Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aspecte generale
Acordul de voin al subiectelor de drept internaional (sau convergena voinelor
exprimate de dou sau mai multe subiecte de drept internaional), care este fundamental in
procesul de consacrare, intr-o form determinat, a normelor juridice aplicabile relaiilor dintre
ele, devine relevant (se manifest, este probat) prin mijloacele juridice in care norma se
concretizeaz: tratatul, cutuma i celelalte izvoare de drept internaional.
Exist i in dreptul internaional public distincia izvor material/ izvor formal:
izvoarele materiale (sau reale) sunt de fapt izvoare extrajuridice -factorii de configurare ai
dreptului internaional (determinantele acordului de voin);
izvoarele formale sunt (aa cum le spune numele) forma (mijlocul juridic) in care sunt
imbrcate normele de DI. Toate mijloacele care exprim sau indic o convergen a
voinelor a dou sau mai multe state sau alte subiecte de drept internaional i consacr, tacit
sau expres, o regul de conduit, indiferent de caracterul su general sau particular, constituie
izvoare (formale) ale dreptului internaional.
Se consider, de obicei, c o enumerare (neexhaustiv) a izvoarelor este fcut de
textul art. 38 din Statutul Curii Internaionale de Justiie (CU).
Se stabilete, prin acest text, o ierarhie a normelor de drept internaional? Majoritatea
autorilor arat c tratatul i cutuma sunt izvoarele principale tradiionale. Celelalte, cu
excepia principiilor, pot fi considerate izvoare secundare ori mijloace auxiliare.
Se afirm, de regul, c nu exist o ierarhizare a normelor. Dar odat cu apariia
normelor imperative {ius cogens) ar aprea o astfel de ierarhizare. Din practica CIJ rezult c
instant aplic mai intai tratatul, iar in lipsa lui o regul cutumiar. Se acord preferin cutumei
fa de principii. Este o consacrare implicit a ierarhiei izvoarelor.
1. Tratatul
Tratatul este un acord incheiat in scris intre subiectele de drept internaional (in special
intre state, state i organizaii internaionale sau intre organizaii internaionale) i guvernat de
dreptul internaional, incheiat in scopul de a produce efecte juridice i consemnat intr-un
instrument unic sau in dou sau mai multe instrumente conexe i oricare ar fi denumirea sa.
Este, in prezent, cel mai important instrument in relaiile internaionale, fiind cadrul juridic
al acestora i modalitatea principal de creare a normelor DI.
Tratatul stabilete drepturi i obligaii pentru pri. In doctrin, se discut despre
distincia intre tratatele-legi i trata-telecontract.
Distincia intre tratatele-legi i tratatele-contract:
tratatele-legi ar fi izvoare de drept cu caracter multilateral, care determin direct formarea DI,
stabilesc norme juridice ce reglementeaz raporturi cu un anumit grad de generalitate.
tratatele-contract ar fi dispoziii de tip contractual care acioneaz indirect asupra
formrii DI, reglementand operaii juridice ce vizeaz raporturi individuale.
Unii autori susin c aceast distincie nu se justific pentru c toate tratatele stabilesc
reguli de conduit. De aici rezult i lipsa de utilitate, sub aspectul relevanei asupra valorii
juridice a tratatelor, a distinciei intre tratate multilaterale i tratate cu caracter restrans.
De fapt, ar trebui fcut o distincie intre tratatele propriu-zise (guvernate de dreptul
internaional) i tratatele-contract care au doar apparent forma unui tratat, coninutul fiind
de,contract civil sau comercial (un accord de imprumut, o tranzacie de terenuri pentru o
ambasad etc).
Avantajele tratatului fa de cutum
- exprimare direct i explicit
- exprimare rapid i eficient
- forma scris, solemnitatea (posibiliti mai uoare de prob)
- inltur echivocul i confer stabilitate relaiilor internaionale.
2. Cutuma
Definiie: Cutuma este o practic general, relativ indelungat i repetat a statelor,
considerat de ele ca dand expresie unei reguli de conduit cu for juridic obligatorie (o
norm de drept).
Elementele cutumei
a) Elementul material:
- practic general (participare larg i reprezentativ), comun unui mare numr de state
- care const din acte repetate
- aceast practic este uniform, constant (actele repetate sunt cel puin similare pot
aprea unele diferene mici, neeseniale)
- relativ indelungat (longa diuturna inveterata consuetudo - o practic indelungat
manifestat ca drept").
Se constat ins unele excepii de la aceste caractere:
1) exist i practici locale (cutume regionale sau chiar intre dou state), de exemplu
speele CIJ privind Dreptul de trecere prin teritoriul indian", Templul Preah Vihear".
2) factorul timp ii pierde tot mai mult din importan in favoarea frecvenei crescute a actelor
care se repet (societatea contemporan internaional cunoate o dinamic a evoluiei mult
mai rapid decat cu 40- 50 de ani in urm), de exemplu: instituia platoului continental, regula
dup care abinerea de la vot in cadrul Consiliului de Securitate nu are caracter de veto etc.
b) Elementul subiectiv (opinio iuris sive necessitatis):
- o practic ce este considerat ca fiind obligatorie (o norm juridic);
- in lipsa elementului subiectiv nu suntem in prezena unei norme
juridice (caracterul obligatoriu este unul din cele patru caractere ale oricrei norme juridice).
Exprimarea recunoaterii caracterului obligatoriu trebuie s se manifeste prin acte
determinate, svarite cu convingerea c ele produc efecte juridice. Aceste acte provin, de
regul, de la autoritile statale cu atribuii in domeniul politicii externe. Aceste acte constituie
dovada cutumei.
Dovada cutumei se face prin:
a) practica statelor, practica diplomatic (declaraii, coresponden diplomatic, instruciuni
ctre diplomai, alte acte unilaterale ale statelor);
b) tratatele multilaterale care recunosc sau codific norme cutumiare;
c) tratate multilaterale cu norme noi, pe care statele care nu sunt pri la acestea le
recunosc i le aplic in practica lor ca fiind obligatorii pentru ele. De exemplu, Convenia
privind dreptul tratatelor este aplicat in practica convenional a Romaniei, dei ea nu este in
vigoare, ca tratat, pentru starul roman.
d)tratate repetate cu coninut asemntor;
e) rezoluii ale organizaiilor internaionale;
Codificarea se realizeaz in prezent, in principal, sub egida ONU. Conform art. 13 alin. (1) lit.
a) din Cart, Adunarea General are obligaia s incurajeze dezvoltarea progresiv a dreptului
internaional i codificarea sa".
- S-a creat, in acest scop, Comisia de Drept Internaional (1947), compus din 34 de
specialiti desemnai de Adunarea General i funcionand in nume propriu. Comisia
desemneaz raportori speciali pentru fiecare subiect. Relaia cu guvernele ONU se va face prin
intermediul chestionarelor transmise acestora pentru cunoaterea observaiilor lor, respectiv
prin dezbateri in cadrul Comisiei a Vi-a juridice a Adunrii Generale a ONU.
- S-a creat, de asemenea, Comisia Naiunilor Unite pentru Dreptul Comerului Internaional
(1966) - UNCITRAL, compus din 36 de membri, reprezentani ai statelor.
Rezultatele activitii de codificare:
1. neconvenionale: crearea (mai ales de ctre UNCITRAL) a unor reguli-cadru in materie
arbitral.
2. convenionale: cele patru convenii ale dreptului mrii (Geneva, 1958), cele dou Convenii
asupra relaiilor diplomatice i consulare (Viena, 1961 i 1963), Convenia privind reducerea
cazurilor de apatridie (New York, 1968), Conveniile privind dreptul tratatelor (Viena, 1969 i
1986), Convenia privind misiunile speciale (1969), cele dou Convenii privind succesiunea
statelor (Viena, 1978 i 1983) etc.
- in anul 1997 a fost adoptat Convenia privind folosirea cursurilor de ap in alte scopuri
decat navigaia, iar in anul 1998, in urma Conferinei plenipoteniarilor de la Roma (in iunie),
Statutul Curii Penale Internaionale, la redactarea crora Comisia a avut o contribuie foarte
important. Un produs relativ recent al CDI este Convenia ONU privind imunitile de
jurisdicie ale statelor i proprietilor lor, deschis spre semnare la 17 ianuarie 2005.
Izvoarele subsidiare ale dreptului internaional.
4. Normele ius cogens"
Izvoarele subsidiare
- Dac tratatul i cutuma sunt considerate izvoarele principale ale dreptului internaional,
celelalte sunt izvoarele subsidiare.
Hotrarile instanelor internaionale judectoreti i arbitrale i doctrina (mijloacele
auxiliare de determinare a normelor de drept internaional)
a) Hotrarile instanelor internaionale
- nu sunt considerate precedente (ca in dreptul anglo-saxon) pentru c nu au valoare
obligatorie decat intre pri i cu privire la cauza soluionat;
- sunt mijloace de constatare a unor norme juridice de drept internaional, de interpretare i
aplicare a acestora;
- din caracterul de mijloc de constatare rezult calitatea hotrarii judectoreti sau arbitrale
internaionale de posibil element material (dovad) al formrii (existenei) cutumei;
- judectorul internaional aplic, printr-o operaiune intelectual, dreptul existent la situaia
concret, ceea ce exclude invocarea de reguli exterioare dreptului deja existent;
- pentru justificarea teoriei judectorului-legiuitor s-a invocat teoria lacunelor dreptului
internaional. De fapt, in caz de lacune, judectorul internaional aplic fie principiile
fundamentale ale dreptului internaional, fie principiile specifice, fie judec pe baz de echitate,
aplicand regulile consacrate in principiile generale de drept
- In anul 2006, CDI a adoptat Principiile directoare aplicabile declaraiilor unilaterale ale
statelor, capabile s creeze obligaii juridice":
1. Declaraiile publice care exprim voina de a constitui o obligaie pot produce efecte juridice.
Caracterul obligatoriu se bazeaz pe buna-credin. Statele interesate le pot invoca i pot
solicita respectarea lor.
2. Orice stat are capacitatea de a se obliga prin acte unilaterale.
3. Pentru determinarea efectului juridic, se iau in considerare coninutul, circumstanele factuale,
reaciile la care dau natere.
4. O declaraie unilateral oblig statul numai dac este emis de o autoritate avand
competena s oblige statul: ef de stat, ef de guvern, ministrul afacerilor externe, alte autoriti
numai in domeniile lor de competen.
5. Pot avea caracter scris i oral.
6. Pot fi adresate comunitii internaionale ca intreg sau unuia sau mai multor state sau entiti.
7. O declaraie unilateral da natere la obligaii numai dac este redactat in termeni clari i la
obiect. Interpretare: in caz de dubiu, interpretare restrictiv. Se va lua in considerare textul,
impreun cu contextul i circumstanele in care a fost formulat.
8. Dac incalc normele dejus cogens, este nul.
9. Nu poate crea obligaii pentru un stat ter, decat in msura in care acesta din urm le accept
in mod clar.
10. O declaraie unilateral nu poate fi revocat in mod arbitrar. In analiza caracterului arbitrar,
se vor examina:
- prevederile declaraiei referitoare la revocare
- msura in care terii fa de care obligaia este datorat s-au bazat pe declaraie
- dac a avut loc o schimbare fundamental a circumstanelor.
B. Actele unilaterale ale organizaiilor internaionale au, de regul, caracter de
recomandare (nu impun obligaii statelor), deci nu sunt izvor de drept. Dac se face ins
diferena intre:
a) actele ce se refer la structura i funcionarea organizaiei (dreptul intern al organizaiei),
de exemplu Regulile de procedur - ele sunt obligatorii;
b) actele care se adreseaz statelor membre - fora lor depinde de Statutul (Carta)
Organizaiei, de exemplu: deciziile Consiliului de Securitate conform Cartei ONU (obligatorii,
dac sunt adoptate in temeiul Capitolului VII - aciuni in caz de ameninare la adresa pcii,
inclcare a pcii sau agresiune; recomandative, dac sunt adoptate in temeiul Capitolului
VI) sau deciziile Consiliului Minitrilor Afacerilor Externe (care se adopt prin consens i sunt
obligatorii) conform Cartei Organizaiei de Cooperare Economic a Mrii Negre, semnat in
iunie 1998, la Yalta.
- Carta ONU prevede c Adunarea General poate face recomandri statelor. Declaraiile
Adunrii Generale a ONU au fost deseori incorporate i dezvoltate in tratate ulterioare (de
exemplu Declaraia Universal a Drepturilor Omului in cele dou Pacte din 1966). Care este
valoarea juridic a acestor Rezoluii (Declaraii) adoptate de Adunarea General a ONU?
o valoare de constrangere moral-politic pentru statele care au votat pentru
dac reiau sau interpreteazz norme juridice ale unui tratat existent, ele nu creeaz drept
dac incearc stabilirea de noi norme de conduit, reprezint elemente in formarea cutumei.