Sunteți pe pagina 1din 2

Cidul

de Pierre Corneille
Cidul lui Corneille este o opera completa, pornita si continuata
prin traditie, invie legendarul si foloseste experienta inaintasilor. n
aceasta opera, autorul asaza n centrul creatiei fiinta umana. Tragedia
clasica prezinta un alt tip de erou, care nu mai e victima a zeilor sau a
destinului. Eroismul, virtutea si puritatea se impletesc intr-o atmosfera
de sacrificiu si daruire barbateasca, pasiunea dominanta a piesei fiind
nu dragostea, ci sentimentul onoarei, strans legat de necesitatea
razbunarii.
Conceptia rationalista a iubirii n ntregime determina faptele
savrsite de Don Rodrigo si Ximena. Rodrigo si Ximena sunt modele de
eroism si de umanitate, amestec de trairi, manifestate mai sensibil n
personajul Ximenei, si n lupta nencetata a vointei mpotriva pasiunii.
Sensul moral n aceasta tragedie este ca datoria si onoarea ocupa primul
loc n viata. Demnitatea piesei reclama prezenta unui mare interes de
stat, o pasiune mai nobila si mai barbateasca decat dragostea, precum
ambitia sau razbunarea. Astfel ca Ximena, dupa o lunga si crunta lupta,
dovada a eroicii impotriviri fata de sentimentele covarsitoare, se lasa
ispititia de dragoste. O dragoste impartita reciproc cu Rodrigo, format
textual ca un Romancero de mare frumusete, bazata pe stima si
respectul ce vine din ambele parti. Inconjurate de o lume de alesi
nobili feudal ice dau lupte de casta inflacarate personajele au ca
rezultanta a evenimentelor la care iau parte, efecte surpriza, neprevazute,
care tind totusi spre simplitate. Ceea ce este uimitor la aceasta opera este
lejeritatea si usurinta cu care autorul reuseste sa sublinieze conflictele
puternice nu prin absenta lor, ci prin abundenta cu care isi fac aparitia in
cadrul operei.
Conflictul iubire versus ratiune este subliniat de eroismul
multifatetat care apare in text si care duce prin invingerea tragismului la
o izbavire finala. Eroismul dureros, al Ximenei si al lui Rodrigo, este

eroismul uman, al renuntarii la fericire in numele unui ideal de viata


complet asumat. Pasiunea nobila, singura capabila sa se apropie de
dragostea cuaternara, impartasita este onoarea, simtul castei. Este
stimulatoare si reprezinta o sursa de energie si eroism, singura care poate
intra in cumpana cu dragostea. Aceasta polivalenta a eroismului
distorsionat de atmosfera conflictuala creata, nu face nimic altceva decat
sa puna in valoare maiestria cu care autorul a jonglat cu metodele de
reliefare narativa. Daca in primele pasaje avem.