Sunteți pe pagina 1din 9

Izvoarele Dreptului Interantional

Aspecte generale
Acordul de voin al subiectelor de drept internaional (sau convergena voinelor
exprimate de dou sau mai multe subiecte de drept internaional), care este fundamental in
procesul de consacrare, intr-o form determinat, a normelor juridice aplicabile relaiilor dintre
ele, devine relevant (se manifest, este probat) prin mijloacele juridice in care norma se
concretizeaz: tratatul, cutuma i celelalte izvoare de drept internaional.
Exist i in dreptul internaional public distincia izvor material/ izvor formal:
izvoarele materiale (sau reale) sunt de fapt izvoare extrajuridice -factorii de configurare ai
dreptului internaional (determinantele acordului de voin);
izvoarele formale sunt (aa cum le spune numele) forma (mijlocul juridic) in care sunt
imbrcate normele de DI. Toate mijloacele care exprim sau indic o convergen a
voinelor a dou sau mai multe state sau alte subiecte de drept internaional i consacr, tacit
sau expres, o regul de conduit, indiferent de caracterul su general sau particular, constituie
izvoare (formale) ale dreptului internaional.
Se consider, de obicei, c o enumerare (neexhaustiv) a izvoarelor este fcut de
textul art. 38 din Statutul Curii Internaionale de Justiie (CU).
Se stabilete, prin acest text, o ierarhie a normelor de drept internaional? Majoritatea
autorilor arat c tratatul i cutuma sunt izvoarele principale tradiionale. Celelalte, cu
excepia principiilor, pot fi considerate izvoare secundare ori mijloace auxiliare.
Se afirm, de regul, c nu exist o ierarhizare a normelor. Dar odat cu apariia
normelor imperative {ius cogens) ar aprea o astfel de ierarhizare. Din practica CIJ rezult c
instant aplic mai intai tratatul, iar in lipsa lui o regul cutumiar. Se acord preferin cutumei
fa de principii. Este o consacrare implicit a ierarhiei izvoarelor.
1. Tratatul
Tratatul este un acord incheiat in scris intre subiectele de drept internaional (in special
intre state, state i organizaii internaionale sau intre organizaii internaionale) i guvernat de
dreptul internaional, incheiat in scopul de a produce efecte juridice i consemnat intr-un
instrument unic sau in dou sau mai multe instrumente conexe i oricare ar fi denumirea sa.
Este, in prezent, cel mai important instrument in relaiile internaionale, fiind cadrul juridic
al acestora i modalitatea principal de creare a normelor DI.
Tratatul stabilete drepturi i obligaii pentru pri. In doctrin, se discut despre
distincia intre tratatele-legi i trata-telecontract.
Distincia intre tratatele-legi i tratatele-contract:
tratatele-legi ar fi izvoare de drept cu caracter multilateral, care determin direct formarea DI,
stabilesc norme juridice ce reglementeaz raporturi cu un anumit grad de generalitate.
tratatele-contract ar fi dispoziii de tip contractual care acioneaz indirect asupra
formrii DI, reglementand operaii juridice ce vizeaz raporturi individuale.
Unii autori susin c aceast distincie nu se justific pentru c toate tratatele stabilesc
reguli de conduit. De aici rezult i lipsa de utilitate, sub aspectul relevanei asupra valorii
juridice a tratatelor, a distinciei intre tratate multilaterale i tratate cu caracter restrans.
De fapt, ar trebui fcut o distincie intre tratatele propriu-zise (guvernate de dreptul
internaional) i tratatele-contract care au doar apparent forma unui tratat, coninutul fiind

de,contract civil sau comercial (un accord de imprumut, o tranzacie de terenuri pentru o
ambasad etc).
Avantajele tratatului fa de cutum
- exprimare direct i explicit
- exprimare rapid i eficient
- forma scris, solemnitatea (posibiliti mai uoare de prob)
- inltur echivocul i confer stabilitate relaiilor internaionale.
2. Cutuma
Definiie: Cutuma este o practic general, relativ indelungat i repetat a statelor,
considerat de ele ca dand expresie unei reguli de conduit cu for juridic obligatorie (o
norm de drept).
Elementele cutumei
a) Elementul material:
- practic general (participare larg i reprezentativ), comun unui mare numr de state
- care const din acte repetate
- aceast practic este uniform, constant (actele repetate sunt cel puin similare pot
aprea unele diferene mici, neeseniale)
- relativ indelungat (longa diuturna inveterata consuetudo - o practic indelungat
manifestat ca drept").
Se constat ins unele excepii de la aceste caractere:
1) exist i practici locale (cutume regionale sau chiar intre dou state), de exemplu
speele CIJ privind Dreptul de trecere prin teritoriul indian", Templul Preah Vihear".
2) factorul timp ii pierde tot mai mult din importan in favoarea frecvenei crescute a actelor
care se repet (societatea contemporan internaional cunoate o dinamic a evoluiei mult
mai rapid decat cu 40- 50 de ani in urm), de exemplu: instituia platoului continental, regula
dup care abinerea de la vot in cadrul Consiliului de Securitate nu are caracter de veto etc.
b) Elementul subiectiv (opinio iuris sive necessitatis):
- o practic ce este considerat ca fiind obligatorie (o norm juridic);
- in lipsa elementului subiectiv nu suntem in prezena unei norme
juridice (caracterul obligatoriu este unul din cele patru caractere ale oricrei norme juridice).
Exprimarea recunoaterii caracterului obligatoriu trebuie s se manifeste prin acte
determinate, svarite cu convingerea c ele produc efecte juridice. Aceste acte provin, de
regul, de la autoritile statale cu atribuii in domeniul politicii externe. Aceste acte constituie
dovada cutumei.
Dovada cutumei se face prin:
a) practica statelor, practica diplomatic (declaraii, coresponden diplomatic, instruciuni
ctre diplomai, alte acte unilaterale ale statelor);
b) tratatele multilaterale care recunosc sau codific norme cutumiare;
c) tratate multilaterale cu norme noi, pe care statele care nu sunt pri la acestea le
recunosc i le aplic in practica lor ca fiind obligatorii pentru ele. De exemplu, Convenia
privind dreptul tratatelor este aplicat in practica convenional a Romaniei, dei ea nu este in
vigoare, ca tratat, pentru starul roman.
d)tratate repetate cu coninut asemntor;
e) rezoluii ale organizaiilor internaionale;

f) hotrari i avize ale curilor de justiie i arbitrate internaionale;


g) legi i practic judiciar intern, dac sunt uniforme i concordante.
Not: Comitetul pentru formarea dreptului internaional cutumiar al Asociaiei de Drept
Internaional (ILA), in Raportul su interimar cu privire la elementul obiectiv al cutumei,
prezentat cu prilejul celei de-a 68-a Conferine a ILA (Taipei, 1998), consider c i
actele indivizilor sau corporaiilor, ca i activitatea entitilor administrativ-teritoriale
dintr-un stat pot fi asimilate actelor material ale statelor dac sunt svarite in numele acestora
sau sunt insuite (confirmate) de acestea.
- Exist o disput in doctrin cu privire la ce reprezint aceste acte: acord tacit de voin sau
manifestri de voin concordante.
i Not:
Potrivit unei opinii doctrinare, cutuma ar avea ca fundament acordul tacit al statelor, spre
deosebire de acordul expres, exprimat prin tratate. Aceast teorie trebuie respins, in opinia
noastr, deoarece ea pune cutuma pe acelai plan cu tratatele, in ceea ce privete procesul
formrii. Nu orice acceptare a unei practici ca norm obligatorie de drept poate fi
echivalat cu un acord de voin (chiar tacit), deoarece acesta presupune, conform unor autori,
unele condiii de simultaneitate, de echivalen, i ar pune problema, de exemplu, a viciilor de
consimmant, neinand seama, in acelai timp, nici de caracterul de norm in evoluie al
cutumei (de exemplu, in privina extinderii aplicrii sale la noi state, apruteulterior).
- Se poate observa c, in realitate, identificarea elementului subiectiv (convingerea) se face
prin interpretarea actelor ce constituie elementul material.
Actualitatea cutumei
- Dei pe locul secund dup tratat, cutuma se manifest in prezent in cateva domenii ale
dreptului internaional:
- protecia diplomatic;
- dreptul mrii;
- dreptul tratatelor etc.
- Pentru a evita formarea unei cutume sau pentru a evita ca o cutum s le fie opozabil,
este relativ frecvent situaia in care unele state protesteaz/obiecteaz fa de practici ale
altor state care pot conduce la formarea unei cutume. Dac opoziia fa de formarea unei
cutume este substanial, ea poate bloca procesul de formare a cutumei. Dac opoziia
efectiv fa de formarea unei cutume aparine unui stat (sau unui mic numr de state) i a fost
manifestat anterior cristalizrii cutumei, atunci statului respectiv (aa-numitul persistent
objector") nu -ii va fi opozabil cutuma respectiv.
3. Codificarea dreptului internaional
Definiie: Sintetizarea, sistematizarea i ordonarea, prin inter mediul unor tratate, a regulilor
curumiare de drept internaional public.
- Prin codificare, normele cutumiare devin norme juridice convenionale.
Tipuri
1. neoficial (fcut de ctre doctrinari sau diferite instituii tiinifice naionale sau
internaionale, avand de regul caracter de lege ferenda);
2. oficial (realizat de state).

Codificarea se realizeaz in prezent, in principal, sub egida ONU. Conform art. 13 alin. (1) lit.
a) din Cart, Adunarea General are obligaia s incurajeze dezvoltarea progresiv a dreptului
internaional i codificarea sa".
- S-a creat, in acest scop, Comisia de Drept Internaional (1947), compus din 34 de
specialiti desemnai de Adunarea General i funcionand in nume propriu. Comisia
desemneaz raportori speciali pentru fiecare subiect. Relaia cu guvernele ONU se va face prin
intermediul chestionarelor transmise acestora pentru cunoaterea observaiilor lor, respectiv
prin dezbateri in cadrul Comisiei a Vi-a juridice a Adunrii Generale a ONU.
- S-a creat, de asemenea, Comisia Naiunilor Unite pentru Dreptul Comerului Internaional
(1966) - UNCITRAL, compus din 36 de membri, reprezentani ai statelor.
Rezultatele activitii de codificare:
1. neconvenionale: crearea (mai ales de ctre UNCITRAL) a unor reguli-cadru in materie
arbitral.
2. convenionale: cele patru convenii ale dreptului mrii (Geneva, 1958), cele dou Convenii
asupra relaiilor diplomatice i consulare (Viena, 1961 i 1963), Convenia privind reducerea
cazurilor de apatridie (New York, 1968), Conveniile privind dreptul tratatelor (Viena, 1969 i
1986), Convenia privind misiunile speciale (1969), cele dou Convenii privind succesiunea
statelor (Viena, 1978 i 1983) etc.
- in anul 1997 a fost adoptat Convenia privind folosirea cursurilor de ap in alte scopuri
decat navigaia, iar in anul 1998, in urma Conferinei plenipoteniarilor de la Roma (in iunie),
Statutul Curii Penale Internaionale, la redactarea crora Comisia a avut o contribuie foarte
important. Un produs relativ recent al CDI este Convenia ONU privind imunitile de
jurisdicie ale statelor i proprietilor lor, deschis spre semnare la 17 ianuarie 2005.
Izvoarele subsidiare ale dreptului internaional.
4. Normele ius cogens"
Izvoarele subsidiare
- Dac tratatul i cutuma sunt considerate izvoarele principale ale dreptului internaional,
celelalte sunt izvoarele subsidiare.
Hotrarile instanelor internaionale judectoreti i arbitrale i doctrina (mijloacele
auxiliare de determinare a normelor de drept internaional)
a) Hotrarile instanelor internaionale
- nu sunt considerate precedente (ca in dreptul anglo-saxon) pentru c nu au valoare
obligatorie decat intre pri i cu privire la cauza soluionat;
- sunt mijloace de constatare a unor norme juridice de drept internaional, de interpretare i
aplicare a acestora;
- din caracterul de mijloc de constatare rezult calitatea hotrarii judectoreti sau arbitrale
internaionale de posibil element material (dovad) al formrii (existenei) cutumei;
- judectorul internaional aplic, printr-o operaiune intelectual, dreptul existent la situaia
concret, ceea ce exclude invocarea de reguli exterioare dreptului deja existent;
- pentru justificarea teoriei judectorului-legiuitor s-a invocat teoria lacunelor dreptului
internaional. De fapt, in caz de lacune, judectorul internaional aplic fie principiile
fundamentale ale dreptului internaional, fie principiile specifice, fie judec pe baz de echitate,
aplicand regulile consacrate in principiile generale de drept

b) Doctrina autorilor celor mai calificai ai diferitelor naiuni"


- rolul doctrinei in formarea dreptului internaional s-a diluat in timp. Ea face, in principal, o
oper critica, analizeaz i sintetizeaz, fr competena de a elabora dreptul internaional.
- se concretizeaz fie in lucrrile specialitilor, fie in activitatea organismelor, institutelor
abilitate (Asociaia de Drept Internaional, Institutul de Drept Internaional, Comisia de Drept
Internaional, Comisia European pentru Democraie prin Drept de la Veneia etc.)
- un anumit rol il au opiniile individuale sau separate ale judectorilor CU sau ai altor
instane internaionale.
6.1.2. Actele unilaterale (nu sunt menionate de art. 38 al Statutului CU)
Definiie: actul svarit de ctre un singur subiect de drept internaional, care este susceptibil
s produc efecte juridice in raporturile internaionale, fie angajand subiectul de la care eman,
fie creand drepturi sau obligaii in relaia cu alte subiecte de drept internaional.
Caracteristici:
- manifestare de voin a unui singur subiect de drept internaional
- independen fa de alte manifestri de voin
- producerea de efecte juridice: produc efecte mai ales pentru subiectele care le emit i pot
reprezenta elemente materiale in formarea cutumei.
Autorii care nu le consider izvoare de drept internaional invoc in argumentarea acestei opinii
contradicia intre caracterul unilateral i fundamental dreptului internaional (acordul de voin).
A. Actele unilaterale ale statelor
Categorii identificate in practica statelor:
- notificarea = actul solemn prin care un stat aduce la cunotina unuia sau mai multor state un
fapt determinat care produce efecte juridice (declaraie de rzboi, de neutralitate, de succesiune
la un tratat). Un regim deosebit il are declaraia facultativ de acceptare a jurisdiciei obligatorii a
CU (act unilateral, dar care se integreaz unui sistem convenional - Statutul Curii, de care nu
poate fi detaat);
- recunoaterea = manifestarea de voin a unui subiect de drept internaional prin care se
consider legitim o stare de lucruri, o pretenie anume sau se constat o situaie nou ori
opozabilitatea fa de el a unor acte juridice ale altui stat. Poate avea efecte constitutive
(recunoaterea unui drept al altui subiect de drept internaional) sau declarative (recunoaterea
unui stat/guvern);
- protestul = manifestarea de voin prin care un stat nu recunoate ca legitim o pretenie, o
conduit sau o situaie dat (actul contrar recunoaterii). Prin protest statul ii prezerv nite
drepturi in raport cu revendicrile altui stat sau cu o regul cutumiar in formare;
- renunarea = actul unilateral care are ca obiect abandonarea, de bunvoie, a unui drept;
- promisiunea = act unilateral ce poate da natere unor drepturi noi in beneficiul terilor.
* Comisia de Drept Internaional a inclus pe agenda sa tema elaborrii unui proiect de
articole care s incerce realizarea unei codificriin privina Actelor unilaterale" ale
statelor.
- CDI face o distincie intre
a) actele unilaterale a cror posibilitate este prevzut de un tratat (cum este notificarea
denunrii sau retragerii dintr-un tratat, declaraia de notificare a unei instituii care are in
atribuie aplicarea tratatului pe plan intern) i care produc efectul prevzut de acesta i
b) acte unilaterale svarite independent de un tratat sau alt izvor de drept internaional

- In anul 2006, CDI a adoptat Principiile directoare aplicabile declaraiilor unilaterale ale
statelor, capabile s creeze obligaii juridice":
1. Declaraiile publice care exprim voina de a constitui o obligaie pot produce efecte juridice.
Caracterul obligatoriu se bazeaz pe buna-credin. Statele interesate le pot invoca i pot
solicita respectarea lor.
2. Orice stat are capacitatea de a se obliga prin acte unilaterale.
3. Pentru determinarea efectului juridic, se iau in considerare coninutul, circumstanele factuale,
reaciile la care dau natere.
4. O declaraie unilateral oblig statul numai dac este emis de o autoritate avand
competena s oblige statul: ef de stat, ef de guvern, ministrul afacerilor externe, alte autoriti
numai in domeniile lor de competen.
5. Pot avea caracter scris i oral.
6. Pot fi adresate comunitii internaionale ca intreg sau unuia sau mai multor state sau entiti.
7. O declaraie unilateral da natere la obligaii numai dac este redactat in termeni clari i la
obiect. Interpretare: in caz de dubiu, interpretare restrictiv. Se va lua in considerare textul,
impreun cu contextul i circumstanele in care a fost formulat.
8. Dac incalc normele dejus cogens, este nul.
9. Nu poate crea obligaii pentru un stat ter, decat in msura in care acesta din urm le accept
in mod clar.
10. O declaraie unilateral nu poate fi revocat in mod arbitrar. In analiza caracterului arbitrar,
se vor examina:
- prevederile declaraiei referitoare la revocare
- msura in care terii fa de care obligaia este datorat s-au bazat pe declaraie
- dac a avut loc o schimbare fundamental a circumstanelor.
B. Actele unilaterale ale organizaiilor internaionale au, de regul, caracter de
recomandare (nu impun obligaii statelor), deci nu sunt izvor de drept. Dac se face ins
diferena intre:
a) actele ce se refer la structura i funcionarea organizaiei (dreptul intern al organizaiei),
de exemplu Regulile de procedur - ele sunt obligatorii;
b) actele care se adreseaz statelor membre - fora lor depinde de Statutul (Carta)
Organizaiei, de exemplu: deciziile Consiliului de Securitate conform Cartei ONU (obligatorii,
dac sunt adoptate in temeiul Capitolului VII - aciuni in caz de ameninare la adresa pcii,
inclcare a pcii sau agresiune; recomandative, dac sunt adoptate in temeiul Capitolului
VI) sau deciziile Consiliului Minitrilor Afacerilor Externe (care se adopt prin consens i sunt
obligatorii) conform Cartei Organizaiei de Cooperare Economic a Mrii Negre, semnat in
iunie 1998, la Yalta.
- Carta ONU prevede c Adunarea General poate face recomandri statelor. Declaraiile
Adunrii Generale a ONU au fost deseori incorporate i dezvoltate in tratate ulterioare (de
exemplu Declaraia Universal a Drepturilor Omului in cele dou Pacte din 1966). Care este
valoarea juridic a acestor Rezoluii (Declaraii) adoptate de Adunarea General a ONU?
o valoare de constrangere moral-politic pentru statele care au votat pentru
dac reiau sau interpreteazz norme juridice ale unui tratat existent, ele nu creeaz drept
dac incearc stabilirea de noi norme de conduit, reprezint elemente in formarea cutumei.

- Rezoluiile organizaiilor internaionale sunt considerate soft law",droit vert", fr valoare


obligatorie juridic.
6.1.3. Legislaia intern i hotrarile judectoreti interne
- exprim voina unui singur stat;
- pot fi elemente in procesul de formare a cutumei dac mai multe state adopt legi interne cu
reglementri asemntoare (dovezi ale practicii ce reprezint o norm cutumiar de drept
internaional). De exemplu: instituia platoului continental (s-a cristalizat prin practici unilaterale
ale statelor, inclusiv acte legislative interne), dreptul de azil etc.
6.1.4. Echitatea - nu constituie un izvor de drept propriu-zis. Se pretinde c ar fi un izvor
subsidiar cu rolul de adaptare a normei la situaii individuale, de completare a lacunelor sau
chiar de inlocuire a aplicriidreptului.
- Ar putea fi definit ca o modalitate procedural care permite aplicarea unui ansamblu de
principii i idei cu ajutorul crora s se poat face distincie intre just i injust in ordinea juridic
internaional.
Funciile echitii sunt:
a) funcia moderatoare (adaptarea normei la particularitile unei spee date) soluia infra
legem permite neaplicarea normelor care ar duce la rezultate anormale sau nerezonabile in caz
de aplicare automat;
b) funcia supletiv (completarea unor lacune ale dreptului) soluia praeter legem;
c) funcia politic (refuzul de aplicare a legii considerate nedrepte) -soluia contra legem
care este cea mai controversat: muli autori susin c echitatea nu se poate plasa in afara
dreptului.
Exist o serie de riscuri ale aplicrii echitii:
a) Stabilete excepii de la normele de drept internaional. Statele sunt tentate s invoce
echitatea pentru a da o aur de respectabilitate excepiilor pe care le folosesc in beneficiul
interesului lor naional. Respectul dreptului internaional este slbit.
b) Este subiectiv. Deseori echitatea poate fi definit prin raportare la un anumit sistem moral
(deseori sistemul de drept naional cruia ii aparine judectorul care soluioneaz dup echitate
poate juca un rol foarte important). Or, societatea internaional este un teren unde multe
ideologii i interese antagonice se infrunt. Consecina: disputele devin mai greu de soluionat
pe o baz obiectiv. De aici rezult riscul pentru curile internaionale de a fi acuzate de
prtinire.
c) Poate duce, ca urmare a diminurii increderii in sistemul jurisdictional internaional, invers
proporional cu frecvena aplicrii ei, la scderea numrului de cazuri deduse in fata
instanelor internaionale.
6.2. Normele ins cogens"
6.2.1. Definiie: se gsete in Convenia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor: (...) o
norm imperativ a dreptului internaional general este o norm acceptat i recunoscut de
comunitatea internaional a statelor in ansamblul su, ca o norm de la care nu este permis
nici o derogare i care nu poate fi modificat decat printr-o nou norm a dreptului internaional
general avand acelai caracter" (art. 53).
6.2.2. Caractere:
- norme ale dreptului internaional general (cu valoare universal) un tratat bilateral nu poate fi
ius cogens;

- norme acceptate i recunoscute de comunitatea internaional de state in ansamblul su;


- norme de la care nu se poate deroga.
Norma imperativ se deosebete deci de normele dispozitive (de la care se poate deroga).
Articolul 53 (prima parte) i articolul 64 arat c dac un tratat este contrar unei norme
imperative la momentul incheierii sale sau dac in timpul existenei sale apare o norm
imperativ cu care este in conflict, tratatul este nul sau devine nul.
- in marea lor majoritate, normele dreptului internaional sunt dispozitive - prile pot deroga de
la ele, in relaiile lor, prin acordul lor de voin.
- Trebuie fcut distincia: derogare inclcare
inclcarea oricrei norme, fie imperative, fie dispozitive este interzis
De la normele dispozitive este permis derogarea
De la normele imperative este interzis atat derogarea, cat i inclcarea lor
Derogarea se realizeaz prin acordul de voin al statelor; inclcarea este, ca regul, un act
unilateral
- Normele imperative nu sunt totui imuabile; ele pot fi modificate prin norme cu acelai
caracter (ius cogens).
Normele imperative nu trebuie confundate cu normele incompatibile ale unor tratate
succesive. De exemplu: art, 20 din Pactul Societii Naiunilor (prezentul Pact abrog toate
obligaiile i acordurile incompatibile cu prevederile sale", iar membrii Societii Naiunilor se
angajeaz solemn s nu contracteze pe viitor asemenea obligaii i acorduri") sau art. 103 din
Carta ONU (in caz de conflict intre obligaiile decurgand din prezenta Cart i cele ce decurg
din orice alt acord internaional, vor prevala obligaiile decurgand din Cart"). Sunt autori care
atribuie acestor texte anumite semnificaii legate de conceptul de norm imperativa.
- ,Jus cogens" nu reprezint un izvor distinct de drept internaional. Normele imperative sunt
cuprinse in tratate (tratate multilaterale generale) i cutume (sunt excluse cutumele regionale,
locale).
6.23. Criterii de recunoatere a normelor ,jus cogens" propuse de doctrin:
importana valorilor protejate
caracterul esenial al normei pentru ansamblul statelor/comunitii internaionale
relaia normei in discuie cu obiectivele fundamentale ale dreptului internaional
criterii tehnice (art. 20 din Pactul Societii Naiunilor, art. 103 din Carta ONU - dup ali autori,
este vorba despre incompatibilitate)
s-a invocat posibilitatea ca un organ judiciar (de exemplu, CU) s stabileasc dac o norm
este sau nu imperativ
- Comisia de Drept Internaional nu a reuit s ajung la consens pentru stabilirea unei
enumerri exhaustive a normelor imperative. Soluia cea mai eficient ar fi examinarea de la
caz la caz. Doctrina a propus, ca norme imperative, urmtoarele:
principiile Cartei ONU
drepturile elementare la via i demnitate uman (interzicerea genocidului, sclaviei,
discriminrii rasiale, respectarea normelor de drept internaional umanitar)
normele care se refer la drepturi in general recunoscute tuturor membrilor comunitii
internaionale (de exemplu, libertatea mrilor i a spaiului cosmic).
6.2.4. Existena lui ius cogens" sugereaz ideea unei ordini publice a comunitii
internaionale".

S-ar putea să vă placă și