I a tă, Mi re le vi ne în mie zul nop ţii şi fe ri cit es te ro
vaa bul pe ca re-l fla a a a a pri i ve e e ghind; dar ne
vaavred nic es te ia răşi pe ca re-l fla a a a a le e ne e e
vind. Ve ezi dar, su fle te al meu, cu som nul să nu u te în gre
u iezi ca să ă nu te dai!S mo o or ţii şi a a fa ră ă de
Îm pă ră ţi i e să te în cui; ci i te deş tea a a
a ap tă ă stri i gând; !S Sfâ ânt, Sfâ !S ânt, Sfânt eşti Dum ne ze e u
ul no o ostru; cu fo lo sin ţe le ce lor fă ră de tru puri
mi i i lu u ieş tee ne. Slavă..., tot acesta, însă cu finalul:
pe en tru ru gă ciu ni le tu tu ror sfi in ţi lor Tăi mi i i lu
u ieş tee ne. Şi acum... cu finalul:
pen tru Năs că toa rea de Dum ne zeu mi i i lu u ieş te e
ne.
