Sunteți pe pagina 1din 6

ntrenarea memoriei copiilor cu deficient mentale prin

exercitii individualizate
Antrenarea memoriei
individualizate

copiilor

cu

deficient

mentale

prin

exercitii

Realizarea cu succes a memorarii, stocarii si reactualizarii informatiilor depinde de o


serie de factori interni, subiectivi si externi, obiectivi. Acesti factori tin, pe de o parte, de
caracteristicile functionarii mnezice, relationate cu particularitatile celorlalte substructure ale
arhitecturii cognitive si ale personalitatii copilului cu cerinte educative specie datorate unor
disabilitati. Pe de alta parte, in procesele mnezice intervin si factorii externi, cum ar fi
caracteristicile materialului de memorat si ambianta in care are loc memorarea sau reactualizarea
informatiilor.
Datele contradictorii prezentate de diferiti cercetatori cu privire la deficitele mnezice
manifestate de copiii de diferite varste si cu diferite disabilitati se explica mai ales prin faptul ca
nu se mentioneaza intotdeauna tipul de memorie investigat prin probele utilizate (memorie de
lunga durata, memorie de scurta durata, memorie de lucru, memorie explicita sau implicita,
memorie semantica, memorie episodica etc.). Astfel, in mod nejustificat, se pot trage concluzii
generalizante, de genul: insuficienta dezvoltare a procesului de memorare, de stocare sau de
reproducere. De asemenea, trebuie sa tinem seama de faptul ca in functie de severitatea
deficientei mintale, dar si de conditiile de mediu stimulativ sau nestimulativ, stenic sau
distimic-, precum si in functie de strategiile instructiv-educative mai mult sau mai putin
activizante, anumite tipuri de memorie pot fi mai afectate decat altele, iar unele pot avea o
dezvoltare normala.
Comblain (2001) considera ca trebuie acordata o atentie deosebita deficitului mnezic la
persoanele cu deficienta mintala, tinand seama si de particularitatile determinate de o anumita
etiologie, respectiv de anumite sindroame (trisomia 21, sindromul Williams-Beuren, sindromul
X-fragil, neurofibromatoza de tip 1, sindormul Turner etc.).
Iata cateva caracteristici ale functiilor mnezice la subiectii cu deficient mintala de diferite
grade, care au sindroamele mentionate mai sus.
La subiectii cu sindrom Down s-a constatat ca intinderea memoriei fonologice de scurta
durata este redusa in raport cu ceea ce ar trebui sa fie conform varstei cronologice si varstei
mintale. Comblain (2001, p.25) arata ca nici la varsta adulta la unele persoane cu trisomia 21 nu
se depaseste intinderea memoriei fonologice caracteristica pentru un copil fara disabilitati, in
varsta de 4 ani.
Se pare ca depozitul fonologic este suficient pentru a mentine o oarecare sarcina mnezica,
fara interventia repetitiei subvocale. Capacitatea inmagazinarii fonologice este relativ redusa la
subiectii cu trisomia 21 a carei intindere a cuvintelor scurte nu poate depasi 3 unitati. Diferentele

intinderii fonologice mnezice intre subiectii cu deficient mintala si cei fara disabilitati cognitive
ar putea fi explicate printr-o variabilitate in rapiditatea disparitiei traseelor mnezice.
Pe de alta parte, s-a constatat o similitudine a functionarii memoriei verbale de scurta
durata la subiectii cu sindrom Down si la copiii fara deficient mintala. Conform statisticilor
persoanele cu trisomia 21 nu realizeaza repetitii spontane cu materialul de memorat, nu
recapituleaza spontan. Un antrenament sistematic cu durata de cateva saptamani este necesar
pentru ca o persoana cu sindrom Down sa poata sa se angajeze in maniera eficace intr-un process
de repetitive subvocala. De asemenea, nu s-a pus in evidenta nici o diferenta intre viteza
articularii si intinderea memorie fonologice la copiii cu varsta mintala de cel putin 6 ani. Absenta
unei legaturi intre viteza de articulare si intinderea memoriei, in dependent de existent unui efect
al lungimii cuvintelor, nu este un fenomen characteristic subiectilor cu trisomia 21, aceasta
constatandu-se si la copiii cu dezvoltare normal in varsta de 2-4 ani.
Unii cercetatori, precum Glisky si Schahter (1989, citati de Comblain, 2001, p.27),
sugereaza ca la copiii cu sindrom Down este indicata o abordare terapeutica similara cu cea
utilizata la pacientii cu amnezie, respective sa se utilizeze sistemele de memorie si de invatare
care sunt mai mult sau mai putin intact, cu scopul de a se dobandi cat mai multe cunostinte.
La subiectii cu sindrom Williams-Beuren, deficitele cognitive se inscriu in sfera
deficintei mintale usoare sau moderate. Deficitele se mainifesta in sfera memoriei visuo-spatiale,
in timp ce memoria verbal de scurta durata este aproape normal. In sindromul Williams-Beuren
encodajul fonologic pare a fi normal, in timp ce contributia mecanismelor de encodaj lexicosemantic este redus. La subiectii cu sindrom Williams, capacitatile verbale se considera ca ar fi
determinate de capacitatile lor de a contrui reprezentari fonotactice specifice limbii materne, mai
mult decat de bunele lor capacitate fonologice de scurta durata.
Subiectii cu X-fragil au, in general, performante mai scazute la testele care implica
memoria de scurta durata visuo-spatiala si auditiva. De asemenea, s-a constatat o disociere intre
memorarea materialului abstract si a materialului concret mai ales la fete in raport cu baietii cu
sindrom X-fragil. La baietii cu sinfrom X-fragil s-a pus in evidenta un deficit foarte important in
toate sarcinile de memorie mai ales in cele care implicau un codaj verbal a informatiilor. S-a
constatat ca deficitul mnezic la persoanele cu X-fragil depind de tipul materialului de memorat:

Informatiile vizuale abstracte nu pot fi verbalizate usor;

Informatiile care implica capacitate sintactice si secventializare (ca in cazul repetarii frazelor)
sunt dificil de reprodus.
La subiectii cu neurofibromatoza de tip 1 s-au evidentiat deficite mnezice mai ales la
probele de natura non-verbala (visuo-spatiale): probe de desenare din memorie a figurilor
geometrice si memorarea fetelor (Bawden si colaboratorii, 1996).
Subiectii cu sindrom Turner prezinta un deficit intelectual care vizeaza indeosebi
functionarea non-verbala. In acest sindrom, dificultatile mnezice se manifesta mai ales la nivelul
visual si spatial decat la nivelul verbal. Astfel, Rovet, Szekely si Hockenberry (1994) sugereaza

existent unui deficit specific al memoriei de lucru visuo-spatiala la subiectii cu sindromul Tuner.
Acest deficit se manifesta indeosebi prin slabe performante aritmetice si dificultati in memorarea
si recunoasterea fetelor.
Comblain (2001) considera ca la persoanele cu deficient mintale trebuie acordata o mare
atentie deficitului mnezic, intrucat acesta se repercuteaza negative asupra invatarii, in general, si
asupra abilitatilor lingvistice si din sfera matematicii. Deci, este important sa se evalueze nivelul
functiilor mnezice sis a se antreneze pricipalele forme ale memoriei implicate in diferite tipuri de
invatare. O atentie sporita trebuie acordata memoriei de lucru, memoriei visuo-spatiale, dar si
memoriei verbale, mai ales fonologice si semantice.
La copilul cu CES, subfunctionarea cognitive se manifesta prin deficite la nivelul
capacitatii de explorare (deficit sensorial-perceptiv, stil perceptive inert sau impulsive, lipsa sau
insuficienta relationare a informatiilor), iar ca efect randamentul scazut al memoriei senzoriale,
a memoriei de scurta durata, a memoriei de lunga durata, a memoriei de lucru. Dintre cauzele
deficitelor mnezice aparute pe fondul deficientelor de organizare si sistematizare a materialului
de memorat/invatat, slaba capacitate reglatorie a limbajului, absenta sau insuficienta strategiilor
mnezice.
Strategii mnezice utilizate la copilul cu CES:
Caracteristici ale functionarii mnezice si factori interni care le influenteaza:

Performante scazute ale memoriei senzoriale, memoriei de scurta durata, memoriei de lucru,
datorita perturbarilor de la nivelul perceptive, deficitului senzorial, comportament exploratoriu
nesistematic (lent, rigid sau impulsive), perceptive vaga, lacunara, imprecise, activismul redus.

Deficitul procesarii secvential a informatiei;

Inhibitie laterala care apare rapid;

Motivatia scazuta, insuficienta curiozitate sau lipsa acesteia in declansarea si sustinerea


proceselor mnezice;

Rigiditatea fixarii si reproducerii cunostintelor;

Absenta sau insuficienta caracterului voluntar al memorarii disociere intre reactiile motrice si
verbale;

Fidelitatea redusa, evocare imprecisa.


Factori externi care influenteaza memorarea:
Intensitatea adecvata a stimulilor care sa dirijeze si sa mentina atentia copilului;
Ritmul si succesiunea stimulilor, actiuni cu diferite obiecte, imagini si jucarii;
Actiuni cu obiecte, jucarii;
Organizarea materialului de memorat. Gradarea materialului sub unghiul
complexitatii, al dificultatilor;

Rolul recompenselor (intariri pozitive);


Adaptarea modalitatilor de raspuns la posibilitatile copilului;
Repetarea informatiilor in situatii modificate;
Motivarea subiectului (acordarea unor recompense, puncte, buline, timbre, dulciuri,
diploma, expozitii cu material sau fise de lucru confectionate de copii); rolul regulator
al cuvantului;
Controlul stimulilor nepertinenti;
Organizarea materialului, repetiti numeroase in situatii similare;
Ambianta desfasurarii proceselor mnezice.
Strategii in demersul educativ:

Privilegierea circuitului informational vizual: utilizarea stimulilor atractivi in care trasatura ce


trebuie perceputa si memorata sa fie cat mai evidenta;

Utilizarea anumitor elemente ale expresiei verbale;

Incitarea copilului la activitati psihomotorii care influenteaza pozitiv memorarea prin intermediul
aferentatiei inverse;

Imitatie motorie;

Prezentarea informatiei vizuale si auditive care sa se completeze si sa se sustina


reciproc;Adaptarea volumului si ritmului de succesiune a secventelor de informative;

Structurarea materialului pe baza termenilor referitori la pozitie si succesiune (inceput, mijloc,


sfarsit: sus-jos; stanga-dreapta);

Atribuirea de sens si de semnificatie exercitiilor de memorare;

Utilizarea unui plan de memorare;

Integrarea materialului de memorat in sistemul de cunostinte preexistent;

Trecerea de la limbajul extern la cel soptit si apoi interiorizat;

Realizarea transferului de informatii;

Procesare secventiala cu apel la asociatii logice, comparatii, opozitii;

Recunoasterea unor stimuli;

Reproducerea cu amorse;

Reproducere libera.
Activitati, jocuri-exercitiu:

Jocuri cu perechi de jucarii, obiecte, imagini care sa permita: imitarea, sesizarea absentei unui
obiect din serie indicarea prin gest;

Denumirea obiectului respectiv;

Instructajul verbal: Ce/cine lipseste? Aseaza la fel,Recunoaste instrumentul muzical,


Gaseste ce am adaugat la seria de jucarii.

Manevrarea unor jucarii (cu usite sau capace surpriza, jucarii sonore, care imita sunete din natura
etc.);

Jocuri exercitiu: joc puzzle care vizeaza ordinea si succesiunea logica a evenimentelor
Deseneaza ce ai vazut.

Diferite jocuri: Tunelul(ordinea vagoanelor); Colierul (ordinea bilelor colorate); Unde-I


locul? (magazine); Ordine in casa papusilor (grupare logica a jucariilor: haine-dulap; vasebucatarie; legume-fructe-cosuri;

Sesizarea schimbarii ordinii obiectelor, imaginilor, cuvintelor;

Notiuni opuse; secvente temporal in succesiune distincta (trezit, spalat, imbracat, servirea mesei
etc.);

Ordinea cuvintelor in propozitie;

Concurs cu recompense: perechi de imagini gasite; jocuri attractive (de exemplu, recunoasterea
unor fete de persoane);

Asigurarea ambiantei stenice, motivante, prin jocuri si exercitii activizante, interactive.


Prin jocurile-exercitiu mnezice se poate obtine o implicare afectiv-motivationala a copiilor cu CES, acestea sustinand memorarea voluntara pe o perioada semnificativ mai indelungata.
Schemele mnezice puse in lucru in rezolvarea sarcinilor cerute de jocuri pot fi transferate la
diferite situatii de invatare. Copilul cu CES este antrenat in utilizarea unor strategii eficiente de
memorare, diminuandu-se rigiditatea fixarii informatiilor, cu efecte pozitive asupra
functionalitatii memoriei de scurta durata, a memoriei de lucru si a memoriei de lunga durata.
Totodata, se produc efecte pozitive in invatare, prin inlaturarea blocajelor afective aparute pe
fondul unor stari de stres, cauzate de incapacitatea subiectului de a-si actualiza, reda sau utilize
in procesele rezolutive informatiile achizitionate.

In stabilirea particularitatilor memoriei la copiii cu CES, ca si in elaborarea programelor


educative personalizate, trebuie sa se tina seama de tipurile de memorie, de varsta subiectilor, de
conditiile de mediu si de gradul deficientelor.
Pornind de la caracteristicile functionarii diferitelor tipuri ale memoriei la copilul cu CES
si cunoscand factorii care influenteaza procesele cognitive, psihopedagogul intervine ca mediator
intre sarcina mnezica si subiect, adaptand materialul de memorat in functie de particularitatile
psihice ale fiecarui copil si de zona proximei dezvoltari a acestuia.