CRITICA FACULTATII DE JUDECARE
15. Judecata de gust este cu totul
independenta de conceptul de perfectiune
Finalitatea obiectiva poate fi cunoscuta doar prin raportarea
diversului la un scop determinat, deci numai print-un concept.
Chiari de aici reiese c& frumosul, a cArui apreciere se bazeaza
pe o finalitate pur formala, adica pe ofinalitate fra scop, este in
intregime independent de reprezentarea a ceca ce este bun,
deoarece acesta presupune o finalitate obiectiva, cu alte cuvinte
raportarea obiectului la un scop determinat
Finalitatea obiectiva este fie una exterioard, adica utilira-
tea,fie una interioara, adica perfectiunea obiectului. Faptul ci
satisfactia produsi de un obiect, care ne determina s4-1 numim
frumos, nu se poate baza pe reprezentarea ulti sale reiese
jn mod clar din cele doua capitole anterioare: in caz contrar, ea
nu ar fi o satisfactie nemijlocita produsi de obiect, cea’ ce
constituie conditia esentiald a judecatii asupra frumusetii, O
finalitate obiectiva interioard, adicd perfectiunea, este insi mai
apropiata de predicatul frumusetii, si de accea este considerata
chiar de filosofi cu renume ca identic& cu frumusetea, dar numai
in cazul in care ea nu este génditd clar. Intr-o critica a gustului
este de cea mai mare importanta si se stabileasca dacd nu
cumva frumusejea poate fi intr-adevar redusa la conceptul de
perfectiune.
Pentru a aprecia finalitatea obiectivi, avem nevoie intot-
deauna de conceptul de scop si, dacd acca finalitate nu este una
exterioard (utilitatea) ci una interioard, de conceptul unui scop
interior care contine temeiul posibilitati interioare a obiectului
Dar intrucat scopul in genere este acela al cArui concept poate fi
considerat ca temei al posiblitéti obiectului insusi, pentru a ne
reprezenta finalitatea obiectiva’ a unui lucru este nevoie si
detinem dinainte conceptul lui: ce fel de obiect trebuie (Soll) sd
Jie: iar concordanta diversului unui obiect cu acest concept
(care di regula unitatii diversului séu) constituie perfectiunea
calitativa a acelui oblect. Ea este total deosebité de perfectiu-
nea cantitativd, care este completitudinea oricdrui obiect potri-
vit genului siu, deci un simplu concept al marimii (totalitatii),
in cazul caruia ceea ce trebuie sé fie obiectul este gindit ca