Rolul educatiei in formarea

personalitatii
Caracteristica definitorie a omului este aceea de a fi nu numai un produs al evolutiei
biologice naturale , ci - in primul rand - al unei modelari sociale si culturale a personalitatii .
In afara culturii si mediului social , individul , chiar daca ar supravietui fizic nu ar
deveni inca o fiinta umana in sensul plenar al acestui termen , ci un "hominid" destul de putin
adaptat in lupta pentru existenta . Limbajul , gandirea si vointa nu sunt caracteristici intrinseci
biotipului , ci un rezultat al procesului de insertie sociala, al invatarii si socializarii in
formarea personalitatii umane .
Ca forma particulara a dezvoltarii , dezvoltarea psihica si fizica a individului
cuprinde atat etape de evolutie pur cantitativa - cresterea - cat si procesul calitativ al
maturizarii , deci al trecerii , de exemplu , de la structura infantila la cea adulta a
personalitatii.
Educatia reprezinta un factor determinant al formarii si dezvoltarii personalitatii .
Educatia este factorul care mijloceste interactiunea dintre premisele ereditare si
conditiile de mediu , orientand procesul formarii si dezvoltariipersonalitatii in perspectiva
unor finalitati formative explicite . Educatia este , in ultima instanta , un proces sistematic si
organizat de socializare si umanizare , de asimilare si interiorizare progresiva a elementelor
socio- culturale din mediul ambiant . Prin intermediul educatiei , copilul asimileaza si
interiorizeaza - transferandu-le in comportamente - modele , norme , valori , atitudini ,
cunostinte etc. ce asigura trecerea de la realitatea pur biologica , la cea sociala ,umana . Pe
aceasta baza - avand ca premisa predispozitiile ereditare - se edifica personalitatea copilului .
Premisa actiunii educative se afla in conditia naturala a copilului care se naste
polivalent si nedeterminat , ceea ce impune o perioada relativ indelungata de formare si
dezvoltare al caruicontinut si a carei orientare sunt date de finalitatileeducatiei . "Copilul cu
polivalenta si nedeterminarea sa , este prin excelenta un animal educandum , o fiinta care
cheamaeducatia " (Langeveld).
Se poate afirma ca personalitatea copilului este rezultanta actiunii conjugate a
factorilor ereditari , de mediu si de educatie , ca ea nu se poate configura adecvat prin
considerarea si actiunea lor paralela . "Cel mai important punct al acordului stiintific rezida in
faptul ca nici o trasatura sau calitate nu este exclusiv ereditara si nici una nu este exclusiv
ambientala la origine" - subliniaza unul dintre cei mai remarcabili specialisti in problema
personalitatii .

Cu toate acestea , trebuie spus ca efectele formative ale actiunii conjugate a factorilor
stau sub semnul rolului conducator si determinant al educatiei . Acest rol al educatiei se
manifesta atat in planul actiunii , cat si in cel al efectelor .
Exista desigur , un consens ( bazat pe rezultatele investigatiilorstiintifice) asupra
interactiunii optime si "echilibrului" (Piaget) dintre factorii interni (ereditari) si factorii externi
(ambientali) ai dezvoltarii individului , consens ce ne fereste de exagerari intr-o directie sau
alta . Cu toate acestea , trebuie sa admitem semnificatia majora , esentiala a factorilor externi
in maturizarea si dezvoltarea psihica a individului. J. Piagetsubliniaza ca maturizarea
sistemului nervos "deschide doar o serie de posibilitati " , farainsa ca ele "sa actulalizeze "
relevant atata timp cat conditiile mediului educatiei nu antreneaza aceasta actualizare.
Daca factorii interni sunt cei care regleaza ordinea stadiilor dezvoltarii psihice , cei
externi confera orientare , continut si pot accelera ritmurile dezvoltarii (si implicit ale
progreselor in achizitionareacunostintelor si comportamentelor) .
Trebuie spus , de asemenea , ca in vreme ce ponderea si semnificatia factorilor interni
este mai mare in achizitionarea sau dezvoltarea conduitelor elementare , factorii externi - si
indeosebieducatia - au rol covarsitor in formarea comportamentelor (intelectuale , afective
,morale etc.) complexe .
Cu cat actiunea factorilor externi este mai bine organizata si ordonata in perspectiva
unor finalitati clare , cu atat influenta lor modelatoare si stimulativa asupra individului este
mai mare . Acest nivel de "optimalitate " este realizat prin educatie , care este o influenta
organizata constienta si finalista.
Actiunea ei formativa se afla sub incidenta decisiva a idealului de om al societatii, care
configureaza un anumit model de personalitate ce urmeaza a fi realizat in practica prin
intermediul educatiei .
Pentru a atinge acest ideal , actiunea educativa este institutionalizata , scoala fiind
institutia educativa cea mai importanta . Aceasta intrucat ea structureaza un mediu educational
optim , a carui influenta se realizeaza constant , durabil , sistematic , pe baza
investigariistiintifice a caracteristicilor psihoindividuale ale elevilor .
In toate timpurile si oranduirile sociale a existat o atitudine favorabila de incredere in
forta si rolul educatiei . Astfel Democrit afirmase ca in fiecare individ educatia poate crea "o a
doua natura" .Kant sustinuse ca "in educatie sta marele secret al perfectiunii naturii
omenesti" . Comenius aratase ca "nu se afla alt mijloc mai puternic sub Soare pentru
imbunatatireavietiiomenestidecat o buna educatie a tineretului" .

Rolul educatiei in formarea

personalitatii

Student: Ionut Cirja

Burcea Maria

Profesor Indrumator: