Sunteți pe pagina 1din 68

valeriu tabără: „în 10 ani putem dubla suprafeţele agricole eco(p.16)

10 ani putem dubla suprafeţele agricole eco ” (p.16) numărul 38/www.green-report.ro Business Focus Paradoxul eco
10 ani putem dubla suprafeţele agricole eco ” (p.16) numărul 38/www.green-report.ro Business Focus Paradoxul eco

numărul 38/www.green-report.ro

agricole eco ” (p.16) numărul 38/www.green-report.ro Business Focus Paradoxul eco la romÂni P. 8 LeGisLAŢie cum
agricole eco ” (p.16) numărul 38/www.green-report.ro Business Focus Paradoxul eco la romÂni P. 8 LeGisLAŢie cum
agricole eco ” (p.16) numărul 38/www.green-report.ro Business Focus Paradoxul eco la romÂni P. 8 LeGisLAŢie cum
agricole eco ” (p.16) numărul 38/www.green-report.ro Business Focus Paradoxul eco la romÂni P. 8 LeGisLAŢie cum

Business Focus

Paradoxul eco

la romÂni

P. 8

LeGisLAŢie

cum Poţi deveni fermier eco

P. 24

ALTeRnATiVe

vinul eco îşi face loc Pe Piaţă

P. 48

LiFe sTyLe

viaţă în stil bio

P. 62

Agricultura eco

duce satul românesc în UE

EDITORIAL

EDITORIAL de LIvIA cImpOERu e co a g ricultura creşte şi nu se predă Î ntr-o

de LIvIA cImpOERu

e co a g ricultura

creşte

EDITORIAL de LIvIA cImpOERu e co a g ricultura creşte şi nu se predă Î ntr-o

şi nu se predă

Î ntr-o ţară în care evoluţia agriculturii e demnă de un almanah al curiozităţi- lor, iar jumătate din terenurile arabile

sunt lăsate pârloagă, o mână de agricultori

se încăpăţânează să cultive. Şi nu oricum,

ci eco. De bunăvoie trec prin furcile caudine ale certificării, având răbdare să treacă 2-3 ani un teren prin conversie, dau bani ca să fie verificaţi la sânge de certificatori şi ac- ceptă să-şi piardă timp preţios cu zecile de

documente suplimentare specifice agricul- turii eco. N-o fac pentru că statul român i-ar încuraja în vreun fel, ci pentru că ei ştiu că acesta e viitorul. Un lucru pe care occi- dentalii l-au înţeles demult, în vreme ce ofi- cialii de la Ministerul Agriculturii, irezisti- bil atraşi de oMG-uri, se fac că nu-l pricep. Lipsa oricărei strategii sau viziuni la ni- vel înalt nu a împiedicat sectorul eco-agri- culturii să se dezvolte singur şi să adune până astăzi 4.300 de operatori certificaţi ecologic, în mare parte producători. În proporţie covârşitoare, roadele muncii lor ajung la export, sub formă de materii pri- me, pe pieţele din Germania, Franţa sau Austria. Uneori se întorc în România, pro- cesate, la preţuri, evident, mai mari. Mare păcat pentru consumatorii români, spun unii, acuzând lipsa unui lanţ comercial care

să lege producătorii de procesatori, distri-

buitori şi magazinele de specialitate autoh- tone. Nu e neaparat un lucru rău, argumen- tează alţii, arătând că producătorii români

au astfel şansa să exerseze seriozitatea şi co- rectitudinea maximă în relaţia cu partene-

rii vest-europeni. În plus, mai devreme sau mai târziu, actualii producători vor căpăta suficientă putere economică pentru a-şi asigura propriile linii de procesare. până una-alta, producătorii eco din Ro- mânia vor beneficia, pentru prima oară din acest an, de mult aşteptatele subvenţii de la UE. Banii sunt puţini, comparativ cu ce primesc vest-europenii, „dar să nu uităm că România a intrat mai târziu în UE”, atrage atenţia ministrul Valeriu tabără. Să nu ui- tăm, pe de altă parte, şi că state ca Germania sau Austria şi-au sprijinit propriii fermieri cu mult înainte ca UE să aloce fonduri agri- culturii eco. Fii vitregi ai statului român, ai noştri producători încă mai investesc timp şi bani „din pasiune”, riscând oricând să-şi vadă afacerea pe butuci. Direcţiile agricole nu numai că nu-i vor ajuta, dar poate le vor mai pune şi beţe în roate. Care este situaţia actuală a agriculturii ecologice din România, ce crede ministrul Agriculturii despre evoluţia acesteia în ur- mătorii 10 ani şi cât de primitoare sunt so- lurile româneşti pentru culturile eco puteţi afla din noul număr al revistei „Green Re- port”. Aveţi, totodată, ocazia să urmăriţi şi câteva studii de caz, menite să ilustreze atât beneficiile, cât şi provocările unei investiţii în acest sector. pentru un tablou complet, vă invităm într-o scurtă vizită „la case mai mari”, în Germania, pentru a descoperi in- gredientele succesului agriculturii eco.

8
8
12
12
16
16

Sumar

8

Business focus Paradoxul eco la români:

80% import, 80% export

12

Studiu Magazinul bio, o afacere de familie

16

Interviu Valeriu Tabără „În 10 ani putem dubla suprafeţele agricole eco”

20

Vocea specialistului 90% din solurile României au potenţial ecologic

22

How it’s made Microferma bio, o afacere sănătoasă şi la îndemână

24

Legislaţie Cum poţi deveni fermier eco

28

Cover story Agricultura eco duce satul românesc în UE

40

Market focus Mierea bio curge bine la export

48

Alternative Vinul eco îşi face loc pe piaţă

52

Know-how Gläserne Meierei, fabrica „transparentă” de lactate bio

56

Market focus Germania, cea mai mare piaţă bio europeană

60

Târguri&expoziţii Produsele eco româneşti s-au prezentat Europei la BioFach 2011

62

Eco life style Viaţă în stil bio

64

Eco life style Dieta personalizată bio:

moft sau necesitate?

66

Şi animalele de companie se hrănesc bio

20
20
48
48
24
24
62
62
28
28
20 48 24 62 28 „Green Report” foloseşte serviciile agenţiilor Mediafax şi Reuters. Revista este tipărită

„Green Report” foloseşte serviciile agenţiilor Mediafax şi Reuters.

Revista este tipărită pe hârtie netratată cu clor.

BUSINESS FoCUS

BUSINESS FoCUS paradoxul eco la români: import, export procentul pare să fie emblematic pentru sectorul agriculturii

paradoxul eco la români:

BUSINESS FoCUS paradoxul eco la români: import, export procentul pare să fie emblematic pentru sectorul agriculturii

import,

BUSINESS FoCUS paradoxul eco la români: import, export procentul pare să fie emblematic pentru sectorul agriculturii
BUSINESS FoCUS paradoxul eco la români: import, export procentul pare să fie emblematic pentru sectorul agriculturii

export

procentul pare să fie emblematic pentru sectorul agriculturii eco din România. pe de-o parte, exportăm 80% din producţia internă, pe de alta, importăm 80% din produsele bio pe care le consumăm. De ce ajung atât de puţine produse româneşti pe rafturile supermarketurilor şi ale magazinelor de specialitate? pentru că avem foarte puţini procesatori şi preferăm să exportăm produsele sub formă de materii prime, explică producătorii. pentru că nu e organizare şi pentru că subvenţiile sunt mici, făcând produsul românesc necompetitiv, explică distribuitorii. În ciuda diferenţelor de opinii, actorii de pe piaţa eco par să se pună cu toţii de acord asupra unui lucru: e absolută nevoie de o platformă de comunicare care să faciliteze întâlnirea dintre producători, procesatori şi managerii magazinelor de profil.

întâlnirea dintre producători, procesatori şi managerii magazinelor de profil. TExT DE LIvIA cImpOERu 8 GREEN REpoRt
întâlnirea dintre producători, procesatori şi managerii magazinelor de profil. TExT DE LIvIA cImpOERu 8 GREEN REpoRt

TExT DE LIvIA cImpOERu

Ultimele statistici de la Ministerul Agriculturii arată că doar 20% din produc- ţia eco românească rămâne în ţară, restul luând calea exporturilor în ţări precum Germania, Austria, olanda şi Italia.

o mare parte din exporturi (85%) sunt

sub formă de materie primă, iar uneori ace- leaşi produse se întorc, procesate, în Româ- nia, cu un preţ mai mare. Exporturile s-au ridicat la 20 de milioa- ne de euro în 2010, cele mai cerute produse fiind cerealele, oleaginoasele şi fructele de pădure.

procesatorul - veriga slabă

Statisticile Ministerului Agriculturii arată şi o dublare, în ultimii patru ani, a nu- mărului procesatorilor de produse eco, de la 36 - în 2006, la 70 - în 2010. Însă numă- rul lor este în continuare insuficient, motiv pentru care producătorii preferă să dea materiile prime la export, la preţuri avata- joase, explică dr. Ion toncea, preşedintele Federaţiei Naţionale pentru Agricultura Ecologică (FNAE).

În opinia sa, acest fenomen nu este ne-

apărat un lucru rău, ba chiar dimpotrivă. „Mulţi învaţă astfel meserie, pentru că ex-

portul pe pieţele externe cere seriozitate şi respectarea strictă a unor standarde”, sub- liniază el.

pe de altă parte, arată toncea, unii din-

tre aceşti exportatori, pe măsură ce li se dezvoltă afacerea din exporturi, încep să investească în linii şi metode de procesare

care cer standarde stricte.

El dă ca exemplu doi producători mem-

bri ai FNAE care au investit recent în astfel de instalaţii, unul pentru ambalarea semin- ţelor şi altul pentru decorticarea seminţe- lor de floarea-soarelui. Ca şi alţi specialişti din domeniu, Ion toncea blamează lipsa de informaţii şi a unei legături între producători, procesatori şi magazine. „Am ca exemplu un producă- tor de legume eco din judeţul Constanţa care a constatat din întâmplare că la un magazin de profil din Constanţa se vindeau roşii eco importate din Ungaria, de 10 mai

scumpe decât ale lui”, spune preşedintele FNAE, federaţie care reprezintă 4.500 de membri.

FNAE, federaţie care reprezintă 4.500 de membri. este numărul procesatorilor eco certificaţi de Ministerul

este numărul procesatorilor eco certificaţi de Ministerul Agriculturii

până în 2010

eco certificaţi de Ministerul Agriculturii până în 2010 E nevoie de management Damian Dragomir a înfiinţat

E nevoie de management

Damian Dragomir a înfiinţat recent Aso- ciaţia EcoR partner - Centrul Român de Resurse pentru promovarea şi Marketigul produselor Ecologice tocmai în ideea de a-i pune în legătură pe producători, procesa- tori, distribuitori şi proprietarii de magazine de profil. „tot sectorul bio e un paradox. Magazinele eco din marile oraşe s-au dezvol- tat în perioada de criză”, subliniază Damian Dragomir, aratând că, în ciuda acestui trend pozitiv, ponderea produselor româneşti din magazine tot nu a crescut semnificativ.

În opinia sa, e absolut necesară dezvol- tarea capacităţilor de management, iar cei care vor să treacă la agricultura eco să studi- eze mai întâi piaţa şi abia apoi să se hotăras- că ce vor să producă. „E greşit să începi de la producţie şi apoi să vezi care este piaţa”, subliniază el. „În perioada 2006-2007, în baza unui acord cu guvernul Elveţiei, la Ministerul Comerţului s-au derulat cursuri de formare a 20 de consultanţi pentru business develo- pement în agricultura eco. Ulterior, opera- torii urmau să plătească aceşti consultanţi ca să-i ajute să-şi dezvolte afacerea, însă acest lucru nu s-a întâmplat”, regretă Dra- gomir Damian. „În prezent, noi încercăm să creăm o platformă de comunicare între producă- tori, procesatori şi magazine şi să organi- zăm nişte cursuri de formare pentru cei care vând în sectorul eco, pentru că retailul bio nu este ca oricare alt tip de vânzare”, mai spune acesta.

cei care vând în sectorul eco, pentru că retailul bio nu este ca oricare alt tip

BUSINESS FoCUS

căutăm producător şi procesator

„Nu ştiu de ce produsele româneşti sunt mai scumpe decât cele din afară”, se plân- ge, pe de altă parte, Alina Gottardi, direc- tor comercial la BIologistic&Distribution partener, una dintre marile reţele de distri- buţie a produselor eco în România. BIologistic, care a avut o cifră de afaceri de un milion de euro anul trecut şi susţine

că o va dubla anul acesta, deţine şi cinci ma- gazine de specialitate, dintre care două în Bucureşti, două la Iaşi şi unul în timişoara.

În 2010, prin reţea au fost distribuite

doar 7% produse româneşti. Anul acesta, magazinele Biomarkt ale reţelei au doar ceaiuri şi grâu boabe (pentru germinat), însă acesta e mai scump decât făina, arată Gottardi. „toamna trecută am găsit grâu

bio românesc foarte accesibil ca preţ, însă unde să-l macin? prefer să-l aduc din Ger- mania, gata procesat”, explică ea efectul lipsei procesatorilor.

La magazinul din timişoara este adusă

săptămânal o gamă diversificată de legume şi fructe din Viena, în general până în 500 de kilograme. BIologistic mai cumpără în sezon legume şi fructe de la un producător român, din Cenad.

agri
agri

din produsele exportate de

agricultorii români

sunt sub formă

de materii prime

de agricultorii români sunt sub formă de materii prime „Acest producător are însă tone de mor-

„Acest producător are însă tone de mor- covi, or, eu nu am nevoie decât de câteva zeci de kilograme. În mod normal, ar trebui să se gândească să livreze la nivelul cerinţe- lor, să vadă ce se cere pe piaţă şi să cultive ce trebuie”, mai arată Alina Gottardi. „La târgul Biofach din Germania ne-am exprimat dorinţa de a distribui produse ro- mâneşti prin reţeaua noastră, însă nu a venit niciun producător la noi. Ne mai ajută cei de la Ecoinspect (organism de certificare - n.r.) ca să ne spună cine s-a mai certificat”.

o posibilă explicaţie pentru preţurile

mai mari, arată Alina Gottardi, ar putea fi şi

faptul ca subvenţiile pentru produsele agri- cole româneşti sunt cu mult mai mici decât pentru produsele din ţările vestice. În opinia reprezentantei Biologistic, producătorii eco români pătrund foarte greu în supermarketuri din cauza condiţiilor im- puse. Aceştia trebuie să asigure cantităţi su- ficient de mari, în flux continuu şi să suporte şi o parte din perisabilităţi, în condiţiile în care produsele eco sunt oricum mai perisa- bile decât cele tratate cu pesticide.

Oul eco s-a impus pe piaţa internă

Există însă şi cazuri în care producţia eco se vinde integral pe piaţa din Româ- nia. Excepţia care confirmă regula este Ioan pop, patronul fermei de ouă ecologice popAvi din zona Clujului. Compania pro- duce 45.000 de ouă pe lună, cantitate care se vinde în întregime prin reţelele Auchan, Real şi Carrefour din vestul şi nordul ţării, dar şi la magazinele locale.

Ioan pop a intrat în supermarketuri din 2009, ajutat, se pare, şi de campania orga- nizaţiei Vier pfoten legată de ouăle prove- nite de la găinile crescute în baterii. Recent, popAvi a deschis a doua fermă de păsări, ridicând la 4.500 numărul „găi- nilor fericite” crescute la sol şi hrănite cu boabe de calitate. Ioan pop admite că, în relaţia cu supermarketurile, normele sunt destul de dure, „iar ca producător îţi rămâ- ne destul de puţin”.

normele sunt destul de dure, „iar ca producător îţi rămâ- ne destul de puţin”. 10 GREEN
normele sunt destul de dure, „iar ca producător îţi rămâ- ne destul de puţin”. 10 GREEN

Toamna trecută am găsit grâu bio românesc foarte accesibil ca preţ, însă unde să-l macin? Prefer să-l aduc din Germania, gata procesat.

alina gottardi director comercial Biologistic

„ alina gottardi director comercial Bio logistic nă, biscuiţi, vin, destul de limitată deoarece sunt

nă, biscuiţi, vin, destul de limitată deoarece sunt puţini producători certificaţi”, arată Nicoleta Micu, Managing partner Bio Ma- nia SRL. În acest moment, provocarea cea mai mare a magazinului constă în „distribu- irea celor mai bune produse bio din on-line către magazinele convenţionale, asigurând în acest fel un acces comod şi rapid către aceste produse”. Magazinul on-line s-a deschis în 2008, obţinând certificare de la AUStRIA BIo GARANtIE.

tot el admite însă că, deocamdată, magazinele de specialitate nu pot absorbi aceste cantităţi. Cum vinzi pe piaţa româ- nească ouă cu 25%-30% mai scumpe? „De când am început această afacere, în 2004, am dus o constantă campanie de promova- re”, dezvăluie Ioan pop secretul succesului.

ce găsim în magazinele de profil?

La magazinul pukka Food, din Bucu- reşti, în jur de 35% din produsele de pe

Food, din Bucu- reşti, în jur de 35% din produsele de pe raft sunt româneşti. printre

raft sunt româneşti. printre acestea, miere, gem, ouă, lactate, legume, suc de mere, za- cuscă, tofu, paste vegetale, biscuiţi, făină, ulei, vin şi palincă. Magazinul a fost certi- ficat ecologic în primii doi ani, însă, din ca- uza crizei, a trebuit să-şi restrângă la maxi- mum cheltuielile şi a renunţat la certificare. „De un an, vânzările s-au plafonat la un ni- vel nesatisfăcător, care ne permite doar să existăm cu un efort considerabil şi nu să ne dezvoltăm”, mărturiseşte Ileana Muntean, asociat şi manager la pukka Food. pentru magazinul său, cea mai mare provocare o reprezintă „legislaţia stufoasă, schimbătoare, îngrăditoare şi, pe alocuri, absurdă”, dar şi previzionarea şi dimensio- narea comenzilor având în vedere termene- le de expirare a produselor. În magazinul virtual Biomania.ro, oferta de produse româneşti variază în funcţie de sezon. „De exemplu, din iunie până în sep- tembrie-octombrie avem legume şi verde- ţuri bio proaspete româneşti, şi atunci pon- derea creşte spre 10%-20%. permanent, oferta românească include ouă, miere, făi-

Dar în supermarketuri?

În hipermarketurile Cora din Bucureşti am găsit cea mai mare varietate de produse eco, o bună parte din ele de producţie in- ternă. Astfel, de pe rafturi putem alege ouă eco produse de SC ouă de Ţară SRL, lapte, şvaiţer, caşcaval şi cremă de brânză eco La Dorna, făină albă şi făină neagră eco de la SC Dobrogea din Constanţa şi ceaiuri bio de la plafar. Dintre produsele importate: orez bio Scotti, iaurturi şi lapte Sobekke, branză, lapte şi iaurt Andechser Natur, unt bio pre- sident, Bio Băutura de la provamel şi o gamă largă de lactate, paste şi sosuri Bio Nature. La Carrefour, în afara produselor lactate bio de la La Dorna şi de la Andechser Natur, oferta se restrânge pe un raft special. Aici găsim importuri din Franţa, via reţeua Car- refour, care includ cafea arabică, suc de ro- şii, amestec legume, biscuiţi, dulceţuri, soia, oţet, porumb şi file somon AGIR. Şi magazinele din reţeaua MicRo comer- cializează de câteva luni lactate Sobekke şi Andechser Natur.

magazinele din reţeaua MicRo comer- cializează de câteva luni lactate Sobekke şi Andechser Natur.  GREEN

StUDIU

MagazinulMagazinulMagazinul bio,bio,bio,
MagazinulMagazinulMagazinul bio,bio,bio,

ooo afacereafacereafacere dedede familiefamiliefamilie

o o afacere afacere afacere de de de familie familie familie „Afacerea bio” este una restrânsă
o o afacere afacere afacere de de de familie familie familie „Afacerea bio” este una restrânsă

„Afacerea bio” este una restrânsă ca număr de angajaţ i necesari, fiind de cele mai multe ori o afacere de familie, arată primul studiu care s-a aplecat asupra zonei de retail a produselor certificate. Studiul, realizat de cult market Research în iunie-august 2010, relevă faptul că piaţa produselor eco din România reprezintă aproximativ 1% din piaţa bunurilor de larg consum , iar circa 80% din acestea provin din impo rt.

TExT DE ALINA p OpEScu

12 GREEN REpoRt

euro, d imen- bio în u n mai şi hi- pu- o pi- s au
euro,
d
imen-
bio în
u n
mai
şi
hi-
pu-
o pi-
s au
e ste
te (legume

de savoare precum şi cele cosmetice sau de- tergenţii, sunt produsele disponibile în toate magazinele bio din Bucureşti. Pe poziţia a doua, ca şi disponibilitate în magazine, se regăsesc produsele uscate şi se- mipreparate, iar la mică distanţă se situează produsele food-fresh (carne, ouă, legume şi fructe) şi băuturile nonalcoolice.

tuau între 40.000 şi 350.000 de variaţia rezultând şi în funcţie de siunea investiţiei iniţiale. Primele businessuri cu produ se

investiţiei iniţiale. Primele businessuri cu produ se România s-au dezvoltat începâ n d cu anul 2008,

România s-au dezvoltat începâ n d cu

anul 2008, când a fost deschis

magazin bio în Timişoara. Pân ă în 2010 s-au deschis aproximati v

zece magazine în Bucureşti, cât e -

va zeci de magazine on-line, iar

mulţi retaileri au înfiinţat raioa n e cu

produse bio în supermarketuri permarketuri.

studi u lui,

prin această cercetare s-a urmărit

nerea faţă în faţă a experienţelor c o-

mercianţilor de produse bio şi a niilor consumatorilor (utilizatori

non-utilizatori de astfel de prod us e). Totodată, studiul a urmărit şi po n de- rea produselor româneşti pe raft ur ile magazinelor.

Potrivit realizatorilor

„Concluzia noastră generală

că legătura dintre comercianţi şi p ro- ducătorii autohtoni încă nu este f o arte puternică”, a explicat pentru „ G reen Report” Paul Acatrini, managing p artner la Cult Market Research. Asta şi p entru că, arată el, producătorii români, m a i ales cei

care furnizează produse proaspete (legume

şi fructe) nu au o producţie constantă, iar uneori distanţele de la ferme la magazinele din oraş sunt foarte mari.

Bebeluşii eco fac legea în magazine

Potrivit aceluiaşi studiu, există anumite produse care se regăsesc în toate magazinele cuprinse în cercetare, indiferent de specifi- cul fiecăruia dintre ele. Astfel, produsele pentru be- beluşi şi co- pii, produsele

GREEN REpoRt 13
GREEN REpoRt
13

Chiar dacă o afacere în domeniu nu est e considerată profitabilă, managerii maga - zinelor bio apreciază totuşi că trendul est e crescător, pe o piaţă încă foarte tânără, arat ă studiul intitulat „Piaţa produselor bio di n România”. La nivelul anului trecut, număru l de angajaţi dintr-un magazin de specialitat e se situa de la 2-3 persoane până la 20-25 d e persoane. Acelaşi studiu arată că cifrele de afaceri în 2009 pentru magazinele de profil se si-

StUDIU

Foto: BIOlogistic
Foto: BIOlogistic

produsele româneşti nu au flux constant

Majoritatea produselor comercializate în magazine bio provin din import, respec- tiv între 70-80% dintre produsele comerci- alizate. Dintre acestea, cele mai multe sunt achiziţionate de la alţi importatori, un mic procent fiind importat de magazinul care le şi comercializează. Principalele ţări de achiziţie a acestor produse sunt Germania, Franţa, Austria, şi

Italia şi Grecia. Pentru puţinele produse au- tohtone pe care le putem găsi în magazinele

de profil, zonele de provenienţă sunt:

clientul eco-fidel

Comercianţii de produse bio estimează că acest tip de produse reprezintă numai 5% din totalul coşului zilnic al unei familii care încearcă să adopte un stil de viaţă bio. Există însă şi consumatori cu obiceiuri de cumpărare „de tip supermarket” care se aprovizionează la un anumit interval de timp cu cantităţi mai mari, aceştia făcând parte din categoria consumatorilor avizaţi, care ştiu exact ce doresc să cumpere. Ponderea vânzărilor către clienţii fideli pentru anumite magazine bio este foarte mare, peste 60% dintre cei care cumpără o dată revenind ulterior.

provocările retailului bio

Potrivit aceluiaşi studiu, în acest moment comercianţii de produse bio trebuie să facă faţă problemelor legate de: lipsa producători- lor autohtoni, numărul scăzut de importatori, lipsa finanţării, nereglementarea unor modele de aprovizionare, slaba informare a celor mai mulţi consumatori şi, în principal, lipsa unei mase critice suficiente de consumatori. Atât începerea unei afaceri bio, cât şi dezvoltarea celor existente trebuie să se ba- zeze pe analize şi studii de piaţă solide, care să îi ajute la elaborarea sau îmbunătăţirea planului de afaceri, a strategiei de comuni- care şi, în cele din urmă, la cucerirea consu- matorului.

Bu- sau pre- unui pier- când
Bu-
sau
pre-
unui
pier-
când

cureşti, Timişoara, Suceava, Cluj, Sibiu Buzău. Oferta de alimente proaspete bio,

cum fructele şi legumele sau produsele l acta-

te, este foarte scăzută din cauza lipsei

flux constant de aprovizionare, a costu rilor

de depozitare şi a cererii fluctuante pe ntru acest gen de produse. De asemenea, co mer-

cianţii de produse bio sunt de părere că derile de 25-30% sunt inevitabile atunci se comercializează produse proaspete.

14 GREEN REpoRt

Valeriu tabără:

„În„În 1010 ani,ani, putemputemputem dubladubladubla suprafeţelesuprafeţelesuprafeţele agricoleagricole eco”eco”

suprafeţele agricole agricole eco” eco” N umaiumaiu dindin agriculturăagriculturăă ecoe nu se
suprafeţele agricole agricole eco” eco” N umaiumaiu dindin agriculturăagriculturăă ecoe nu se
suprafeţele agricole agricole eco” eco” N umaiumaiu dindin agriculturăagriculturăă ecoe nu se
N umaiumaiu dindin agriculturăagriculturăă ecoe nu se poate trăi,, agriculturiiagriculturiiagriculturiiagri
N umaiumaiu
dindin agriculturăagriculturăă
ecoe
nu se poate trăi,,
agriculturiiagriculturiiagriculturiiagri
şişişi dezvoltăriidezvoltărdezvoltăriirii
carecarecare salutăsalutăsalută însăînsăînsă avântulavântulavântull pepepepe carecarecarecare
âtt
priveştepriveştepriveşte nivelulnivelulnivelul subvenţiilor,subvenţiilor,subvenţiilorr,
E, dar căcă
acesteaacesteaacestea vorvorvor creştecreştecreşte dedede lalala anul.anul.anull.
e ani,

INTERvIu DE mIhAELA pAvNuTEScu

Agricultura românească are în prezent 4.300 de operatori certificaţi ecolo- gic, care cultivă pe o suprafaţă totală de 260.000 de hectare de teren. La ce nivel de dezvoltare apreciaţi că ne aflăm în pre- zent, în acest domeniu, comparativ cu sta- tele membre uE? La nivel mondial, ne situăm în primele 20 de state, din punctul de vedere al producţiei agricole, iar, în Uniunea Europeană, ne cla- săm printre primele zece ţări şi ca suprafaţă, şi ca export de produse ecologice. Exportăm cu predilecţie în Germania, Franţa sau Marea Britanie, acestea fiind, până acum, cele mai bune pieţe de desfacere a produselor ecolo- gice româneşti. Iar, dintre produsele ecologice exportate de România, mierea este cea mai căutată în străinătate. Aş aminti mierea de salcâm, de tei, de zmeură sau de plante medicinale. În afară de miere, sunt foarte căutate produsele româneşti din zonele de munte, care pot fi încadrate foarte bine în categoria produselor ecologice.

credeţi că agricultura eco poate deveni o soluţie sustenabilă şi viabilă, care să asi- gure integral necesarul de hrană al Româ- niei? Sau consideraţi că aceasta trebuie să funcţioneze alături de alte tipuri de agri- cultură? Numai din agricultură ecologică este im- posibil să trăiască o ţară, iar cei care avan- sează astfel de ipoteze sunt mai mult decât optimişti. Însă, alături de celelalte sisteme agricole, agricultura ecologică reprezintă o agricultură de nişă, puternică, şi poate ocu- pa segmente importante de piaţă. Dar este imposibil să hrănim o ţară numai cu alimen- te ecologice. În acelaşi timp, trebuie să mai luăm în calcul şi faptul că trebuie să produ- cem din ce în ce mai multă hrană, deoarece una dintre probleme mari ale omenirii ră- mâne totuşi cantitatea redusă de produse agricole. peste 1,2 miliarde de oameni de pe planetă suferă în acest moment de foame, iar numărul lor este în creşte. pe aceşti oameni nu-i poţi hrăni numai cu alimente ecologice, deoarece numai şi faptul că, în acest tip de culturi, este interzisă folosi- rea pesticidelor face ca producţia la hectar să fie mult mai mică decât cea obţinută în agri- cultura convenţională.

SuBvENŢIILE vOR cREŞTE

Agricultorii români primesc de anul aces- ta subvenţii pentru culturile eco. mulţi producători se plâng însă că subvenţiile negociate de ministerul Agriculturii la comisia Europeană sunt foarte mici com- parativ cu cele primite de agricultorii din alte state uE, spre exemplu Franţa, ceea ce le reduce din start competitivitatea pe piaţa internă sau europeană. cum comen- taţi? Subvenţiile pentru agricultura ecologică acordate fermierilor din România sunt în creştere, se acordă pentru al doilea an conse- cutiv, iar valoarea lor, în 2011, este de peste 3 milioane de euro, sumă care, pe viitor, va creşte.

s
s

milioane de euro

este valoarea

subvenţiilor pentru

agricultura eco,

în anul 2011

valoarea subvenţiilor pentru agricultura eco, în anul 2011 În primul rând, vor fi ajutate fermele mici,

În primul rând, vor fi ajutate fermele mici, deoarece reprezintă o zonă în care agricultura ecologică se poate extinde. În aceste ferme se va ţine cont şi de protecţia mediului înconju- rător, dar şi de calitatea produselor care vor fi certificate ecologic. Sumele acordate fer- mierilor eco nu sunt mici. trebuie să privim această problemă în contextul valorii subven- ţiilor acordate tuturor agricultorilor şi să nu uităm că România, în comparaţie cu celelalte state comunitare, a intrat mult mai târziu în Uniunea Europeană. La nivel de fermă eco, subvenţiile acorda- te sunt în funcţie de hectarele care se află în exploatare. Astfel, pentru o fermă care are, de exemplu, 20 de hectare, subvenţiile acordate sunt în valoare de 2.000 de euro. Este vorba despre o fermă care are produse vegetale, de- oarece pentru fermele de animale subvenţiile se acordă separat. Astfel, suma acordată în sistem de agri- cultură ecologică, pentru hectar cultivat, se ridică la aproximativ 500 de euro. pe lângă

INtERVIU

aceşti bani, se mai acordă subvenţii şi pentru protejarea mediului.

În urma unei analize realizate de Green Report”, am constatat că pe piaţa ecologi- că din România nu s-au creat, încă, legă- turi fireşti între producători, distribuitori şi magazinele de specialitate. Are în vede- re ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale o strategie menită să înlesnească aceste contacte, pentru ca producătorii să aibă unde să-şi desfacă produsele? Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Ru- rale este aşezat în ultimele luni şi pe zone de piaţă, deşi nu are aceste atribuţii. Am încercat însă, împreună cu colegii din parlament, încă de pe vremea când eram pre- şedintele Comisiei de Agricultură, să facem legi prin care produsele ecologice să se regă- sească într-o mai mare proporţie în marile lanţuri de magazine. Cred însă că producătorii ar trebui să-şi deschidă o reţea proprie de magazine, lucru care i-ar ajuta mult să-şi desfacă produsele, bineînţeles în paralel cu îmbunătăţirea acce- sului lor în magazinele mari. Ei trebuie să se organizeze, să-şi deschidă puncte de desface- re proprii, iar ceea ce putem noi să facem este să-i sprijinim.

Nu vREm INTERmEDIARI

credeţi că târgurile reprezintă o soluţie pentru promovarea produselor ecologice din România? Dacă da, consideraţi că este nevoie de o certificare eco a târgurilor, astfel încât consumatorii să fie asiguraţi că ce cumpără nu sunt, de fapt, produse naturale” sau tradiţionale”? Aceste târguri sau expoziţii reprezintă un beneficiu în promovarea produselor ecologi- ce şi, un lucru foarte important, producătorii pot lua contact direct cu consumatorii. Este foarte important însă să fie menţinută o şta- chetă ridicată atât în ceea ce priveşte calita- tea produselor ecologice, cât şi a brandului respectiv. Ce-i drept, în unele dintre aceste târguri mai apar şi intruşi, însă producătorii eco tre- buie să-şi respecte elementele de certificare şi să fie prezenţi numai cu produse certificate.

INtERVIU

Aceste târguri reprezintă însă un început şi nu cred că e cazul, deocamdată, să instituim reguli prea stricte în ceea ce priveşte accesul produselor tradiţionale, de exemplu. trebuie să respectăm însă regulile pe care le avem, în ceea ce priveşte producţia ecolo- gică, iar, treptat-treptat, producătorii români să ofere cumpărătorilor siguranţa că respectă standardele. Aceste târguri ar trebui, la rân- dul lor, certficate eco, dar orice certificare înseamnă bani în plus, iar aceste noi taxe ar duce la creşterea preţurilor care, în cazul pro- duselor eco, sunt destul de ridicate. trebuie

Pe aceste pieţe nu trebuie să mai apară intermediari. Producătorii ecologici sau reprezentanţii lor trebuie să vină direct cu produsele şi să se creeze astfel un autocontrol.

să găsim totuşi formele prin care astfel de pie- ţe să fie sprijinite şi prin alte mijloace, inclusiv de către administraţiile locale. pe aceste pieţe nu trebuie să mai apa- ră intermediari. producătorii ecologici sau reprezentanţii lor trebuie să vină direct cu produsele şi să se creeze în acest fel astfel un autocontrol.

pedologii români susţin că solurile noas- tre, deşi se pretează la agricultura eco în proporţie de 90%, sunt dezechilibrate în anumite substanţe. Acest dezechili- bru poate fi acoperit cu gunoi de grajd, în cazul agriculturii eco, însă acest îngrăşă- mânt este insuficient. Ar putea să existe şi alte soluţii? Una dintre soluţii este tipul de agricultu- ră verde. În această variantă, terenurile pot fi cultivate alternativ, cu anumite tipuri de plante ce pot fi transformate în îngrăşăminte naturale. În asolamentele mari poţi să mergi foarte bine pe culturi verzi care pot fi trans- formate în îngrăşăminte organice. Există câ-

teva tipuri de plante care se pretează foarte bine la acest proces. Dintre ele aş aminti fa- celia, rapiţa sau o serie de leguminoase pentru boabe, cum ar fi muştarul.

cum vedeţi agricultura ecologică din Ro- mânia peste 10 ani? peste 10 ani, am putea să dublăm suprafe- ţele pe care se practică agricultură ecologică. Acestea ar putea să ajungă la 8% -10% din totalul terenului arabil din România, având în vedere că, în prezent, ponderea agricultu- rii ecologice, în ţara noastră, este de 4%-5%. Există zone, în special cele montane sau cele care au anumite restricţii naturale, ce pot fi exploatate, cu rezultate foarte bune, în sistem ecologic. Zonele cu restricţii naturale, în care nu pot fi folosite pesticidele, trebuie exploa- tate totuşi în mod natural, deoarece, dacă sunt lăsate la voia întâmplării, pot dispărea anumite specii sau habitate. Iar aceste tere- nuri pot fi reechilibrate tocmai prin practi- carea anumitor tipuri de agricultură, inclusiv cea ecologică.

reechilibrate tocmai prin practi- carea anumitor tipuri de agricultură, inclusiv cea ecologică.  18 GREEN REpoRt

VoCEA SpECIALIStULUI

din solurile României au potenţial ecologic
din solurile
României
au potenţial
ecologic

Straturile de pământ din România sunt în proporţie de 90% apte pentru practicarea agriculturii organice. potrivit specialiştilor în pedologie, această şansă există şi datorită faptului că, în ultimii 20 de ani, terenurile agricole nu au mai fost tratate cu fertilizanţi artificiali sau cu pesticide. Lipsa chimicalelor din sol nu este însă singura condiţie ca pământul să rodească eco. practicile agricole „verzi” urmăresc şi menţinerea sau îmbunătăţirea sănătăţii solului, iar cea mai bună metodă s-a dovedit a fi cea veche de când lumea - folosirea gunoiului de grajd.

TExT DE mIhAELA pAvNuTEScu

- folosirea gunoiului de grajd. TExT DE mIhAELA pAvNuTEScu Terenuri dezechilibrate în azot şi fosfor În

Terenuri dezechilibrate în azot şi fosfor

În România, această suprafaţă imensă, de 90%, din terenurile propice agriculturii eco nu este exploatată nici pe departe la în- treaga ei capacitate. Impedimentele sunt, în primul rând, de ordin financiar. Apoi, chiar solurile ridică piedici, de- oarece, paradoxal, nefiind tratate chimic, sunt dezechilibrate, sărace în azot, fosfor sau în alte elemente chimice vitale pentru culturile de orice tip. „Solurile româneşti sunt curate, în cea mai mare parte lipsite de chimicale şi me- tale grele. Însă sunt dezechilibrate, iar ca să echilibrezi un sol ai nevoie, uneori, şi de 20 de ani. De exemplu, 6,3 milioane de hec-

tare sunt sărace în fosfor, iar 870.000 de hectare au nevoie de azot pentru a redeveni fertile, pe lângă alte 7.500 de milioane de hectare care sunt deficitare, la rândul lor, în diverse alte substanţe nutritive sau mi- nerale”, explică Mihail Dumitru, directorul Institutului de Pedologie şi Agrochimie N. Dimo din Bucureşti.

Gunoiul de grajd, un fertilizator eco insuficient

Azotul, fosforul, potasiul sau magne- ziul se află în sol în cantităţi mult mai mici decât necesarul plantelor, iar, pentru asta, în special în agricultura eco, sunt necesare

20 GREEN REpoRt

îngrăşăminte organice de zeci ori sute de kilograme la hectar. Ideal, potrivit specialiştilor, este gu-

îngrăşăminte organice de zeci ori sute de kilograme la hectar. Ideal, potrivit specialiştilor, este gu- noiul de grajd. Dar şi la capitolul creşterea animalelor România este codaşă. Acest îngrăşământ natural este greu de găsit ori, când se mai află la îndemâna agricultorilor, aceştia nu au utilaje suficiente să-l împrăş- tie pe câmp. „Ca să faci agricultură ecologică trebuie să ai la îndemână multe lucruri. Românii însă nu au bani suficienţi nici să lucreze pa- mântul, nici să-l fertilizeze şi nu sunt ajutaţi de stat nici să-şi comercializeze produsele. Ca să îngraşi pământul în mod natural ai ne- voie de gunoi de grajd şi de vite care să fie hrănite curat. Furajele pentru animale tre-

buie să fie procurate de pe terenuri netra- tate chimic. Este un întreg lanţ care trebuie respectat ca să produci alimente bio, iar, dacă te abaţi, rişti să compromiţi recolta”, mai spune Mihail Dumitru.

260.000 de hectare este suprafaţa agricolă cultivată în regim

de hectare este suprafaţa agricolă cultivată în regim ecologic, în România Solurile, verificate la sânge de

ecologic, în România

Solurile, verificate la sânge de certificatori

Producătorii ecologici trebuie să se înregistreze la Ministerul Agriculturii în fiecare an. Procedura este reglementată prin Ordinul nr. 219/2007 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică, iar comercializarea produselor ecologice se face numai de co- mercianţi înregistraţi. Această procedură prin care este permi- să practicarea agriculturii eco presupune, mai întâi, verificarea calităţii solului de că- tre specialişti, dacă acesta este sau nu apt pentru culturi organice, şi o perioadă de conversie, de doi ani, timp în care terenul agricol este pregătit pentru obţinerea cul- turilor eco. Specialiştii iau probe de sol şi verifică periodic dacă sunt îndeplinite condiţiile impuse pentru obţinerea culturilor bio. Printre condiţii se numără lipsa chi- micalelor de orice fel, inclusiv cele pentru combaterea dăunătorilor sau a buruienilor. Este permisă, în schimb, folosirea îngrăşă- mintelor certificate bio sau a gunoiului de grajd, de o anumită calitate. O altă regulă este respectarea procesului de producţie care implică inclusiv practici ecologice de ambalare şi depozitare ale pro- duselor.

programe de exploatare şi conservare a solurilor

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale derulează o serie de programe pen- tru conservarea şi exploatarea solurilor.

Aceste programe asigură supravegherea, evaluarea şi avertizarea cu privire la calita- tea solurilor pe baza unui sistem informa- ţional, a unei baze de date la nivel naţional şi oferă măsuri de protecţie şi ameliorare a terenurilor agricole, cât şi măsuri cu privire la utilizarea eficientă şi durabilă a solului. Printre obiectivele acestor programe se numără refacerea potenţialului biologic al solurilor, menţinerea sau reintroducerea în circuitul agricol a terenurilor destinate culturilor agricole ori realizarea sistemului naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultură, cât şi implementarea Progra- mului naţional de ameliorare a solurilor.

românia foloseşte puţine îngrăşăminte chimice

Agricultorii din România folosesc cantităti mici de îngrăşăminte chimice comparativ cu media eu- ropeană, fapt ce reduce producti- vitatea la hectar, dar înlesneşte re- conversia terenurilor agricole către agricultura ecologică. Consumul de îngrăşăminte chimi- ce în 2009 se află într-o uşoară creştere faţă de anii precedenţi, ajungând la 426.000 de tone faţă de 387.000 de tone, în 2007. Din- tre acestea, 296.000 de tone sunt îngrăşăminte azotoase, 100.000 de tone, pe bazaă de fosfaţi, iar 30.000 de tone, îngrăşaminte po- tasice. Potrivit Raportului pe 2010 privind ponderea suprafeţelor ex- ploatate în regim ecologic, realizat de Ministerul Agriculturii, în Româ- nia se cultivă eco pe o suprafaţă de 260.000 de hectare, reprezentând 1,86% din totalul suprafeţelor agri- cole (14,8 mil. ha). La nivel european, raportul mediu e de aproape 4%. Ministerul Agri- culturii estimează că, până în 2015, vor fi cultivate ecologic 754.000 de hectare.

HoW It'S MADE

un militar de carieră ieşit la pensie a decis să-şi valorifice timpul liber investind într-o afacere pe cât de utilă, pe atât de relaxantă. La 15 kilometri de Bucureşti, marin Dumbravă şi-a deschis o microfermă unde cultivă legume certificate bio pe care le vinde clienţilor care s-au săturat de gustul fad al roşiilor de la supermarket.

TExT DE cARmEN ALBIŞTEANu

microferma bio,

o afacere sănătoasă şi la îndemână

totul a început în urmă cu 5-6 ani, când Marin Dumbravă a cultivat lucernă pe te- renul său de aproape un hectar situat în co- muna Joiţa, din Ilfov. Apoi, a plantat câţiva pomi fructiferi, viţă-de-vie, fructe de pădu- re şi legume. Bărbatul a plecat de la dorinţa de a pune pe masa familiei doar legume să- nătoase, crescute fără pesticide, iar pentru cei care i-au devenit clienţi aplică acelaşi principiu. A discutat cu fiul său, student la Agronomie, şi au stabilit exact ce vor pune în grădină şi în coşurile pentru clienţi. „Înainte, când mâncam ceva, imediat simţeam că mă doare ficatul. Legumele nu aveau niciun gust. Acum, în fiecare seară îmi fac o salată de castraveţi din grădină şi nu mai am nicio problemă”, povesteşte el. Acum, fermierul cultivă roşii, vinete, salată, ceapă, morcovi, conopidă, ardei,

castraveţi, fructe de pădure şi multe altele, în funcţie de sezon. Seminţele pe care le foloseşte sunt de import, deoarece în Ro- mânia nu se produc seminţe cu certificat bio. La microferma lui nu este ca la super- market: roşiile nu se coc de pe o zi pe alta şi nici ardeii nu se fac în toiul iernii. În fi- ecare sezon, microferma produce legume specifice. Iarna, când oferta nu este la fel de generoasă, clienţii primesc şi murături, vinete coapte şi congelate sau diverse alte tipuri de legume conservate.

10.000 de euro

a investit Marin Dumbravă

legume conservate. 10.000 de euro a investit Marin Dumbravă în microfermă „Natura cere înapoi 30%” „Agricultura

în microfermă

10.000 de euro a investit Marin Dumbravă în microfermă „Natura cere înapoi 30%” „Agricultura bio înseamnă

„Natura cere înapoi 30%”

„Agricultura bio înseamnă să fie un echilibru în natură. 30% din tot ce se pro- duce trebuie să cedezi înapoi naturii, sunt pierderi. Aici se creează un adevărat eco- sistem: sunt insecte, fluturi, broaşte, dar nu ne deranjează, pentru că toate au rolul lor. Ne luptăm cu buruienile în schimb. probabil, buruienile vor fi ultimele specii care vor dispărea de pe pământ”, glumeşte Marin Dumbravă. pentru că a refuzat „ajutorul” chimica- lelor, agricultorul trebuie să se ajute singur, muncind de dimineaţa până seara: udă gră- dina, smulge buruienile, construieşte valuri de pământ, îngrijeşte răsadurile şi pomii, aeriseşte solarul, face coşuri cu produse şi

22 GREEN REpoRt

livrări pentru clienţi şi câte şi mai câte. Anul trecut a încercat să vândă legumele în piaţa Drumul taberei. N-a avut succes. Lumea trecea pe lângă taraba lui, auzea că ardeii sunt 100% naturali, dar îi cumpăra pe cei de la tarabele alăturate - mari, graşi, rotunzi ca în fotografii. Aşa că renunţat rapid să mai concureze cu legumele „de carton” şi a găsit alte căi de a-şi vinde produsele. Şi-a făcut un site cu date de contact, de unde îi vin o bună parte dintre clienţi. Ei fac comenzi, iar bărbatul le livrează. Unul dintre clienţii fideli este tocmai din Braşov, povesteşte Marin Dumbravă. De asemenea, o dată pe săptămână, băr- batul aduce legumele comandate de clienţi într-o zonă din Drumul taberei. Începând din luna martie, a lansat şi un program pentru clienţii fideli: semnează cu aceştia contracte prin care stabileşte să le furnizeze câte un coş cu legume şi fructe bio pe săptămână, la preţul de 30 de lei. Clienţii permanenţi au prioritate, iar asta îl ajută şi pe fermierul bio să-şi planifice culturile.

cât este afacere şi cât este pasiune?

De când s-a apucat de agricultură, Ma- rin Dumbravă recunoaşte că nu mai are prea mult timp liber. toată ziuă are de lucru la fermă şi face livrări, dar seara şi-o dedică lecturilor de specialitate. Citind ce au scris specialişti străini des- pre agricultura ecologică, el a ajuns la con-

cluzia că a intrat într-o afacere de viitor. „Gustul bun îl dă munca grea”, spune bărbatul. până acum, investiţia în micro- fermă s-a ridicat la 10.000 de euro, din care cea mai mare parte a fost preţul siste- mului de irigaţii.

Gustul bun îl dă munca grea.

marin dumBravĂ

„ Gustul bun îl dă munca grea. „ marin dumBrav Ă pe viitor, Marin Dumbravă intenţio-

pe viitor, Marin Dumbravă intenţio- nează să se extindă şi să sape un mic heleş- teu, pentru a atrage broaştele şi insectele, însă nu ştie exact când îşi va permite să cumpere din terenul din jur. Deocamdată nu are profit, însă îşi propune să ajungă „pe zero” anul acesta cu microafacerea. „o fermă bio nu este o afacere din care să te aştepţi să scoţi bani a doua zi. Eu încă nu am făcut profit. Şi este foarte multă muncă fizică - iarna în frig, vara în soare - cere multă organizare şi migală. Dar mă bucur că am clienţi fideli foarte mulţumiţi, care se simt foarte bine de când mănâncă sănătos. Cine intră într-o afacere de genul ăsta ar trebui să fie pasionat de natură şi de munca în aer liber”, mai spune Marin Dumbravă. El îi încurajează pe toţi românii care au puţin pământ să cultive legume bio, dacă nu pentru a transforma asta într-o afacere, atunci măcar pentru consumul propriu.

bio, dacă nu pentru a transforma asta într-o afacere, atunci măcar pentru consumul propriu . 
bio, dacă nu pentru a transforma asta într-o afacere, atunci măcar pentru consumul propriu . 
bio, dacă nu pentru a transforma asta într-o afacere, atunci măcar pentru consumul propriu . 

LEGISLAŢIE

cum poţi deveni fermier eco

Agricultura ecologică impune respectarea unor standarde stricte de producţie, însă, în pofida constrângerilor, piaţa acestor produse câştigă tot mai mulţi adepţi. După ce a devenit un trend puternic în uE, piaţa produselor bio începe să se dezvolte şi în România. consumatorii se orientează către alimentele sănătoase, chiar dacă au un preţ mai piperat, iar certificarea ecologică este un instrument de marketing eficient ce garantează calitatea. pentru agricultorii ecologici care se gândesc să-şi certifice afacerea, „Green Report” pune la dispoziţie informaţii despre principalele etape ale procesului de certificare.

despre principalele etape ale procesului de certificare. TExT DE RALucA pETREScu entru obţinerea şi comerci-

TExT DE RALucA pETREScu

entru obţinerea şi comerci- alizarea produselor ecolo- gice care poartă etichetele şi siglele specifice, producăto- rii trebuie să parcurgă un proces strict. Acesta începe cu mult îna- inte de cultivarea propriu-zisă a cerealelor, legumelor sau fructelor ecologice. Astfel, înainte de a obţine produse agri- cole ce pot fi comercializate cu menţiunea ,,produs ecologic” exploataţia trebuie să parcurgă o perioadă de conversie, de mini- mum doi ani.

24 GREEN REpoRt

Fără OmG-uri şi pesticide

În etapa de producţie, la o fermă eco- logică se interzice utilizarea organismelor modificate genetic (oMG-uri şi derivatele acestora), a fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere, a hormonilor şi antibioticelor. În etapa de procesare a alimentelor se restricţionează folosirea aditivilor, a sub- stanţelor complementare şi a substanţelor chimice de sinteză folosite la prepararea alimentelor ecologice. pe durata întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în le- gislaţia comunitară şi naţională. Ei trebuie să-şi supună activitatea unor vizite de in- specţie, realizate de organisme de inspecţie şi certificare, în scopul controlului confor- mităţii cu prevederile legislaţiei în vigoare privind producţia ecologică. toate acestea fac ca agricultura ecologi- că să aibă o contribuţie majoră la dezvolta- rea durabilă, la creşterea activităţilor eco- nomice cu o importantă valoare adăugată şi la sporirea interesului pentru spaţiul rural.

cine realizează certificarea?

Un prim pas în procesul de certificare

ganism de Inspec-

ţie şi Certificare (oIC), aprobat de Mi- nisterul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR). Acestea sunt în număr de 16, cu sedii în diferite oraşe ale ţării, iar lista lor, pre- cum şi datele de contact sunt disponibile pe website-ul Ministerului Agriculturii

(www.madr.ro).

este contactarea unui or

potrivit reprezentanţilor Asociaţiei EcoR partener, în această etapă, agricul- torii încheie un contract prin care se an- gajează să respecte regulamentul în ceea ce priveşte metoda de producţie ecologică, procesarea, comercializarea, depozitarea şi etichetarea produselor agroalimentare eco- logice. Al doilea pas este înregistrarea operato- rului la Direcţia pentru Agricultură şi Dez- voltare Rurală (DADR) de judeţ.

Acte necesare la înregistrare

pentru înscrierea la oIC, agricultorul trebuie să prezinte:

l contractul de inspecţie încheiat l copie după c.u.I. (în cazul persoane- lor juridice) sau o copie după actul de identitate B.I/c.I (în cazul persoanelor fizice) l Detalii despre structura fermei pentru înscrierea la DADR, agricultorul va avea nevoie de următoarele documente:

l contractul semnat cu OIc l Fişa de înregistrare în agricultura eco- logică (disponibilă pe site-ul mADR) Costurile pe care le implică certificarea unei afaceri ecologice variază în funcţie de tipul activităţii (producţie vegetală sau ani- malieră) şi de dimensiunea exploataţiei.

sau ani- malieră) şi de dimensiunea exploataţiei. cât durează procedura? Durata certificării variază în

cât durează procedura?

Durata certificării variază în funcţie de domeniul de activitate, de durata de conversie, ce poate fi recunoscută retro- activ sau prelungită în cazul contaminării cu produse neautorizate. În general, pro- cedura durează 2-3 ani în cazul produc- ţiei vegetale, între 6 săptămâni şi 12 luni pentru producţia animalieră (în funcţie de animale) şi aproximativ un an pentru pro-

ducţia apicolă. Fermierul trebuie să cu- noască istoricul câmpului, dacă s-au folosit produse chimice în anii anteriori, iar în caz de suspiciune se apelează la recoltarea de probe de sol în vederea unei analize la un laborator specializat. Aceste costuri sunt suportate de către fermier.

LEGISLAŢIE

ce paşi trebuie să parcurgă fermierii?

1 Să semneze un contract

cu un Organism de Inspecţie şi

Certificare

2 Să se înregistreze la DADR

3 Să parcurgă perioada

de conversie

4

Să respecte Regulamentul

în

vigoare

5

Să fie inspectaţi cel puţin

o

dată pe an

6

Să fie certificaţi de Organismul

de Inspecţie şi Certificare

de Organismul de Inspecţie şi Certificare d - Sigla „ae” atestă calitatea În România,
d -
d
-

Sigla „ae” atestă calitatea

În România, controlul şi certifi- carea produselor ecologice sunt asigurate în prezent de orga- nisme de inspecţie şi certificare private, aprobate de MADR.

În urma controalelor efectua- te de organismele de inspecţie şi certificare, operatorii care au respectat regulile de producţie vor primi certificatul de produs ecologic şi îşi vor putea eticheta produsele cu menţiunea ,,ecolo- gic”.

Eticheta ecologică atestă calita- tea produselor, are caracter se- lectiv, creşte competitivitatea şi este un instrument de marketing modern.

Pe eticheta aplicată unui produs ecologic sunt obligatorii urmă- toarele menţiuni: referire la pro- ducţia ecologică, siglele, numele şi codul organismului de inspec-

ing redientele produ- s ului au fost obţinu- te în conformitate cu metoda de producţie ecolo- gică şi produsul respectă regulile de producţie eco- logică. În plus, pro- d usul poartă numele prod ucătorului, proce- satorului sau vânzătorului şi numele sau codul organismu- lui de inspecţie şi certificare.

Una dintre condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea agriculturii ecologice o reprezintă promo- varea conceptului de agricultură ecologică în vederea conştien- tizării consumatorilor de avan- tajele consumului de astfel de produse, astfel încât aceştia să ofere un preţ mai mare pentru produse curate a căror calitate este garantată de un sistem de inspecţie şi certificare.

ţie şi certificare care a efectuat inspecţia şi a eliberat certifi- catul de produs ecologic.

Sigla „ae”, pro- prietate a MADR , garantează că produ-

sul, astfel etichetat, provine din agricultura ecologică şi este certificat de un organism de in- specţie şi certificare aprobat.

Dreptul de utilizare a siglei „ae” pe produsele, etichetele şi am- balajele produselor ecologice îl au producătorii, procesato- rii şi importatorii înregistraţi la MADR.

Consumatorii care cumpără pro- duse care poartă sigla naţiona- lă şi logoul comunitar pot avea încrederea că cel puţin 95% din

26 GREEN REpoRt

Logo suplimentar: frunza europeană sigla UE de agricultura ecologi- că oferă consumatorilor încrede- re în

Logo suplimentar: frunza europeană

Logo suplimentar: frunza europeană sigla UE de agricultura ecologi- că oferă consumatorilor încrede- re în ce

sigla UE de agricultura ecologi- că oferă consumatorilor încrede- re în ce priveşte originea şi ca- litatea alimentelor şi băuturilor, iar prezenţa acestei sigle pe ori- ce produs este o asigurare că a fost respectat Regulamentul UE

privind agricultura ecologică.

Din iulie 2010, logoul ecologic al Uniunii Europene este obli- gatoriu pentru toate produsele alimentare ecologice preamba- late din cadrul Uniunii Europene. Logoul se poate utiliza şi în mod voluntar pentru produsele eco- logice care nu sunt preambalate, fabricate pe teritoriul UE.

Logoul comunitar oferă recu- noaşterea produselor certificate ecologic în întreaga Uniune.

Termenul ,,Agricultură ecologică” este atribuit României de către Uniunea Europeană pentru definirea acestui
Termenul ,,Agricultură ecologică” este atribuit
României de către Uniunea Europeană pentru
definirea acestui sistem de agricultură şi este
similar cu termenii ,,agricultură organică”
sau ,,agricultură biologică” utilizaţi în alte
state membre.

organismele de certificare

târgu-mureş: BCS ÖKO-GARANTIE ROMÂNIA timişoara: QC&I bacău: SUOLO e SALUTE constanţa: ICEA ROMANIA bucureşti: ECOCERT S.R.L bucureşti: BIOS ITALIA SUCURSALA ROMÂNIA bucureşti: LACÓN PRIVATE INSTITUTE FOR QUALITY ASSURANCE AND CERTIFICATION OF ORGANICALLY PRODUCED FOODSTUFFS, GERMANIA, SUCURSALA BUCUREŞTI bucureşti: CERTIFICATION SERVICES INTERNATIONAL CSI GMBH GERMANIA SUCURSALA ROMÂNIA bucureşti: ECOGRUPPO – SUCURSALA BUCURESTI A ECOCERT ITALIA cluj-napoca: ECOINSPECT sighişoara: IMO CONTROL mureş: CERES HAPPURG GMBH SUCURSALA IERNUT ROMÂNIA Prahova: AGRECO R.F GÖDERZ GMBH GERMANIA SUCURSALA ROMÂNIA iaşi: BIOAGRICERT ITALIA SRL SUCURSALA ROMÂNIA ilfov: AUSTRIA BIO GARANTIE SUCURSALA ROMÂNIA ilfov: CERTROM

ITALIA SRL SUCURSALA ROMÂNIA ilfov: AUSTRIA BIO GARANTIE SUCURSALA ROMÂNIA ilfov: CERTROM GREEN REpoRt 27

CoVER StoRy

duce satul românesc în Uniunea Europeană
duce satul românesc
în Uniunea Europeană
c ând domnul petruş s-a hotărât, acum zece ani, să treacă la agricultura ecologică nu
c ând domnul petruş s-a hotărât, acum zece ani, să treacă la agricultura ecologică nu

când domnul petruş s-a hotărât, acum zece ani, să treacă la agricultura ecologică nu a avut prea multe de schimbat în rutina muncii câmpului. Tot aşa a semănat, a prăşit şi a cules, fără ierbicide sau îngrăşăminte chimice. Adică exact cum a apucat să înveţe agricultură la cAp-ul din comuna Ştefan cel mare, judeţul călăraşi, din 1984 încoace. Diferenţa s-a văzut, însă, la preţul cu care a vândut apoi cerealele, floarea-soarelui sau inul, în special la export. Ăsta a fost de fapt şi motivul pentru care domnul petruş a ales calea eco, deşi acum zice că în anii ăştia a rezistat „precum Iisus pe cruce” în sistem, şi n-ar mai sfătui pe nimeni să-l urmeze. Fără ajutor de la stat, fără să ştie ce-i rezervă următoarea recoltă, petruş consideră că „agricultura ecologică în România e acel lucru pe care poţi să-l faci dacă vrei să-ţi rupi gâtul”. Dinspre autorităţi, însă, situaţia nu se vede aşa de înnegurată ca pe câmpurile din călăraşi. Secretarul de stat din ministerul Agriculturii, Adrian Rădulescu, se leagănă în această perioadă pe un frumos nor de exaltare, după ce a venit de la ultimul târg de profil din Germania: „Sunt superimpresionat de ce am văzut la Nürnberg. Îmi închipuiam aşa că agricultura asta e o chestie de hobby, nici măcar de nişă, dar acolo am văzut că nu e. mi-am dat seama că România are şansa să devină un partener serios pe producţia bio”.

e. mi-am dat seama că România are şansa să devină un partener serios pe producţia bio”.
e. mi-am dat seama că România are şansa să devină un partener serios pe producţia bio”.
e. mi-am dat seama că România are şansa să devină un partener serios pe producţia bio”.
TExT DE DOLLORES BENEZIc
TExT DE DOLLORES BENEZIc

CoVER StoRy

CoVER StoRy Între cele două păreri ar fi cel puţin zece ani distanţă. În timp ce

Între cele două păreri ar fi cel puţin zece ani distanţă. În timp ce producă- torii se zbat în ecologie de prin 2000 încoace, Ministerul Agriculturii abia află de potenţialul uriaş al segmentului. Iar lipsa de informare sau de interes a autorităţilor a făcut ca România să fie singura ţară membră UE care nu a sub- venţionat până acum acest sector. Cu toate astea, dezvoltarea agri- culturii eco în România a cunoscut un ritm spectaculos în ultimul deceniu datorită faptului că investitorii privaţi au văzut aici potenţialul de business. În prezent, peste 4.300 de operatori români sau străini exploatează aproa- pe 2% din terenul agricol românesc în regim eco. În context european, România, o ţară al cărei potenţial agricol ar putea să hrănească 80 de milioane de oameni,

ocupă deocamdată un deloc surprinză- tor loc 4 din coadă. Adică după noi, la suprafaţa terenurilor agricole eco, mai sunt doar Bulgaria, Irlanda şi Malta. tot restul Europei e cu mult înaintea noastră.

cum te faci ecologist cu acte?

Sunt nişte paşi aparent simpli pe care orice agricultor preocupat de o activitate sustenabilă ar trebui să-i facă pentru a trece de la culturile convenţi- onale la cele ecologice. Mai întâi ar trebui să se informeze, să caute un organism de certificare şi inspecţie (sunt 17 organisme private agreate în România) care să-i îndrume apoi procesul de conversie pe următorii 2 până la 5 ani. Când e sigur că asta vrea,

se înscrie la Direcţia agricolă în evi- denţele publice, şi apoi începe lucrul. Asistenţa primită de la stat e gratis, cea acordată de organismul de certificare costă. În funcţie de hectare şi de spe- cificul culturilor. pe perioada conver- siei trebuie să se aştepte să piardă cam 30-50% din producţia pe care o avea în agricultura convenţională, zice domnul petruş, iar rezultatul muncii nu va pu- tea fi vândut ca produs eco decât după obţinerea certificării. În timpul perioa- dei de conversie, statul român acordă totuşi, începând de anul trecut, nişte subvenţii pentru agricultura eco, graţie Hotărârii de Guvern 759/2010, pentru creşterea calităţii produselor agricole. Dar finanţarea e dată pe exploataţie, nu pe hectar, cum ar fi normal. Marian Cioceanu, preşedintele Bio România, una dintre asociaţiile pro-

ducătorilor eco din ţară, consideră că acest tip de subvenţie e doar un arti- ficiu găsit in extremis de autorităţi, în condiţiile în care n-au fost capabile să obţină de la Bruxelles subvenţii la hec- tar, ca toate celelalte ţări:

„În 2010 s-a găsit acest artificiu şi

s-a dat o subvenţie pe exploataţie, dar este prea puţin şi îi dezavantajează pe

cei cu exploataţii de peste 200 de hec-

tare. Adică primeşti 3.800 de euro şi dacă ai 200 de hectare şi dacă ai peste 50. Din 2011 se vor da câte 153 de euro /hectar, în urma renegocierii, dar nu şi

pentru suprafeţele în conversie, ci doar pentru cele deja certificate. Ceea ce e

iar greşit, pentru că acei ani de conver-

sie sunt cei mai costisitori. Atunci vii

cu bani de acasă ca să susţii producţia”.

Atunci vii cu bani de acasă ca să susţii producţia”. Şi domnul petruş are propria viziu-

Şi domnul petruş are propria viziu- ne despre ratarea subvenţiilor. El sus- ţine că l-a auzit pe comisarul european Dacian Cioloş spunând că „a uitat în ţară dosarul agriculturii ecologice, când s-a dus la negocieri”. petruş crede că nici actualii oficiali nu-s mai breji: „ori nu iubesc agricul- tura eco, ori nu îndrăznesc, nu ştiu ce

În 2004-2006, când s-a negociat cu UE, nimeni în România nu ştia de agricultura asta bio. Nici ei, producătorii, nu erau organizaţi… Prin urmare subiectul a fost tratat ca şi cum n-ar fi.

adrian rĂdulescu, secretar de stat în ministerul agriculturii

rĂdulescu , secretar de stat în ministerul agriculturii 200 de euro/ha, deficitul eco Asociaţia producătorilor a

200 de euro/ha, deficitul eco

Asociaţia producătorilor a solicitat Ministerului Agriculturii să renego- cieze planul Naţional de Dezvoltare

Rurală (p NDR) agreat cu Comisia Europeană şi să subvenţioneze şi anii

de

conversie. Ei au făcut nişte calcule

să mai zic. Acest tip de agricultură fără

privind deficitul financiar pe care îl are un agricultor eco, comparativ cu cel convenţional, şi au solicitat statului să susţină acest deficit. „De exemplu, la grâu noi am trimis ministerului nişte devize prin care de- monstram că între sistemul ecologic

un suport mai consistent din partea statului nu poate să reziste. Nu mai cred nimic din ce spun cei de la mi- nister. Cum să nu se poată face nimic până în 2013? Dar ce, regulamentele alea sunt bătute în cuie? păi avem şi comisar european pe agricultură aco-

şi

cel convenţional există o diferenţă

lo şi tot degeaba? orice se poate face

de

200 de euro la hectar. Ministerul

dacă încerci”.

a lucrat cu nu ştiu ce institut şi i-a ie-

şit că diferenţa e de 153 de euro/ha. La

legume le-a ieşit 360 de euro/ha, iar la

vii şi livezi 400 de euro/ha. Astea vor fi

subvenţiile acordate de anul ăsta, dacă

le aprobă Comisia Europeană”, e sigur

Cioceanu. El spune că, înainte de negocierile

cu UE, ministerul nu a consultat şi aso-

ciaţiile de producători în privinţa ne-

voilor reale ale sectorului, iar după in- tegrarea în UE…: „Ministrul de atunci, domnul Mihai Dumitru, a zis că asta

e, nu se mai poate face nimic, e bine şi

aşa”, povesteşte Cioceanu.

Anexa: plafonul anual alocat sprijinului specific

Producţie vegetală: culturi anuale, culturi perene, păşuni permanente (păşuni şi fâneţe) în conversie

 

Plata anuală

Categoria

Dimensiunea

exploataţiei

Numărul

suplimentară

maximă/

exploataţie

Plafonul

alocat

anual (euro)

1 0,30-5 ha

309

1.500

463.500

2 5,1-20 ha

203

2.300

466.900

3 21-50 ha

88

2.900

255.200

4 51-100 ha

100

3.400

340.000

5 peste 100 ha

223

3.800

847.400

 

Total

923

x

2.373.000

*Estimat

CoVER StoRy

CoVER StoRy Tratată ca şi cum n-ar fi Ministerul Agriculturii nu se re- cunoaşte în această

Tratată ca şi cum n-ar fi

Ministerul Agriculturii nu se re- cunoaşte în această descriere. Da- niela Rebega, consilier pe probleme de agricultură ecologică din cadrul ministerului, subliniază importanţa sprijinului acordat din 2010 pentru suprafeţele în conversie. „Nu s-a putut da un sprijin pe su- prafaţă, este în special un sprijin dat fermelor mici şi mijlocii. La noi, ori- cum suprafaţa medie a unei ferme eco ar fi cam de 20 de hectare. În Europa

a unei ferme eco ar fi cam de 20 de hectare. În Europa din cheltuielile din

din cheltuielile din sectorul alimentar al Uniunii Europene se duc pe

alimentaţia eco

alimentar al Uniunii Europene se duc pe alimentaţia eco e diferit, pentru că suprafaţa generală agricolă

e diferit, pentru că suprafaţa generală

agricolă e mai mică decât la noi”. optimistă, Rebega admite că şi sprijinul care se va da de anul acesta,

pe suprafaţa certificată, e mai mic de- cât cele din restul UE, dar că „aşa e şi

la partea de agricultură convenţiona-

lă. Va creşte treptat. până acum un an nu exista niciun sprijin specific. După 2013 vor primi toţi sprijin pe suprafe- ţe certificate”. Şi secretarul de stat Adrian Rădu- lescu, el însuşi fermier, pasează spe- ranţele pentru subvenţii abia din 2014 încolo: „până în 2014 nu avem ce face. Am negociat noi cu Bruxelles-ul în 2010, dar nu am obţinut mare lucru. Nu poţi să dai subvenţii mai mari nici din fonduri naţionale, că nu te lasă UE”. De ce nu s-au obţinut totuşi sub-

venţiile la timpul potrivit, aşa cum ar

fi trebuit? „pentru că în 2004-2006

când s-a negociat, nimeni în România nu ştia de agricultura asta bio. Nici ei, producătorii, nu erau organizaţi… prin urmare subiectul a fost tratat ca şi cum n-ar fi”, conchide Rădulescu.

primele încercări eco, din 1992

Cineva ştia totuşi cum e cu agri- cultura asta bio, de vreme ce legislaţia naţională îi oferise un cadru de dez- voltare încă din 2000. teodora Aldescu, fosta responsa- bilă cu agricultura eco din minister, spune chiar că primele culturi bio au apărut în România în 1992, când s-a înfiinţat primul poligon de culturi comparative la Staţiunea de cercetări legumicole din Bacău. Eram, deci, cu un an în urma UE, care reglementase

sectorul în 1991.

sursa: Eurostat

parcursul naţional a fost apoi următorul:

l În 1997 s-a înfiinţat Asociaţia Biotera, la Cluj, sub influenţa căreia s-a dezvoltat ulterior tot acest seg- ment al agriculturii

l În 2000 a fost emisă ordonan- ţa nr 34, care funcţionează şi acum, cu amendamentele aduse în 2006 la momentul aderării. Din ea au apărut apoi ordine ale ministrului agricul- turii privind etichetarea produselor, întregistrarea producătorilor, organi- zarea sistemului de inspecţie şi certi- ficare.

l În 2002 s-a înfiinţat Federaţia Naţională de Agricultură Ecologică

l 2004-2009 şi 2009-2013 s-au făcut strategii naţionale, în care agri- cultura ecologică figura printre cele cinci sectoarele de producţie priori- tare pentru România

„Din punct de vedere legislativ suntem puşi la punct”, afirmă cu mândrie doamna Aldescu, în opinia căreia agricultura ecologică nu are niciun dezavantaj odată de ai decis să o practici. „Dar asta trebuie să vină din suflet”. Aldescu a înfiinţat acum, împreună cu Damian Dragomir, Aso- ciaţia EcoR partener, pentru promo- varea produselor ecologice. Motivaţia lor vine din experienţa ultimilor ani, când au constatat că, pe piaţa asta în creştere, producătorii bâjbâie în căutarea comercianţilor, iar cei din urmă preferă să impor- te produse eco, pentru că nu ştiu că există şi la noi destulă marfă.

producem pentru export, consumăm import

Statisticile arată că România este printre puţinele ţări europene care importă 80% din produsele eco con- sumate, în ciuda potenţialului imens agricol. Asociaţia EcoR partener îşi

Ponderea sectorului organic în consumul produselor alimentare (consum per gospodărie, în 2006 sau 2007)

Cheltuieli pe alimente eco (mil. €)

Procent din cheltuielile totale pe alimente (%)

Cheltuieli pe alimente bio, pe cap de locuitor (€)

Belgia

2007

Bulgaria

2006

Cehia

2007

Danemarca

2006

Germania

2007

Grecia

2006

spania

2007

Franţa

2007

italia

2007

Cipru

2006

Luxembourg

2006

Ungaria

2006

olanda

2007

Austria

2007

Polonia

2006

Portugalia

2006

România

2006

slovenia

2006

Finlanda

2006

suedia

2006

Marea Britanie

2007

UE-15

283

1,3

26,6

1

0,0

0,1

52

0,5

5,0

434

3,8

79,8

5.300

3,7

64,4

60

0,2

5,4

200

0,2

4,5

2.069

1,4

32,4

1.387

1,0

21,4

2

0,1

1,9

41

3,7

86,4

20

0,2

2,0

519

1,8

31,7

739

4,8

89,0

50

0,1

1,3

70

0,4

6,6

2

0,0

0,1

4

0,2

2,0

65

0,6

12,3

379

2,2

41,7

2.835

2,7

41,9

14.381

1,9

35,9

propune să-i pună în legătură pe pro- ducători cu comercianţii. „tendinţa este de a duce discuţiile pe partea de producţie eco, dar până la urmă e un business, şi e nevoie şi de a dezvolta capacităţile de manage-

ment. Că, ok, pui sămânţa şi creşte şi după asta ce faci? Eu cred că se începe greşit, de la producţie, şi abia apoi să vezi unde e piaţa. trebuia să înceapă invers. piaţa este acolo, trebuie să-ţi faci un plan, să te informezi şi să spui: eu asta pot să fac. Cei din afară caută materii prime, dar caută şi produse unicat. Ca produse finite ai mai multe opor- tunităţi dacă ai certificare”, explică Dragomir filosofia din spatele orga- nizaţiei create de el.

Tendinţa este de a duce discuţiile

pe partea de producţie eco, dar până la urmă e un business şi este nevoie şi de a

dezvolta capacităţile

de management.

.

damian dragomir

ecor partener

şi este nevoie şi de a dezvolta capacităţile de management. . „ damian dragomir eco r
şi este nevoie şi de a dezvolta capacităţile de management. . „ damian dragomir eco r
CoVER StoRy extinderea rapidă a suprafeţelor În ultimii zece ani, segmentul ecologic al agriculturii româneşti
CoVER StoRy
extinderea rapidă a suprafeţelor
În ultimii zece ani, segmentul ecologic al agriculturii româneşti a avut o dezvoltare
consistentă, în ciuda lipsei de sprijin instituţionalizat.
s uprafeţele cultivate eco s-au extins de la 17.438 ha, în 2000, la 260.000 ha, în
2010. Ponderea cea mai mare e deţinută de cereale - 34,49%, urmate de flora
spontană – 31,32%, plante oleaginoase şi proteice – 17,66%, păşuni şi plante furaje-
re – 14,90%. Procente mici ocupă viile şi livezile – 1,26% şi legumele – 0,3%.
Şi creşterea animalelor în sistem eco a crescut după 2005, cea mai mare pondere
având-o ovinele şi caprinele (42.000 de capete în 2010).
sta tisticile Ministerului Agriculturii arată şi o dublare, în ultimii patru ani, a număru-
lui procesatorilor de produse eco, de la 36 - în 2006, la 70 - în 2010.
Piaţa internă a produselor eco înregistrează şi ea o creştere constantă de 20% pe
an, iar exporturile, au fost de 20 de milioane de euro în 2010, cele mai cerute pro-
duse fiind cerealele, oleaginoasele şi fructele de pădure. Majoritatea produselor
eco româneşti ajung pe pieţele din Germania, Austria,
o landa şi
i talia.

cât primesc

premianţii

Aldescu susţine că, înainte de aderare, România ar fi propus nişte sume pentru subvenţionarea agricul- turii bio, dar nu au fost aprobate: „Am pierdut astfel 2007-2010, dar sumele se vor repartiza pe anii rămaşi până în 2013. Subvenţiile depind de modul cum a negociat ţara. Francezii de exemplu nu au forma asta de sprijin, ca noi pe HG 759, au 700 de euro/hectar plus 3-400 de euro pe producţia certificată/cultură/ an. Germania a negociat cu Comisia Europeană ca agricultorii să primeas- că 50% banii de la guvern, plus 50% de la Comisie, şi astfel a ridicat valoarea primei compensatorii”, explică Aldes-

cu. El dă exemplu Austriei: „Noi am solicitat încă din 2009 un sprijin di- ferenţiat pe culturi care pot fi lucrate mecanizat şi manual. Am mers la Mi- nisterul Agriculturii din Viena şi am discutat cu omologii care au negociat subvenţiile pentru agricultura bio din Austria. Ei au obţinut pentru legumicultura de câmp, unde se poate lucra meca- nizat, un tip de subvenţie, iar pentru legumicultura de solarii au obţinut 2.500 de euro/ha. Noi am zis că poate, hai, în România nu s-ar obţine 2.500 de euro, dar măcar 2.000 sau 1.500 de euro şi tot ar fi ceva”. poate că astfel se explică şi de ce Austria este cel mai mare producător bio din Europa.

Avantajele României

pasată sau uitată de oficiali, agri- cultura ecologică pare să fi fost cro- ită totuşi special pe nişte atuuri ro- mâneşti. teodora Aldescu spune că deşi producţiile sunt mici în branşă, preţurile sunt de două trei ori mai mari decât pentru produsele obţinu- te din agricultura convenţională. „Iar pe piaţa asta liberă întotdeauna va fi mai mare cererea decât oferta. toate ţările mai producătoare se bazează pe importuri, ţări ca Germania, Austria, Suedia au ştiut să-şi educe consuma- torii să consume alimente eco, şi toate ţările astea deja sunt dependente de importuri”.

Un alt avantaj al României este faptul că terenurile noastre agricole sunt fărâmiţate de numeroasele legi funciare, iar o fermă mică poate fi trecută mult mai uşor, cu costuri mai mici, la agricultura bio, decât o explo- ataţie mare. Marian Cioceanu adaugă la aceste

La noi, cel puţin o treime din teren este lăsat de izbelişte, deci este ecologic prin nelucrare.

marian cioceanu, preşedintele asociaţiei Bio românia

deci este ecologic prin nelucrare. „ marian cioceanu , preşedintele asociaţiei Bio românia 34 GREEN REpoRt
deci este ecologic prin nelucrare. „ marian cioceanu , preşedintele asociaţiei Bio românia 34 GREEN REpoRt
deci este ecologic prin nelucrare. „ marian cioceanu , preşedintele asociaţiei Bio românia 34 GREEN REpoRt
deci este ecologic prin nelucrare. „ marian cioceanu , preşedintele asociaţiei Bio românia 34 GREEN REpoRt

operatori la M.A.D.R

curs de definitivare

sursa: in Înregistrare

*date

avantaje şi pe acela al poluării reduse, comparativ cu statele dezvoltate: „De exemplu în Franţa sau Germania se folosesc mult mai multe chimicale în agricultura convenţională decât la noi. Iar acolo dacă ai vecini care fac agricul- tură convenţională şi tu vrei să treci la bio ai o mare problemă ca să-ţi izolezi pământul. or la noi cel puţin o trei- me din teren e lăsat de izbelişte, deci e ecologic prin nelucrare. Iar dacă noi nu mâncăm sănătos, măcar să aducem valută în ţară din exporturi”. Chiar dacă pare un start costisitor, din cauza costurilor de certificare, preţul pe care îl obţine un fermier eco pe producţia certificată va amortiza investiţiile.

După noi, bulgarii

Bâlba de trei ani în care nu s-au dat subvenţii a fost plătită destul de scump de fermierii care au avut cura- jul să încerce, totuşi, ecologia pe cont propriu. „În 2008 a fost un an în care vreo 2.000 de fermieri au renunţat, în perioada conversiei. practic, cam 50% dintre cei care se apucaseră. În 2009 a fost oarecum stabilă piaţa, iar din 2010 a crescut datorită acestor subvenţii care s-au dat pe perioada de conversie”, explică evoluţia Cioceanu. Dacă ai noştri dau vina pe lipsa sub- venţiei, pe plan european sunt ţări cu procente mari de fermieri care revin

la agricultura convenţională, din varii

motive: slaba susţinere din partea sta- tului sau neadaptarea la nevoile pieţei. Conform unui studiu făcut de Co- misia Europeană în iunie 2010, pro- centele fermierilor care au renunţat

la agricultura organică în perioada

2005-2007 au fost mari în Bulga-

ria – 36%, şi Marea Britanie 13%.

o rată de 9% s-a înregistrat în Da-

nemarca, Grecia, Italia, Slovenia, Suedia. Cele mai mici procente

de

renunţare – 5%, s-au înregistrat

în

Austria, Cehia, Estonia, Fran-

ţa, Germania, Irlanda, Letonia şi olanda.

A nu se confunda cu agricultura bunicii

Andrei Barbu este un tânăr fermi-

er

It pe o existenţă la coada vacii. În ul-

timii trei ani a cultivat plante aromate

şi medicinale într-un sat din judeţul

Ialomiţa. După ce şi-a făcut mâna cu plantele medicinale, la care nu a avut nevoie de „inputuri” de sinteză, s-a ex- tins anul ăsta şi la culturi legumicole, mânat de dorinţa de a readuce pe me- sele bucureştenilor interesaţi roşiile şi salatele cu gust, ca din grădina bunicii.

totuşi, deşi nu foloseşte chimicale

în agricultura pe care o practică, Andrei

n-a apelat încă la un organism de certi- ficare pentru obţinerea acelei sigle care

de 27 de ani, care a dat o carieră în

260.000 ha, în 2010

de 27 de ani, care a dat o carieră în 260.000 ha, în 2010 i-ar creşte

i-ar creşte preţul produselor. Din două motive. Există o încurcătură cu cadas- trul terenului pe care el îl lucrează, din cauze birocratice, iar asta îl împiedică să obţină o eventuală certificare. Dincolo de aspectul birocratic, însă, convingerea lui Andrei este aceea că adevărata agricultură ecologică este

cea în care produsele sunt obţinute la nivel local, nu cele care urmează un drum costisitor din brazdă până în

Dinamica operatorilor şi a suprafeţelor în agricultura ecologică

indicator

2006

2007

2008

2009

2010*

Număr operatori înregistraţi în agricultura ecologică

3.409

3.834

4.191

3.228

4.322

suprafaţa totală în agricultura ecologică (ha)

143.194

190.129

221.411

240.000

260.000

Ponderea suprafeţelor cultivate în agricultura ecologică din total suprafaţă agricolă (%)

1

1

1,5

1,7

1,86

suprafaţa cultivată în agricultura ecologică, culturi pe teren arabil (ha)

45.605

65.112

86.454

110.014,4

129.336

suprafaţa cultivată în agricultura ecologică, culturi permanente (ha) păşuni şi fâneţe

51.200

57.600

46.006,5

39.232,8

46.000

suprafaţa certificată în agricultura ecologică, culturi permanente (ha) livezi şi viţă-de-vie

294

954

1.518

1.869,4

3.600

Colectare din flora spontană (ha)

38.700

58.728

81.279

88.883,4

81.064

CoVER StoRy

CoVER StoRy „ E mai corect conceptul de produs sustenabil dacă consumi produse locale. Nu consumând

E mai corect conceptul de produs sustenabil dacă consumi produse locale. Nu consumând iarna roşii produse într-o seră în Ungaria.

andrei BarBu

fermier

produse într-o seră în Ungaria. „ andrei BarBu fermier farfurie: „Aşa a pornit agricultura bio la

farfurie: „Aşa a pornit agricultura bio la origini. Era locală şi oamenii aveau acces la producător, puteau să vadă ce tehnologii folosea. Apoi s-a trans- format într-o afacere de 5%, în care produsul e făcut la timişoara, pleacă în Germania, unde e ambalat, şi poa- te de acolo pleacă în Italia sau Anglia. Fiind un lanţ atât de lung, e nevoie de o certificare. Eu sunt de părere că e mai corect conceptul de produs sustenabil dacă consumi produse locale. Nu con- sumând iarna roşii produse într-o seră în Ungaria. pentru că amprenta de car- bon a produsului e uriaşă şi acea roşie nu mai e bio, ci un moft”. De aceea, Andrei admite că ceea ce face el e agricultură tradiţională şi aşa intenţionează să continue: „Nu am mo- tive să cred că se va rezolva problema cu cadastrul în următorii cinci-zece ani, după cum se mişcă lucrurile. Şi cred sin- cer în producţia locală. Dacă merg într- un târg şi vede omul ce produs am, o să cumpere cu încredere. Asta înseamnă

că o să rămân mic o perioadă de timp, dar nu e o problemă. poţi să produci puţin ca să ai un trai decent. Cred că asta o să rămână o nişă mult timp de acum încolo. poate să ajungă la un 10%, piaţa de alimente tradiţionale pentru urban. pentru că avantajele industriali- zării sunt atât de mari, iar cunoştinţele oamenilor sunt atât de mici încât nu cred că se va produce această schimba- re prea curând. poate doar când preţul la energie va creşte considerabil. Când va fi prohibitiv să foloseşti produs chi- mic se va produce schimbarea. Dar nu mai devreme de 10 ani”.

Austria, Suedia şi Estonia conduc Europa eco

În Europa celor 25, în 2005, su- prafaţa pe care se practica agricultura ecologică reprezenta 3,9% din tota- lul suprafeţei agricole, conform unei informări europene din 2007. Cele mai mari suprafeţe cultivate pe sistem ecologic se găseau în Austria (11,0 %), Italia (8,4%), Republica Cehă şi Grecia (ambele 7,2%), iar cele mai mici su- prafeţe erau în Malta, (0,1%), polonia (6%), Irlanda (0,8%). Ultimul raport al Comisiei euro- pene pe această temă, lansat în iunie 2010, arată printre altele că:

lSectorul organic în UE a fost es- timat în 2008 la 7,6 milioane de hec- tare, aproximativ 4,3% din suprafaţa agricolă utilizată în UE 27. Rata anu- ală de creştere a sectorului între 2000 şi 2008 a fost de 6,7% în UE 15 şi de 20% în UE 12 (statele care au aderat în 2004 + România şi Bulgaria). lSuprafeţele agricole organice sunt aproape sau mai mari de 9% în ţările: Cehia, Estonia, Letonia, Austria (15%) şi Suedia. lÎn 2008 se estimează că erau 197.000 de companii (holdinguri) im- plicate în agricultura organică în UE 27. lDeşi cererea consumatorilor creş- te vertiginos, sectorul organic nu repre- zenta mai mult de 2% din totalul chel- tuielor cu alimentaţia în UE 15 în 2007.

lCu o cotă de piaţă de 15,5%, Aus- tria este statul membru UE cu cea mai mare importanţă a sectorului organic în piaţa agricolă europeană. Urmează Suedia şi Estonia cu 10,9% fiecare, Ce- hia cu 9% şi Letonia cu 8,9%. lÎn UE 27, rata medie a fermelor organice în totalul fermelor agricole este de 1,4%. procentul variază în sta- tele membre, de la cel mai mic în Ro- mânia şi Bulgaria 0,1%, şi cel mai mare în Austria – 12,2%. lMărimea medie a unei ferme or- ganice este mai mare decât media fer- melor din agricultura convenţională, respectiv 13 ha este mărimea medie a unei ferme agricole în UE 27, în timp ce o fermă medie organică are 38 ha. lManagerii fermelor organice sunt mai tineri în medie decât omologii lor din agricultura convenţională: 56% dintre fermierii convenţionali au peste 55 de ani, în timp ce doar 36% dintre fermierii organici depăşesc această vârstă. lpăşunile reprezintă 47% din în- treaga suprafaţă organică din UE, iar culturile de cereale se întindeau pe 23,2% în 2006. lÎn 2007 existau 2,4 milioane de capete de bovine certificate eco- logic, cele mai mari producţii fiind în Germania, Austria, Italia şi Marea Britanie. Cei mai mulţi porci eco sunt crescuţi în Germania, iar cele mai mul- te oi în Italia şi Marea Britanie. La pui conduce Franţa. lConsumul de hrană ecologică a avut o creştere dinamică în UE. Cele mai mari pieţe europene sunt Germa- nia, Marea Britanie, Franţa şi Italia. Franţa a cunoscut creşteri de 18,1% în perioada 2005-2009, Germania 14% în 2000-2008, Italia 8,7% în 2001-2009 şi Marea Britanie 11,9% în

2000-2008.

lCriza din 2009 a afectat consu- mul de hrană bio în Marea Britanie, (scădere de 13,6%), piaţa Germană a rămas stabilă, şi cresc în continuare pieţele franceză şi italiană. lSprijinirea agriculturii eco se face la nivel UE prin programe de dezvolta-

re a zonelor rurale. În 2005 subvenţia agricolă a fost de 3,83 de miliarde de euro în UE 25, din care 660 de mili- oane de euro au fost pentru agricultura bio (17,2%). lSubvenţiile diferă semnificativ de la o ţară la alta, de la 90% în Finlanda la 10% în Marea Britanie. lSectorul organic este stabil în majoritatea statelor (Belgia, olanda, Finlanda, Marea Britanie) şi a cunos- cut un declin în Danemarca, ceea ce poate fi datorat maturizării pieţei da- neze care oricum a avut un start mult înaintea majorităţii celorlalte state în acest sens. Italia, după trei ani de creş- tere a sectorului organic, a cunoscut un declin în 2008. Există un grup mare de

state în care creşterea sectorului poate

fi considerată dinamică – Germania,

statele baltice, Grecia, Spania, polo- nia, România, Slovacia. lÎn UE 15, potenţialul de creştere

în următorii ani pare cel mai scăzut (cu

o rată de conversie de 10%), compara-

tiv cu celelalte state membre unde pro-

centul de terenuri aflate în conversie e dublu. portugalia şi Spania au cele mai

mari rate de creştere, 40%. lprocentele fermierilor care au renunţat la agricultura organică în perioada 2005-2007 au fost mari în

Bulgaria – 36%, şi Marea Britanie 13%.

o rată de 9% s-a înregistrat în Dane-

marca, Grecia, Italia, Slovenia, Suedia. Cele mai mici procente de renunţare –

Slovenia, Suedia. Cele mai mici procente de renunţare – este numărul operatorilor eco certificaţi de Ministerul

este numărul operatorilor eco certificaţi de

Ministerul Agriculturii

operatorilor eco certificaţi de Ministerul Agriculturii 5% - s-au înregistrat în Austria, Cehia, Estonia, Franţa,

5% - s-au înregistrat în Austria, Cehia, Estonia, Franţa, Germania, Irlanda, Letonia şi olanda. lpentru UE 25, rata de conversie este mare în special datorită măsurilor de susţinere – în particular polonia, Bulgaria şi România. lCele mai mari firme organice în

2007 erau localizate în Slovacia (535 ha în medie), Ungaria (342 ha), Cehia (278 ha) şi Marea Britanie (153ha).

Procentul terenurilor eco pe suprafeţele agricole cultivate Sursa: Eurostat, Farm Structure Survey Anul: 2008 Date:
Procentul terenurilor eco pe
suprafeţele agricole cultivate
Sursa: Eurostat, Farm Structure Survey
Anul: 2008
Date: DG AGRI - L2

GREEN poLItICS

Green politics

GREEN poLItICS Green politics prima platformă de dialog politic i d e i verzi pentru G

prima platformă de

dialog

politic

idei verzi

pentru

G

reen Politics

-„Laboratorul ideilor verzi” - este pri-

ma platformă de comunicare şi acţiune eco comună din România, realizată de Green Revolution, îm- preună cu reprezentanţii clasei politice. Iniţiatorii Green politics sunt Raluca Fişer, pre- şedinte Green Revolution, Sulfina Barbu (deputat pDL), Carmen Moldovan (deputat pSD), Adriana Săftoiu (deputat pNL) şi Attila Korodi (deputat UDMR). prin Green politics, România are, pentru prima oară, o alianţă completă din punct de vedere poli- tic, menită să sprijine iniţiativele de protecţie a me- diului. Asociaţia Green Revolution, împreună cu reprezentanţii celor mai importante patru partide

politice, a lansat în luna februarie proiectul „Green politics - Laboratorul ideilor verzi”. Green politics reprezintă o soluţie de eficienti- zare a dialogului dintre clasa politică, oNG-uri, so- cietatea civilă, companii şi organizaţii profesionale, în vederea promovării ecologiei şi adoptării unor iniţiative legislative care vizează responsabilitate faţă de mediul înconjurător. „Acest proiect poate să ofere o platformă traspa- rentă pentru a ajunge la nişte legi în domeniul pro- tecţiei mediului, despre care să discutăm cu toate părţile interesate, pentru că protecţia mediului nu este un deziderat, ci un lucru care ne afectează pe fiecare în parte”, a declarat preşedintele Comisiei de Mediu din Camera Deputaţilor, Sulfina Barbu.

transparenţă democraţie ecologică dialog protecţie
transparenţă
democraţie
ecologică
dialog
protecţie

Ideile de azi pentru legile de mâine

„Îmi doresc ca acest proiect - inedit pentru cla- sa politică românească - să vină în sprijinul celor care au iniţiative specifice domeniului şi care, din motive independente de voinţa lor, nu beneficiază de niciun fel de sprijin politic în promovarea acţi- unilor de mediu”, a spus Raluca Fişer, preşedinte

Green Revolution. potrivit Adrianei Săftoiu, iniţi- atorii proiectului au plecat de la o realitate tristă, aceea a unei clase politice ce a dovedit, timp de 20 de ani, că nu este capabilă de consens privind decizii foarte serioase. „Rolul pe care ni l-am asumat aici este ca fieca- re, în interiorul propriului partid, să reuşească nu să impună un punct de vedere, ci să găsească mai de- grabă un punct de vedere comun”, a spus Adriana Săftoiu (pNL). „Cred că ceea ce am realizat astăzi este o premie- ră pentru că partide de la putere şi din opoziţie stăm la aceeaşi masă, uniţi de ceea ce înseamnă verde”, a spus, la rândul ei, Carmen Moldovan, deputat pSD.

companiile din industrie, invitate la dialog

„Am format această echipă şi, chiar dacă nu sunt foarte multe lucruri care ne leagă, pe cele care există putem construi un dialog, la care să participe şi zona industriei, care este influenţată de deciziile legate de protecţia mediului”, a explicat Attila Korodi, deputat UDMR. În opinia lui Mugurel Rădulescu, director de comunicare şi relaţii publice, Coca-Cola HBC Ro- mânia, iniţiativa contribuie la definirea unui dialog activ între constituenţii societăţii româneşti. pe de altă parte, George Cristodorescu, Senior Executive E.oN, consideră că acest instrument poate dezvolta un impact pozitiv pentru probleme- le cu care se confruntă România din punct de vede- re ecologic. „Abordarea transpartinică şi orientată spre principalii participanţi la abordarea probleme- lor şi găsirea de soluţii va conduce la acţiuni suste- nabile şi de impact”, crede Cristodorescu. „Invitând societatea civilă, precum şi factorii decizionali la o serie de dezbateri şi activităţi comu- ne se va stimula, cu siguranţă, implementarea unei legislaţii pe măsură, dar se va extinde şi educarea populaţiei în această direcţie”, apreciază Niculae Idu, şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România. pe de altă parte, reprezentanţii mediului de afa- ceri consideră că Green politics va putea susţine iniţiativele de mediu pe termen lung. „Realitatea care ne înconjoară se schimbă zi de zi, indiferent de rotaţia partidelor la guvernare. Combaterea poluării, încetinirea încălzirii globale, protejarea naturii, în general - sunt toate proiecte pe termen lung, care necesită planuri de acţiune şi

ecologia

nu are culoare politică
nu are
culoare politică

eforturi concrete, dincolo de ciclurile electorale”, a declarat directorul Recolamp, Raul pop.

Legea picniculul, primul proiect Green politics

primul proiect de pe lista Green politics vizea- ză adoptarea Legii picnicului. Iniţiativa legislativă urmăreşte reglementarea ieşirilor la iarbă verde ale românilor, care lasă în fiecare an munţi de gunoaie în păduri şi pe cursurile râurilor. Legea stabileşte obligaţii atât pentru adminis- tratorii zonelor în care se desfăşoară activităţi de picnic, cât şi pentru persoanele fizice. În prezent există cel puţin 15 prevederi diferite care reglementează activităţile în aer liber în Româ- nia, risipite prin ordonanţe de urgenţă, hotărâri de guvern, ordine de ministru şi legi. Unele dintre ele chiar se contrazic, iar în prezent nu este clar ce au- torităţi au ca atribuţii controlul, amendarea şi ame- najarea spaţiilor destinate picnicului.

amendarea şi ame- najarea spaţiilor destinate picnicului. vă încurajam să iniţiaţi dialogul cu autorităţile

vă încurajam să iniţiaţi dialogul cu autorităţile prin intermediul Green politics şi să trimiteţi propuneri la green.politics@greenrevolution.ro

G

REEN REpoRt

39

INtERVIU

Dacian Cioloş: va fi dat de
Dacian Cioloş:
va fi dat de

viitorul agriculturii ecologice

Cioloş: va fi dat de „ viitorul agriculturii ecologice pe care alegerea cumpărătorul o f a
pe care
pe care

alegerea

cumpărătorul o face la raft

cumpărătorul o f a c e l a r a f t ” că,că,că,ă, credecredecredecrede
că,că,că,ă, credecredecredecrede comisarulcomisarulcomisarulcomisarul europeaneuropeaneuropeaneuropean
că,că,că,ă,
credecredecredecrede
comisarulcomisarulcomisarulcomisarul
europeaneuropeaneuropeaneuropean
pentrupentrupentrupentru
Agricultură,Agricultură,Agricultură,Agriculturăă,
şişişişi despredespredespredespre măsurilemăsurilemăsurilemăsurile pepepepe carecarecarecare le-arle-arle-arle-ar puteaputeaputeaputeaputea lualualualualua RomâniaRomâniaRomânRomâniaRo
ia
INTERvIu DE RALucA pETREScu
ce rol va avea agricultura biologică în noua politică agricolă a uniunii Euro- pene? Atunci
ce rol va avea agricultura biologică în
noua politică agricolă a uniunii Euro-
pene?
Atunci când vorbim despre agricultură
ecologică, vorbim evident despre un foar-
te bun exemplu de agricultură durabilă.
Suntem încă departe de deciziile finale
despre cum va arăta politica agricolă co-
mună europeană post 2013.
Însă, unul dintre obiectivele reformei
politicii agricole comune la care lucrăm în
prezent este să orientăm agricultura euro-
peană – sper eu, irevocabil – pe un făgaş al
productivităţii durabile. Şi asta, prin prac-
tici agricole simple, necostisitoare, folosi-
te de toţi agricultorii, peste tot în Europa.
În viitoarea politică europeană, pe lân-
gă criteriile de eco-condiţionalitate care
vor fi menţinute pentru acordarea plăţilor
directe, va exista şi o plată suplimentară
care să-i încurajeze pe agricultori să fo-
losească practici agricole ecologice. pro-
punerile sunt încă în lucru, dar ne gândim
la tehnici precum rotaţia culturilor,
scoaterea temporară a terenurilor
din circuitul agricol sau
menţinerea păşuni-
lor permanente.
Agricultura ecologică certificată va in-
tra din oficiu în acest sistem. Cred că agri-
cultura va avea un viitor în Europa numai
în măsura în care va găsi un echilibru între
productivitate, competitivitate economi-
că şi durabilitate ecologică. Agricultura
are un impact asupra resurselor naturale,
asupra peisajelor rurale. Acesta poate să
fie negativ sau benefic.
Rolul nostru este să maximizăm bene-
ficiile pe care agricultura le poate aduce
mediului, să încurajăm metode de pro-
ducţie care folosesc raţional resursele na-
turale, care sunt atente la regenerarea lor,
care menţin biodiversitatea şi contribuie
la lupta împotriva schimbărilor climatice.
În acest context, agricultura biologică
va avea desigur, un rol mai important.
mĂSuRI
DE SuSŢINERE
ce măsuri specifice ar putea lua comi-
sia Europeană pentru susţinerea agri-
culturii bio?
Este prea devreme să vorbim despre
măsuri specifice. pachetul legislativ în
care veţi vedea toate aceste măsuri este
încă în lucru. Acum, facem analize de
impact, analize de cost… Acestea se vor
regăsi în propunerea pe care Comisia Eu-
ropeană o va face Consiliului European şi
parlamentului European în a doua jumă-
tate a anului.
Şi în prezent există măsuri în cadrul
politicii agricole comune prin care sta-
tele membre pot sprijini agricultura eco-
logică. Cunoaşteţi cu siguranţă măsurile
de agro-mediu - în cadrul programului de
dezvoltare rurală, care pot fi folosite pen-
tru conversia unei ferme de la agricultura
convenţională la agricultură ecologică.
Va exista însă o posibilă susţinere fi-
nanciară, atât pentru conversia la agricul-
tura bio, cât şi pentru susţinerea celor care
practică producţia bio. Ne gândim chiar
ca aceste măsuri să nu fie opţionale pentru
statele membre, ci să fie obligatorii, în aşa
fel încât, dacă doresc, toţi producătorii
bio să poată să solicite acest sprijin.

INtERVIU

În final însă, viitorul acestui sector va fi dat de alegerea pe care cumpărătorul o va face la raft.

ce măsuri ar putea lua autorităţile din România pentru a promova o agricultu- ră bio competitivă? Vedeţi, în România se vorbeşte uneori despre agricultura bio ca despre salvarea agriculturii româneşti. Agricultura ecolo- gică este o soluţie pentru un tip de agricul- tură durabilă. Dar nu este singura. Un spri- jin există şi va continua să existe din partea Uniunii Europene

SpRIJIN FINANcIAR pENTRu AGRIcuLTORI

La nivel de politici publice, programul Naţional de Dezvoltare Rurală va cuprinde un pachet pentru agricultura ecologică în cadrul măsurii dedicate plăţilor de agro- mediu. Acest pachet va acorda un sprijin financiar în vederea menţinerii producţiei ecologice certificate în sectorul vegetal în România şi va încuraja introducerea prac- ticilor agricole specifice agriculturii ecolo- gice. Însă, ca în toate celelalte sectoare ale agriculturii, succesul nu este dat numai de producţia agricolă. Este vorba de cucerirea şi de menţinerea pieţelor, de promovare, de reţele de distribuţie, de crearea unor mărci recunoscute de consumatori. Atât timp cât nu există o piaţă cât de cât stabi- lă, producţia ecologică se va dezvolta ane- voios. Rolul autorităţilor este important pen- tru a crea un cadru concurenţial egal pen- tru toate tipurile de agricultură, însă cruci- al este ca astfel de iniţiative să vină chiar de la producători, de la organizaţiile acestora. Cred că, în primul rând, trebuie continuate eforturile de a face cunoscută specificita- tea acestor produse. Statul poate să ajute, dar aceasta misiune revine mai ales produ- cătorilor bio din agricultură şi din indus- tria alimentară. prin asociaţiile pe care le au, aceştia trebuie să fie tot mai prezenţi în spaţiul public. Reţelele de magazine bio, târgurile pe-

DACIAn CIoLoş a preluat funcţia de comisar pentru Agricultură în cadrul Comisiei Europene în februarie
DACIAn CIoLoş
a preluat funcţia de comisar pentru Agricultură în cadrul
Comisiei Europene în februarie 2010.
de profesie inginer, a urmat studii de
agronomie aprofundată, specializarea
„sisteme de producţie şi dezvoltare
rurală” la École nationale supérieure
agronomique din rennes, franţa, bene-
ficiind de o bursă guvernamentală fran-
ceză (1995-1996) şi un master ştiinţific
în „economia dezvoltării agricole, agro-
alimentare şi rurale” la École natio-
nale supérieure agronomique şi
université montpellier (1996-
1997). de asemenea, a ob-
ţinut doctoratul în econo-
mia dezvoltării agricole,
agroalimentare şi rurale
la institutul naţional de
cercetări agronomice din cadrul Éco-
le nationale supérieure agronomique
montpellier.
în anul 2000, a devenit membru al gru-
pului din bruges, grup european inde-
pendent de analize şi propuneri privind
Politica agricolă comună şi uniunea eu-
ropeană.
între anii 2002–2003 a
lucrat la comisia euro-
peană, delegaţia ce
în românia, ca task
manager agricultu-
ră şi dezvoltare ru-
rală, saPard.

riodice, pot avea un rol important în dez- voltarea pieţei interne. În cadrul politicii de promovare, Uniunea Europeană poate oferi posibilităţi de finanţare a unor cam- panii de informare.

poate acest tip de agricultură să satisfa- că nevoile consumatorilor europeni şi nu numai, în contextul în care populaţia este din ce în ce mai numeroasă, iar ten-

dinţa de creştere a preţurilor la alimen- te se va menţine în anii următori? organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură estimează că producţia alimentară la nivel global ar tre- bui să crească cu 50% până în 2030 şi ar trebui să se dubleze până în 2050. Este o creştere de aproape un miliard de tone de grâu. o provocare uriaşă. În acelaşi timp, metodele unei creşteri

„ Rolul nostru este să maximizăm beneficiile pe care agricultura le poate aduce mediului, să
„ Rolul nostru este să maximizăm beneficiile
pe care agricultura le poate aduce
mediului, să încurajăm metode de producţie
care folosesc raţional resursele naturale,
care sunt atente la regenerarea lor, care
menţin biodiversitatea şi contribuie la lupta
împotriva schimbărilor climatice. „
dacian cioloş

„clasice” a producţiei – mai multe îngrăşă- minte, mai multe pesticide – au ajuns la o limită. Să facem mai mult în direcţia asta am risca să afectăm capacitatea resurselor naturale de a se regenera. Nu putem câş- tiga bătălia pentru securitate alimentară cu preţul distrugerii resurselor naturale de apă, de sol sau a biodiversităţii. Unul din obiectivele reformei politicii agricole comune la care lucrez este intro- ducerea unei agriculturi durabile şi folosi- rea potenţialului productiv al pământului, pe cât posibil, peste tot în Europa, în for- mele cele mai potrivite pentru fiecare regi- une. Diversitatea este unul dintre cele mai mare atuuri ale agriculturii europene. Un altul este calitatea. pe aceste atuuri trebuie să construim politicile publice în agricultu- ra europeană.

La nivel global, se face agricultură ecologi- că pe mai puţin de un procent din suprafeţele agricole totale. Agricultura ecologică nu poate avea singură toate răspunsurile pentru asigu- rarea securităţii alimentare în viitor. Dar este cu certitudine un element important între alte tipuri de agricultură şi un exemplu de urmat în privinţa impactului pozitiv pe care îl are asu- pra mediului. Evoluţia acestui sector în ultimii ani - cu o creştere a ariilor cultivate ecologic de peste 7% anual în Europa, arată că este o opţi- une viabilă în preferinţele consumatorilor.

Există un decalaj între România şi celelal- te state europene privind politicile publice agricole? Aş zice doar că România are nevoie de o strategie pe termen lung în privinţa agricul- turii. Avem nevoie de o viziune integratoare

pentru toate tipurile de agricultură existente în România - ferme de munte, de câmpie, pro- ducţie cerealieră, animalieră, gospodării mici, ferme de mari dimensiuni, agricultură ecolo- gică şi convenţională. Nu trebuie să aplicăm un model unic, ci să construim pe baza acestei diversităţi. România face parte acum dintr-o structură europeană, cu o piaţă comună, cu politici co- munitare. Asta înseamnă că sunt oportunităţi, dar şi restricţii de care trebuie să ţinem cont. Şi agricultura românească, şi cea europeană se vor dezvolta într-un context al deschiderii pie- ţei la nivel internaţional, al creşterii cererii de produse alimentare la nivel mondial. Dacă luăm în considerare aceste pers- pective într-un mod foarte pragmatic, cred că agricultura României poate să joace un rol important în Europa.

MARKEt FoCUS

MARKEt FoCUS mierea bio curge bine ine la export t m ierea ecologică p rodusă pe
mierea bio curge bine ine la export t m ierea ecologică p rodusă pe plaiuri
mierea bio
curge bine
ine
la export t
m ierea ecologică p rodusă pe plaiuri
mioritice câştigă din ce în ce
mai mult teren p e piaţa
internaţională a produselor bio . Dacă în
2009 cantitatea de miere bio e xportată a
fost de 1.400 de tone, în 2010 a proape
s-a triplat. Din cele 4.300 de to ne de
miere bio certificată, obţinută anul
trecut în România, aproximati v 80%
au fost comercializate în uniun ea
Europeană. majoritatea produ cătorilor
de miere bio preferă să vândă p rodusul
asociaţiilor apicole, care o com ercializează
sutăsută lala sutăsută pestepeste graniţă,graniţă, însă
şişi câţivacâţiva carecare sese ocupăocupă singurising
produselor lor.
mai sunt
d e vânzarea
TEx T DE mIhAELA pAvNuTEScu
lor. mai sunt d e vânzarea TEx T DE mIhAELA pAvNuTEScu Fersigul, un sat aflat la

Fersigul, un sat aflat la vreo 20 de kilo- metri de Baia Mare, nu este vestit doar pen-

tru laleaua pestriţă, specie ocrotită prin lege,

ci şi pentru albinele de la stupina onea, care

aduc în faguri doar miere ecologică.

Soţii Alina şi Dinu onea au 150 de stupi

în Fersig, o afacere de familie, lăsată moş-

tenire din generaţie în generaţie, iar miere ecologică au început să producă în urmă cu

peste patru ani.

Nectar din flori ocrotite prin lege

„prima investiţie, ca să producem miere ecologică, a fost de 200.000 lei, în 2006, an în care am obţinut 10 tone de miere ecolo- gică. Acum avem 150 de stupi, din care am recoltat anul trecut 30 de kilograme de mie- re bio, de la o singură familie de albine”, a declarat pentru „Green Report” Alina onea. Mierea din stupina onea este comerci-

alizată numai în România. proprietarii stu- pilor de la Fersig preferă să-şi vândă mierea în magazin sau clienţilor fideli, acest lucru fiindu-le mai la îndemână decât să încheie contracte cu asociaţiile, care o cumpără la preţuri relativ mici şi o comercializează apoi peste graniţă. Ca mierea să fie bio, după cum spu- ne Alina onea, stupina trebuie aşezată într-o zonă nepoluată, departe de şosea, de zone industriale ori de terenuri agricole tra- tate cu pesticide. „Cu cât stupii se află într-o zonă mai sălbatică cu atât mierea este mai curată, iar aici, în zona Fersigului, pădurile sunt pline de flori care cresc de la sine, neatinse de poluare. Ca să căpătăm certificare bio pen- tru miere, zona în care avem stupina a fost verificată de organismul de certificare, iar împrejurimile Fersigului îndeplinesc aceste condiţii. Mai avem obligaţia să folosim, la fa- guri, numai ceară din stupina noastră, adică bio, şi, înainte de toate, să nu tratăm albinele cu antibiotice”, explică Alina onea.

Fără antibiotice în stupii de la Dobra

Una dintre condiţiile esenţiale pentru a obţine miere bio este ca albinele, atunci când se îmbolnăvesc, să nu fie tratate cu antibio- tice, ceea ce face însă dificilă înlăturarea pă- duchilor din stupi. producătorii de miere bio pierd din această cauză, anual, multe familii de albine. Reziduurile de antibiotice, consu- mate în mod frecvent, timp de mai mulţi ani, pot slăbi imunitatea organismului. „Acidul oxalic se numără printre trata- mentele pe care le folosim în stupi împo- triva unor acarieni, care invadează albinele, denumiţi varroa. Acidul oxalic nu este toxic, iar tratamentul se face toamna târziu sau la începutul iernii. Dacă au alte boli însă, care trebuie tratate cu antibiotice, nu avem ce face, deoarece certificarea bio interzice fo- losirea acestor medicamente”, explică Alina onea.

Stupii cu fund dublu, ideali împotriva dăunătorilor

Alin Cosma, împreună cu soţia sa, Si- mona, sunt pasionaţi de apicultură, iar, în

„ CuC câtcât stupiist pii sese aflăaflă cucu atâtatât miereamierea esteeste maima curată.ată.„ alina onea,
„ CuC
câtcât stupiist pii sese aflăaflă
cucu atâtatât miereamierea esteeste maima curată.ată.„
alina onea,
torr

ultima vreme, au hotărât să producă numai miere ecologică. Au câteva sute de stupi, în localitatea Dobra, lângă Deva, iar de la o fa- milie de albine obţin, într-un an, 12 kilogra- me de miere bio. „În prima parte a anului, albinele roiesc în stupina pe care o avem în Dobra, apoi le transportăm la Săvârşin, când înfloresc teii. Şi, tot aşa, le ducem în Apuseni sau chiar în Dobrogea, după cum dau pomii-n floare. În judeţul Arad, ducem stupii pentru mana de brad, mierea aceasta este deosebit de aroma- tă, iar în Retezat, pentru florile de munte”, spune Alin Cosma. La fel ca şi apicultorii de la stupina onea, Alin Cosma spune că există condiţii ferme ce trebuie îndeplinite ca mierea să fie bio. Ca să scape de acarieni, Cosma foloseşte stupi cu fund dublu sau capcană, pe lângă acidul oxalic. Iar antibioticele sunt interzi- se cu desăvârşire. Spre deosebire de cei de la stupina onea, familia Cosma preferă să

trimită mierea spre comercializare asociaţii- lor, printre care se numără Apicola Deva sau Apiprodex.

Apiprodex vinde mii de tone de miere în Germania

Dorin Dogaru este directorul general al Apiprodex şi susţine că mierea bio este vâr- ful de lance al produselor alimentare de pe piaţa vest-europeană, Germania fiind prima ţară care cumpără de la noi cantităţi foarte mari din acest produs. „Mierea bio se obţine în condiţii speci- ale, respectându-se regulile de igienă şi de calitate. Colaborăm cu 58 de apicultori în programul Bio, iar toată producţia pleacă la export, deoarece plantele din flora spontană din Carpaţi au un nectar deosebit. Expor- tăm pe pieţele străine, fiindcă, în ţară, nu avem asigurate condiţii de ambalare şi păs- trare pentru cantităţi mici, or, în Germania,

Colaborăm cu 58 de apicultori în Programul Bio. Producţia pleacă la export, deoarece plantele din flora spontană din Carpaţi au un nectar deosebit.

dorin dogaru director general apiprodex

din flora spontană din Carpaţi au un nectar deosebit. „ d orin d ogaru director general

MARKEt FoCUS

se expediază cantităţi de ordinul miilor de tone”, spune Dorin Dogaru.

Anul trecut, aproape toată mierea românească a plecat peste graniţă

Apicultura ecologică este din ce în ce mai bine situată pe piaţa internaţională a pro- duselor bio. În 2006, producătorii români exportau 756 de tone de miere ecologică. În 2009, cantitatea de miere exportată a cres- cut la 1.400 de tone, iar din cele 4.300 de tone de miere produse în România, în 2010, între 50% şi 80% au fost trimise peste gra- niţă, potrivit informaţiilor de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR). „producţia totală de miere certificată in anul 2010 a fost de 4.300 tone, cantitatea exportată a fost de 50%-80%, iar pe pe piaţa românească s-au comercializat aproximativ

20% din cantitatea obţinută”, spune Danie- la Rebega, consilier în MADR. principalele ţări în care se exportă miere certificată eco- logic sunt cele din interiorul comunităţii, în special Germania. Dar sortimentele de mie- re ecologică ajung şi în SUA ori în Japo- nia. Dintre acestea, cele mai căutate sunt mierea de salcâm, cea de tei, mierea polifloră

Sprijin pentru apicultorii bio prin programul Naţional Apicol

De anul trecut, se acordă sprijin finan- ciar apicultorilor care vor să producă miere ecologică. prin programul Naţional Apicol, sprijinul de care beneficiază producătorii de miere ecologică constă, alături de sprijinul acordat pentru apicultori în general, în plata tratamentelor biologice pentru combaterea dăunătorilor.

tratamentelor biologice pentru combaterea dăunătorilor. din mierea eco produsă în 2010 a fost comercializată pe
tratamentelor biologice pentru combaterea dăunătorilor. din mierea eco produsă în 2010 a fost comercializată pe

din mierea eco produsă în 2010 a fost comercializată

din mierea eco produsă în 2010 a fost comercializată pe piaţa autohtonă potrivit MADR, ajutorul specific

pe piaţa autohtonă

în 2010 a fost comercializată pe piaţa autohtonă potrivit MADR, ajutorul specific este acordat în funcţie

potrivit MADR, ajutorul specific este acordat în funcţie de dimensiunea stupine- lor, astfel: cei care au între 1 şi 50 de familii de albine primesc 750 de euro, cei cu 51-

100 familii de albine, 850 de euro, iar peste

101 familii de albine, 950 de euro. „potrivit

nr. 759 din 21 iulie 2010, se acordă sprijin pentru familiile de albine aflate în perioada de conversie, adică perioada de trecere la agricultura ecologică. Beneficiarii sunt pro- ducătorii apicoli, înregistraţi ca producători în sistemul de agricultură ecologică”, a expli- cat Daniela Rebega. producătorii trebuie să aibă contract cu un organism de inspecţie şi certificare, aprobat pe teritoriul României, prin care dovedesc că albinele pentru care au solicitat sprjin financiar sunt în conversie. potrivit datelor privind înregistrarea apicultorilor, furnizate de MADR, în România există 105.000 de familii de albine certificate.

mureşul, cel mai mare producător de miere din România

Numărul total de apicultori, înregistraţi în 2010, conform datelor comunicate de că- tre direcţiile agricole judeţene, a fost de 933. Într-un top al primelor 5 judeţe producă- toare de miere bio din ţară, Mureşul se situ- ează pe locul 1, cu 105 apicultori şi 12.470 de familii de albine; pe locul 2 este Bacău, cu 90 apicultori şi 12.223 de familii de al-

H.G. Botoşani Suceava Maramureş sau mierea de munte, potrivit MADR. Satu Mare Iaşi Sălaj Bistriţa-Năsăud
H.G.
Botoşani
Suceava
Maramureş
sau mierea de munte,
potrivit MADR.
Satu Mare
Iaşi
Sălaj
Bistriţa-Năsăud
Bihor
Neamţ
bine. Urmează Braşov, 77 apicultori
şi 6.149 familii de albine, Alba,
70 apicultori cu 7.764 familii
de albine, iar pe ultimul loc,
Hunedoara care are 67
apicultori şi 6.149 fa-
milii de albine. 
Mureş
Vaslui
Cluj
105 apicultori
12.470 familii
Harghita
Bacău
Arad
albine
90 apicultori
Alba
12.223 familii
70 apicultori
albine
7.764 familii
albine
Braşov
Hunedoara
Timiş
Sibiu
Galaţi
77 apicultori
Covasna Vrancea
6.149 familii
67 apicultori
albine
6.149 familii
albine
Caraş-Severin
Buzău
Vâlcea
Argeş
Tulcea
Gorj
Prahova
Brăila
Ilfov Ialomiţa
Dâmboviţa
Olt
Mehedinţi
Călăraşi
Bucureşti
Teleorman Giurgiu
Constanţa
Dolj

46 GREEN REpoRt

Raiffeisen Bank şi Asociatia Green Revolution au lansat www.i-velo.ro ww ww p agina de internet
Raiffeisen Bank şi
Asociatia
Green Revolution
au lansat
www.i-velo.ro
ww
ww
p agina de internet a celui mai mare
pr ogram de bike-sharing din România,
„I
„I Love Velo”.
Pe
site, utilizatorii pot
Banii obţinuţi
din închirierea
bicicletelor vor fi
folosiţi pentru
extinderea centrelor
de bike-sharing.
rez erva din oricare centru până la 4 biciclete,
pe ntru maximum 2 zile. Taxa pentru o oră de
pe dalat este 3 lei/bicicletă, iar pentru o zi,
15 lei/bicicletă. Astfel, din cele 1.100 biciclete
p use la dispoziţie prin programul I’Velo, 900
v or putea fi utilizate în continuare cu titlu
gratuit, în timp ce 200 vor fi incluse
în sistemul de rezervări online.
Actualul sezon este deschis din martie până în
noiembrie 2011, în fiecare zi, între orele 10.00
şi 20.00. Centrele I’Velo pot fi găsite în Bucureşti,
Cluj-Napoca, Iaşi, Braşov şi Constanţa.
pot fi găsite în Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Braşov şi Constanţa. iesi la o plimbare in parc?
pot fi găsite în Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Braşov şi Constanţa. iesi la o plimbare in parc?

iesi la o plimbare in parc?

www.i-velo.ro

ALtERNAtIVE

Vinul eco îşi face loc pe piaţă

pe o piaţă eco aflată încă în fază de pionierat, pariul cu vinul bio îi
pe o piaţă eco aflată încă în fază
de pionierat, pariul cu vinul bio
îi poate părea oricui riscant.
Investiţiile şi costurile sunt mari,
culturile sunt sensibile şi mai expuse
perisabilităţii, iar cunoscătorii în ale
vinului trebuie convinşi în timp de
calitatea produsului. România are însă
de câţiva ani doi mari „pionieri”
ai vinului bio, care, din pasiune,
au investit pe un segment complet nou,
chiar şi la nivel de importuri.
Este vorba despre Domeniile viiticole
Franco-Române şi viifrana SA constanţa, nou
intrată pe piaţa produselor bio.
TExT DE LIvIA cImpOERu
podgoriile de la Adamclisi intră în aventura eco Cel mai mare producător de vin bio
podgoriile de la Adamclisi intră în aventura eco
podgoriile de la
Adamclisi intră
în aventura eco

Cel mai mare producător de vin bio din România se pregăteşte să devină Vi- frana SA Constanţa, companie care a ob- ţinut certificare pentru primele culturi de viţă-de-vie bio în 2009, prin Austria Bio Garantie, după 3 ani de conversie. Culturile, situate la Adamclisi, în jude- ţul Constanţa, sunt întinse pe o suprafaţă totală de 130 de hectare. Sortimentele sale sunt Cabernet Sauvignon roşu şi roze (75 ha), pinot Noir (14 ha), Chardonnay (21 ha), urmând ca oferta să fie extinsă cu Fetească Neagră (9 ha), Syrah (4 ha) şi Sau- vignon Blanc (9 ha). Compania va intra de anul acesta pe piaţă cu 190.000 de sticle de Cabernet Sauvignon, producţia 2009, şi cu alte 200 de tone de vin din restul sortimentelor, care vor trece prin noua linie de îmbute- liere instalată la crama din Adamclisi. Vi- nurile vor fi comercializate sub denumirea de patrician, în principal în magazinele de specialitate.

190.000

de sticle de Cabernet sauvignon bio va pune pe piaţă anul acesta

de Cabernet sauvignon bio va pune pe piaţă anul acesta Vifrana Constanţa costul de producţie se

Vifrana Constanţa

costul de producţie se dublează

„Vinurile noastre au 100% ingredien- te naturale şi un conţinut foarte scăzut de sulfiţi”, se mândreşte directorul compani- ei, Vasile Frâncu, aratând că toate vinurile poartă sigla bio europeană. Cabernet Sau- vignon-ul are „o fructoză deosebită, tărie alcoolică bună (13,2 grade), o culoare fru- moasă, un echilibru şi o catifelare deosebite şi un post-gust de excepţie”, îşi laudă Vasile Frâncu vinul.

tot el admite însă că regimul eco du- blează practic costul de producţie al vinu- lui, care ajunge la 2,3 euro/sticla de 750 ml. Cu restul costurilor, vinul pleacă spre dis- tribuţie la preţul de 5 euro fără tVA. „Culturile eco impun o serie de standar- de stricte, tratamente multe, doar cu certifi- care eco, fertilizatori numai pe cale naturală, fără substanţe chimice, iar principala tehni- că este datul cu sapa”, explică Vasile Frâncu. Crama - o investiţie de 4 milioane de euro - este nouă, tehnologia folosită e de ultimă oră şi versatilă, fermentaţia se face sub tempera- tură controlată, iar drojdiile de fermentaţie şi enzimele sunt certificate bio.

pasiunea, ingredientul eco

În prezent, compania are două contrac- te de export în Suedia şi Canada, fiind în discuţii avansate ca să intre şi pe pieţele din Ucraina şi Japonia. De ce a investit Vifrana în vinul bio? „Am făcut asta din pasiune, nu din dorinţa de a vinde băuturi alcoolice cu aspect şi miros de vin. Bucuria vinului nu vine din faptul că te- ai ameţit. Segmentul nostru este foarte mic şi se adresează doar celor care sunt pasionaţi de un vin bun şi au grijă de sănătatea lor. Cei care beau cu burta nu vor cumpăra vin bio de la mine”, declară Vasile Frâncu.

sănătatea lor. Cei care beau cu burta nu vor cumpăra vin bio de la mine”, declară
ALtERNAtIVE viticultură bio-lunară la Domeniile Franco-Române
ALtERNAtIVE
viticultură
bio-lunară
la Domeniile
Franco-Române

Cronologic, prima investiţie serioasă în culturile de struguri bio aparţine Domeniilor Viticole Franco-Române, companie care a decis încă din 2003 să treacă la agricultu- ra eco. Culturile se întind pe aproape 35 de hectare situate pe pantele blânde ale dealului Istriţa, în mijlocul podgoriei Dealu Mare, din comuna Breaza, unde verile lungi şi însorite favorizează o bună maturitate a strugurilor. După trei ani de conversie, în 2007 com- pania a avut prima producţie certificată bio, prin organismul de certificare Ecocert. În prezent, sortimentele eco ale DVFR sunt două de vinuri albe - Riesling (2 ha) şi Char- donnay (5 ha) - şi trei de vin roşu – pinot Noir (12 ha), Fetească Neagră (6 ha) şi Merlot (4 ha). Acestea sunt comercializate sub denu- mirea „Crai Nou”, în regim HoRECA sau în magazinele de produse bio. Cifra de afaceri medie pe anul trecut s-a situat la un nivel de 700.000 de lei. De la pro- ducător, vinul pleacă cu preţuri variind între 16 - 22 de lei, fără tVA, în funcţie de soi.

calitate natural superioară

DVFR a ales ca alternativă viticultura bio-lunară, prin care strugurii sunt obţinuţi exclusiv cu tratamente naturale, sunt culeşi în perioadele de lună nouă, când fructul are doza maximă de suc şi energie, şi sunt storşi în peri- oadele cu lună plină. Directorul general al companiei, Cristina Staicu, enumeră trei argumente importante pentru care DVFR a ales viticultura bio. În primul rând, calitatea produsului.

35 de hectare

este suprafaţa pe care DVFR cultivă

35 de hectare este suprafaţa pe care DVFR cultivă struguri eco „Vinul obţinut din struguri eco

struguri eco

„Vinul obţinut din struguri eco e în mod natural superior calitativ. pentru că la un vin căutăm un echilibru în trăsăturile sale – cor- polenţă, aciditate, tanin. La un vin eco nu mai trebuie să lucrezi asupra acestor trăsături fo- losind tehnici şi substanţe suplimentare”, ex- plică ea. Alte două argumente sunt sănătatea celui care-l consumă şi protecţia mediului, în special în cazul unor culturi de anvergura celor viticole. Specialiştii de la Domeniile Franco- Române folosesc doar îngrăşăminte naturale

Franco- Române folosesc doar îngrăşăminte naturale şi substanţe de contact. Spre deosebire de cul- turile

şi substanţe de contact. Spre deosebire de cul- turile convenţionale, care utilizează tratamen- te împotriva bolilor cu substanţe de sinteză, aici se folosesc doar substanţe anorganice, de exemplu sulf sau zeamă bordeleză, care intră în contact doar cu frunzele şi nu în metabolis- mul plantei. În general, aceste tratamente sunt preventive, iar după o ploaie trebuie repetate. Cea mai mare luptă e însă cu buruienile, pentru că viticultura eco interzice folosirea pesticide- lor. Săpatul tradiţional e o activitate destul de scumpă, astfel că în curând compania va folosi un echipament special de săpat pe sub butuci.

Lipsa de sprijin şi birocraţia, mai rele ca buruienile

o mare parte din vinurile eco este comer- cializată în România, în oraşele mari (Bucu- reşti, Cluj, Iaşi, Braşov şi ploieşti), însă merge şi la export, în Franţa, existând şi începuturi de colaborare pentru pieţele din Germania şi Austria. Un atu important este faptul că asociaţii companiei sunt francezi, iar vinul a ajuns să fie foarte cerut în rândul membrilor comunităţii franceze din România. Supermarketurile nu sunt deocamdată o opţiune, arată directorul DVFR, iar asta din cauza cantităţilor mari care trebuie asigurate, dar şi a politicilor dificile impuse de retailul mare. profitul semnificativ încă se mai lasă

dar şi a politicilor dificile impuse de retailul mare. profitul semnificativ încă se mai lasă 50

aşteptat, în condiţiile în care agricultura eco presupune costuri foarte mari, iar randamen- tul la hectar este foarte mic pentru produsele bio. Asta şi pentru că statul român mai mult mimează sprijinul pentru agricultura bio. o susţinere ar fi subvenţiile, însă deocamdată acestea sunt mai mult simbolice. „pentru conversia unui teren între 3-5 hec- tare se dau 1.500 de euro. E o nimica toată. Noi, spre exemplu, încă nu am primit subven- ţiile pentru conversie pe 2010”, arată Cristina Staicu. Ea se plânge şi de nebunia birocratică, în condiţiile în care agricultura bio implică un număr suplimentar de documente. „Fiscalitatea e foarte mare, e efectiv sufo- cant. pentru orice ban pentru care lupţi să-l obţii în plus, există uneori riscul ca mai mult să pierzi”, comentează Cristina Staicu. tot ea acuză practicile neortodoxe ale sta- tului atunci când vine vorba să-şi onoreze pri- mele de asigurare pentru îngheţ şi secetă. „Am făcut asigurare pe valoarea strugurilor, care s-a ridicat la circa 10.000 de lei pe întreg anul. În ianuarie şi februarie 2010, am avut îngheţ şi am scos doar 15% din producţie. Am început demersurile de recuperare a pagubelor, însă spre sfârşitul anului cei de la ApIA m-au infor- mat că legea care prevedea această susţinere din partea statului s-a abrogat. Asigurarea a rămas bine plătită, iar noi am rămas cu 15% din producţie”, povesteşte Cristina Staicu.

cu 15% din producţie”, povesteşte Cristina Staicu. „ La un vin eco nu mai trebuie să

La un vin eco nu mai trebuie să lucrezi asupra trăsăturilor folosind tehnici şi substanţe suplimentare. El este în mod natural superior calitativ.

cristina staicu, director general domeniile viticole franco-române

1.000 de chipuri răsfrânte în vinul bio

Vinurile bio pătrund încet, dar sigur şi în locurile de întâlnire ale cunoscătorilor, care ştiu să aprecieze la adevărata valoare calita- tea licorii ce străluceşte rubiniu în pahar. Wine-bar-ul „1000 de chipuri”, din Bu- cureşti, este printre primele localuri de nişă dedicat pasionaţilor de vinuri unde se poate degusta un „Crai Nou” din producţia 2009. În meniu sunt incluse Feteasca Neagră, pinot Noir şi Chardonnay bio. oferta include însă şi vinuri bio de import, precum Michel to- rino Argentina Cuma (malbec şi torrontes), torres nerrola ecologic Spania - (cupaj Syrah merlot tempranilo), Cotes du rhone Franţa - (cupaj grenache carignan, syrah) sau Domai- ne Saint paul Franţa (Sauvignon Blanc). „În acest moment, estimările la nivel mondial arată că există aproximativ 2.000

la nivel mondial arată că există aproximativ 2.000 de producători de vinuri organice, din care aproape

de producători de vinuri organice, din care aproape jumătate în Franţa. Creşterea ra-

pidă a popularităţii vinurilor organice a dus la o creştere a ofertei. Însă nu în fiecare caz această creştere este susţinută de o creştere

a calităţii, fiind un segment relativ nou, însă

ne aşteptăm ca în scurt timp pe piaţă să regă-

sim din ce în ce mai multe vinuri organice de

o calitate excepţională”, spune Ştefan Iones-

cu, unul dintre proprietarii localului. El mai spune că producătorii care îşi asumă producerea unui astfel de vin sunt de admirat. Din cauza faptului că nu pot aplica tra- tamente de fertilizare sau protecţie cu sub- stanţe chimice artificiale (fungicide, pesti- cide etc.), precum în cultura convenţională, durata de viaţă a podgoriei se reduce cu o treime, iar riscurile anuale cu pierderea pro- ducţiei sunt foarte mari.

se reduce cu o treime, iar riscurile anuale cu pierderea pro- ducţiei sunt foarte mari. 

GREEN REpoRt

51

KNoW-HoW

KNoW-HoW În Germania, grija pentru alimente este un cult, iar consumatorii se interesează îndeaproape de felul

În Germania, grija pentru alimente este un cult, iar consumatorii se interesează îndeaproape de felul în care sunt făcute produsele pe care le pun pe masă. pornind de la interesul lor, compania Gläserne meierei Gmbh a decis să construiască o fabrică „transparentă” de procesare a laptelui bio, ale cărei porţi sunt deschise pentru toţi cei interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele.

interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,
interesaţi să afle modul în care sunt produse alimentele. TExT DE RALucA pETREScu Gläserne meierei ,

TExT

DE RALucA pETREScu

Gläserne

meierei,

fabrica „transparentă” de lactate bio

52 GREEN REpoRt

Mica fabrică din Münchehofe, o comu- nă din landul Brandenburg, este o clădire sustenabilă, din lemn şi sticlă, unde toate detaliile de producţie sunt „la vedere”. „Spunem că suntem o fermă «transpa- rentă», ceea ce se poate vedea şi din design- ul clădirii. Am observat că oamenii sunt foarte interesaţi de modul de producţie şi că este o mare nevoie de informare”, spune reprezentanta Gläserne Meierei GmbH, dr. Kirsten Böhmann.

veni, vidi, vici

Consumatorii vin aici să vadă cu ochii lor lanţul de producţie. Această strategie, bazată pe comunicare, în paralel cu oferta de produse de bună calitate, funcţionează. oamenii vin, văd, învaţă şi pleacă mulţu- miţi, având garanţia că mănâncă sănătos. Fabrica reprezintă o investiţie privată, de 12 milioane euro, sumă ce a inclus fon- duri de la bugetul de stat, cu care guvernul

german sprijină dezvoltarea întreprinde- rilor. Clădirea modernă a fost inaugurată în ianuarie 2010. Afacerile au mers bine, astfel că, după numai un an de funcţionare, conducerea companiei a decis să se extindă şi va deschide în curând o nouă fabrică în Hamburg.

şi va deschide în curând o nouă fabrică în Hamburg. milioane de euro a reprezentat investiţia

milioane de euro a reprezentat investiţia în fabrica

de lapte eco

de euro a reprezentat investiţia în fabrica de lapte eco văcuţa zâmbitoare, cadou din partea sătenilor

văcuţa zâmbitoare, cadou din partea sătenilor

„toţi fermierii de produse organice lu- crează după standardele Uniunii Europene. Există inspectori federali care organizează controale. pe de altă parte, toţi fermie- rii sunt afiliaţi la una dintre asociaţiile de fermieri bio care efectuează, la rândul lor, teste”, spune Kirsten Böhmann. La garantarea calităţii contribuie şi fap- tul că fermierii certificaţi au contracte pe termen lung cu centrele de procesare. pentru fermierii din Münchehofe,

Instalaţia fabricii a fost adusă din Ja- ponia şi procesează 6.000 litri de lapte proaspăt pe oră, cu posibilitatea de a mări producţia la 18.000 litri. Întreaga linie este automatizată, iar pentru supervizarea ope- raţiunilor este nevoie de numai doi anga- jaţi. Întreaga fabrică are 45 de angajaţi, in- cluzând personalul auxiliar şi administrativ, dar numărul lor va creşte odată cu mărirea producţiei.

Standarde europene şi internaţionale

f abrica, în cifre capacitate de procesare: 30 milioane litri/ an tipuri de produse: 6
f abrica, în cifre
capacitate de procesare:
30 milioane litri/
an
tipuri de produse:
6 (din lapte
proaspăt, brânză şi unt)
investiţie:
12 milioane de euro
(instalaţii, magazin de desfacere,
clădire)
fermieri:
aproximativ 100
angajaţi:
45
clădire) fermieri: aproximativ 100 angajaţi: 45 Laptele provine de la circa 100 de fermieri din satele

Laptele provine de la circa 100 de fermieri din satele din apropiere. Fa- brica nu a fost construită întâmplător în Münchehofe. Comuna este situată într-o zonă protejată şi oferă condiţii optime pentru ca vacile sătenilor să pască cea mai sănătoasă iarbă şi să dea lapte de cea mai bună calitate. „Animalele de aici au alte condi- ţii: acces la câmp, mai mult spaţiu în grajduri. pe de altă parte, în cazul unor probleme de sănătate, animalele nu sunt tratate cu antibiotice decât în condiţii extreme, iar dacă se întâmplă, lap- tele lor este folosit numai după ce substan- ţele sunt eliminate din organism”, explică dr. Böhmann. Lista lungă de certificări ale pro duse- lor Gläserne Meierei începe cu ce rti- ficarea terenurilor pe care pasc vac ile şi se termină cu cea oferită de organ is- mele germane, europene şi internaţ io- nale din domeniu.

KNoW-HoW

parteneriatul cu fabrica Gläserne Meierei GmbH a fost un succes. Întreaga comunita- te are de câştigat. De aceea, în semn de mul- ţumire, sătenii au dăruit reprezentanţilor o statuetă din lemn, care a devenit mascota neoficială a companiei. Statueta întruchi- pează o vacă zâmbitoare, ce le urează bun venit vizitatorilor, de pe soclul ei din parca- rea fabricii.

Animalele nu sunt tratate cu antibiotice decât în condiţii extreme, iar dacă se întâmplă, laptele lor este folosit numai după ce substanţele sunt eliminate din organism.

dr. kirsten Böhmann

sunt eliminate din organism. „ dr . kirsten Böhmann valabilitate maximă: 21 de zile Laptele este

valabilitate maximă:

21 de zile

Laptele este procesat prin două meto- de, care determină valabilitatea produselor. Una dintre ele este pasteurizarea, prin care laptele este fiert la 72 grade Celsius, pentru 15 secunde. În acest caz, laptele are o valabi- litate de 8 zile. Al doilea procedeu este microfiltrarea, caz în care laptele poate fi consumat în de-

caz în care laptele poate fi consumat în de- curs de maxim 21 de zile de

curs de maxim 21 de zile de la procesare. procedeul este întotdeauna menţionat pe cutie, alături de termenul de valabilitate. În afară de lapte, fabrica mai produce şi brânză bio, „Bio-Camembert Blanc de pomm”. În fiecare zi, pe uşa fabricii plea- că spre magazine brânzeturi obţinute din 6.000 litri de lapte. În cazul acestor produ- se, posibilitatea de procesare este de 18.000 litri/zi, dar instalaţia nu lucrează încă la ca- pacitate maximă.

Laptele bio, cu 34 de eurocenţi mai scump

Diferenţa de calitate faţă de produsele clasice se reflectă şi în preţul final al produ- selor. totuşi, în Germania, acesta nu este cu mult mai mare decât cel al produselor obiş- nuite, din aceeaşi gamă de calitate.

„preţul produselor pe care le comercia- lizăm generează preţul pe care îl oferim fermierilor pentru lapte. o fermă organică primeşte cu 12 eurocenţi mai mult decât una de lapte obişnuit, dar cele două pieţe sunt diferite şi funcţionează în paralel”, mai spune Böhmann. În supermarketurile din Germania, laptele bio se comercializează la un preţ mediu de 99 eurocenţi/litru, în timp ce pentru laptele convenţional cumpărăto- rii plătesc 65 eurocenţi/litru. În 2010, compania le-a oferit fermierilor aproximativ 41 eurocenţi/litru (fără taxe) pentru laptele cumpărat.

le-a oferit fermierilor aproximativ 41 eurocenţi/litru (fără taxe) pentru laptele cumpărat.  54 GREEN REpoRt
Donează 2% din impozitul pe venit către Asociaţia Green Revolution Pentru că numai împreună vom
Donează 2% din impozitul pe venit către Asociaţia Green Revolution Pentru că numai împreună vom
Donează 2% din impozitul pe venit către Asociaţia Green Revolution Pentru că numai împreună vom

Donează 2% din impozitul pe venit către Asociaţia Green Revolution Pentru că numai împreună vom putea evolua Detalii pe www.greenrevolution.ro

pe venit către Asociaţia Green Revolution Pentru că numai împreună vom putea evolua Detalii pe www.greenrevolution.ro
pe venit către Asociaţia Green Revolution Pentru că numai împreună vom putea evolua Detalii pe www.greenrevolution.ro

MARKEt FoCUS

Germania

În România, concepţia despre piaţa bio este că reprezintă un moft. ce este această piaţă
În România, concepţia
despre piaţa bio este că
reprezintă un moft.
ce este această piaţă
în Germania?
O industrie.
O dovedesc veniturile
obţinute anual
din acest sector,
standardele de calitate
a produselor,
mai ridicate chiar
decât cele impuse de
uniunea Europeană, şi
interesul populaţiei
pentru astfel
de produse.
Importanţa sectorului
bio a fost demonstrată
inclusiv la începutul
acestui an, în cadrul
celui mai important
eveniment dedicat
agriculturii,
târgul internaţional
Grüne Woche.
TExT DE RALucA pETREScu

, cea mai mare

piaţă bio europeană

piaţă bio europeană Vizitatori de toate vârstele din toate col- ţurile Germaniei şi din ţările vecine

Vizitatori de toate vârstele din toate col- ţurile Germaniei şi din ţările vecine au luat cu asalt expoziţia de produse bio din cadrul târgului Grüne Woche, care a avut loc în luna ianuarie a acestui an. Hala destinată produselor bio a fost una dintre cele mai vizitate, iar aglomeraţia, deşi dezarmantă, a demonstrat că germanii au un cult pentru mâncarea sănătoasă şi că alimenta-

ţia bio este un trend puternic. Aceasta ar putea explica faptul că Germania este cea mai mare piaţă de alimente organice, cu câştiguri anuale de aproximativ 5,8 miliarde de euro. La Grüne Woche, vizitatorii au găsit o gamă largă de produse, de la alimente interna- ţionale şi produse de lux, la produse proaspete, băuturi alcoolice, cărnuri, fructe de mare, cea- iuri, plante, condimente. Expoziţia a cuprins şi

o gamă largă de echipamente utilizate în agri-

cultură şi horticultură. Evenimentul a mai găzduit o expoziţie cu vânzare de produse agricole şi o secţiune de produse bio. În plus, ediţia de anul acesta a

avut standuri speciale pentru sectorul agricol, forestier şi de amenajare peisagistică. Cu 1.632 de expozanţi din 57 de ţări, un spaţiu de 115.000 metri pătraţi şi peste 415.000 de vizitatori, prezenţa la ediţia de anul acesta a fost una dintre cele mai mari, de

la lansarea evenimentului, în 1926.

România, partener oficial în 2012

România va fi anul viitor partenerul oficial al Germaniei în organizarea Grüne Woche. Ediţia din 2012 a târgului va avea loc în perioa- da 20 - 29 ianuarie 2012.parteneriatul a fost semnat la începutul acestui an de ministrul ro- mân al agriculturii, Valeriu tabără, şi directo- rul executiv al Messe Berlin, Raimund Hosch. Implicarea României în organizarea edi- ţiei de anul viitor a celui mai mare eveniment european din industria agricolă şi alimentară este cu atât mai importantă cu cât, în ultimii 25 de ani, Germania a avut un singur partener oficial, şi anume polonia. România participă la Grüne Woche din anul 1973.

„Relaţiile dintre cele două state sunt foar-

te bune şi dorim să le intensificăm. Germania

este cel mai important partener comercial al României, cu multe investiţii locale în Româ-

nia”, a declarat ministrul român al agriculturii

şi dezvoltării rurale, Valeriu tabără, la semna-

rea parteneriatului. În cadrul Grüne Woche, Valeriu tabără a participat la forumul cu tema „Comerţul şi se- curitatea alimentară globală: global, regional, local”. Evenimentul a reunit peste 50 de mi- niştri ai agriculturii din întreaga lume şi a oferit posibilitatea unui dialog între reprezentanţii guvernelor, reprezentanţii industriei alimen- tare mondiale, cei ai comunităţii ştiinţifice şi ai societăţii civile despre problemele globale cu care se confrunta omenirea privind sursele de hrană şi alimentaţie.

piaţa bio: 5,8 miliarde de euro

Cu câştiguri anuale de aproximativ 5,8 miliarde de euro, Germania este cea mai mare piaţă de alimente organice din Europa. Din avion, Germania arată ca un mare ogor perfect parcelat, unde fiecare teren fertil este cultivat. Guvernul încurajează prin politici publice utilizarea la maximum a potenţialului agricol, iar fermierii apelează şi la fondurile comunitare.

„oamenii trebuie să înţeleagă faptul că dacă nu vor folosi terenul arabil pe care îl au nu vor primi niciun ban din fondurile europene. În Germania oferim subvenţii pentru agricultura organică şi pentru rotirea culturilor. pilonul 2

ar putea conţine însă mai multe măsuri privind

agricultura organică. Mă voi lupta pentru o fi-

nanţare mai mare a acestui sector”, a promis ministrul german al agriculturii, Ilse Aigner.

Autorităţile germane au luat însă şi alte mă- suri pentru promovarea culturilor ecologice. Ministerul Agriculturii şi Securităţii Alimente- lor foloseşte întreg lanţul de producţie pentru

a îmbunătăţi legislaţia şi condiţiile în care îşi

desfăşoară activitatea fermierii şi partenerii lor. toate acestea pentru a îmbunătăţi calita- tea, pentru a creşte productivitatea, pentru

a reduce costurile logistice şi de distribuţie şi

MARKEt FoCUS

pentru a satisface aşteptările consumatorilor în termeni de calitate şi preţ. Germania a pro- movat agricultura ecologică cu fonduri publice încă din 1989. prin programul federal „orga- nic Farming”, agricultorii beneficiază anual de un fond special de 16 milioane de euro. „promovăm deja pajiştile şi alte măsuri pentru înverzirea agriculturii, măsuri care nu există încă în alte state, nici măcar în Austria şi Franţa. Există măsuri de promovare a culturi- lor bio, precum şi a celor tradiţionale.

Comisarul Dacian Cioloş spune că prin reforma lui va face agricultura mai verde, dar eu l-am întrebat: «Poate fi mai verde decât este deja?»

ferme organice versus cele convenţionale Un studiu comparativ realizat de Ministerul Agriculturii din Germania între
ferme organice versus cele convenţionale
Un studiu comparativ realizat de Ministerul Agriculturii din Germania între
fermele organice şi cele convenţionale arată că cele ecologice:
lau eficienţă cu 30% mai mare, deoarece au lucrători mai bine plătiţi
lobţin un preţ mai mare decât dublu pentru grâu şi cu 45% mai mare
pentru lapte
lau cheltuieli foarte mici pentru îngrăşăminte şi pesticide
lprimesc plăţi directe şi subvenţii cu 28% mai mari
lau cheltuieli de personal de aproape de două ori mai mari decât fermele
convenţionale

Deci Germania a făcut deja paşi importanţi în această direcţie şi cred că acum a venit rân- dul şi altor state să o facă”, a declarat Norbert Schindler, membru al Comitetului de Alimen- taţie, Agricultură şi protecţia Consumatorului din cadrul parlamentului german. Schindler este şi vicepreşedinte al Asociaţiei Fermierilor din Germania şi deţine, împreună cu fiul său, o fermă agrară de 400 ha. potrivit acestuia, pen- tru „înverzirea” terenurilor agricole, autorităţi- le din Germania se gândesc să mărească sub- venţiile acordate pentru pajişti de la 60 euro/ hectar, cât sunt în prezent, la 200 euro/hectar. „Comisarul Dacian Cioloş spune că prin reforma lui va face agricultura mai verde, dar eu l-am întrebat: «poate fi mai verde decat este deja?»”, a spus Schindler, subliniind importan- ţa pe care o acordă Germania acestui sector.

Organizare nemţească

În cazul Germaniei, reţeta succesului pare să fie o foarte bună organizare a fermierilor şi voinţă politică. „Avem ferme agricole mici, de 170-200 hectare, iar 90% dintre fermieri sunt afiliaţi”, explică vicepreşedintele Asociaţiei Fermierilor din Germania, Norbert Schindler. Există foarte multe organizaţii ce susţin in- teresele agricultorilor ecologici, cele mai vechi şi mai importante fiind Bioland şi Demeter. Bioland este cea mai mare asociaţie de agri- cultură organică din Germania, fondată în 1971, ce numără în prezent aproximativ 5.000 de membri. Fermierii afiliaţi deţin peste 240.000 ha. Fermierii şi-au impus singuri standarde su- plimentare de calitate, pe care le-au adaptat şi dezvoltat continuu, astfel încât acestea includ

norBert schindler memBru al comitetului de alimentaţie, agriculturĂ şi protecţia consumatorului

norBert schindler memBru al comitetului de alimentaţie , agriculturĂ şi protecţia consumatorului 58 GREEN REpoRt
norBert schindler memBru al comitetului de alimentaţie , agriculturĂ şi protecţia consumatorului 58 GREEN REpoRt
norBert schindler memBru al comitetului de alimentaţie , agriculturĂ şi protecţia consumatorului 58 GREEN REpoRt

58 GREEN REpoRt

acum toate aspectele legate de producţia eco- logică modernă, de la agricultură, la creşterea animalelor şi prelucrarea alimentelor. producătorii au elaborat reguli speciale până şi pentru sub-categorii, precum produc- ţia de peşte de apă dulce, flori ornamentale şi hamei. Metodele de producţie ale fermierilor

afiliaţi la „Bioland” pornesc de la conceptul de protecţie a mediului. producătorii sunt obligaţi printr-un regulament intern să asigu- re eficienţa energetică a activităţilor. În plus,

o mare parte din energia folosită provine din

surse regenerabile. Grija permanentă pentru sol şi măsurile de îmbunătăţire a fertilităţii constituie preocupări de bază pentru fermierii care practică agricultură organică. Aceştia pleacă de la premisa că un pământ sănătos este baza pentru plante sănătoase, ani-

male sănătoase şi oameni sănătoşi.

Piaţa agricolă germană, afectată de scandalul dioxinei Anul 2011 a debutat în Germania cu un
Piaţa agricolă germană,
afectată de scandalul dioxinei
Anul 2011 a debutat în Germania cu un scandal de proporţii: descoperirea
dioxinei în furajele pentru animale în fermele de pe teritoriul german. inci-
dentul a fost dezbătut inclusiv în cadrul expoziţiei din Berlin, de către liderii
guvernelor participante. Ministrul german al agriculturii, ilse Aigner, a arătat
că imediat după izbucnirea scandalului a fost impusă întreruperea activităţii
pentru 4.760 de ferme, ca măsură de precauţie.
Potrivit autorităţilor germane, incidentul a afectat tot lanţul de producţie, in-
clusiv industrii care nu au legătură directă cu cea de producţie. „Acest scan-
dal a avut un impact negativ asupra a 350.000 de ferme şi asupra a cinci
milioane de oameni angajaţi în industria alimentară”, a declarat, la rândul
său, Gerd sonnleitner, preşedintele Uniunii Fermierilor din Germania. Guver-
nul german a aprobat, imediat după incident, un plan de măsuri ce vizează
un control mai strict al produselor folosite în industria alimentară, precum şi
o mai mare transparenţă pentru consumatori. scandalul dioxinei a început
în primele zile ale anului, când s-a descoperit că producătorii germani au
exportat în statele Uniunii Europene ouă şi carne contaminate. Crescătorii
de animale au declarat atunci că au cumpărat nutreţuri pentru animale de
la compania Harles&Jentzsch, fără să ştie că acest producător a folosit acizi
graşi contaminaţi, fabricaţi într-o uzină de agrocarburanţi.

glementările UE, de către mari organizaţii non guvernamentale. Etichetele lor sunt încă utilizate la scară largă, fiind cunoscut faptul că produsele certi- ficate depăşesc standardele de calitate impuse de normele UE. Eticheta „Demeter”, de la „Demeter International”, a fost introdusă încă

din 1928 şi este considerată una dintre certifi- cările ce garantează cele mai înalte standarde pentru alimente ecologice din lume. Alte or- ganizaţii active din Germania sunt Biokreis, Bioland, Biopark, Ecoland, Ecovin, AGA eV, Bundesverband Ökologischer Weinbau, Gäa şi Naturland.

pionieri în certificarea bio

În Germania, etichetarea ecologică naţio- nală a fost introdusă în 2001 în urma campani-

ei politice „Agrarwende”, condusă de ministrul

Renate Künast, din partea partidului Verzilor. Eticheta naţională „Bio” a câştigat o mare po- pularitate, fiind împrumutată şi de ţările înve- cinate, precum Austria, Elveţia şi Franţa. Etichetarea alimentelor ecologice a fost iniţiată însă în Germania cu mult înainte de re-

Franţa. Etichetarea alimentelor ecologice a fost iniţiată însă în Germania cu mult înainte de re- GREEN
Franţa. Etichetarea alimentelor ecologice a fost iniţiată însă în Germania cu mult înainte de re- GREEN

tÂRGURI &EXpoZIŢII

produsele eco româneşti s-au prezentat Europei la

produsele eco româneşti s-au prezentat Europei la c erealele, mierea şi băuturile ecolo- gice româneşti
produsele eco româneşti s-au prezentat Europei la c erealele, mierea şi băuturile ecolo- gice româneşti

c erealele, mierea şi băuturile ecolo- gice româneşti au fost degustate anul acesta de vizitatorii celui mai

mare târg din lume de produse ecologice, Biofach, ce are loc în fiecare an la Nürnberg, în Germania. Evenimentul s-a desfăşurat în perioada 16 – 19 februarie şi a atras peste 43.000 de vizitatori. România a fost reprezentată de 17 firme specializate în producţia şi distribuţia de alimente ecologice. oferta comercianţilor români a cuprins: cereale, miere de albine şi produse derivate, fructe şi ciuperci de pădu- re, seminţe de plante oleaginoase şi tehnice, seminţe de plante aromatice şi mirodenii, uleiuri native presate la rece, nuci, furaje, branză, ţuică şi fructe, toate ecologice. potrivit estimărilor Ministerului Agri- culturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), standul României a fost vizitat de 991 de reprezentanţi ai diverselor firme europe- ne şi internaţionale. Valoarea contractelor economice preconizate de cele 17 firme ro- mâneşti participante se ridică la peste 20 de milioane de euro.

România ar putea fi ţară parteneră la BioFach 2012

Semn că agricultura românească suste- nabilă este în ascensiune, ţara noastră s-a bucurat la ediţia de anul acesta a târgului de un pavilion naţional mult mai mare de- cât în anii precedenţi, având un număr mai

mare de firme exportatoare expozante. „Am dorit să demonstrăm organizatorilor germani - Nürnberg Messe - faptul că Ro- mânia posedă competenţele necesare pen- tru a deveni ţară parteneră pentru BioFach 2012 - Nürnberg”, a spus preşedintele Asoci- aţiei Bio România, Marian Cioceanu. potrivit asociaţiei, agricultura ecologică, alături de ecoturism şi agroturismul ecologic ar putea fi soluţiile ieşirii din criza economică şi pentru dezvoltarea durabilă a României pe termen mediu şi lung. Ţara noastră ar putea dezvolta acest do- meniu, în contextul în care are soluri fertile în câmpiile din sudul şi vestul ţării, precipitaţii rezonabile şi acces la o reţea mare de râuri ce pot fi utilizate pentru irigaţii. La acestea se adaugă faptul că, în ultimii 40 de ani şi mai ales în ultimii 20 de ani, pământul agricol din România a fost chimizat la niveluri foarte scăzute. În plus, potrivit Ministerului Agriculturii, în ultimii 10 ani, între 1 şi 3 milioane hectare de teren arabil de cea mai bună calitate au ră- mas nelucrate, ceea ce face ca, în unele zone, perioada de conversie la agricultura ecologică să fie doar de un an de zile.

ca, în unele zone, perioada de conversie la agricultura ecologică să fie doar de un an

RECOMANDĂRI

RECOMANDĂRI Food Fight Când intrăm într-un supermarket avem impresia că beneficiem de cea mai mare diver-

Food Fight

Când intrăm într-un supermarket avem impresia că beneficiem de cea mai mare diver- sitate de produse sănătoase. Însă, în fapt, de-a lungul secolului al XX-lea, sistemul nostru alimentar a fost luat sub control de corporaţii al căror principal interes nu este deloc să ne furnizeze nouă alimente proaspete, sănătoase şi sustenabile. Din fericire pentru America, o alternativă s-a născut la finele anilor ’60 şi începutul anilor ’70, când un grup de protestatari anti-corporatişti din California - conduşi de Alice Waters - a creat un lanţ alimentar în afara sistemului convenţional. Rezultatul, pe vremea aceea nein- tenţionat, a fost crearea unei mişcări de susţinere a producţiei locale şi sustenabile de alimen- te, care a readus gustul şi varietatea în farfuriile americanilor. Documentarul „Food Fight” este o privire fascinantă către modul în care politicile alimen- tare şi cultura gastronomică americană s-au dezvoltat în secolul XX, dar şi cum mişcarea din California a creat o contra-revoluţie la agricultura de tip intensiv.

(Food Fight, Documentar, 2008, regizor şi producător - christopher Taylor)

Agricultura organică: o istorie internaţională Începută ca protest faţă de industrializarea producţiei
Agricultura organică:
o istorie internaţională
Începută ca protest faţă
de industrializarea
producţiei alimentare, argic ultura organică a
devenit o forţă semnificativ ă în politicile
agricole, în strategiile de m arketing şi
de cercetare din întreaga lu me. Fără
să mai fie considerate neş tiin-
ţifice şi contraproductive,
tehnicile agriculturii eco
sunt astăzi luate în serios
de fermieri, consumatori,
cercetători, procesatori şi
distribuitori. Acest tip de
producţie agricolă este nu nu -
mai dinamic şi orientat căt re
viitor, dar are legături profu nde
şi cu tradiţia. tradiţiile sun t cele
care pot oferi o bază a dis cuţiilor
despre modul în care agricu ltura eco
va putea răspunde noilor
provocări,
precum globalizarea, apariţi a noilor teh-
nici de producţie, dar şi pre ocupărilor le-
gate de echitatea şi justiţia socială. Lucrarea oferă totodată un istoric al celor mai mari
ocială Lucrarea oferă totodată un istoric al celor mai mari
instituţii create în diverse ţări pentru a reglementa domeniul.
(Organic farming: an international history, 2007)
wwww.ecor.row.ecor.ro www.ecor.ro
wwww.ecor.row.ecor.ro
www.ecor.ro

o importantă resursă de informaţii des-

pre legislaţia românească şi europeană care reglementează agricultura eco, precum şi descrieri detaliate despre paşii care trebuie urmaţi de un investitor în producţia eco pen-

tru a primi certificare puteţi găsi pe site-ul Asociaţiei EcoR partner.

pe lângă informaţiile generale cu privire la

profilul şi obiectivele asociaţiei, recent înfiin- ţată cu scopul de a promova operatorii eco, site-ul le oferă acestora resurse importante şi posibilitatea de a avea acces la o reţea inter- naţională de colaboratori şi parteneri pentru a atinge un nivel crescut de profesionalism în ceea ce priveşte marketingul produselor eco- logice certificate în România.

„Ştiam de mult timp despre produsele or- ganice, însă abia acum un an şi ceva
„Ştiam de mult timp despre produsele or- ganice, însă abia acum un an şi ceva

„Ştiam de mult timp despre produsele or- ganice, însă abia acum un an şi ceva am început să înlocuim treptat ce mâncăm cu produse mai sănătoase. Am găsit lactate organice, ceaiuri, cereale, iar recent am început să ne preparăm singuri şi pâinea, din făină organică. Ce nu gă- sim organic încercăm să cumpărăm de la ţărani sau de la prieteni care au părinţi la ţară – unul ne mai aduce mere, altul roşii, şi aşa ne descur- căm”, povesteşte Laurenţiu. Deşi susţin că n-au fost niciodată „nişte obsedaţi” ai ultimelor tren-

Alexa Banciu şi Laurenţiu Boeriu au avut curajul şi determinarea de a face o schimbare majoră în stilul lor de viaţă. Totul a început în urmă cu mai bine de un an, când cuplul a decis să renunţe la E-uri, aditivi şi chimicale în favoarea alimentelor sănătoase. Asta nu înseamnă numai alimente organice şi bio, spun ei - pentru că oferta este limitată în România -, ci şi produse tradiţionale de la ţărani, care pun mai mult preţ pe gust şi conţinut decât pe aspect şi neperisabilitate.

TExT DE cARmEN ALBIŞTEANu

62 GREEN REpoRt

duri în materie de stil de viaţă, cei doi recunosc că motivele care i-au determinat să-şi schimbe radical obiceiurile de consum au fost o serie de probleme de sănătate care i-au afectat pe ei şi pe apropiaţii lor. „Ne-am gândit că mâncatul sănătos nu ne poate aduce decât avantaje, n-are ce să ne facă rău. Laurenţiu a fost bolnav, aşa că a fost şi o tre- cere la un fel de regim permanent care să ne fe- rească de problemele de sănătate”, spune Alexa.

„La piaţă, alegem merele mici şi buboase”

treptat, cei doi au reuşit să descopere unde găsesc produsele de care au nevoie, în varianta organică. Au devenit clienţii fideli ai celor do- uă-trei băcănii cu produse bio din Bucureşti, ai magazinelor on line şi ai rafturilor speciale din hipermarketuri. „Din fericire, unul dintre magazinele cu produse exclusiv bio este foarte aproape de casa noastră. pe restul le găsim online sau le cum- părăm de la târgurile de produse tradiţionale. Chiar dacă nu au certificare bio, observi foarte

ECo LIFE StyLE

uşor că mezelurile de la ţărani sunt sănătoase, pentru că în două-trei zile se strică, nu rezistă câte o săptămână, precum cele de la supermar- ket”, a explicat Alexa. o mare problemă este însă lipsa de pe piaţă a legumelor şi fructelor bio. Acestea se găsesc foarte rar, la anumite sere şi numai în anumite perioade ale anului. Iar iarna nici nu poate fi vorba de fructe sau legume. Aşa că Alexa şi Lau- renţiu fie cumpără de la ţărani în care au încre- dere, fie merg la piaţă şi aleg fructele mai mici şi mai urâte, care nu au fost stropite. Cei doi au fost martorii creşterii pieţei de produse ecologice: rafturile din hipermarketuri au devenit mai mari, au apărut magazine exclu- siv bio, iar site-urile şi-au îmbogăţit oferta. Cu toate astea, sunt încă foarte puţini ro- mânii care consumă doar produse organice. Efortul de a căuta, distanţa mai mică faţă de supermarket decât faţă de târgul cu produse tradiţionale şi falsa impresie că e mai scump să mănânci bio îi ţin departe de un meniu sănătos.

Leneşul mai mult aleargă la doctor

„Ştiu cazuri de proprietari de magazine cu produse bio care mănâncă de la supermarketuri obişnuite. principala piedică este lenea. Dacă românii şi-ar învinge lenea şi ar căuta alternativa eco a produselor de care au nevoie, eventual ar face un drum în plus, ar fi foarte simplu să trăias- că sănătos”, consideră Laurenţiu. Alexa oferă şi exemple: un detergent de rufe bio poate fi folosit pentru mai multe spălări decât unul convenţional, la aceeaşi cantitate. Astfel, deşi preţul pare mai mare, costul per uti- lizare este mai mic. La fel este şi în cazul mâncă- rii, susţin cei doi, deoarece mâncarea sănătoasă este mai săţioasă.

doi, deoarece mâncarea sănătoasă este mai săţioasă. „Am început să mâncăm mai puţin, pentru că nu

„Am început să mâncăm mai puţin, pentru că nu ni se mai face foame atât de repede. Nu ne mai cumpărăm gustări de la magazin sau alt- ceva, ci ne aducem pacheţel de acasă”, spune tâ- năra. pe lângă alimente eco, ea a început să folo- sească şi cosmetice organice, iar aproape toate produsele de curăţat pe care le utilizează în casă au certificat bio. Recunoaşte însă că îi este încă greu să renunţe la parfum. De când mănâncă sănătos şi a eliminat pe cât posibil chimicalele din viaţa de zi cu zi, Ale- xa a scăpat de o alergie care o deranja de câţiva ani. Singurul sfat al medicului a fost să renunţe la conserve, condimente şi mâncăruri cu aditivi. După două-trei luni, alergia nu a mai apărut.

viaţă sănătoasă cu un buget mediu

La capitolul costuri, cei doi susţin că stilul de viaţă pe care l-au adoptat nu este atât de scump pe cât s-ar crede. Într-adevăr, ca şi în cazul produselor convenţionale, şi pe piaţa bio există produse scumpe. Cu toate acestea, există şi situaţii în care produsele bio sunt mai ieftine decât cele convenţionale. Depinde de unde le

mai ieftine decât cele convenţionale. Depinde de unde le cumperi. Bugetul celor doi pentru mâncare şi

cumperi. Bugetul celor doi pentru mâncare şi cosmetice organice este de 800-1000 de lei lu- nar, sumă în care intră şi hrana organică pentru pisica lor. pentru a mai reduce din cheltuieli, îşi cumpără cosmeticele organice din străinătate, unde le găsesc la preţuri mult mai mici decât în România. „Noi avem venituri medii, nu ne permitem să aruncăm banii. Lactatele pe care le luam sunt la acelaşi preţ ca şi cele convenţionale. La maga- zin, există făină organică şi la 30 de lei, şi la 8 lei. Dar când cumpărăm pui, se simte: este 30 de lei kilogramul de pui organic, de la o fermă din Bu- zău şi nu ne permitem tot timpul”, spune Alexa.

Bio, eco sau tradiţional?

Cei doi susţin că informarea este cea mai bună cale de a alege ce pun pe masă. La târgurile de produse organice îşi fac loc şi producătorii tradiţionali, fără certificare. toate aceste detalii creează confuzie în rândul consumatorilor, care adesea scot mai mulţi bani din buzunar şi pri- mesc în schimb altceva decât se aşteptau. „La târguri, lumea face confuzie între pro- dusele bio, tradiţionale şi organice. pe noi nu ne interesează dacă există neapărat un certificat. Dacă ştiu că am pe cineva în Făgăraş de la care iau brânză şi ştiu în ce condiţii e făcută, cumpăr fără să stau pe gânduri”, a adăugat Laurenţiu, obişnuit cu produsele şi leacurile naturale pe care i le prepara bunica sa în copilărie. pe cei care doresc să adopte un stil de via- ţă sănătos, Alexa şi Laurenţiu îi sfătuiesc să renunţe la alimentele ambalate, cu termen de valabilitate mare, legumele şi mezelurile şi lactatele de supermarketuri şi să se informeze despre ingredientele tuturor produselor pe care le folosesc.

de supermarketuri şi să se informeze despre ingredientele tuturor produselor pe care le folosesc.  GREEN

ECo LIFE StyLE

ECo LIFE StyLE Dieta personalizată bio: moft sau necesitate? Indiferent care este motivul pentru care vrei
ECo LIFE StyLE Dieta personalizată bio: moft sau necesitate? Indiferent care este motivul pentru care vrei

Dieta personalizată bio:

ECo LIFE StyLE Dieta personalizată bio: moft sau necesitate? Indiferent care este motivul pentru care vrei
ECo LIFE StyLE Dieta personalizată bio: moft sau necesitate? Indiferent care este motivul pentru care vrei

moft sau necesitate?

ECo LIFE StyLE Dieta personalizată bio: moft sau necesitate? Indiferent care este motivul pentru care vrei

Indiferent care este motivul pentru care vrei să ţii o dietă - poţi fi certat cu cântarul ori oglinda sau pur şi simplu îţi doreşti ca tu şi familia ta să rămâneţi cât mai multă vreme sănătoşi - acele cure de slăbire măzgălite pe un colţ de ziar îţi vor face mai mult rău decât bine, pe termen lung, chiar dacă, în cel mai bun caz, te vor ajuta să slăbeşti pe moment. În plus, e puţin probabil ca o dietă ce a funcţionat în cazul vecinei să dea roade şi în cazul tău. În cazul slăbirii, niciodată nu trebuie mers pe rezultatele „fantastice” obţinute peste noapte. Acestea nu durează, explică dr. vera Daghie, medic specialist în medicina de familie şi consilier în nutriţie.

TExT DE ANcA SERGhEScu

Cel mai important rol al unei diete este să ne ajute să devenim mult mai sănătoşi şi abia apoi ar trebuie să ne intereseze estetica, afirmă medicii. De aceea nutriţioniştii nu exclud, pen- tru cine-şi permite, o dietă cu produse bio. E drept, nu sunt la îndemâna oricui, dar merită. Cu o condiţie - să vă asiguraţi că ceea ce scrie pe etichetă este şi real! Altfel spus, alimentele folosite să fie bio şi în ceea ce priveşte conţinu- tul, nu doar în ceea ce priveşte ambalajul, sus- ţine dr. Vera Daghie. Dacă te hotărăşti totuşi să ţii o dietă cu astfel de produse, efectele nu pot fi decât net superioare din punct de vedere medical.

Dieta bio - avantaje şi dezavantaje

o dietă organică îmbunătăţeşte sistemul imunitar şi te fereşte cu succes de alergii. or- ganismul invadat de produse cu aditivi chimici este predispus în timp riscului apariţiei cance- rului, a infertilităţii la bărbaţi, a sindromului oboselii cronice la copii şi apariţiei afecţiunii parkinson, susţin medicii. De aceea alimenta- ţia ar trebui să fie compusă din cât mai multe produse naturale, bio şi în special mâncare gă- tită acasă. Singurele dezavantaje se raportează la faptul că alimentele bio sunt mai scumpe şi mult mai perisabile decât cele tratate chimic să reziste în timp. De asemenea, nici aspectul fruc- telor şi legumelor nu este întotdeauna perfect. „Ideea este că slăbim mai sănătos cu produsele bio, DAR nu mai repede“, afirmă dr. Vera Da- ghie, medic specialist în medicina de familie şi consilier în nutriţie Însă mai rău decât o dietă cu produse nonbio este lipsa unei diete sau, mai rău, un re- gim împrumutat din ziare, de la rude. De aceea, este obligatoriu să consultăm un nutriţionist când ne decidem să facem un astfel de pas şi niciodată să nu ţinem vreo cură după ureche. „E una din cele mai frecvente greşeli, iar astfel de diete ne vor dezechilibra şi mai rău,” este de părere dr. Vera Daghie.

Ritmul corect de slăbire

„În general, 1 kg/săptămână ar fi un ritm sănătos de a pierde surplusul de kilograme, dar aceasta variază de la persoană la persoa- nă, de la organism la organism. Depinde de sexul persoanei (bărbaţii slăbesc mai repede

decât femeile) şi de vârstă. Ideea de bază este să slăbim sănătos, să nu ne privăm de vreun grup de alimente care, chipurile, ar îngrăşa, cum este cazul bananelor, cartofilor, paste- lor, orezului etc.“, explică nutriţionistul. În concluzie, procesul de slăbire trebuie să aibă loc cât mai constant posibil, ţinând cont de faptul că, în perioada de început, ki- logramele se duc mai rapid, ulterior procesul încetineşte, putându-se ajunge la perioada de platou, când orice am face, acul cântarului nu se mai mişcă. Şi aici intră în scena medicul nutriţionist. La dietele personalizate nu ape- lează doar cei care îşi doresc să slăbească sau să se îngraşe. pacientul se poate adresa nutri- ţionistului în încercarea de a ţine sub control anumite boli sau de a normaliza valorile în- scrise pe analize.

Analizele, obligatorii în conceperea dietei

prima greşeală pe care o pot face cei care şi-ar dori să apeleze la o dietă personalizată ar fi să creadă că li se va prescrie un regim de slăbire. În realitate, dieta „prescrisă” de me- dic are la bază efectuarea unui set de analize. „Nu concep că poate exista un medic ca- pabil să dea o dietă, regim, cură sau cum s-o mai numi, fără analize. Alimentele te pot vindeca, dar şi băga în spital, aşa că nu e de glumă!“, avertizează nutriţionistul. Un om grăbit ar întreba „Cât ar trebui să ţin o dietă?“, iar răspunsul este, evident, „nu există un termen prestabilit“. Fiecare dietă se întinde pe o perioadă de 23 - 26 de zile. După acest interval pacientul trebuie să stea de vorbă cu nutriţionistul când este posibil ca dieta să fie schimbată, „deoarece organis- mul se obişnuieşte cu orice şi nicio dietă nu va funcţiona pe termen lung“. „Important de reţinut este faptul că nutriţia nu înseam- nă doar a slăbi. Nutriţia este mult, mult mai mult decât atât: este o ştiinţă complexă, care ne poate prelungi vieţile şi chiar salva de la moarte deoarece, indubitabil, suntem ceea ce mâncăm!“, explică nutriţionistul.

când apar primele rezultate?

Indiferent care este obiectivul dietei, pri- mele semnale le avem după 3-4 zile, urmând ca, pe măsură ce trec zilele, tonusul să fie constant

ca, pe măsură ce trec zilele, tonusul să fie constant „ ideea este că slăbim mai

ideea este că slăbim mai sănătos cu produsele bio, DAR nu mai repede.

vera daghie medic specialist în medicina de familie

. „ vera daghie medic specialist în medicina de familie ascendent (în cazul în care dieta

ascendent (în cazul în care dieta este respec- tată). În ceea ce priveşte efectele secundare, acestea nu există, cu excepţia, bineînţeles, „a unei vieţi mult mai frumoase, mai sănătoase“. Asemenea efecte secundare să tot avem cu to- ţii! În ceea ce priveşte alimentele fără de care nu am putea trăi, în această categorie intră, potrivit nutriţionistului Vera Daghie, fructele, legumele şi lactatele.

Fast-foodul, de evitat

Cât priveşte alimentele care ar trebui să ne devină duşmani, aici intră cele de fast-food, „otravă curată“, după cum le descrie medicul. prin abundenţa de E-uri pe care le conţine, acest tip de „mâncare“ (dacă-i putem spune aşa), consumat periodic, duce la dependenţă acţionând la nivelul creierului, fapt confirmat de multe studii. „Ce pot spune cu voce cât mai tare este să fugim cât mai departe de acest tip de mâncare, conştientizând că ne poate scurta viaţa la mo- dul cel mai serios!“, explică medicul.

conştientizând că ne poate scurta viaţa la mo- dul cel mai serios!“, explică medicul.  GREEN

ECo LIFE StyLE

Şi animalele de companie

se hrănesc

bio

ECo LIFE StyLE Şi animalele de companie se hrănesc bio Cu o investiţie iniţială de 40.000

Cu o investiţie iniţială de 40.000 de euro, doi tineri bucureşteni au deschis maga- zinul organipets în primăvara anului trecut. Magazinul are deocamdată doar o variantă virtuală, însă proprietarii afacerii spun că in- tenţionează să deschidă şi un punct de vân- zare în Bucureşti, anul acesta. Mâncarea este importată din Marea Bri- tanie, unde hrana organică pentru animale nu mai este o noutate, iar pe piaţă există nenumărate sortimente. produsele sunt fa- bricate numai din ingrediente organice şi nu conţin aditivi, conservanţi sintetici, co- loranţi, agenţi de spumare sau alte substanţe care pot afecta sănătatea animalelor.

perspective luminoase

La început, vânzările au mers mai greu, din cauza unei mici diferenţe de preţ faţă

de produsele obisnuite. Însă, în timp, clienţi fideli ai magazinului au devenit iubitorii de animale care preferă să investească puţin mai mult în mâncarea acestora pentru a scăpa de problemele de sănătate şi vizitele la veterinar. De multe ori, stăpânii apelează la mâncarea de acest gen ca ultimă soluţie, când nu ştiu ce să le mai facă animalelor care nu scapă de alergii şi boli sau care vor să pre- vină apariţia afecţiunilor renale. Acesta este şi principalul beneficiu al mâncării organice pentru animale, susţin proprietarii afacerii: este 100% naturală şi este mult mai bine tolerată de animale. pe lângă mâncarea bio, magazinul on-li- ne oferă şi un tip de aşternut igienic pentru pisici din fibre 100% naturale, produse de curăţare, odorizante şi suplimente alimenta- re. preţurile produselor variază în funcţie de sortiment şi cantitate şi pot fi găsite pe pa-

Obişnuită şi căutată în străinătate, mâncarea bio pentru animalele de companie a intrat pe piaţa din România abia în urmă cu un an, odată cu apariţia primului şi singurului magazin de acest gen, Organipets.

TExT DE cARmEN ALBIŞTEANu

gina magazinului on-line. Comenzile se fac online, iar produsele se pot livra în toată ţara. Cel mai bine vândute produse sunt mân- cărurile uscate, cele pentru câini înregis- trând vânzări mai mari, însă doar datorită volumului mai mare de hrană pe care îl nece- sită un câine faţă de o pisică. În prezent, magazinul vinde circa 1,5 tone de hrană organică la trei luni, însă pro- prietarii estimează o triplare a vânzărilor în decursul următorului an, semn că hrana să- nătoasă pentru animale este tot mai căutată şi în România.

an, semn că hrana să- nătoasă pentru animale este tot mai căutată şi în România. 

66 GREEN REpoRt

ECo-FILES