Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.
masini asincrone
masini sincrone
La baza functionarii masinilor electrice se afla legea inductiei electromagnetice. Pentru a crea
conditii de existenta a acestei legi, in masinile electrice trebuie sa existe miezuri magnetice si
infasurari.
In general, masinile electrice rotative sunt realizate din doua parti principale numite
armaturi, intre care exista o viteza relativa de rotatie. Aceste armaturi sunt realizate din miezuri
feromagnetice pe care exista infasurari. Una dintre armaturi este fixa si se numeste stator, iar
cealalta aflata in miscare de rotatie se numeste rotor. De asemenea, una dintre armaturi joaca
rolul de inductor, iar cealalta de indus, rolurile putand fi inversate in functie de solutia
constructiva aleasa. In ambele armaturi circula curenti prin infasurari, care creeaza campuri
magnetice printr-un anumit procedeu. Campurile magnetice create in cele doua armaturi se
compun intr-un camp unic rezultant pe care il gasim in intrefierul masinii. Campurile magnetice
produse sunt variabile in timp (deoarece curentii care le creeaza sunt alternativi, deci variabili in
timp), si produc fluxuri magnetice variabile prin intrefier. Aceste fluxuri magnetice strabat
infasurarile electrice si induc in acestea tensiuni electromotoare. Totodata, intre fluxul magnetic
al unei infasurari si curentul electric din cealalta infasurare apar interactiuni electromagnetice
care dau nastere la cupluri electromagnetice intre armaturi.
Campurile magnetice produse in masinile electrice de curent alternativ dupa cum s-a aratat,
sunt variabile in timp. La masinile trifazate, prin dispunerea in spatiu a fazelor infasurarilor se
obtin campuri magnetice variabile in timp si spatiu. Dupa modul de variatie in timp si spatiu a
inductiei magnetice, aceste campuri se impart in doua categorii principale:
Figura 2.1
Figura 2.2
Infasurarea statorului se realizeaza de cele mai multe ori in doua straturi si cu pas scurtat.
Infasurarile intr-un singur strat se utilizeaza numai la masinile de putere mica.
Rotorul masinii asincrone
Rotorul masinii asincrone joaca rolul de indus avand forma unui cilindru plin realizat din
tole din otel electrotehnic de 0,5 mm, izolate sau neizolate. La periferia rotorului se afla
crestaturi realizate tot prin stantare, in care se introduce infasurarea rotorica. Daca masina
asincrona este cu rotorul bobinat, atunci infasurarea rotorica este de tipul infasurarilor de curent
alternativ trifazate, cu pas diametral, intr-un strat sau in doua straturi. Crestaturile in acest caz
sunt semiinchise avand de obicei forma de para (figura 2.2).
Daca masina este cu rotorul in scurtcircuit, atunci infasurarea rotorica este de tipul colivie
realizata prin turnare din bare de Cu sau Al scurtcircuitate la capete de doua inele din acelasi
material (figura 2.4). Turnarea coliviei se face prin injectie direct in crestaturile rotorice, acestea
fiind inchise sau semiinchise (figura 2.5, a). La masini de puteri mai mari pentru reducerea
curentului de pornire se folosesc colivii cu bare inalte (figura 2.5, b) sau duble colivii (figura 2.5,
c). Colivia superioara S are sectiunea mai mica si deci rezistenta ohmica mai mare dar reactanta
este mai mica. Ea joaca rolul de infasurare de pornire limitand curentul de pornire care,avand
frecventa relativ mare, nu permite fluxului magnetic inductor sa patrunda in adancimea rotorului
pana la colivia inferioara. Odata masina pornita, frecventa curentului rotoric scade, fluxul
inductor patrunde mai adanc in rotor imbratisand colivia 'I', care avand sectiunea mai mare va
avea rezistenta ohmica mai mica, reactanta relativ mare iar curentul va circula preponderent prin
ea. Din acest motiv se mai numeste si colivie de lucru.
Figura 2.4
Figura 2.5
In cazul masinii cu rotorul bobinat, capetele infasurarii rotorice sunt scoase in exterior cu
ajutorul unor contacte alunecatoare compuse din trei inele de bronz solidare cu rotorul pe care
aluneca perii din bronz grafitat fixate si izolate fata de carcasa masinii.
Intrefierul masinii asincrone
Intrefierul este spatiul liber ramas intre miezul feromagnetic al rotorului si miezul
statoric. Latimea intrefierului la masina asincrona se considera constanta (se neglijeaza
deschiderea crestaturilor) si are o valoare foarte mica (0,1.2mm) in vederea obtinerii unui curent
de magnetizare cat mai redus, respectiv a unui factor de putere ridicat.
1.2 Masina sincrona
Masina sincrona este tipul de masina electrica rotativa de curent alternativ care, pentru o
tensiune la borne de frecventa data, functioneaza cu o turatie riguros constanta. Regimul de baza
in functionarea masinii sincrone este regimul de generator electric, la fel cum regimul de motor
este cel de baza pentru masina asincrona. Masina sincrona in regim de generator reprezinta baza
economica a producerii energiei electrice in toate centralele electrice actuale. In acest regim de
functionare masinile sincrone ating cele mai mari puteri nominale fiind cele mai mari masini
electrice construite de om.
Consideratiile economice pledeaza pentru cresterea neincetata a puterii nominale a
generatoarelor sincrone (scad investitiile specifice in lei/kW, creste randamentul). Cele mai mari
masini sincrone actuale au atins puteri de 1200MW ca turbogeneratoare si 700MW ca
hidrogeneratoare.
Statorul la masina sincrona de constructie obisnuita reprezinta indusul masinii si este format
dintr-un miez feromagnetic care poarta in crestaturi o infasurare de curent alternativ trifazat fiind
foarte asemanator din punct de vedere constructiv cu statorul masinii asincrone trifazate. Miezul
feromagnetic se realizeaza din tole sau segmente de tole stantate din otel electrotehnic de 0,5 mm
grosime izolate intre ele cu lac izolant sau oxizi ceramici impachetate in pachete de cca. 5 cm
grosime, intre pachete prevazandu-se canale radiale de racire.
Miezul se consolideaza cu tole marginale de (1-3 mm) grosime si se preseaza cu ajutorul
unor placi frontale pentru a evita aparitia vibratiilor in timpul functionarii. Infasurarea statorica
este repartizata si se conecteaza la reteaua trifazata de curent alternativ. Infasurarea se realizeaza
din conductor (bare) de cupru izolat cu fibre de sticla, micanita sau rasini sintetice in functie de
clasa de izolatie si de tensiunea nominala.
cu poli aparenti
cu poli inecati