Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Definitia anglo-saxona -
Guy Peters defineste politica drept ansamblul activitatilor care afecteaza direct sau indirect
cetatenii, care opereaza pe trei niveluri: alegerile publice (public choices), rezultatele
politicilor ( policy outputs) si impactul politicilor (policy impacts).
Politica ocupa un loc central in procesul politic deoarece noi suntem diferiti in ceea ce
priveste valorile, credintele si sentimentele. Venim cu background-uri diferite care ne fac
sa preferam diferite definiri ale problemei si diferite solutii pentru rezolvarea problemelor.
Cautarea de scopuri comune in rezolvarea conflictelor este vazuta mai mult ca o teorie
politica decat ca o stradanie nobila. Romanii, ca si alti cetateni ai planetei, nu prea au
incrredere in politicieni, si aceasta face sa le influenteze perceptiile aupra procesului de
elaborare a politicii. Politicienii, desigur, fac lucruri care alimenteaza aceasta neincredere.
Explicarea politicilor se bazeaza pe doua aspecte principale: ciclul politicilor si analiza
politicilor. Policy cycle explica politicile ca pe o succesiune logica de pasi (ex:
definirea problemei, identificarea raspunsurilor alternative, evaluarea optiunilor, decizia,
implementarea, evaluarea).
care sunt alternativele de actiune imaginabile din punct de vedere politic e care
actorul guvernamental le poate lua in considerare in situatia in care se afla?
cum si de ce o astfel de alternativa si nu o alta apare pe scena politica?
In schimb, policy design desemneaza o abordare mult mai angajata, mai activa, in acest
caz analistul nemailimittandu-se la simpla observare a alternativelor, ci elaboreaza el
insusi astfel de alternative. Factor de decizie sau consilier al unui decident, expertul isi
exprima, in mod constient, preferinta pentru un rezultat final care trebuie obtinut, pentru
un efect concret sau simbiotic care trebuie indus. Odata tinta aleasa, el va modela apoi
mijloace si solutii care au cele mai mari sanse de a genera rezultatul dorit, de a attinge
tinta stabilita.
Exista 3 modele traditionale care explica aparitia politicilor publice, insa ele induc o viziune
adesea prea limitativa asupra procesului:
A. Aparitia politicilor publice, plecand de la cerere
Sursa politicilor publice este reprezentata de nevoile oamenilor, probleme unui anumit
sector, ale unei zone sau ale unei colectivitati locale. Atunci cand amploarea lor creste, aceste
nevoi si probleme exprimate sunt receptate de pers calificate, de intermediari politici care vor
face presiuni asupra autoritatilor publice competente.
Volumul cererilor ascultate si gradul lor de bruiere ( de denaturare) depind de o serie de
factori:
Presiunile diferitelor grupuri de actori asupra deciziilor politice. Cu cat acestea sunt
mai importante dpdv numeric, cu atat ele vor avea posibilitatea mai mare de a fi
ascultate.
Diferentele existente intre capacitatile de analiza si influenta ale diferitilor
intermediari sau antreprenori politici. Anumite persoane sau grupuri sunt percepute
de decidentii politici ca fiind purtatori de opinie.
Sensibilitatile de perceptie diferite ale actorilor publici. Fiecare actor public are
tendinta de a percepe numai acele fenomene care corespund cel mai bine cadrului sau
ideologic si cultural de referinta.
B. Aparitia politicilor publice prin impunerea ofertei
In versiunea usoara a acestui model, cetatenii ajung sa perceapa bunurile si serviciile
oferite de decidentii politici, ca fiind asipratii proprii.
In versiunea dura, acest scenariu duce la ipoteze de manipulare, de propaganda prin care
autoritatile publice influenteaza perceptiile cetatenilor in privinta anumitor nevoi, facandu-i sa
le resimta mai intens sau, dimpotriva, sa le considere deja rezolvate.
Oferta si cererea se determina prin puterea politica, mecanismele concrete si
simbolistica acesteia.
C. Inlantuirea politicilor publice
O actiune publica poate aparea pentru ca o politica publica preexistenta intampina
dificultati, in cadrul fazei de implementare sau chiar in faza de terminare, intampina obstacole,
modifica situatii care incita autoritatea publica sa intervina din nou, pe un alt plan, intr-un alt
mod, prin fenomene de efecte legate.
Cu alte cuvinte, politicile publice se intretin singure.
politici reactive, care reactioneaza atunci cand interesul public este amenintat
10
al treilea curent contine solutii potentiale pt. o problema (policy stream). Aici,
fortele importante nu sunt politice, ci intelectuale si personale. Ideile si rolul
antreprenorilor politici sunt mult mai importante.
Acesti curenti merg paralel si oarecum independent unul de altul in aria sau domeniul
politicii, pana cand se intampla ceva care face ca doi sau mai multi curenti sa se intalneasca
intr-o asa-numita fereastra de oportunitate. Aceasta fereastra reprezinta posibilitatea de a
schimba politica, dar deschiderea ferestrei nu garanteaza ca politica se va schimba cu
siguranta. Aceasta oportunitate poate consta intr-o schimbare in modul nostru de a intelege
problema.
11
Explicitarea teoriei pe care actorul public si-o asuma trece printr-un studiu atent al continutului
acestei politici din doua unghiuri diferite, cel al obiectivelor si cel al realizarilor.
Aceasta identificare a fenomenelor normative, a credintelor si reprezentarilor in ceea
ce priveste functionarea societatii si schimbarea sociala, poate fi realizata sistematic cu
ajutorul urmatorilor parametri:
- obiectivele urmarite de politica publica avuta in vedere
- cetatenii vizati de politica publica
- responsabilii cu punerea in aplicare carora li s-a incredintat misiunea de
implementare a masurilor guvernamentale
17.Tipurile de agende.
persistenta in timp : problema nu este definita intr-un spatiu momentan, ci este relativ
persistenta
noutatea : o problema noua mobilizeaza mai mult decat o miza ce are in spate o
experienta trecuta indelungata
caracterul imperfect al problemei : grupurile de public se arata mai sensibile la mizele
care evoca anomalii, imperfectiuni
La randul sau, Walker afirma ca atractivitatea unei probleme creste daca aceasta are un
impact asupra unui nr. mare de oameni; problema devine mai usor de inscris in agenda
daca exista o solutie usor inteleasa pt problema.
20.Explicati care sunt conditiile in opinia lui Cobb si Elder pentru ca o miza
sau o problema sa fie inscrisa pe agenda guvernamentala.
Cobb si Edler definesc conditiile necesare si suficiente pt ca o miza sau o problema sa
fie inscrisa pe o agenda guvernamentala. Exista 3 tipuri de conditii:
a) miza sau problema trebuie sa tina de competenta autoritatilor publice in general,
daca nu de cea a unei autoritati publice specifice.
13
14
15
16
Acest model pare absolut credibil si, intr-o lume ideala, acest mod de abordare ofera
solutia pt. gestionarea administratiei cotidiene. Experienta practica a scos insa in evidenta
faptul ca aplicarea unei politici publice nu se realizeaza in mod automat pt. gestionarea
efectelor acesteia.
Modelul top-down si-a concetrat atentia asupra controlului si executiei, adica asupra
subordonatilor si superiorilor ierarhici, asupra relatiei dintre administratie si grupul-tinta.
17
18
Privind atat inainte, cat si inapoi, putem intelege ca cei de la nivelul cel mai inalt al
elaborarii politicii fac alegeri in ceea ce priveste instrumentele pentru structura de
implementare, luand insa in considerare motivatiile si nevoile celor aflati la nivelul de jos al
implementarii.
organizational
consensual
19
noile politici, in general, nu sunt insotite de bugete, ceea ce nu este cazul proiectelor
si al programelor. In lipsa bugetelor, acestea din urma nu ar putea exista. Spre
20
deosebire de acestea, politicile rareori sunt insotite de ceva mai mult decat o
promisiune de resurse.
Legitimizarea politicii reprezinta acea faza in care anumiti indivizi, grupuri sau
organizatii declara acea politica drept necesara si vitala, chiar daca aceasta presupune
costuri serioase. Oricare ar fi sursa, este important ca politica sa fie recunoscuta si
legitimizata si urmata cat mai curand de implementarea procesului.
21
31.Obiectivele evaluarii.
intarirea cunoasterii efectelor actiunii publice prin confruntarea rezultatelor unei
politici cu obiectivele initiale
22
32.Functiile evaluarii.
23
o evaluare reusita trebuie sa aiba drept obiectiv final formarea orientata spre
imbunatatirea conceperii si managementului politicilor, programelor si
politicilor publice.
controlul
24
evaluarea politicilor analizeaza relatia dintre realizarile publice si impactul lor asupra
mediului social si natural. Controlul de gestiune este axat pe controlul organizatiilor si se
ocupa de eficienta interna, in timp ce evaluarea se ocupa de eficacitatea externa a actiunii
publice.
Evaluarea nu trebuie confundata cu monitorizarea, ce reprezinta alt proces prin care
creatorii de politici de politici publice etc. Activitatea de evaluare este insa strans corelata
cu procesul de monitorizare, intrucat datele obtinute din acest proces reprezinta una dintre
sursele de informatii folosite in evaluare.
c) evaluarea politica incearca sa analizeze succesul sau esecul unei politici, utilitatea ei, in
vederea mentinerii sau modificarii acesteia. O forma de evaluare politica poate fi considerata
25
si referendumul sau alegerile. O alta clasificare a evaluarilor de politici publice poate fi:
evaluarea a posteriori sau ex-post, alta a priori sau ex-ante si una intermediara sau pe parcurs.
26
Descriere
Relevanta unei politici, a unui proiect sau a unui program reprezinta
masura in care obiectivele stabilite si planul de implementare propus se
adreseaza corect problemelor identificate.
Eficienta
Eficienta se refera la cat de bine au fost folosite resursele disponibile
pentru a transforma activitatile propuse in rezultatele intentionate.
Eficacitatea
Eficacitatea incearca sa identifice daca politica sau proiectul si-a atins
obiectivele stabilite in faza de programare.
Impactul
Impactul se refera la efectul de ansamblu al beneficiilor aduse de o
anumita politica sau proiect, asupra unui numar mai mare de persoane
fecat principalii beneficiari dintr-un anumit sector/regiune/intreaga tara.
Sustenabilitatea Sustenabilitatea arata daca exista probabilitatea ca rezultatele pozitive ale
politicii sau proiectului sa continue si dupa incetarea intervenitiei.
Indicatori de rezultate si de impact: sunt cei care pun in evidenta volumul produselor
si serviciilor furnizate de autoritatile publice si efectele obtinute in urma acestora
27
Etape:
Elaborarea chestionarului. Intrebarile pot fi nominale, descriptive, normative, cauzale.
Reguli: intrebarile sa nu fie prea lungi, cu enunt ambiguu; fiecare intrebare inchisa trebuie sa
trateze doar un punct; formularea intrebarii sa nu influenteze raspunsurile; intrebarile propuse
sa fie echilibrate; intrebarile mai delicate sa fie plasate la sfarsitul chestionarului.
Esalonarea. Definirea precisa a populatiei ce trebuie anchetata. Trebuie adunate
informatiile disponibile despre structura acestei populatii si trebuie verificat daca populatia
este cunoscuta.
Pretestul sau pilotul. Furnizeaza o analiza critica asupra formei si continutului
chestionarului. Converteste intrebarile deschise in intrebari inchise.
Administrarea chestionarului. De cel care este anchetat sau de un membru al echipei de
evaluare. Se completeaza prin posta, tel, email (costul prin posta este mai putin costisitor,
decat prin telefon si email, dar rata e mai mare de raspuns in ultimele variante).
Codificarea datelor. Sunt realizate ajustari, tinand cont de imperfectiunile esantionarii si
pentru a corecta legaturile induse de nonraspunsuri.
Interpretarea si diseminarea rezultatelor. Analizarea intelesului rezultatelor unei
anchete. Veridicitatea concluziilor depinde de semnificatia statistica a rezultatelor care depind
de marimea si profilul respond.
Aceasta ancheta furnizeaza informatii structurate, cuantificate sub rezerva ca
esantionul sa fie corect selectat.
Tehnicile de prezentare a datelor se refera la tehnicile de prezentare sintetica a
informatiilor continute in ansamblul de date (analiza factoriala a corespondentelor, clasificarea
ierarhica).
30
sursa politicii (nivelul autoritatii unde a fost conceput continutul) se gaseste mai
departe de executanti;
politica urmand a fi pusa in aplicare nu este suficient de clara si de precisa in
formularea programelor destinate indeplinirii obiectivelor (fie din cauza
caracterului prea succint si prea abstract, fie din cauza complicatiilor pe care le
comporta);
politica declanseaza reactii ostile la nivelul opiniei publice in fata carora
executantii se simt dezarmati;
executantii nu considera ca li se ofera stimulente pozitive pentru a reusi.
31
prima formula, mai normala, presupune reajutari minore ale politicilor si programelor
ca rezultat al invatamintelor trase
cea de a doua formula, mai substantiala, transforma fundamental politicile publice pe
baza formarii sociale si poate fi denumita schimbare paradigmatica a politicii publice.
32