1.

Crearea

Crucii Rosii

-sediu la Geneva, Elvetia.

-simbol crucea rosie pe fundal alb, inversul steagului Elvetiei
-doar elvetienii pot conduce organizatia de la Geneva -> pt ca CICR e o organizatie elvetiana NEUTRA
-alt simbol -> in tarile musulmane semiluna
-alt simbol -> steaua lui David rosie pe fundal alb Israel evrei
- din 2005 -> rombul rosu pentru popoarele care nu acceptau crucea sau semiluna; a fost ales pentru ca nu I
se poate atribui ceva religios
- un singur simbol pe care doar o tara l-a avut soarele si leul rosu Iran 1922
-la inceput s-au ocupat cu ajutorarea militarile raniti in razboi, apoi protejarea prizonierilor de razboi ( prin
Conventiile de la Geneva)
-protectia CICR s-a extins si asupra populatiei civile in caz de conflict
-CICR actioneaza strict in perioade de criza si conflict, iar in perioadele de pace -> epidemii -> actioneaza
societatile nationale -> Federatia Internationala a Societatilor de CICR si Semiluna Rosie
-CICR actioneaza in perioade de criza si conflict prin abodarea partilor aflate in conflict si trimiterea de
delegati.

2. Henry Dunant
Fondatorul Crucii Rosii se numea Henry Dunant ( 1828 -1910) care s-a nascut intr-o familie calvinista
practicanta a caritatii. Initial, Dunant a fost atras doar de afaceri, el devenind in 1853 administrator al
coloniei elvetiene de la Setif din Algeria. Dunant a asistat la Batalia de la Solferino (1859) dintre armatele
austriece si franco- italiene. Dunant a ramas profund marcat de suferintele militarilor raniti si de nr mare de
decese inregistrat in randul acestora din cauza lipsei de ingrijiri medicale si al lacunelor manifestate in
activitatea serviciilor sanitare rudimentare ale armatelor.
El a scris peste cativa ani in 1862 Un souvenir de Solferino. In aceasta lucrare, el a sustinut ca era
necesar sa se infiinteze societati de ajutorare, formate din voluntari care sa ajute militarii raniti in timp de
razboi, sustinand totodata si faptul ca era indispensabila formularea unui principiu international
conventional si sacru care sa stea la baza activitatii acestor societati de ajutorare si care sa le transforme
odata ce va fi adoptat si ratificat in subiect si obiect al dreptului international.
Lucrarea s-a bucurat de un succes enorm in epoca, fiind apreciat de familiile dominatoare, de oamenii
epocii si filantropi.
Un alt elvetian, Gustave Moynier a realizat primul importanta ideilor lui Dunant care facea parte din
organizatia pe care o conducea: Societatea de utilitate publica din Geneva. Un comitet format din membri
ai acestei societati a analizat ideile lui Dunant si a concluzionat ca trebuie create societati de ajutorare si
echipe de infirmieri voluntari care sa actioneze in caz de razboi si s-a declarat Comitetul Internationale de
Ajutorare a ranitilor in caz de razboi si doar in 1875 si-a luat titulatura de CICR.
In 1863, acest comitet international convoaca Conferinta Internationala de la Geneva la care au participat
36 de persoane, dintre care 14 erau delegati ai diverselor guberne, 6 delegati ai altor organizatii, 7 erau
persoane private si restul erau membri ai comitetului International.
Aceasta conferinta va fi cunoscuta ulterior sub forma de Conferinta Constitutiva. S-au adoptat 10
rezolutii, cele mai importante fiind:
-constituirea de comitete de ajutorare in cat mai multe state, necesitatea ca acestea sa se puna in legatura cu
guvernele tarilor lor
-pregatirea pe timp de pace ai infirmierilor voluntari si procurarea de echipamente si produse medicale,
sprijinirea in caz de razboi a serviciului sanitar al armatei cu infirmieri voluntari si locatii pentru ingrijirea
ranitilor
-indentificarea acestor societati si ai infirmierilor voluntari prin semnul distinctiv -> crucea rosie pe fundal
alb
- in februarie 1864 are loc un razboi scurt Razboiul Ducatelor ( Schleswig si Holstein), Prusia si Austria
impotriva Danemarcei. Cu ocazia acestui razboi, CICR a trimis delegati, s-a format Societatea de Ajutorare
din Danemarca si au fost ajutati militarii raniti. Tot in 1864 in august, Guvernul elvetian, la solicitarea
Comitetului International, convoaca o Conferinta diplomatica la Geneva, adresand invitatii tarilor din
Europa, dar si SUA, Braziliei si Mexicului. In aceasta conferinta diplomatica s-a adoptat Conventia pt
Imbunatatirea soartei militarilor raniti din armatele in campanie.
In 1866 are loc razboiul austro-prusac, important pt ca Prusia si aliata sa, Italia, au fost convinse sa respecte
Conventia de la Geneva din 1864, iar Austria, dupa ce va fi infranta, va adera si ea la Conventie.
Dunant se bucura de aprecierea generala si ocupa functia de secretare al Comitetului International, dar

gustul sau pt afaceri va duce la falimentul personal, el fiind dator cu o suma de un milion de franci
elvetieni.
Pt a nu fi afectata imaginea Comitetului International, Dunant si-a dat demisia, dar colegii sai au considerat
ca si-a dat demisia si din pozitia de membru al CI.
In 1868 are loc o noua Conferinta Diplomatica la Geneva care inoveaza dreptul maritim prin prevederea
conform careia ambarcatiunile care , pe riscul lor si infruntand pericolele, vor salva naufragiati sau raniti in
timpul razboaielor navale si ii vor transporta la bordul unor nave-spital, vor fi protejate, la fel ca si
personalul lor ocupat cu ingrijirea ranitilor.
Totusi, aceasta prevedere nu era obligatorie deoarece beligerantii puteau sa nu o respecte daca aveau
suspiciuni ca adversarul incearca prin acest mod sa obtina un avantaj in plan militar.
Dreptul razboiului va fi impartiti in 2:
1. Intr-un curent care tine de conventii adoptate in orasul Geneva
2. Conventiile care vor fi adoptate in Haga
Urmeaza un alt razboi (1870- 1871) Razboiul franco-prusac conflict in care ambele parti erau
semnatare ale conventiei din 1864 si este pt prima data cand CI infiinteaza in orasul Ble sau Basel
Agentia Internationala de ajutorare a militarilor raniti
Din acest moment, CI va trimite delegati in zonele de conflict, va intocmi listele cu militarii prizonieri de
razboi, va asigura corespondenta acestora cu familiile lor si va intermedia strangerea si trimiterea de
ajutoare.
Dunant nu mai avea nicio legatura cu comitetul, s-a preocupat de ajutorarea militarilor francezi raniti care
au fost readusi la Paris, iar dupa sfarsitul razboiului franco-prusc s-a dus la Londra, unde a incercat sa
organizeze un congres, privind soarta prizonierilor de razboi, lucru refuzat de Anglia, iar in 1875 a
participat la organizarea congresului privind abolirea sclaviei tot in Anglia.
*****in timpul razboiului, Dunant a inventat placuta de identificare pt soldati!!!!
!!! Principalele articole adoptate in Conventia de la Geneva din 1864 stipulau neutralitatea ambulantelor,
spitalelor si a personalului medical, obligativitatea ajutorarii militarilor raniti incapabili sa mai lupte si
adoptarea ca semn distinctiv al crucii rosii pe fundal alb.

3.Crucea

Rosie si WW1 - Situaia prizonierilor de rzboi, deinuilor i internailor civili din

primul rzboi mondial

n perioada regalitii Romniei, autoritile romne au nfiin at dou lagre de internare pentru
dezertorii din armatele statelor care se aflau n conflict (Ialni a= pe lng Craiova i ipote=pe lng Ia i).
Aici se aflau internai soldai din Rusia, Austro-Ungaria, Serbia, Turcia, Bulgaria.
Romnia intr n rzboi (aug-sept 1916), armatele declaneaz o ofensiv, apoi dup un succes,
trupele romne sunt obligate s se retrag, mai ales pentru c n sud nu au putut apra teritoriile. Armata
romn va suferi o nfrngere dureroas n btlia de la Turtucaia, n Dobrogea. Armata de acolo a fost
distrus i atunci a fost chemat armata din nord, din Transilvania, s-au dus btlii pentru aprarea
trectorilor. La 3 luni dup ce Romnia intr n rzboi, Bucure tiul este ocupat de trupele germane. nainte
de intrarea trupelor germane n Bucureti, familia regal, autorit ile, armata i o parte din popula ia civil
se refugiaz n Moldova. n acest interval de 3 luni, armata romn luase cteva zeci de mii de prizonieri
(turci, bulgari, etc.). Acetia erau internai n sud, n Ialomia, care nu erau de ajuns i n momentul n care a
intervenit refugierea n Moldova, prizonierii au fost luai i ei.
n martie 1917 se ncheie un armistiiu ntre ce mai rmsese din Romnia (Moldova) cu Puterile
Centrale. Elveia, care este cf dreptului internaional, ar perpetuu neutr a fost nsrcinat cu protec ia
intereselor Puterilor Centrale n Romnia, devenind Putere Protectoare = acel stat care apr interesele unui
beligerant n tabra inamic. nsrcinatul elveian cu afaceri externe n Moldova, Gustave Boissier l-a
nsrcinat pe doctorul Luciano Bacilieri (cetean elveian i el) s fac vizit de inspec ie n lagrele de
prizonieri, deinui i internai civili din Moldova. Acesta ncepnd din mar. 1917 efectueaz vizite i
adreseaz rapoarte lui Gustave privind situaia din lagre (tratamentul aplicat oamenilor de acolo, condi iile
n care locuiau, mbrcmintea, hrana, igiena personal). El remarca: lipsa de organizare, situa ia n care se
afla ara, bolnavii nu primeau ngrijire necesar, se culcau pe paie pline de parazi i, marea problem a
lagrelor erau latrinele (gurile care serveau ca toalete); mncarea: bazat pe ulei i legume, carne doar
duminica; msurile sanitare mizere att n lagre, ct i n alte internate pentru civili; marea problem a fost
cea sanitar i lipsa ngrijirilor; lucrurile aici nu se luau n serios, oamenii se vindecau n mod natural, nu
datorit ngrijirilor, concepia fotilor boieri domina Romnia i era un motiv pentru ngrijirile precare;
doctori care se temeau s intre n camera bolnavilor; lipsa de haine, pantofi, hrana care nu era indicat
pentru organism, a doua iarn ar putut fi fatal pentru internai.

n ian-mar 1918, n Romnia sunt trimii ali doi ceteni elveieni: dr. Rene Guillermin i
generalul Walther V. Stockar. Ei erau trimii s viziteze lagrele din Moldova i au primit i titlul de
delegai ai CICR. Existau 56 de lagre - redacteaz un raport de 140 de pagini i 53 de fotografii. n
raportul lor vorbeau despre 4 perioade n istoria prizonierilor din Romnia:
1.
2.
3.

4.

Momentul capturrii i internarea la Ialomia, unde nimic nu era pregtit i erau condi ii proaste.
Retragerea n Moldova a fost un calvar de 40 de zile, cete de prizonieri au fcut acest drum lung,
unii pe jos, alii n vagoane proaste, n condiii excepional de penibile.
Primele luni ale sejurului n Moldova ntr-o ar unde nimic nu era pregtit pentru a primi
aceast afluen de refugiai i prizonieri. Asprimea iernii a dus la agravarea bolilor i ele au
cauzat o mortalitate enorm.
Perioada menajrii progresive a lagrelor i a centrelor de internare (oameni paraliza i, bolnavi,
tineri, btrni au fost dui departe de cas).

Cei din armata romn nu mncau mai deloc carne.

Crucea Roie dup PRM
Evenimentele i experiena ctigat n timpul PRM au demonstrat c era necesar o conlucrare
mai strns ntre societile naionale de Cruce Roie. Harry Pomeroy Davison, pre comitetului de rzboi
al societii naionale de Cruce Roie americane, a anunat n feb 1919 printr-un memoriu adresat
societilor de Cruce Roie din statele neutre i din statele din tabra nvingtoare n PRM c societ ile de
Cruce Roie din S.U.A., Marea Britanie, Frana, Italia i Japonia au decis s elaboreze un plan pe care s l
urmeze toate societile de Cruce Roie.
n mai 1919 beneficiind i de sprijinul societii naiunilor, Davison elaboreaz statutul unei noi
organizaii: Liga Societilor de Cruce Roie, care n 1983 i schimb titulatura n Liga Societ de Cruce
Roie i Semilun Roie pentru ca n 1991 s devin Federaia Interna ional a Societ de Cruce Ro ie i
Semilun Roie.
Prin statut clarificau raporturile cu CICR, stipulndu-se faptul c Liga va coopera cu acesta i c
va aduga la programul CICR pe timp de rzboi un program pe timp de pace.
n 1921 CICR i Liga au format un organism comun: Comisia Mixt compus din 3 reprezentan i
ai fiecrei organizaii, organism care avea drept principal sarcin lansarea de apeluri interna ionale pentru
obinerea de fonduri necesare organizrii activitilor de ajutorare. Timp de 6 ani, din 1922, pn n 1928,
CICR i Liga au purtat negocieri care vizau constituirea unei singure organiza ii, o unificare. Acestea au
euat i n oct 1928, la cea de-a 13-a Conf Interna a Crucii Ro ii, desf urat la Haga, s-a adoptat un statut
prin care a luat natere Crucea Roie Internaional mi carea interna ional a Crucii Ro ii. Crucea Ro ie
interna este compus din: societile naionale de cruce ro ie i semilun ro ie, CICR i Liga Societ de
Cruce Roie. Cea mai important autoritate deliberativ a mi crii este Conferin a. n intervalul dintre
Conferine exist o Comisie Permanent care este compus din 5 reprezentan i ai Societ Na de Cruce
Roie i Semilun Roie i cte 2 reprezentani ai CICR i Ligii.
n iulie 1929 are loc o nou Conferin la Geneva care adopt 2 convenii:
Convenia privind mbuntirea soartei rniilor i bolnavilor din armatele n campanie
(revizuit); s-a stipulat ncetarea focului pentru strngerea rni ilor de pe cmpul de btlie, noi
reguli de identificare a soldailor, s-a consacrat ca embleme utilizarea, pe lng Crucea Ro ie, a
simbolurilor Semiluna Roie i Leul i Soarele Rou.
2. Convenia privind tratamentul prizonierilor de rzboi (nou) adoptat pe baza nv mintelor
trase din PRM s-au stipulat reguli privind modul cum trebuie tratat prizonierii de rzboi,
condiiile de cazare, de hran, de mbrcminte, de ngrijire; s-a introdus sistemul oamenilor de
ncredere, reprezentani ai prizonierilor de rzboi n raporturile cu administra ia lagrelor; s-a
interzis practica represaliilor; s-a stipulat cum trebuiau aplicate pedepsele administrative i penale
mpotriva prizonierilor i s-a decis c pe timp de rzboi s se creeze Birouri Na ionale de
Informare care s strng date privind numrul i numele prizonierilor de rzboi, Societ i de
Ajutorare pentru prizonieri de rzboi i o Agenie Central de Informa ii care s aib sediul n
Elveia.
1.

Din pcate, nu s-a adoptat nimic cu privire la protecia civililor afla i n teritoriul inamic sau n teritoriul
ocupat, la fel cum nu s-a prevzut nimic pentru protejarea localit ilor i ora elor lipsite de importan
militar i nici pentru protejarea aviaiei sanitare i toate aceste lacune se vor vedea n timpul celui de-al
DRM.

4.Crucea Rosie si conflictele interbelice

1. CICR si conflictul greco- turc (1919-1923)
Dupa infrangerea Imperiului Otoman in WW1, Grecia a considerat ca este un moment oportun pt a-si
extinde teritoriul in dauna turcilor. Astfel, Grecia a trimis un corp expeditional militar in Asia Mica, dar
castigurile sale teritoriale din prima faza a confilictului vor fi recuperate de turci si conflictul se va incheia
prin acordurile de pace de la Aussarre.
CICR a trimis delegati langa cele 2 parti aflate in conflict, s-a ocupat de soarta prizonierilor de razboi, dar
nu a reusit sa obtina succese in ceea ce priveste situatia minoritatilor turca si crestina si greaca din Tracia,
respectiv Anatolya. Tot cu putin succes s-a soldat si preocuparea CICR fata de cele 2 milioane de refugiati,
greci si turci, sarcina de a se ocupa pe viitor de refugiati pe plan international fiind asumata de Inaltul
Comisariat pt Refugiati, creat sub egida Societatii Natiunilor.
2.CICR si conflictul din Silezia (1921)
La sfarsitul WW1 au avut loc conflicte in Silezia intre popoarele germane si poloneze. CICR se va
preocupa de soarta civililor afectati de acest conflict si va obtine sprijinul crucii rosii germane pentru
interventii punctuale in favoarea acestora. Aceasta infiltrarea a prefigurat activitatea pe care o va desfasura
CICR-ul peste cateva decenii in favoarea populatiei civile afectate de razboaie si conflicte.
3.CICR si foametea din Rusia (1921-1923)
Dupa Revolutia din Octombrie/Noiembrie, Rusia se va confrunta cu un razboi sangeros civil. Regiuni
intinse din Rusia se vor confrunta cu o foamete cumplita, cauzata in special de rechizitionarile fortate de
produse agricole de la populatia rurala, operate de armata Rosie (bolsevica).
In 1921, scriitorul Maxim Gorchi va face un apel public la Comunitatea Internationala si la Societatea
Natiunilor pt ajutorarea populatiei afectate de foamete. CICR-ul se va implica in actiunea internationala de
ajutorare care va fi organizata in favoarea Rusiei si se vor trimite delegatii care sa supravegheze
operatiunile de distribuire a ajutoarelor. Delegatia CICR-ului va tine cont de realitatea sentimentelor
antisemite existente in Rusia in epoca si de pericolul ca acestea sa fie exacerbate si va actiona astfel incat
ajutoarele trimirse de organizatiile evreiesti internationale sa fie distribuite si restul populatiei. Foametea
din Rusia s-a soldat cu 4-5 milioane de morti.
4.CICR si ocuparea Ruhr-ului (1923 1925)
In 1923, forte militare franco-belgiene au ocupat Bazinul Ruhr-ului in incercarea de a forta guvernul
german sa plateasca despagubiri de razboi stabilite prin tratatele de pace incheiate la sfarsitul WW1.
Populatia din regiune va adopta politica nesupunerii civile, muncitorii vor face greve si vor avea loc
rebeliuni si manifestatii. Autoritatile militare de ocupatie ripostand prin aplicarea masurilor de internare in
lagar. CICR se va implica prin ajutorarea celor afectati
5.CICR si conflictul din Manciuria si Shanghai (1931 1933)
Interventia Japoniei in aceste regiuni, iar CICR-ul, in afara unor vizite ale delegatilor, nu va reusi sa
intervina eficient din cauza atitudinii militarilor japonezi.
6.CICR si razboiul asupra Chaco ( 1932 1935)
Un razboi purtat de Bolivia si Paraguay care isi disputau regiuneade granita Chaco, un teritoriu arid si lipsit
de resurse. CICR-ul a avut delegati pe langa cele 2 tabere aflate in conflict care au reusit sa faca vizite in
locatiile unde se aflau prizonierii de razboi.
7.CICR si razboiul din Etiopia (1935- 1936)
Italia in dorinta sa de a deveni mare putere coloniala s-a decis sa ocupe Absinia (Etiopia) si dupa ocuparea
ei, Italia va deveni imperiu. Conflictul a fost foarte sangeros de ambele parti. Nu s-au respectat conventiile
umanitare, iar Italia, pe langa atacuri aeriene devastatoare, inclusiv asupra civililor, va apela si la utilizarea
gazelor toxice, desi erau interzise de dreptul international.
Argumentul italienilor a fost ca au dreptul sa incalce protocolul, in conditiile in care etiopienii nu respectau
conventia privitoare la tratamentul prizonierilor de razboi. Acest lucru, precum si faptul ca delegatii CICR
nu au putut efectua vizite de inspectie in lagare au reprezentat un esec in ceea ce priveste activitatea pe care
trebuiau sa o desfasoare institutia de la Geneva.
8.CICR si razboiul civil spaniol (1936-1939)
Putem spune ca CICR a reusit intr-o masura sa actioneze in spiritul conventiilor umanitare in timpul
razboiului civil din Spania, dar de foarte multe ori, activitatea sa a depins de bunavointa comandamentelor
militare de operatiune din Spania, de multe ori fiindu-I refuzata interventia, atat de catre tabara republicana,
cat si de apararea nationalista.
9.CICR si conflictul sino-japonez (1937-1938)
Ca si in cazul conflictului din Manciuria si Shanghai, activitatea CICR a fost extrem de limitata in special
din cauza faptului ca Japonia nu ratificase conventia asupra prizonierilor de razboi din 1829. Si acest

conflict va prefigura esecul interventiei umanitarea a CICR-ului in WW2 in ceea ce priveste atitudinea
Japoniei fata de prizonierii de razboi pe care il va detine.
10. CICR si razboiul fino-sovietic (1939 1940)
CICR-ul desi a incercat sa se implice din punct de vedere umanitar, a fost refuzat de autoritatile sovietice in
conditiile in care URSS-ul nu ratificase conventia asupra prizonierilor de razboi din 1829.

5.Crucea Rosie si WW2 CICR si prizonierii de razboi si internatii civili din Romania in

WW2
La 1 septembrie 1959 Germania ataca Polonia, apoi Franta si Marea Britanie declara razboi Germaniei. In
cnformitate cu pactul Ribbentrop-Molotov si URSS-ul va ocupa o mare parte din teritoriul Poloniei sub
pretextul ca intervine pt ca proteja minoritatile slabe din stat.
CICR-ul va trimite pe delegatul Robert Brunel cu misiunea de a se instala la Varsovia, dar din cauza
interventiei URSS-ului in acest stat la 17 septembrie, el se va opri in Bucuresti. Romania, care va fi netrua
pana in iunie 1941 a acordat dreptul de azil guvernului polonez si va accepta pe teritoriul sa refugiati
militari polonezi, in nr de 24 de mii care vor fi internati in 24 de localitati si 26 de mii de refugiati civili
polonezi care se vor stabili in 35 de localitati, aceasta fiind situatia in octombrie 1939.
Guvernul Roman va permite si tranzitarea tezaurului polonez prin Romania si va facilita plecarea
militarilor polonezi si a civililor spre Orientul Mijlociu, de unde acestia se vor deplasa in teritoriile
aliatiilor, multi din ei participand ulterior la luptele impotriva statelor axei.
In martie 1940 -> in Romaniamai erau doar 9 mii de refugiati polonezi in 6 localitati pt ca in primavara lui
1943 -> nr sa scada la 2 mii.
In iunie 1941 Ro intra in razboi alaturi de Germania si aliatii acestora in Europa la atacul impotriva
URSS. Romanii vor lua prizonieri, in jur de 80 de mii de militari sovietici si vor incerca inclusiv cu
sprijinul CICR-ului sa obtina de la guvernul sovietic schimbul de prizonieri de razboi grav raniti, incapabili
sa mai lupte, precum si informatii si liste cu numele prizonierilor de razboi din URSS. Toate incercarile
guvernului roman in acest sens s-au soldat cu un esec, in conditiile in care Moscova nu semnase conventia
privitoare la tratamentul prizonierilor de razboi si declarase ca atrocitatile comise de armata germana pe
frontul de razboi o determina sa nu respecte conventiile umanitare .
In septembrie 1941 s-a creat serviciul URSS in cadrul Agentiei Centrale pentru prizonierii de razboi de la
Geneva infiintata septembrie 1939.
Daca acest serviciu URSSa avut o activitate, acest lucru s-a datorat autoritatilor romane si de cruce rosie
romane care au trimis la Geneva liste cu numele a aproximativ 80 de miide prizonieri de razboi sovietici cu
speranta ca guvernul sovietic va proceda la fel.
Restul statelor participante la razboi (Germania, Finlanda, Bulgaria, Ungaria) au trimis doar liste care
cuprindeau cateva sute de nume de prizonieri sovietici.
In mai 1943, in Romania a sosit o misiune a CICR compusa din Chapuisat membru CICR; si Detraz
membru al secretariatului. Acestia au putut vizita cateva din lagarele, spitalele si centrele de munca unde
erau tinuti prizonierii de razboi sovietici. De soarta acestora se vor interesa Vladimir de Steiger (1942)
delegat la Bucuresti al CICR si Charles Kolb al doilea delegat la Bucuresti CICR (1943)
Dupa 23 august 1944, cand Romania a intors armele impotriva Germaniei, fostii prizonieri de razboi vor fi
internati in 4 lagare pt ca impreuna cu civilii, refugiati din Basarabia si Bucovina de Nord, sa fie expediati
in URSS.
Prizonierii de razboi anglo- americani in Romania -> primii vor fi internati in august 1943, ei fiind aviatori
capturati in urma prabusirii sau aterizarii fortate a avioanelor care bombardau instalatiile petroliere din
Valea Prahovei. De soarta si tratamentul lor se vor interesa nu doar delegatii de la Bucuresti, Vladimir de
Steiger si Charles Kolb, ci si diplomatul elvetian Paul Ritter de la ambasada Elvetiei la Bucuresti, in
conditiile in care Elvetia era putere protectoare a intereselor SUA si Marea Britanie in Romania.
Aviatorii anglo-americani vor avea ingrijiri in spitale militare si vor fi internati in diferite locatii,
majoritatea in Bucuresti, spre exemplu la Scoala Centrala.
Un lagar cunoscut din Romania a fost infiintat in localitatea Timisul de Jos de pe Valea Prahovei, unde au
avut conditii exceptionale de cazare, mancare, teren de volei, tenis si piscina.

Dupa 23 august 1944, 1095 de americani si 52 de britanici prizonieri de razboi vor fi evacuati rapid timp de
3 zile la bordul a 56 de bombardiere, 13-17 americane venite din Italia si care vor decola de pe aerodromul
din Popesti-Leordeni. In acest mod, gratie regelui Mihai si a guvernului roman, aviatorii anglo-americani
nu vor fi capturati de trupele sovietice, desi URSS-ul era aliat cu SUA si Marea Britanie versus Germania,
aviatorii anglo-americani care ajungeau pe teritoriul sovietic erau bagati in lagare.