Tratarea biologic

Compostul i metanizarea
Compostarea
Compostarea reprezinta procesul de descompunere pe cale biologica a substantelor
organice de ctre microorganisme (in principal bacterii si fungi) intr-un produs stabil,
nepoluant,cu nalta valoare nutritiva pentru plante si cereale, un foarte bun adaos la starea
fizica si chimica a solurilor.
In timpul procesului de compostare se desfasoara doua procese biologice (de
descompunere si de sinteza),care se intrepatrund si se interconditioneaza.
Procesul este controlat in ceea ce priveste accelararea descompunerii, optimizarea eficientei
si minimizarea impactului asupra mediului si populatiei, se poate aplica deseurilor verzi si
deseurilor solide municipale si se desfasoara in doua faze :
a) tratarea mecanica;
b) descompunerea (fermentarea).
Biodeseurile, deseurile care pot fi tratate biologic,sunt,in principal, urmatoarele:
fractia biodegradabila din deseurile menajere si asimilabile;
deseuri din gradini si parcuri;
deseuri din piete si complexe alimentare;
resturi biodegradabile din industria alimentara;
namol rezultat din statiile de epurare orasenesti.
In general, statiile de compostare pot ficlasificate,dupa capacitatea de prelucrare,astfel:
a) capacitate mica intre 1.000 si 3.000 t/an; maxim 6.000 locuitori;
b) capacitate medie intre 3.000 si 10.000 t/an; maxim 20.000 locuitori;
c) capacitate mare peste 10.000 t/an; peste 20.000 de locuitori.
Fermentarea
a. Factorii principali care favorizeaza fermentarea aeroba.
Oxigenul din aer. In mod teoretic cantitatea de aer care asigura oxigenul necesar pentru
fermentarea deseurilor menajere tratate mecanic este de 4,5 - 5 litri aer pe Kg de materie
uscata (la deseurile cu umiditate de 45%) si pe ora. Acolo unde este posibil, este preferabil ca
aceasta cantitate de aer sa fie sporita.
Aerarea se poate face prin mai multe sisteme, conform procedeului de compostare adaptat,
astfel:
aerare simpla, prin rasturnarea gramezilor de compost, in cazul compostarii pe platforme
in aer liber;
introducerea aerului prin conducte perforate in cazul unor compostari in gramezi;
introducerea de aer rece sau cald in camerele de fermentare;
prin realizarea unei usoare depresiuni in camera de fermentare;
prin amestecarea continua cu ajutorul unor utilaje speciale.
Aceste sisteme pot fi combinate.

Apa - n functie de cantitatea de materii organice, existente in deseuri, procentul de

umiditate optim pentru fermentare trebuie sa fie urmatorul:
cand continutul de materii organice al reziduurilor este <50% umiditatea trebuie sa fie de
circa 45%;
cand continutul de materii organice >50% umiditatea trebuie sa fie de circa 50 - 55%.
Pentru a controla procesul de fermentare, este necesar ca materialul de compostat sa fie ferit
de ploaie, deoarece o umiditate prea mare poate duce la fenomene specifice fermentarii
anaerobe.
Compozitia deseurilor.
Este unul dintre factorii importanti in declansarea procesului de fermentare. Daca deseurile
au o incarcare mare in materii fermentabile si temperatura mediului este mare, procesul de
compostare se declansaza rapid si se poate desfasura corespunzator, daca este condus bine
prin introducerea cantitatii necesare de aer. Dimpotriva, daca deseurile au o incarcare redusa
in substante organice, in special in perioadele de iarna, fermentarea este intarziata si
introducerea de aer suplimentar, nu face decat sa dauneze procesului de fermentare (aparitia
si dezvoltarea de mirosuri neplacute).
b. Factorii auxiliari care favorizeaza fermentarea aeroba.
omogenitatea amestecului;
granulatia deseurilor supuse fermentarii;
modul de asezare a deseurilor macinate in gramezi sau in recipienti de fermentare;
incetinire vitezei de crestere a temperaturii.
c. Fazele procesului de fermentare aeroba.
faza latenta: corespunde perioadei de timp necesar colonizarii microorganismelor in
noul mediu creat; aceasta faza incepe practic din perioada de depozitare n recipienti de
precolectare si colectare si dureaza pana la inceperea cresterii temperaturii;
faza de crestere: este cea de marire a temperaturii si depinde de compozitia deseurilor,
umiditate, aer;
faza termofila: reprezinta perioada corespunzatoare celei mai inalte temperaturi; aceasta
faza poate dura perioade mai lungi sau mai scurte, dupa cum se actioneaza asupra mediului
cu aer sau apa, in functie de cantitatea de substante organice fermentabile si de gradul de
izolare termica realizat. In faza termofila se poate actiona mai eficient asupra fermentarii.
faza de maturizare sau de crestere: corespunde unei fermentari secundare, lente,
favorabila umezelii, respectiv transformarii unor compusi organici in humus sub actiunea
microorganismelor.
d. Compozitia medie a unui esantion de compost
Raportul carbon / azot este un factor care reflecta stadiul evolutiei fermentarii deseurilor.
Compostul obtinut poate fi considerat bun pentru agricultura daca prezinta, in medie,
urmatoarele caracteristici:
granulometrie: 90% din compost sa fie cernut cu ciurul de 35 mm;

procentul de carbon sa fie > 5% din materiile uscate;

procentul de azot > 0,3% din materiile uscate;
raportul carbon / azot cuprins intre 20 - 30 in deseurile initiale, poate duce dupa
compostare la un raport de 10 - 15.
Levigatul
Levigatul rezultat din statiile de compostare a deseurilor verzi poate avea o incarcare mare in
substante organice (exprimata in CCO-Cr), fenoli si azotati, Producerea de levigat poate fi
redusa sau prevenita prin monitorizarea si corectarea nivelului de umiditate in compost si
prin folosirea de spatii de compostare acoperite.
In cazul spatiilor de compostare descoperite se pot amenaja canale de colectare a levigatului,
stocare si repompare in compost in functie de necesitati (asigurarea nivelului de umiditate
optim al compostului).
Excesul de levigat poate fi introdus in sistemul de canalizare, stocat si pompat in reteaua de
canalizare orasenesca sau in bazinul vidanjabil.
Compusi organici volatili (COV)
Compusii organici volatili (ex. benzene, chloroform, tricloretilena) prezinta un isc potential
pentru statiile de compostare. Aceste substante pot sa apara in statia de compostare atunci
cind anumite deseuri de lemn,de ex., au fost admise la compostare chiar daca au fost tratate
solventi si vopseluri.
Combinarea procesului de aerare fortata, amestecarea deseurilor si temperatura ridicata poate
elibera COV in spatiile de lucru sau/si in atmosfera.
Acest proces are loc in perioada de compostare si COV sunt evacuati in atmosfera fie direct
(compostare in spatii deschise) fie prin sistemele de ventilatie (compostare in spatii inchise).
Tehnicile de eliminare sunt foarte costisitoare si este de preferat folosirea unor masuri de
limitare a aparitiei care constau intr-un examen foarte atent la primirea deseurilor si
neacceptarea deseurilor care pot genera, prin tratare, aparitia de COV.
Refuzurile, cu exceptia deseurilor feroase si neferoase, rezultate din activitatea de
compostare sunt deseuri cu putere calorifica mare si este preferabila incinerarea acestora.
Daca in zona nu este in functiune un incinerator, este posibila depozitarea controlata la un
depozit de deseuri nepericuloase definit conform O.M. nr. 757/2004 pentru aprobarea
Normativului tehnic pentru depozitarea deseurilor.
Exemplu de proces de compostare :Platformele ecologice pentru compostarea gunoiului
de grajd

Fig.nr.1 Statia de compostare comunala

Fig.nr.2 Colectarea si stocarea temporara a gunoiului de grajd in gospodarii individuale

Fig.nr.3 Recipienti de colectare

La nivelul gospodriilor individuale care au primit platforme, colectarea gunoiului de grajd se va
face initial pe aceste platforme, dimensionate s asigure un timp de depozitare de circa o lun
pentru o gospodrie cu un numr mediu de animale. Dac este cazul, urina colectat din
adposturi se toarna peste gunoiul din platform pentru a fi absorbit de acesta

Fig.nr.4 Gramezi de gunoi de grajd in timpul compostarii

La platforma comunal gunoiul va fi descrcat sub form de grmezi sau iruri, ulterior urmnd
ca acestea s fie sistematizate cu ajutorul ncrctorului frontal sub forma unor iruri paralele
cu peretii laterali ai platformei. irurile vor avea o sectiune trapezoidal cu nltimea de circa 2 m i

ltimea la baz de circa 3-4 m. Primul ir va fi format n centrul platformei, astfel nct s existe
spatiul necesar pentru mutarea laterala a acestuia n scopul unei bune aerri a materialului.
Frecventa cu care se va face ntoarcerea irurilor va fi determinat n mod practic n functie de
felul n care va decurge procesul de compostare aerob

Fig.nr.5 Platforma-bazin pentru colectarea fractiei lichide

Avnd n vedere caracterul pilot al platformelor de gunoi, durat de depozitare i

tehnologia de compostare vor fi stabilite pe parcursul utilizrii acestora n functie de
compozitia materialului colectat.

Tehnologii de tratare termic a deeurilor

Gestionarea corespunzatoare a deseurilor de orice natura impune schimbarea radicala
a opticii privind modul de colectare si stocare temporara,valorificarea sau eliminarea
finala a acestora.
Legislatia specifica privind gestionarea deseurilor in Romania reprezinta expresia
necesitatilor de conservare a resurselor naturale si, acelasi timp, suma dezideratelor
impuse de Comunitatea Europeana.
Noua legislatie impune,de exemplu, o noua viziune privind proiectarea, executarea si
exploatarea depozitelor de deseuri de orice natura, dar in special distrugerea in condiiii

de securitate ecologica a unor largi categorii de deseuri care prin natura lor constituie
factori de risc pe termen lung.
Procesele de tratare termic a deeurilor reprezint o opiune fezabil dup variantele
de valorificare (colectare, sortare, reciclare) i naintea depozitrii controlate a
deseurilor.
Scopul general al incinerrii deeurilor este:
- reducerea la maxim posibil a potenialului de risc i poluare;
- reducerea cantitii i volumului de deeuri;
- conversia substanelor rmase ntr-o form care s permit recuperarea sau
depozitarea acestora;
- transformarea i valorificarea energiei produse.
n funcie de fiecare tip de deeuri se poate ine cont de exemplu de urmtoarele
criterii la ntocmirea programului de incinerare:
- valoarea caloric;
- coninutul de ap;
- coninutul de halogeni (F, Cl, Br, I);
- coninutul de sulf i azot;
- coninutul de metale grele;
- coninutul de compui organici termostabili (de ex. hidrocarburi policiclice
aromatice)
Tratarea termica a deseurilor poate fi realizata prin mai multe metode,tehnici si
procese,dintre care enumeram:
1. Incinerarea ;
2. Piroliza ;
3. Piro/Gazeificarea ;
4. Procedeul cu plasma

1.Incinerarea
Incinerarea consta in eliminarea unui deseu prin arderea sa intr-o instalatie de incinerare la o
temperatura mai mare de 850C
Instalaia de incinerare p o a t e f i o instalaie tehnic fix sau mobil i echipamentul
destinat tratamentului termic al deeurilor, cu sau fr recuperarea cldurii de ardere
rezultate.
Incinerarea poate fi aplicata atit deseurilor menajere cit si deseurilor cu regim special
(industriale periculoase , toxice , spitalicesti).
In cazul deseurilor menajere ,de exemplu, o tona de deseuri menajere incinerate duce
la productia de :
- 230-250 kg de cenusa
- 25-40 kg reziduuri de epurare de gaze
- 20-22 kg de feroase
- 0,5-1,5 kg de neferoase
- 6000Nm3 de gaze(8% din produsele rezultate in urma incinerarii).
Costurile de exploatare ale unei instalatii de incinerare depind de compozitia
deseurilor si de puterea lor calorifica si variaza intre 23-38 /tona.
Valorificarea si comercializarea energiei pot determina scaderea costurilor de
exploatare.
Schema tehnologica a unei instalatii de incinerare ,cu purificarea umeda a gazelor,este
prezentata in fig.nr.1

Fig.nr.1 Schema simplificata cu intrarile si iesirile intr-o uzina de incinerare

(cu tratament umed al gazelor)
Pentru buna realizare a combustiei deseurilor, trebuie controlati urmatorii parametri :
- Temperatura de combustie care variaza intre 1000C - 1400C ;
- Timpul de sejur este durata in timpul careia moleculele sunt expuse la temperaturi
inalte. Acest timp trebuie sa fie suficient de lung pentru a asigura desfasurarea completa a
diferitelor reactii. Timpul de sejur va fi cu atat mai scurt cu cat temperaturile sunt mai
ridicate.
- Turbulenta turbulenta permite buna amestecarea a combustibililor si a aerului
comburant.
Cele mai nocive emisii rezultate din procesul de incinerare sint dioxinele si furanii.Aceste
molecule sunt foarte periculoase pentru mediul inconjurator si pentru sanatatea umana.
Detectarea dioxinelor si a furanilor
costisitor.

se realizeaza printr-un control riguros,constant ,

Rezultatele masuratorilor variaza in functie de temperatura gazelor de combustie si timpul lor

de trecere prin cuptorul incineratorului. Daca temperatura gazelor depaseste 1000 C si
timpul de trecere este de 2 secunde, majoritatea dioxinelor sunt distruse. S-a demonstrat
totusi ca dioxinele se pot forma in momentul racirii gazelor de combustie. Metodele de
prelevare si analizele permit acum detectarea pana la nanograme pe kg de deseuri.
Noile incineratoare sunt controlate, avand mai putin de 0,1ng/Nm3 de dioxine (valoarea
medie 0,07 ng/Nm3).
In urmatoarele doua figuri sint reprezentate doua instalatii de incinerare

Spre tratarea gazelor

Cazanul de abur

Deseuri

Iesire
gaze

cuptor

Fig.nr.2 Instalatie de incinerare Zguri

Aer primar

Procedeul de incinerare

Evacuarea
cenusilor

Fig.nr.3. installatie de incinerare cu recuperarea caldurii

Tabelul nr.1 avantajele si dezavantajele incinerarii

Avantajele si dezavantajele incinerarii
Avantaje
Dezavantaje
Reducerea volumului cu 90%
Cenusi, reziduuri poluante
Tratare rapida
Probleme de rentabilitate pentru unitati mici
Nu exista pretratare
Eficacitatea productiei de energie electrica
este scazuta in marea parte a cazurilor
Adaptare la cantitati mari
Investitii ridicate
Nu se produce metan
Costuri de functionare ridicate
Posibilitate de recuperare si valorificare Impiedica toate inflexiunile politicii de
energetica
deseuri
Posibilitate de recuperare a metalelor
Opozitia populatiei in crestere
Garantie de termen lung
2. Piroliza
Piroliza consta in degradarea termica a materiei organice in absenta oxigenului
Termoliza termoliza consta in descompunerea unui deseu prin incalzirea sa intr-un
cuptor in lipsa oxigenului ( la o temperatura cuprinsa intre 450-750C)
Piroliza conduce la o descompunere a materiei organice, care se transforma in:
un compus combustibil solid, care este separat de inerte si de metale,comparabil cu un
carbune de calitate inferioara. El poate fi in continuare spalat, racit, declorat
un compus gazos, constituit dintr-o fractie condensabila (ulei: vapori de benzina si de
apa) si o fractie necondesabila (H2, CH4, CO, hidrocarburi), care in continuare este tratata
prin combustie
Pentru o tona de deseuri menajere brute tratate, dupa uscare (-200 kg de apa) se produc
circa 400 kg de gaze si 400 kg de materie solida.
Acest tip de tratare termica permite distrugerea tuturor materiilor organice.
Totusi, in cazul deseurilor menajere, produsii susceptibili de a fi preferabil tratati in piroliza,
in detrimentul incinerarii sunt:
materiale care sufera schimbari de faze, precum plasticul materiale care contin saruri
sau metale fuzibile sau volatilizabile la temperaturi clasice de incinerare (NaCl, FeCl2, Zn, Pb)
materiale cu continut mare de clor, sulf sau azot ,materiale cu continut mare de cenusa

Deseuri de la
dezasamblare auto

Pneuri uzate

Combustie

Energie termica

Combustibil gazos

Gazeificare

Gaz de sinteza

Refuzuri de sortare

Metale

Valorificare

Negru de fum

Plastic
Namoluri
Deseuri periculoase

Reciclare

Hidrocarburi

Combustibili alternativi
Depozitare deseuri
Fig.nr.3 reprezentarea schematica a pirolizei

De scurt timp, exista piroliza la temperatura inalta (2000oC)

Se disting 2 mari categorii de cuptoare de termoliza:
cu incalzire indirecta, gazele si solidele de termoliza fiind recuperate separat de gazul de
combustie
cu incalzire directa, o parte de produsi de termoliza (gaz si/sau solid) fiind arse direct
in cuptor. Doar solidul poate fi valorificat.
Pentru aceste 2 mari categorii de cuptoare, cuptoarele se pot clasifica in functie de incarcare
(cuptoare rotative, cuptoare in pat fluidizat si cuptoare in pat fix).
Tinand cont de principiile fizico-chimice care sunt la baza acestui tip de procedeu, este
posibila atat tratarea deseurilor cu putere calorifica ridicata (diferite pneuri, deseuri de
vopsitorie si solvanti, uleiuri uzate etc) cat si cu putere calorifica redusa (pamant contaminat,
namol de la statiile de epurare)
Tabelul nr.2 Diferente intre piroliza si incinerare
Piroliza
Tipul reactiei
Descompunere termica
Transformarea materiei organice
Atmosfera
Reducatoare
Temperatura
400-800
Produsi de reactie
Carbonati, condensat si gaz combustibil

Incinerarea
Oxidare
Oxidarea materiei organice
Oxidanta
800-1200
CO2, H2O, minerale solide

Avantajele pirolizei sunt:

- pentru unitatile de termoliza simple, piata vizata este cea de mici unitati (<50000 T/an)
- o recuperare naturala a clorului, fara formari de dioxine (absenta aerului) in timpul
reactiei de termoliza.
- gaze evacuate in cantitate inferioara: -30% in raport cu incinerarea cu gratar clasic

- gaze evacuate de calitate mai buna (acest lucru inainte de tratare; este necesar oricum de a
avea un sistem complet de tratare a gazelor); putine metale grele sublimate in gaze, din cauza
temperaturii scazute de tratare a deseurilor.
- Mai putini reziduuri de subprodusi solizi de combustie.
- Obtinerea gazului combustibil care este valorificat sub forma de energie primara.
Printre inconvenientele legate de acest procedeu :
- natura reziduului solid care poate pune probleme cu tratarea
- sensibilitate in privinta securitatii

3. Piro/Gazeificarea
Gazeificarea termica a deseurilor menajere difera de piroliza prin faptul ca descompunerea
termica are loc in prezenta unei cantitati limitate de oxigen si aer.
Gazul generat poate fi utilizat in incalzitoare sau epurat si utilizat in turbinele din camera de
combustie.
Gazeificarea deseurilor consta intr-o operatie de piroliza in care o parte din deseuri sunt arse
(zona oxidanta) pentru a furniza caldura necesara la intretinerea pirolizei (zona reducatoare,
endotermica). Aceasta caldura este adusa de catre gazul cald provenit din zona oxidanta, de
aceasta vorbindu-se in acest caz de piroliza/gazeificare.
Se produce in general la temperaturi inalte (1 200 2 000oC).
Ansamblul piroliza/combustie partial se realizeaza prin:
- aport intern de caldura (combustie partiala)
- aport de aer sau oxigen (combustie reducatoare)
La traversarea unui amestec apa-aer, gazeificarea transforma deseurile in principal in
monoxid de carbon. Reactiile urmatoare explica formarea acestor gaze:
CO2 + C 2CO (H = +172.52 kJ/mol)
2C + O2 2CO (H = -110.56 kJ/mol)
Reactia eterogena a apei gazoase :
H2O(g) + C CO + H2 (H = +131.34 kJ/mol)
2 H2O(g) + C CO2 + 2 H2
Reactia omogena a apei gazoase :
H2O + CO CO2 + H2 (H = -41.18 kJ/mol)
In functie de conditiile de gazeificare, a fost observata si formarea metanului CH4 , rezultand
urmatoarele ecuatii:
C + 2 H2 CH4 (H =-74.87 kJ/mol)
CO + 3H2 CH4 + H2O
2CO + 2 H2 CH4 + CO2

Formarea metanului se opreste cand se atinge o temperature de reactie ridicata.

Produsii care contin sulf sunt transformati in atmosfera in acid sulfhidric H2S.

Fig.nr. 4 Etajarea pe zone in gazeificator :

Deseuri

Gaze

Uscare

Piroliza

Gazeificare

Racirea cenusii

Aer, O2, H2O

Reziduu solid
Tabelul nr.3 Bilantul de materiale si PCI pentru termoliza
Bilant de materiale si PCl pentru deseurile tratate prin termoliza
Deseuri
Anvelope RBA
Materiale
menajere
plastice
Gaz (kg/t)
480
560
450
680
Potential
17
40
12
28
energetic
PCl
(MJ/kg)
Semicocs(kg/t)
300
330
300
280
Metale/substante 100 :120
150
100 :150 40
inerte (kg/t)
Potential
18
29
7
5
energetic
semicocs(MJ/kg)
PCl pt 1 kg de carbon 30 MJ/kg
pt 1 kg de combustibil 38 MJ/kg
RBA deseuri rezultate de la dezasamblarea autovehiculelor

Namoluri
660
Neprecizat
340
7

Concluzii:
Pentru a trata termic deseurile este absolut necesara cunoasterea compozitiei acestora
si a puterii calorifice inferioare;
Un incinerator poate fi considerat rentabil din punct de vedere energetic si economic,
cand puterea calorifica inferioaraa deseurilor depaseste 2000 kcal/kg;
Din calculele efectuate pentru deseurile menajere din Bucuresti a rezultat o putere
calorifica inferioara intre 1250-1500 kcal/kg;
Cunoasterea puterii calorifice reale a deseurilor conduce la dimensionarea si
construirea gratarelor incineratoarelor, pentru a nu deteriora echipamentele;
De exemplu, pentru un incinerator de 150000t/an, deseurile avand o putere calorifica
inferioara de 1300 kcal/kg, bugetul este de circa 90 milioane euro, aceasta insemnand un cost
de tratare de circa 30 /t de deseuri.
Pentru a construi un incinerator este nevoie de circa 4-5 ani, iar durata de functionare
este de minim 25 ani.
Exista o opozitie pentru tratarea termica prin incinerare din cauza problematicii
dioxinelor, care este reala, dar care ,uneori,este exagerata , mai ales din motive emotionale.
Diferitele moduri de tratare termica sunt in realitate complementare, adaptate
situatiilor locale, in context istoric sau geografic particular;
Nu exista o solutie unica,nici una privilegiata,ci doar solutii adaptate de la caz la caz.

Schemele diferitelor procedee de incinerare

Procedeul semi umed

Procedeul umed

Autor,
Dr.ing.chim.Irina Petruc
Agenia pentru Protecia Mediului Iai