Sunteți pe pagina 1din 2
CRITICA FACULTATII DE JUDECARE 15. Judecata de gust este cu totul independenta de conceptul de perfectiune Finalitatea obiectiva poate fi cunoscuta doar prin raportarea diversului la un scop determinat, deci numai print-un concept. Chiari de aici reiese c& frumosul, a cArui apreciere se bazeaza pe o finalitate pur formala, adica pe ofinalitate fra scop, este in intregime independent de reprezentarea a ceca ce este bun, deoarece acesta presupune o finalitate obiectiva, cu alte cuvinte raportarea obiectului la un scop determinat Finalitatea obiectiva este fie una exterioard, adica utilira- tea,fie una interioara, adica perfectiunea obiectului. Faptul ci satisfactia produsi de un obiect, care ne determina s4-1 numim frumos, nu se poate baza pe reprezentarea ulti sale reiese jn mod clar din cele doua capitole anterioare: in caz contrar, ea nu ar fi o satisfactie nemijlocita produsi de obiect, cea’ ce constituie conditia esentiald a judecatii asupra frumusetii, O finalitate obiectiva interioard, adicd perfectiunea, este insi mai apropiata de predicatul frumusetii, si de accea este considerata chiar de filosofi cu renume ca identic& cu frumusetea, dar numai in cazul in care ea nu este génditd clar. Intr-o critica a gustului este de cea mai mare importanta si se stabileasca dacd nu cumva frumusejea poate fi intr-adevar redusa la conceptul de perfectiune. Pentru a aprecia finalitatea obiectivi, avem nevoie intot- deauna de conceptul de scop si, dacd acca finalitate nu este una exterioard (utilitatea) ci una interioard, de conceptul unui scop interior care contine temeiul posibilitati interioare a obiectului Dar intrucat scopul in genere este acela al cArui concept poate fi considerat ca temei al posiblitéti obiectului insusi, pentru a ne reprezenta finalitatea obiectiva’ a unui lucru este nevoie si detinem dinainte conceptul lui: ce fel de obiect trebuie (Soll) sd Jie: iar concordanta diversului unui obiect cu acest concept (care di regula unitatii diversului séu) constituie perfectiunea calitativa a acelui oblect. Ea este total deosebité de perfectiu- nea cantitativd, care este completitudinea oricdrui obiect potri- vit genului siu, deci un simplu concept al marimii (totalitatii), in cazul caruia ceea ce trebuie sé fie obiectul este gindit ca

S-ar putea să vă placă și