvasidelictuale
Potrivit sanctiunii : Obl civile si obl naturale
Obligatiile contractuale se numesc astfel fiind ca ele izvorasc din contracte daca la origine
simpla conventie a partilor nu dadea nastere la vreo consecinta juridica in dr clasic apar
contractele consensuale care s eformeaza prin simpla manifestare de vointa a partilor . In
doctrina dr roman contractele se clasificau in baza a trei criterii si anume:
Dupa sanctiune
Dupa efecte
Dupa modul de formare
Potrivit sanctiunilor distingem contracte de dr strict adica acele sanctionate prin actiuni de dr
strict si contracte de buna credinta , adica cele sanctionate prin actiuni de buna credinta .
In fct de efetul lor contractele sunt : unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice .
Contractele unilaterale creeaza obligatii in sarcina unei singure parti pe cand cele bilaterale
dau nastere unor obligatii in sarcin ambelor parti ( contract de vanzare cumparare ex) .
Potrivit modului lor de formare: contracte solemnte si nesolemne.
Pt nasterea contractelor solemne este necesar intrebuintarea unor conditii speciale de fond si
forma . Romanii au cunoscut urmatoarele contracte solemne( spotio religiosa, ius iurandum
liberta, stipulatiunea , datis dictio, nexus, si contractul literis) . Contractele nesolemne sunt
acelea care nu necesitau o forma speciala si ele se vor subdiviza in trei categorii si anume:
contracte reale, contracte consensuale, si contracte nenumite . Contractele reale sunt acele
contracte care pt nasterea lor valabila presupuneau pe langa realizarea acordului partilor si
remiterea materiala a obiectului contractului( contract de depozit) .
In dr roman au fost cunoscute urmatoarele dr reale: mutuum, ( imprumutul de cosumatie) ,
fiducia, gajul, comodatul si depozitul . Contractele consensuale reprezentau regula , si ele s
eformau , prin realizarea acorduluii de vointa a partilor adica prin intalnirea pe deplin
concordanta intre oferta si acceptarea ofertei . In dr roman erau cunoscute 4 contracte
consensuale: vanzarea , locatiunea, societatea, si mandatul . Contractele nenumite reprezentau
exceptia si ele se formau printr-o conventie insotita de executarea obligatiei de catre una
dintre parti
Obligatiile delictuale sunt acele obligatii care izvorau din delicte . Romanii intelegeau prin
delict o fapta ilicita , cauzatoare de prejudicii, care dadea nastere la obligatia delicventului , de
a repara prejudiciul cauzat .
Obligatii cvasicontractuale- sunt acele obl care izvorasc din cvasicontracte, cvasi ed
contractum ( ca si din contract) Cvasicontractul este un fapt ilicit care genereaza efecte
juridice similare celor ale ...
Obl cvasidelictuale sunt cele care izvorasc din cvasidelicte. Cvasidelictele sunt fapte ilicite pe
care totusi romanii nu le-au incadrat datorita mentalitatilor conservatoare in cat delictelor.
Constructia celor doua figuri juridice este identica astfel ca nu exista mijloace de continut pt
distingerea lor .
CLASIFIACAREA OBLIGATIILOR DUPA SANCTIUNE
Obl civile sunt acele obl care sunt sanctionate printr-o actiune , dupa cum obl este de dr strict
sau de bn credinta , si sanctiunea sa va fi prevazuta printr-o sanctiune de dr strict sau de buna
credinta . In cazul obl de dr strict interpretarea se face urmand litera actului care a generat rap

juridic . Intentia partilor sau alte circumstante nu prezinta nicio semnificatie . Obl de bn
credinta sunt interpretate tinandu-se seama de vointa reala a partilor , precum si de alte
imprejurari. Astfel debitorul care a fost determinat sa incheie un contrcat prin inselaciune
poate opune creditorului o exceptiune ( exceptio doli)refuzand astfel sa execute obligatia .
Obligatiile naturale spre deosebire de obl civile , obl naturale nu sunt sanctionate printr-o
actiune, astfel daca debitorul natural nu plateste creditorul nu dispune de o actiune pt a-l
urmari in justitie. Sanctiunea acestor obligatii este totusi exceptiunea . Asadar obl naturale nu
pot fi valorificate prin sanctiune dar ele sunt totusi sanctionate prin intermediul exceptiunii.
Rezulta asadar ca debitorul nu poate fi silit sa-si plateasca datoria daca insa debitorul plateste
de buna voie plata nu mai poate fi intoarsa , deci nu se poate cere restituirea prestatiei, caci nu
suntem in situatia platii unui lucru nedatorat. In ipoteza in care dupa executare ade buna voie
a obligatiei , debitorul va intenta actiune in repetire , creditorul va putea paraliza cererea prin
introducerea unei exceptiuni. Aceasta exceptiune este de natura sa faca zadarnice stradaniile
debitorului ea dand valoare juridica obligatiilor naturale , .. ca atare ca pe niste figuri juridice
deosebite .
OBIGATIILE CU PLURALITATE DE SUBIECTE
Obligatia se configureaza ca un raport juridic nascut intre doua pers si anume creditorul si
debitorul . In cazul pluralitatii de subiecte trebuie sa distingem situatia in care debitorul si
creditorul se gasesc pe picior de egalitate si situatia in care acestia nu se gasesc pe picior de
egalitate . In prima situatie obligatiile pot fi conjuncte sau coreale. In cea de-a doua situatie in
care partile nu sunt pe picior de egalitate alaturi de creditorul principal poate apare un creditor
accesor dupa cum alaturi de debitorul principal , pot aparea debitorii accesori sau garanti.
Obligatiile conjuncte in cazul obligatiilor conjuncte functioneaza principiul indivizibilitatii
creantelor si... Astfel daca sunt mai multi creditori fiecar edintre ei va putea pretinde numai
partea sa din creanta , iar daca sunt mai multi debitori fiecar edintre ei va putea fi tinut numai
la partea sa din datorie.
Obl coreale se definesc prin accea ca oricare dintre creditori poate pretinde intreaga creanta
dupa cum simetric oricare dintre debitori poate fi tinut pt intreaga datorie. Atunci cand sunt
mai multi creditori corealitatea este activa iar cand unt mai multi debitori corealitatea este
pasiva . In cazul corealitatii creantele si datoriile sunt indivizibile . Obligatiile coreale au o
fizuionomie proprie ce se exprima in unicitatea de obiect si in pluralitatea de raport juridice.
Spre deosebire de obligatiile conjuncte unde sunt mai multe obiecte in fct de nr subiectelor la
obligatiile coreale obiectul este unic .
Ad stipulatio si ad promiso
Atunci cand in cadrul pluralitatii de subiecte partile nu sunt pe picior de egalitate intalnim
doua situatii: Ad stipulatio si ad promisio
Ad stipulatio este actul prin care un creditor accesor se alatura creditorului principal in mod
obisnuit se incheie un contract numit stipulatio prin care debitorul promite creditorului
accesor ceea ce a promis si creditorului principal. Creditorul accesor se numeste ad stipulator.
Aparitia acestei institutii juridice trebuie corelata cu exigentele practicilor comerciale intr-o
epoca in care contractul de mandat nu aparuse. Ad stipulator putea sa-l urmareasca pe debitor
atunci cand din anumite motive creditorul principal nu putea face acest lucru .
Ad promisio este actul in baza caruia un debitor accesor se alatura debitorului principal .
Debitorul accesor numit ad promisio promite prin stipulatiune ceea ce a promis si debitorul
principal . In rolul debitorului accesor este acela de a-l pune pe creditor la adapost de
consecintele eventualei insolvabulitati a debitorului principal.

Elementele contractelor
In doctrina dr roman elementele erau de doua feluri si anume: elemente esentiale , si
elemente accidentale .
Elementele esentuiale sunt cele care dau identitate proprie contractului si in dr roman erau in
nr de trei : obiectul , consimtamantul , si capacitatea . In lipsa unuia din cele trei elemente nu
exista contract , constatandu-se ca spre deosebire de dr modern in dr roman , cauza nu a
figurat , intre elementele contractului desi romanii au avut o reprezentare a conceptului dar lau folosit cu o alta utilitate juridica .
Obiectul contractului,
Stricto sensu , obiectul contract. S eidentifica id vot trebetur, si el consta , in crearea unei
obligatii . In acest sens obiectul contractului , se confunda cu efectele sale ,
In sens larg obiectul contractului se confunda cu obiectul obligatiei , care consta in
prestatiunea pe care debitorul , trebuie sa o faca fata de creditorul sau ( dare , facere ,
prestare )
Consimtamantul in dr roman pt existenta contractului era necesar acordul de vointa a celor
doua parti in scopul crearii unor dr si obligatii. Astfel oferta unei parti nu era de natura sa
creeze vreo obligatie , ea putand fi retrasa , pana la acceptare aei de catre cealalta parte
Prin consimtamant intelegem manifestarea de vointa a unei parti, in sensul dorit de cealalta
parte . Termenul de consimtamanmt ( consesnul) vine de la consemtire adica a avea o parere
comuna cu cealalta parte . Dr roman cunoaste anumite cazuri care duc fie la inexistenta
consimtamantului ( neseriozitatea si eroarea ) fie la viciile consimtamantului ( teama si dolul).
Neseriozitatea duce la inexistenta consimtamantului intrucat acesta a fost dat in gluma sau in
imprejurari care in mod evident exclud ...
Eroarea reprezinta intelegerea gresita a unor imprejurari . Urmatoarele cazuri de eroare
atrag nulitatea contractului : eror in negotio , eror in personam , eor in corpore si eor in
substantial .
Eror in negotio au eroarea asupra naturii actului juridic apare atunci cand o parte
intentioneaza sa incheie un anumt contract iar cealalta parte crede ca este vorba despre o alta
operatiune juridica .
Eror in personam sau eroarea asupra identitatii persoanei : se produce at cand o parte crede ca
a incheiat un anumit contract cu o persoana si in realitate ea l-a incheiat cu o alta persoana .
Eror in corpore sau eroarea asupra identitatii lucrului se produce in situatia in care o parte
crede ca obiectul material al contractului este un anumit lucru iar cealalta crede ca este vb de
un alt lucru.
Eror in substantia sau eroarea asupra calitatii esesntiale a lucrului apare at cand o parte crede
ca a dobandit un lucru facut din o anumita materie si in realitate dobandeste un lucru facut
dintr-o alta materie ( arama in loc de aur)
Teama sau metus exprima , violenta ce se exercita asupra unei persoane in scopul de a o
determina sa incheie un contract . Teama nu duce la inexistenta contractului ci numai la
vicierea sa , ceea ce inseamna ca victima violentei dispune de anumite mijloace juridice prin
care poate obtine pe cale mediata sau indirecta anularea contractului . In vechiul drept roman
potrivit dr civil violenta fizica ( bis psihica ) era o cauza de inexistenta a consimtamantului .
Pretorul la idemana victimei violentei un mijloc procedural ( exceptio metus) prin care se
putea paraliza actiunea reclamantului . In acelasi timp s-a acordat victimei o actiune numita
actio metus prin care se ajungea la anularea contractului

Dolul sau dolus mijloace viclene adica manoperele dolosive utilizate de o parte in scopul de
a determina cealalta parte sa in cheie contractul . In sec I pretorul a intervenit creand o acto in
dolo prin care victima dolului obtinea pe cale indirecta anularea contractului.
Actio de dolo si actio metus nu sunt actiuni in anulare ci numai procedee in anulare . Ambele
actiuni sunt arbitrarii asa incat judecatorul anunta sentinta de condamnare numai daca autorul
delictului de dol sau de violenta nu satisfacea pretentiile reclamantului.
Capacitatea este aptitudinea unei pers de a incheia acte juridice . In dr roman capacitatea s
edefinea in raport cu conditia juridica a pers . Astfel intre cetateanul roman sui iuris care avea
plenitudinea dr sale si sclavul care nu avea niciiun drept acesta fiind asimilat cu lucrurile se
aflau numeroase categorii de pers cu o capacitate limitata in fct de conditia lor sociala .
Limitele capacitatii de drept sunt fixate de factyori subiectivi si acestea constau in posibilitate
aunei pers de a-si da seama de consecintele actelor sale. . Incapabilii de fapt erau nebunii ,
minorii precum si femeia sui iuris .
Elementele accidentale a contractelor
Aceste apot fi prezente sau nu in structura unui contract conform vouintei partilor .
Termenul sau dies este un eveniment viitor si sigur de care depinde exigibilitatea sau
stingerea unui drept . Atunci cand afecteaza exigibilitatea unui drept termenul se numeste
suspensiv ( dies ac qvo) , iar at cand afecteaza stingerea dr el se numeste extinctiv( dies ac
qvem) . Daca creditorul intenteaza actiune in justitie in scopul valorificarii unui drept inainte
de implinirea termenului actiunea va fi respisa, si totodata el va pierde un drept material la
actiune . Daca debitorul va plati inainte de termen el nu va avea la indemana o actiune in
repetire intru cat nu sunt indeplinite conditiile pe car ele reclama plata lucrului nedatorat .
Momentul in care dr ia nastere se numeste dies cenez , iar momentul in care el devine exigibil
se numeste dies venies . Conditia sau condicio este un eveniment viitor si nesigur de care
depinde nasterea sau stingerea unui drept : conditia suspensiva ( condicio ac qvo) , aceasta
afecteaza nasterea unui drept , iar conditia rezolutorie ( condicio ac qva ) afecteaza stingerea
dr . De ex conditie suspensiva ma oblig sa ti platesc o suta de sesterti daca corabia va veni
din egipt. Conditia rezolutorie vand un lucru sub conditia ca daca in termen de 30 zile obtin
un pret mai mare de la o alta pers voi rezilia contractul.
STINGEREA OBIGATIILOR
Deosebirea esentiala dintre dr reale si cele personale consta in ceea ce priveste valorificarea
acestora . Astfel dr reale se valorifica prin exercitarea unor anumite atribute ale titularilor
drepturilor pe cand dr personale se valorifica prin executarea obligatiei de catre debitor .
Reulta asadar ca dr reale sunt in principiu perpetue pe cand dr personale , sunt in principiu
temporare . De ex : dr de propreitate ca forma juridica de apropiere a lucrurilor nu s estinge
prin trecerea timpului pe cand dr de creanta pe care creditorul il are asupra debitorului si care
izvoraste de ex dintr-un contract se stinge la momentul valorificarii sale. Odurile de stingere a
obligatiilor pot fi voluntare si envoluntare . Modurile voluntare de stingere sunt : plata sau
solutio .