Cps 63

Shld 101
Tal 100
Maga sport orig http://www.junglesport.ro/femei/pantofi-tenis?dir=asc&order=price
Euu buuun http://www.outletexpert.ro/
Haine dama suuuper https://www.fashionup.ro/femei/topuri_bluze.html
https://www.543.ro/barbati/bluze
http://www.glittio.ro/haine/tricouri/filtru/gen-barbati/?sort=price+asc&page=2
origin https://outmag.ro/haine-barbati-ieftine/bluze-barbati
Literatura romana INTRE CLASICISM SI ROMANTISM (1830-1862) despre Sinteze literare
Curentul literar este o micare literar ce reunete scriitori dintr-o anumit perioad istoric care
mprtesc aceleai principii esteice, se raporteaz ntr-o manier comun la aceeai tradiie literar,
manifest preferine comune n ceea ce privete anumite specii i genuri literare i utilizeaz n operele lor
modaliti artistice similare.
Literatura din perioada 1830 si 1862 continua literatura iluminista clasica din epoca de tranzitie,
sporindu-si, sub impulsul ideologiei burgheze demoerat-revolutionare, spiritul militant, ca literatura
romantic progresista. Trecerea de la formula clasica la cea romantica se face treptat, ambele metode
coexistand o bucata de vreme sau persistand la unul si acelasi scriitor pana la sfarsit. Cei mai batrani
scriitori ai epocii, dupa un debut clasic, parcurg o faza preromantica, ajungand la un romantism moderat cu
inca vizibile reminiscente clasice. Este cazul retardatarilor Stamati si Asachi, nascuti in celalalt secol, in
parte al luiflEliade, Negruzzi si Alexandrescu. nascut] dupa j_800, intrucatva al reprezentantului generatiei
celei mai tipic romantice, ^.lecsandri, venita pe lume in 1819 (in acest an s-au nascut Balcescu, Russo,
Bofln^neanu7 Filimon, CuciuraN)rSe poate spune chiar ca Ale(5sanrJri (n. 18T87a evoluat in sens invers,
incepand prin a fi romantic si sfarsind prin a fi clasic. Acelasi amestec de curente contradictorii il
descoperim si la unii din reprezentatii generatiei postpasoptiste, ca Odpbescu
Asa dar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturii romanesti, in carele, ca intr-o oglinda, se vor
vede moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fieste-carele cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul
sau".
In scopul realizarii unei limbi literare comune, Kogalniceanu promitea o critica nepartinitoare, dar
totodata sustinea ca va combate mania imitatiei modelelor straine, cerand o literatura inspirata din istoria
nationala, din realitatile solului si poporului nostru:
Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national. Aceasta manie
este mai ales covarsitoare in literatura. Mai in toate zilele ies de sub teasc carti in limba romaneasca. Dar ce
folos? Ca sunt numai traductii din alte limbi si inca si acele de-ar fi bune. Traductiile insa nu fac o literatura.
Noi vom prigoni cat vom pute aceasta manie ucigatoare a gustului original, insusirea cea mai pretioasa a
unei literaturi. Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile
noastre sunt destul de pitoresti si poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem
pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. Foaia noastra va primi cat se poate mai rar
traduceri din alte limbi; compuneri originale ii vor umple mai toate coloanele."
Dacia literara a grupat pe cei mai importanti scriitori ai epocii, pe M. Kogalniceanu, C. Negruzzi, V.
Alecsandri, Gr. Alexandrescu, C Stamati, Al. Donici.
Programul Daciei literare este reafirmat la PROPA,SIREA (ianuarie-octombrie 1844), aparuta tot la Iasi, sub
directia lui M. Kogilhiceanu, V. Alecsandri si Ion Ghica, cu colaborarea lui C. Negruzzi, Iancu Vacarescu,
Gr. Alexandrescu, N. Balcescu, Cezar Boliac, D. Bolintineanu, A. Donici, C. Negri, D. Ralet, M. Cuciuran.
Ziarele Pruncul roman si Poporul suveran, aparute in vremea revolutiei, erau redactate de scriitori, primul de
CA. Rosetti si E. Vinterhalder, al doilea, de D. Bolintineanu, N. Balcescu, Cezar Boliac, Gr. Alexandrescu si

altii. Dar scopul lor imediat nu era literar. intaia revista de prestigiu dupa. Propasirea este ROMANIA
LITERARA a lui Vasile Alecsandri, aparuta in 1852, retrasa din circufatie si reaparuta in 1855 la Iasi, un
singur an. Ca revista continua PROPA,SIREA, vedem dintr-o instiintare, datata decembrie 1854:
D. Alecsandri face cunoscut publicului cititor din tarile romanesti ca de la 1 ghenar 1855 aceasta foaie va
iesi o data pe saptamana, ca formatul ei va fi ca acel al Propasirei, foaie stiintifica si literara ce s-au publicat
la anul 1844, si ca fiecare numar se va alcatui din cate o coala si jumatate.
Romania Literara va primi numai articole originale de literatura, iar cat priveste partea stiintifica pozitiva, le
va deschide coloanele sale celor mai bune traduceri atingatoare de descoperirile folositoare a veacului
nostru.
Numerile acestei publicari vor cuprinde felurite scrieri interesante, precum: articole din istoria patriei si de
economie politica, romanuri nationale, descrieri de calatorie, cantice poporale, poezii alese si, intr-un
cuvant, tot ce este menit a raspandi lumini, a aduce placere cetitorilor si a dezvolta limba romaneasca cu un
chip masurat si intalept.
D. Alecsandri face chemarea tuturor literatorilor romani ca sa vie in agiutor foaiei sale prin scrierile lor,
aceasta foaie fiind campul de intalnire frateasca a tuturor talentelor din tarile noastre."

La Romania literara se publica scrieri postume de Al. Beldiman, C. Conachi si N. Balcescu si noi de V.
Alecsandri, Alecu Russo, M. Kogalniceanu, C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, C. Negri, D.
Dascalescu, George Creteanu, G. Sion, Al. Odobescu.
Trebuie amintita si STEAUA DUNA,RII (1855-1856 si 1858-1860) Jurnal politic, literar si comercial", scos
la Iasi de M. Kogalniceanu cu colaborarea lui Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, C. Balacescu, D. Dascalescu,
A. Donici, G. Tautu, N. Istrati, I. Caragiali, CD. Aricescu, CA. Rosetti, Romul Scriban, Ioan Ianoy, V.
Alexandrescu (UrechE). intre 1856-1858 a aparut la Bruxelles, sub titlul L Etoile du Danube, iar in 1859 a
fuzionat cu Zimbrul si Vulturul, numindu-se Steaua Dunarii, Zimbrul si Vulturul.
Importante prin ceea ce au publicat in paginile lor sunt: DAMBOVITA, foaie politica-literara, scoasa la
Bucuresti de D. Bolintineanu intre 1858-1860 si 1861-1862, cu colaborare a lui Gr.H. Grandea, I. Ionescu,
D. Berendei, Pantazi Ghica si altii; REVISTA CARPATILOR (1860-1861), scoasa la Bucuresti de G. Sion
cu colaborarea lui A.I, Odobescu, I. Ionescu, I. Voinescu, T. Aman, A.P. Ilarianu, A. Donici etc; FOITA DE
ISTORIE SI LITERATURA, (Iasi, 1860)^ lui Hasdeu, cu colaborarea lui G. Tautu si D.A. Holban; in fine,
REVISTA ROMANA, PENTRU STIINTE, LITERE, SI ARTE (1861-1863), a lui A.I. Odobescu, cu
colaborarea lui V. Alecsandri D. Bolintineanu, Iancu Vacarescu, Ion Ghica, Gr. Alexandrescu, N. Filimon si
altii.
Deoarece Revista romana aparea dupa infaptuirea Unirii, programul ei corespundea noilor cerinte spirituale:
Liberi de orice idee precugetata, dorind numai a propaga potrivit cu slabele lor mijloace, luminile si stiinta
in tara lor, fondatorii Revistei romane, intr-o epoca de reorganizare ca cea prezenta, am simtit trebuinta de a
deschide un camp de activitate studiilor serioase, de a aduna, precat se va putea, intr-o publicare periodica,
rezultatul lucrarilor literare si al speculatiilor stiintifice ce pot grabi progresul Natiunii Romane.
Acea.,ta revista se va feri totdeauna de orice spirit de partida. Scopul ei va fi numai de a populariza cat de
mult cultura literelor si gustul artelor, si de a raspandi in public notiuni despre toate ramurile stiintei".
UMANISMUL

Umanismul este o miscare social-culturala care s-a dezvoltat in perioada Renasterii (sec XIV
XVI).
Termenul de Umanism are doua sensuri:
unul mai lung: dragoste fata de oameni.
altul mai restrans: dragoste fata de valorile antichitatii greco-romane.
Miscarea umanista cumuleaza ambele sensuri.
Umanismul a aparut in Italia (Florenta) de unde s-a raspandit in intreaga Europa.
Caracteristici:
increderea in libertatea, demnitatea si perfectabilitatea omului;
increderea in ratiune;
promovarea omului universal;
armonia dintre om si natura;
admiratia fata de valorile antichitatii greco-latine;
in centrul preocuparilor umanistilor se afla omul;
Umanismul Romanesc
Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul de tarziu (sec XVII) odata cu aparitia primilor
carturari cunoscatori ai culturii antichitatii, a limbilor latina, greaca si slavona.
Reprezentantii umanismului romanesc sunt cronicarii care sustin in operele lor idei fundamentale ale
culturii romanesti:

originea latina a poporului si a limbii romane;

continuitatea existentei acestui popor pe teritoriul romanesc;

unitatea tuturor romanilor din provinciile romanesti;

rolul civilizator al tipariturilor;

forta educativa a istoriei;

credinta in adevar si documente;

dorinta de a salva oamenii de ignoranta

Reprezentanti:

Moldova:

Grigore Ureche (Letopisetul Tarii Moldovei de la origini pana la a doua domnie a

lui Aron Voda 1359)
Miron Costin (Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace pana la domnia
lui Dabija Voda)
Ion Neculce (Letopisetul Tarii Moldovei de la domnia lui Dabija Voda pana la a doua
domnie a lui Constantin Mavrocordat 1743)

Grigore Ureche:
Cronica oglindeste oranduirea feudala din prima jumatate a sec XVII al marii boierimi.
Cronicarul condamna sistemul de guvernare bazat pe autoritatea domneasca considerand ca domnitorul nu
poate avea drept de viata si de moarte asupra supusilor sai; idealul statal al lui Ureche este regatul albinelor
intemeiat pe armonia dintre matca si lucratoare.
Preconizeaza pentru Moldova o carmuire dupa pravila, adica dupa legea scrisa pe Moldova este acest
obiceiu de pier far-de munca, far-de judecata, far-de leac de vina..
Cronicarul manifesta o ura neimpacata impotriva cotropitorilor otomani groaza tuturor vecinilor de prinprejur .
Invatatura limbii latine a inlesnit lui Ureche cunoasterea originii romane a poporului nostru; aduce
argumente lexicale in sprijinul romanitatii, dar recunoaste ca in limba noastra s-au amestecat si cuvinte ale
vecinilor macar ca de la rami ne tragem
Vorbeste in chip surprinzator pentru intaia data despre unitatea neamului si originea sa comuna rumanii
cati se afla locuitori in Tara Ungureasca si la Ardeal si la Mara Moresu, de la un loc santu cu moldovenii si
toti de la Rami se trag.
Letopisetul debuteaza cu legenda intemeierii Moldovei, urmeaza apoi mai mult de 46 de ani din istoria
Moldovei care sunt doar insirati ca intr-un pomelnic deoarece izvoarele au fost insuficiente.
Domnia lui Stefan cel Mare se bucura de cel mai mare spatiu in cronica; lui Ureche ii revine meritul de a fi
fost primul biograf al marelui domnitor realizand si un portret moral al acestuia.
Evenimentele consemnate, figurile domnitorilor au reprezentat surse de inspiratie pentru scriitorii de mai
tarziu; descoperim in cronica portrete, tablouri, mici caracterizari, schite de nuvele care reprezinta
inceputurile unei literaturi romane originale.
Istoriografia in limba romana s-a dezvoltat odata cu ridicarea noii boierimi si aparitia primilor carturari; un
rol important l-a avut raspandirea umanismului.
CONCLUZII:

Cronicarii realizeaza prin operele lor un act de cultura.

Ofera surse de inspiratie pentru scriitorii de mai tarziu.

Au contribuit la dezvoltarea istoriografiei limbii si literaturii.

Au format constiinta nationala.

ILUMINISMUL

Iluminismul (Epoca luminilor) este o miscare stiintifica, estetica, social-politica si filozofica a

burgheziei in ascensiune, care s-a manifestat in toata Europa secolului al XVIII-lea.
Evenimentul care constituie punctul de origine al noii miscari este Revolutia Burgheza din Anglia
(1688), cand parlamentul voteaza Declaratia Drepturilor Omului. Era pentru prima data in istorie cand
monarhia a fost negata.
Trasaturi :
1.

dreptul natural ( oamenii sunt egali in natura )

2.

iluminarea maselor = ridicarea maselor prin cultura

3.

rationalismul

4.

iluminarea razboaielor

5.

crearea unor institutii si opera monumentale de ridicare a poporului

6.

atitudinea andidespotica si antidogmatica

Iluminismul romanesc se manifesta spre sf. Secolului al XVIII-lea pe doua directii :

1. in Transilvania, unde carturarii care urmeaza studii teologice si filozofice la Roma si la Viena vin in
contact cu varianta preocupata de rolul educatiei, de raspandirea cartiilor, de intemeierea scolilor publice
2.
in Tara Romaneasca si in Moldova, unde se apropie de iluminismul francez de factura preponderent
filozofica
Iluminismul transilvanean, cunoscut sub numele generic de Scoala Ardeleana = miscare ideologica si
culturala, antifeudala, a romanilor din Transilvania pentru dobandirea egalitatii in drepturi cu natiunile
Imperiului Habsburgic.

Opere istorice :
Samuil Micu (1745 1806)

Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor

Gheorghe Sincai (1745 1816)
Hronica romanilor si a mai multor neamuri
Petru Maior (1761 1821)

Istoria inceputului romanilor in Dachia

Idei :
1.

originea, unitatea, continuitatea poporului roman

2.

puritatea etnica

3.

desfiintarea iobagiei

Opere lingvistice :

Gramatica lui Samuil Micu si Gheorghe Sincai Elementa linguae daco-romanae sivae valachicae
Samuil Micu Cartea de rogacioni (1779)- primul text tiparit in limba romana cu litere latine

Idei :

1.

latinitatea limbii romane

2.

scrierea cu alfabet latin

3.

normarea limbii

4.

progresul limbii in concordanta cu dezvoltarea stiintelor

5.

scrierea etimologica

6.

purificarea limbii romane de elementele slave

7.

alcatuirea de dictinare

ROMANTISMUL
Este o miscare artistica si literara din prima jumatate a secolului al XIX-lea (aprox. 1790-1850),
aparuta in spatiul european in contextul revolutiilor burghezo-democratice, al luptei pentru independenta si
libertate nationala

Trasaturi/ principii estetice romantice:

- imaginatia este principiul fundamental de creatie;
- primatul sentimentului si al fanteziei creatoare
- subiectivitatea; expansiunea eului individual
- respingerea regulilor impuse de clasicism; libertatea de creatie
- fascinatia misterului si a exceptionalului; antiteza; locala; interesul pentru mituri, folclor, simboluri,
trecutul istoric, natura si spatii exotice
- cultivarea emotiei si a sentimentului; intensitatea trairilor (pasiunea); antiteza
- afirmarea individualitatii, a originalitatii, a spontaneitatii
- amestecul genurilor si al stilurilor
Teme romantice:
- istoria medievala (idealul cavaleresc)
- folclorul local, miturile, fantasticul, fabulosul
- trecutul istoric (Evul Mediu)
- natura locala sau spatiile exotice
- exceptionalul (situatii, personaje)
- timpul (evadarea din realitate in fantezie, vis, trecut istoric, spatiu natal sau spatii exotice)
- atmosfera nocturna
- antiteza trecut-prezent
Personajul romantic:
- erou exceptional in imprejurari exceptionale
- antiteza (inger-demon); titanul, geniul
- provine din toate mediile sociale
- exprima victoria pasiunii asupra ratiunii
- defineste particularul, unicul, individualul
Stilul romantic:
- este metaforic
- sustine fuziunea genurilor si a speciilor
- promoveaza largirea si imbogatirea vocabularului literar prin elemente de limbaj popular, arhaic etc.
- cultiva grotescul, uratul, ironia
Romantismul s-a manifestat n literatura romn n trei etape:
1. preromantismul (cunoscut i ca romantism al scriitorilor paoptiti)
o caracterizeaz gustul omului mediu, al burghezului
o domestic, idilic, conservator

o cultiv confortul spiritual, pasiunile temperate, plcerile simple

o creaiile sunt, n mare majoritate, mediocre; este perioada imitrii literaturii romantice din
Europa de Vest, n special Frana
o reprezentani: Costache Negruzzi, Mihail Koglniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie
Bolintineanu
2. romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism nalt)
o dimensiunea cosmic e dezvoltat pn la exces
o misticism, ocultism
o pasiuni nflcrate
o capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale
o reprezentant unic: Mihai Eminescu impactul creaiei sale asupra autorilor ce i-au urmat este
incomparabil mai mare dect acela a oricrui alt romantic din spaiul romnesc
3. romantismul posteminescian
o reactualizeaz teme i mijloace clasice i romantice, conferindu-le o nou for expresiv
o marcheaz reaciile lumii literare romneti la depirea apogeului de creaie pentru
Eminescu, sprijinind apariia multor epigoni ce nu s-au impus, dar i a unor autori care au
purtat imaginile specifice acelui tip de romantism, impregnndu-le cu elemente de expresie
aparinnd simbolismului, semntorismului etc.
o reprezentani: George Cobuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Barbu tefnescu
Delavrancea
REALISMUL
Curent literar aprut n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, ca reacie la subiectivitatea, exaltarea,
excesul de reverie a spiritului romantic, reacie detremina de marile desoperiri tiinifice. Principiu
fundametal al realismului este redarea n manier credibil, veridic a realitii, cu obiectivitate i spirit de
observaie, pe un ton impersonal, neutru.
Trsturi:

pricipiul verosimilitii: inspirat din fapte reale, opera realist expune nu fapte care s-au petrecut
ntr-adevr, ci evenimente fictive, dar prezentate ca i cum s-ar fi putut produce, n mod credibil,
verosimil;

prezentarea moravurilor unei epoci, atenia fiind concentrat asupra detaliilor, iar intenia de a
surprinde epoca n complexitatea ei.

preferina pentru o tematic social

prezentarea individului n relaiile sale cu mediul social n care triete, al crui produs este: de aceea
personajul nu mai este excepional n situaii excepionale (ca la romantici), ci are o condiie social
mediocr, astfel nct operele realiste sunt mrturia faptului c omul simplu are o existen la fel de
dramatic i de complex.

crearea unor personaje tipice n situaii tipice, personajele realiste fiind complexe i avnd dinamic
interioar; interesat de aspecele realitii imediate, scriitorul realist alege ceea ce este reprezentativ
pentru epoca aleas. Exemple: parvenitul, arivistul, seductorul, avarul femeia aduterin.

caracterul de fresc al operelor, monografii ale lumii prezentate

preferina penru un stil sobru i refuzul celui mpodobit, cu scopul prezentrii ct mai fidele a
realitilor

cultivarea observaiei n descrierea realitii sau n portretele personajelor, observaia viznd precizia
tiinific

tehnica detaliului, cu scopul de a realiza descrieri sau portrete verosimile

preferina, la nivel naratologic, penru naraiunea la persoana a III-a, pentru un narator obiectiv,
impersonal, omniprezent, omniscient, cruia i corespund o perspectiv auctorial, o viziune
naratologic din spate i focalizarea zero.

Reprezentani: curentul impune supremaia dramei i a romanului, respectiv modelul scriitorului laborios
(nu putem vorbi de realism n poezie):
n literatura universal: Balzac, Flaubert, Stendhal, Gogol, Tolstoi, Dostoievski, Dickens, Lampedusa,
Thomas Mann.
n literatura romn: Nicolae Filomon, Ioan Slavici, Ion Creang, Liviu Rebreanu, G. Clinescu, Marin
Preda.
Manifest: primele discuii despre realism se cristalizeaz n Frana, n jur de 1850, pornind de la picturile
lui Courbet i datorit lui Champfleury, care public n 1857 volumul de eseuri Realismul. Se regsesc
principii ale realismului i n operele lui Balzac sau Stendhal.
Proza realista:
- Caracterul verosimil, neidealizat al faptelor relatate
- Geneza - reprezentat de fapte reale

- Tematica social
- Aspectul monografic
- Caracterul de fresc
- Incipitul renun la convenii (de tip manuscrisul gsit sau confesiunea unui personaj) i const de cele mai
multe ori n fixarea coordonatelor spaio-temporale
- Conflictul de esen social, constnd n dorina de parvenire a protagonistului, n impulsul lui de a avea
un statut social superior
- Relaia individ-mediu (omul este un produs al mediului, personajul realist funcionnd dup logica
determinismului social)
- Cronologia faptelor
- Coerena la nivelul construciei subiectului epic, prin evitarea rsturnrilor dramatice i prin crearea de
scene paralele, antitetice, prin gradaia faptelor
- Simetria i caracterul circular al romanului
- Personajul tipic n situaii tipice
- Deznodmntul cert
- Finalul nchis/deschis
- Tehnica detaliului (mimesis i verosimilitate)
- Obiectivitatea naratologic
- Naratorul la persoana a III-a, omniprezent, omniscient, omnipotent

SIMBOLISMUL
Curent literar aparut in Franta ca reactie impotriva romantismului si a parnasianismului.
Numele acestui curent literar este dat de francezul Jean Moreas, cel care publica in ziarul Le
figareau articolul intitulat Le Simbolisme.
Precursorul simbolismului universal este considerat Charles Baudelaire, cel care scrie un volum intitulat
Florile raului in care valorifica estetica uratului.
In literatura romana precursorul simbolismului este considerat Alexandru Macedonski, cel care in 1880
pune bazele revistei Literatorul in paginile careia vor publica toti reprezentantii acestui curent literar.

CARACTERISTICI:
-poezia simbolista pune accentul pe starile indefinite, neclare
-este o poezie ce valorifica conceptele de reverie si nostalgie
-in creatia lor, simbolistii manifesta preferinte pentru culori, pietre pretioase, utilizand foarte des conceptul
de corespondenta (transfer de sens)
-sugestia si simbolul sunt doua elemente foarte des utilizate de catre simbolisti; ei pornesc de la ideea ca
farmecul poeziei consta in o sugera o ide, un sentiment, si nu in a-l numi explicit
-temele si motivele predilecte sunt : iubirea, golul, singuratatea, tristetea, plictisul, viata targurilor
provinciale si sentimentul mortii
-simbolistii vor cauta sa realizeze o muzicalitate aparte asupra textului prin repetarea unor cuvinte, a unor
vocale sau a refrenului
-se mai observa o preferinta a simbolistilor pentru versul alb
Simbolismul romnesc are trei etape: etapa teoretizarii (Al. Macedonski), etapa simbolismului
"exterior", formal (Ion Minulescu), etapa simbolismului autentic (George Bacovia). George Bacovia
porneste de la poezia simbolista pentru a crea o poezie metafizica, cu nuante expresioniste si existentialiste.
George Bacovia. Universul poetic
Bacovia construiste o atmosfera proprie, ntemeiata nu pe sentimentalism, ci pe o dezorganizare
sufleteasca. Astfel, melancolia devine deznadejde, plictisul - suferinta.
Bacovia afirma ca fiecarui sentiment i corespunde o culoare: "Pictorul nrebuinteaza n mestesugul sau
culorile: alb, rosu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am ncercat sa le redau cu inteligenta, prin cuvinte. Fiecarui
sentiment i corespunde o culoare. Acum, n urma, m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdii. De aceea
ultimul meu volum poarta titlul Scntei galbene".
G. Bacovia reprezinta punctul cel mai nalt al simbolismului romnesc, situndu-se totodata, prin
valoare, mai presus de simbolism (nu ntmplator n textele sale apar evidente note expresioniste).

Temele si motivele universului bacovian:

lumea orasului de provincie, a trgului sufocant (mahalaua, orasul n ruina, mediul citadin nociv pentru
sufletul omului);
singuratatea (claustrarea, camera sufocanta, universul-cavou);
natura dezolata (anotimpurile nevrotice, parcul solitar, ploaia);
moartea (funebrul, dezagregarea materiei, plumbul).

PRELUNGIRI ALE CLASICISMULUI I ALE ROMANTISMULUI

Ceea ce caracterizeaz, n general, literatura romn, n perioada cuprins ntre sfritul secolului al
XIX-lea i primele decenii ale secolului XX, este manifestarea paralel a unor elemente aparinnd
diverselor curente literare, concretizate ns n opere inegale ca valoare. Se afirm acum poezia social i
proza de tendin realist, alturi de renaterea unui romantism provincial i rnesc. e lng aceste
direcii ncep s fie cultivate i unele modaliti lirice moderne.
In Romnia, micrile literare semnificative n aceast perioad au fost:

Smntorismul dezvoltat n jurul revistei Smntorul l-a avut ca teoretician pe istoricul Nicolae
Iorga. Se prezenta o imagine nfrumuseat a satului romnesc, avnd o permanent tendin de
rentoarcere n trecut. Reprezentanii Alexandru Vlahu, Stefan Octavian Iosif

P o p o r a n i s m u l : d e z v o l t a t n j u r u l r e v i s t e i V ia a r o m n e a s c . L - a a v u t c a
teoretician pe criticul literar Garabet Ibrileanu. A ntreinut o atitudine de
s i m p a t i e v i e f a d e p o p o r, n s p e c i a l f a d e r n i m e . R e p r e z e n t a n t
:Calistrat Hoga

TRADITIONALISMUL
Termenul de tradiionalism are mai multe accepiuni. El reprezint un tip de cultura, specifica unei
spiritualitati, care, indiferent de epoca sau de curent literar, se distinge de celelalte culturi ale aceleiai epoci.
Uneori, el desemneaz numai cultura populara, ca rezultat al geniului colectiv, anonim si oral, de la
sate sau de la periferia oraelor. In literatura romana interbelica, acest termen s-a folosit pentru a-i diferenia
pe moderniti, scriitori inspirai exclusiv din cultura occidentala, de colegii lor, traditionalistii, care refuzau
sursele externe, in favoarea celor consacrate in cultura romana. Inteles astfel, traditionalismul apare ca o
continuare a directiei inaugurate de Dacia Literara si Junimea, dar intr-o maniera radicala, respingand
adaptarea la cultura moderna si conservand interesul pentru valorile nationale.
Traditionalismul romanesc cuprinde trei curente inrudite prin apropierea de traditia rurala si diferite
prin modul in care se realizeaza aceasta apropiere: samanatorismul, poporanismul, gandirismul.

a) Samanatorismul, orientare care se-ncheag in jurul revistei Samanatorul, apruta la Bucureti, in

1901, sub conducerea lui Al. Vlahuta si G. Cobuc.
Trsturi:
cultiva paseismul (ntoarcerea spre trecut) si idilismul
sentimentul dezradacinarii
elogiul dreptatii, facute de tarani pe cont propriu in maniera haiducilor de altadata
proza peisagista
ispiratie istorica si rurala
idilizarea vietii satului si a taranului,
Reprezentani: O. Goga, M. Sadoveanu, Duiliu Zamfirescu, St. O. Iosif.
b) Poporanismul este orientarea care se-ncheag in jurul revistei Viata romaneasca, apruta la Iai, in
1906, sub conducerea lui C. Stere si avndu-l ca secretar de redacie pe Garabet Ibrileanu. Curentul
manifesta interes pentru viata rurala si pentru valorile poporului, dar se deosebeste de samanatorism
prin: evocarea unei existente chinuite a taranilor, condamnati la munca trudnica si la mizerie (O.
Goga); lipsa educatiei corespunzatoare, a bolilor netratate, care aduc moartea timpurie in lumea
satului ( Fefeleaga- I. Agarbiceanu).
Adepii acestei orientri isi propuneau ca obiective:
dragostea pentru popor
simpatie pentru sat si tarani, dar nu idealizeaz viata de la tara (realismul viziunii)
interes pentru luminarea poporului
critica aspra a nedreptatilor facute omului de rand
Reprezentanti: C. Hoga, G. Galaction, M. Sadoveanu, O. Goga, I. Agarbi-ceanu.

c) Gndirismul se nate in jurul revistei Gndirea, apruta la Cluj, in 1921, sub directia lui Cezar
Petrescu. Are la inceput o orientare eclectica si grupeaza in jurul ei principalii scriitori ai vremii,
Lucian Blaga, Adrian Maniu, Gib Mihaescu, Vasile Voiculescu, Ion Pillat.
Dintre trasaturile gandirismului in literatura enumeram:
reprezentarea unui sat arhaic, dominat de credinte stravechi, precrestine, de mituri( V. Voiculescu Lostrita
prezenta unor personaje biblice in viata profana -; transcendentul care coboara- Blaga ( Paradis in
destramare- Blaga; vol. Parga; Poeme cu ingeri; V. Voiculescu; Psalmii- Arghezi);
evocarea trecutului istoric intr-o maniera mitologizanta (versuri- Mateiu Caragiale);
observarea unui vitalism in construirea personajelor, surprinse in situatii dilematice care conduc la o moarte
tragica( Mesterul Manole- Blaga);
existenta unei corespondente intre mediul geografic si desfasurarea vietii interioare a personajelor( spatiul
mioritic- Blaga);
existenta unui ethos intemeiat pe religiozitatea ortodoxa,
MODERNISMUL
Modernismul este un curent literar initiat la noi in 1919 de Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste
de la ideea ca exista "un spirit al veacului" care impune procesul de sincronizare a literaturii romane cu
literatura europeana, cunoscut si ca principiul sincronismului. Ideea de la care porneste Eugen Lovinescu
este aceea ca civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta binefacatoare a celor avansate, mai intai prin
imitatia civilizatiei superioare.

Primul obiectiv al modernismului a fost promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unei tendinte moderniste in
evolutia literaturii romane, deziderat implinit prin lansarea unor nume ce vor deveni de prestigiu pentru
literatura romana: Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu, Vladimir Streinu s.a. in

vederea modernizarii (innoiriI) literaturii romane, Eugen Lovinescu traseaza cateva directii noi pe care sa se
inscrie operele literare:
evolutia prozei de la liric la epic si a poeziei de la epic la liric;
tematica operelor literare sa fie inspirata din viata citadina si nu cea rurala;
crearea romanului obiectiv si a romanului de analiza psihologica;
intelectualizarea prozei si a poeziei - ilustrarea in operele literare a unor idei filozofice profunde;
crearea intelectualului, ca personaj al operei literare
AVANGARDISMUL
Avangardismul se manifesta, n perioada interbelic, sub forma unei radicalizari a modernismului, un
modernism extrem. Denumirea deriv de la termenul militar avangard, care
este o mic trup de oc, o unitate de comando, de mare iniiativ, curaj i energie, care se
strecoar spre liniile inamicului, nfruntnd multe riscuri i obstacole, pentru a deschide drum
armatei n naintare [Adrian Marino].
Avangarda artistic se coaguleaz n jurul ideii de ruptur total de tradiie i a ideii de
cultivare a unor forme estetice noi. Aceasta a inclus urmtoarele orientri artistice:
fauvismul (fovismul), cubismul, futurismul, expresionismul, dadaismul, constructivismul,
suprarealismul, integralismul. Orientrile avangardiste s-au manifestat n literatur, artele
plastice, muzic, cinematografie, dar i arhitectur.
n esen, trsturile avangardei sunt urmtoarele:
- negarea ideii de literatur i a oricror constrngeri formale
- proclamarea subiectivitii absolute a artistului
- dinamismul
- libertate absolut de creaie, care permite orice abatere, att de la estetica tradiional, ct i de la normele
gramaticale i de punctuaie
- tehnica dicteului automat
- supremaia visului n procesul de creaie artistic

POSTMODERNISMUL

Postmodernismul este orientarea literar, care, nelegnd c nu poate avea o percepie direct a realului din
cauza interferenelor culturale precedente, ncearc s recupereze experienele estetice anterioare dintr-o
perspectiv ironic, utiliznd valenele jocului sau ale parodiei.
Cel mai cunoscut poet al genereaiei postmoderniste este Mircea Crtrescu.
Trsturile liricii postmoderne sunt:

ntoarcerea poeziei spre prozaic, spre existena cotidian din care orice sentiment dispare

perspectiva ludic asupra lumii

refacerea legturii omului cu realitatea cotidian, inclusiv cu utilitarul i divertismentul

atitudinea detaat i ironic

nlocuirea temelor poetice consarate cu biografismul

intertextualitatea: amestecul de stiluri i de texte, citatul, aluzia cultural, pastia i parodia

dialogul cultural cu trecutul

limbajul nonconformist

prezena narativului n poezie

lipsa figurilor de stil