PULSOXIMETRUL

Facultatea de Inginerie Medicala

Grupa 1426

Ciolovan Cristina
Ieremie Maria
Mincu Andra

Pulsoximetria este metoda standard destinata masurarii

saturatiei in oxigen a sangelui arterial. Este una dintre cele mai
uoare si mai fiabile msurtori pentru depistarea hipoxemiei.Se
poate folosi la msurarea SaO2 pentru toi pacienii.
O2 este prezent in sange sub doua forme : dizolvat si legat de
Hb.
Hb poate fi functionala si nefunctionala.
Hb functionala leaga si transporta O2 sub forma de HbO2. O
molecula de Hb poate lega maximum 4 molecule de O2 ( 1,39 mL
oxigen/1g Hb ).
Hb nefunctionala nu este capabila sa transporte O2, si se
gaseste sub forma a doi compusi stabili: HbCO si Met-Hb
PaO2 = presiunea partiala a O2 dizolvat in sangele arterial
SaO2 = saturatia procentuala a O2 legat de Hb din sangele
arterial
SpO2 = SaO2 atunci cand este masurata cu ajutorul
pulsoximetrului

PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE

Hb si HbO2 absorb in mod diferit spectrul luminii. Pulsoximetrul

utilizeaza doua diode emitatoare de lumina pentru fiecare lungime
de unda ( R - rosu si IR - infrarosu ) si un fotodetector pentru
ambele lungimi de unda. Aceste fotodiode se activeaza si se
dezactiveaza de cateva sute de ori pe secunda pentru a inregistra
absorbtia de lumina in timpul fluxului de sange pulsatil si nepulsatil. O
dioda emite in spectrul rosu la 660 nm, fiind cunoscut faptul ca rata
de absorbtie a R-Hb este mai mare la lungimi de unda intre 600-800
nm. Cealalta dioda emite in spectrul IR la 940 nm, deoarece rata de
absorbtie a HbO2 este mai mare in intervalul 800-1000 nm.

Pentru determinarea absortiei se foloseste legea Lambert-Beer:

A= *c*l
=coeficient molar de absortie
c=concentratia molara
l=lungimea cuvei

Microprocesorul analizeaza absorbtia luminii in tesuturi la

fiecare lungime de unda pentru a determina concentratia de Hb
oxigenata si neoxigenata. Este comparata rata absorbtiei in timpul
fluxului sangvin pulsatil si nepulsatil, pentru a stabili absorbtia luminii
corespunzatoare sangelui arterial si pentru a determina saturatia O2
in sangele arterial. In practica, variatiile de absorbtie sunt de 1-2% in
timpul unui ciclu cardiac.
Pulsoximetrul inlatura componenta constanta si analizeaza
semnalele variabile pentru lumina rosie si infrarosu , masurand
ulterior raportul intre cele doua lungimi de unda. Pe baza informatiilor
analizate, microprocesorul pulsoximetrului determina concentratia de
HbO2 si R-Hb, calculand apoi procentul de HbO2, si afiseaza
saturatia in O2 a Hb din sangele arterial:
SpO2 = HbO2/ HbO2 + R-Hb

Pentru a obtine o valoare corecta a saturatiei in oxigen se utilizeaza

un tabel de referinta obtinut dintr-un lot de subiecti voluntari normali
care desatureaza. Aceste tabele ofera valori reale numai pana la o
saturatie de 80%,deoarece nu este considerata etica introducerea in
tabel a subiectilor cu desaturari sub 80%, incat mai jos de aceasta
valoare sunt date obtinute prin extrapolare

Pulsoximetrul ofera date calitative ( sunete a caror intensitate

este direct proportionala cu nivelul saturatiei in O2 ) si date
cantitative prin afisarea unei unde pulsatile ce corespunde fluxului
sangelui arterial si a saturatiei in O2 si frecventei pulsului

SCHEMA BLOC:

Semnalul este preluat de la pacient printr-un AFE4400.

AFE4400 este un circuit de conditionare ce inlatura zgomotul cu

ajutorul unui convertor analog digital integrat, o sectiune de
transmitere a informatiilor provenite de la LED-uri si una de
diagnosticare a erorilor datorate LED-urilor sau senzorilor.
Celelalte componente sunt: un microcontroler de putere foarte
mica (MCU) pentru calcularea saturatiei de oxygen, un modul
wireless (BLE) pentru transferarea informatiei pe smart phone,
tablete sau PC, un sensor de miscare pentru monitorizarea activitatii
pacientului, o sonda de detective (ce contine LED-urile), o memorie
feroelectrica volatila (FRAM),o baterie reincarbabila, o mufa pentru
incarcator si un indicator al incarcarii bateriei.

UTILIZAREA CORESPUNZATOARE:
Zona de electie trebuie sa fie bine perfuzata, relativ imobila si
usor accesibila. Comun folosite sunt lobul urechii si degetele
membrelor superioare. In cazul perfuziei periferice scazute, poate fi
utilizat si obrazul, nasul sau limba. Pentru nou nascuti, aplicarea se
face la nivelul membrului superior drept, deoarece in cazul unei
eventuale persistente de duct arterial, sangele care ajunge la nivelul
M.S. drept este cel mai oxigenat, fiind mai putin diluat.