Sunteți pe pagina 1din 3

Rolul enzimelor in etapele digestiei.

Bolile metabolismului
glucidic
Enzimele reprezinta cheia pentru o absorbtie buna a hranei, fiind eliberate odata ce
incepem sa mestecam. In egala masura, toate procesele noastre fizice depind de enzime.
Acestea sunt principalii catalizatori ai tuturor reactiilor chimice din organismul nostru, fara de
care am inceta sa functionam sau sa existam. Enzimele determina digestia, detoxifierea,
imunitatea si toate celelalte procese metabolice si regeneratoare. Calitatea enzimelor noastre
este reflectata in propriul nivel energetic si in vitalitatea noastra.
Enzimele, intalnite in toate organismele vii, sunt molecule de proteine care digera hrana,
descompunand-o in fragmente suficient de mici incat sa treaca in sange prin porii minusculi ai
intestinelor. Ele reprezinta clasa muncitoare a organismului. Pe langa actiunea de digerare a
hranei, enzimele distrug toxinele, descompun grasimile si celuloza, si metabolizeaza amidonul
si proteinele. Oamenii de stiinta au identificat peste 2500 de enzime diferite in corpul uman.

Enzimele digestive:
Pepsina. Este o enzim proteolitic secretat de celulele principale ale glandelor oxintice, sub
forma inactiv de pepsinogen. Activarea se face n interiorul stomacului sub aciunea acidului
clorhidric sau chiar a pepsinei nsi printr-un proces autocatalitic. Acioneaz optim la pH<3,5.
Labfermentul. Prezent doar la nou-nscut, favorizeaz transformarea cazeinogenului n
paracazein care n prezena calciului se transform n paracazeinat de calciu.
Lipaza gastric atac acizii grai cu lan scurt; este important la sugari.
Catepsina. Este o enzim proteolitic cu un pH de 3-5; are rol mai ales la sugari.
Gelatinaza. Degradeaz gelatina de 400 ori mai intens dect pepsina.
Alte enzime: anhidraza carbonic, liyoyimul, ureaza gastric.
Mucusul gastric. Este secretat de celulele epiteliale superficiale i de celulele mucoase
auxiliare de la gtul glandelor fundice i pilorice. Este vscos i alcalin i crete rezistena
mucoasei fa de aciunea enzimelor proteolitice.
Factorul intrinsec (Castle). Este secretat de celulele parietale (oxintice) n paralel cu secreia
de HCl, fiind o mucoprotein cu rol n absorbia vitaminei B12 (factorul extrinsec Castle).

Exista trei clasificari generale ale enzimelor:


1. Enzimele metabolice, care ne directioneaza organismul
Ele actioneaza pe post de catalizatori la cresterea oaselor, refacerea tesuturilor, reglarea
metabolismului, vorbire, respiratie, reproducere, auz si contractia oricarui muschi. Aceste
enzime metabolice se gasesc in mod natural in biochimia organismului nostru. Totusi, pe
masura ce imbatranim, activitatea enzimelor metabolice slabeste.
2. Enzimele digestive sunt necesare pentru digestia hranei
Aceste enzime descompun proteinele, carbohidratii si grasimile din alimente. Enzimele
digestive sunt, de asemenea, responsabile cu extragerea, asimilarea, metabolizarea si absorbtia
substantelor nutritive, a vitaminelor si a mineralelor.

3. Enzimele alimentare ajuta procesul digestiv


Ele trebuie sa provina din mancarea pe care o consumam. Toate alimentele crude, mai precis
fructele, legumele, semintele, nucile, anumite alimente superconcentrate de importanta capitala,
in special germenii, sunt resursa principala pentru enzime alimentare. Carnea si pestele crude
contin de asemenea enzime, dar va interzic cu desavarsire consumarea carnii si a pestelui
crude, dintr-o serie de motive de ordin patogen si parazitar, carora nu le pot acorda nici timpul
si nici spatiul necesar in aceasta carte. Carnea sau pestele trebuie gatite foarte bine. Deci, atunci
cand vorbesc despre alimente crude, pentru a atinge scopul acestei carti, ma refer doar la
alimente care sa nu fie de origine animala. Cu atat mai mult cu cat exista destule alimente vii
non-animale ce abunda in enzime, astfel incat putem sa le ignoram pe cele de provenienta
animala.

BOLILE METABOLISMULUI GLOCIDIC


Diabetul zaharat este un sindrom foarte frecvent, in prezent existand aproximativ 200 de
milioane de bolnavi. Diabetul zaharat este cunoscut din antichitate, manifestarile sale fiind
descrise in Papirusul Ebers 1500 i.e.n. In 1889 este dovedita legatura dintre DZ si pancreas.
In 1921 este descoperita insulina de catre savantul roman Nicolae Paulescu, iar in 1922 este
pentru prima data administrata la om. In 1955 incepe era medicamentelor antidiabetice orale,
iar in 1963 se reuseste sinteza insulinei.
Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, datorata fie carentei absolute sau
relative de insulina eficienta, fie rezistentei la insulina, ceea ce determina in primul rand
perturbarea metabolismului glucidic, urmata de perturbarea metabolismului lipidic, protidic,
hidromineral si acido-bazic. Este cea mai frecventa boala metabolica, afectand circa 5% din
populatia generala in tarile dezvoltate (inca peste 50% din cazuri raman nediagnosticate).
Clasificare
DZ tip 1(insulino-dependent) Majoritatea cazurilor ar avea la baza un proces inflamator
autoimun cu distructia selectiva a celulelor beta Langerhans, cu prezervarea celulelor alfa
secretoare de glucagon si gama secretoare de somatostatina. Acest proces ar surveni
preferential la indivizi predispusi genetic. Factorii de mediu declansatori ar putea fi de origine
virala (v. urlian, al rujeolei, al hepatitei epidemice, Epstain-Barr, coxsackie, citomegalovirus)
sau toxica (inclusiv alimentari).
DZ tip 2 (non-insulinodependent) Caracterul heredo-colateral al DZ tip 2 este demonstrabil in
numeroase cazuri, agregarea familiala explicandu-se insa atat prin factori genetici, cat si prin
transmiterea unui mod de viata riscant, caracterizat prin obiceiuri alimentare nocive si
neglijarea activitatii fizice (sedentarism): ereditatea; obiceiuri vicioase nocive (aport
hipercaloric, exces de glucide concentrate, exces dE lipide); sedentarismul; stresul; factori
chimici: alimentari; alcool, coloranti, conservanti, stabilizatori; medicamentosi: hormoni
(corticoizi, contraceptive), diuretice tiazidice, antidepresive triciclice; toxici industriali sau de
uz gospodaresc (pesticide).
AFIRMAREA EXISTENTEI DIABETULUI :
1. decelare ocazionala a unei valori a glicemiei peste 200 mg\dl asociata cu poliurie, polidipsie
si pierdere in greutate inexplicabila;
2. glicemie jeun peste 126 mg\dl, ultimul pranz fiind luat cu peste 8h inainte;
3. glicemie peste 200 mg\dl la 2h post-ingesta a 75g de glucoza.
Oricare din aceste cai este suficienta, dar diabetul se afirma doar daca este confirmat prin inca o
determinare in alta zi. Gradul de dificultate al afirmarii diagnosticului depinde de tipul

diabetului si de forma clinica a acestuia.

Diagnosticul tipului de diabet


TIPUL 1 (insulino-dependent) corespunde tipului juvenil (diabetul slab) din clasificarile mai
vechi. Debut: de obicei la varsta tanara, sub 30 ani (de aceea era denumit si diabet juvenil).
Prevalenta: circa 0.5%. Clinic: triada poliurie, polidipsie, polifagie. Inapetenta, asstenie,
scadere in greutate, tendinta la acido-cetaza. Genetic: asociat cu grupele HLA; concordanta la
gemeni 40-50%. Imunologic: prezenta de anticorpi anti-insulari circulanti in peste 50% din
cazuri; predispozitie la boli autoimune asociate. Terapeutic: insulinodependenta.
TIPUL2 (insulino independent) corespunde diabetului de maturitate (diabetul gras) din
clasificarile mai vechi. Debut: de obicei la varsta adulta(dupa 40 ani). Prevalenta: circa
4,5%.Clinic: adesea hiperponderal (80% din pacienti); tendinta accentuata la complicatii
angiopatice; decompenseaza rar. Genetic: nu este asociat cu grupe HLA; ar fi o mutatie
genetica ce afecteaza sinteza insulinei; concordanta la gemeni 95-100%; transmitere dominant
autosomala. Imunologic: Ac circulanti anti-insulari sunt rareori prezenti (sub 10%).
Terapeutic: insulina este rareori (si numai temporar) necesara.
Diagnosticul complicatiilor:
A.Acute: metabolice;coma acidocetozica; coma hiperosmolara; coma hiperlactacidemica;
coma hipoglicemica; infectioase:bacteriene; micotice.
B.Cronice(degenerative): retinopatia; glomeruloscleroza; arteriopatia; neuropatia; cardiopatia;
parodontopatia; osteoartropatia; cataracta; neuropatiile; necrobioza lipoidica.
Tratament
Obiective terapeutice: normalizarea metabolica; prevenirea hipoglicemiei si a altor complicatii
iatrogene; asigurarea unui regim de viata cat mai apropiat de normal; asigurarea unei durate de
viata cat mai apropiata de durata normala. Realizarea acestor obiective necesita: echilibrarea
diabetului, cu normalizarea parametrilor biochimici; mentinerea acestor parametri in limite
normale sau cat mai apropiate de normal; ameliorarea sau chiar vindecarea complicatiilor.
Tratamentul igieno-dietetic
Exercitiu fizic (alergare, gimnastica, mers pe jos sau cu bicicleta, inot etc.) are certe efecte
benefice: amelioreaza sensibilitatea la insulina, normalizand metabolismul intracelular al
diabeticului; scade colesterolul total si trigliceridele plasmatice si creste HDL colesterolul,
scazand astfel riscul vascular; scade insulinemia, ceea ce diminueaza de asemenea riscul
vascular.
Dieta. Regimul alimentar constituie baza terapeutica indispensabila a tuturor formelor de DZ
fiind cel mai bun mijloc de echilibrare a bolii. Scopul dietei: asigurarea unui aport rational de
principii alimentare, atat cantitativ (aport energo-caloric) cat si calitativ (echilibrarea
principiilor alimentare). Conditii: repartitia pe pranzuri (in functie de activitatea zilnica, evitand
gaurile glucidice interprandiale de obicei, 3 pranzuri si 2 gustari); regularitatea alimentatiei
(evitand variabilitatea necesarului de insulina); tipul de alimentatie (in functie de
particularitatile socio-culturale zonale).
Tratamentul medicamentos
Arsenalul medicamentos cuprinde 3 categorii de medicamente: insuline; sulfamide; biguanide.