Asamblare programelor

Motto:
'Assembly is the language that before you can shoot yourself in the foot you have to invent
the gun, hand, leg, and foot.'
In aceasta lucrare dorim sa transcriem un program in sursa pentru TASM. TASM vine de la
TURBO assembler si este un compilator de assembler care ne ofera diferite facilitati, de la
evidenta adreselor, pana la optimizarea codului (?!). Principalele avantaje sunt posibilitatea
scrierii codului intr-un editor civilizat (nu ca la arhaicul debug) si calculare automata a
adreselor de memorie. Momentan vom transcrie programul si vom da o explicatie scurta la
fiecare linie. TASM este mult mai complex decat il voi prezenta aici, dar il voi prezenta mai
pe larg pe parcurs. Iata codul:
.model tiny
.code
org 100h
start:
mov dx, offset text
mov ah, 09h
int 21h
mov ax, 4c00h
int 21h
text
db 'Hello World!$'
end start
Parca nu exista modificari majore, nu ? Totusi iata ce a aparut:
.model tiny
Linia aceasta se pune la inceputul codului si explica compilatorului ca programul care
intentionam noi sa-l facem este un program care isi pastreaza toate datele (codul, stack,
buffer, date suplimentare) intr-un singur segment de memorie. Toate programele com sunt
model tiny (mai exista modelele small, medium, large, huge, dar acestea sunt pentru fisiere
exe). Eu personal sunt de parere ca ceea ce nu incape intr-un tiny n-ar trebui programat in
assembler, deci toate programele care le vom folosi ca exemple vor fi model tiny.
.code
Aceasta linie explica compilatorului ca ceea ce va gasi el mai jos este codul programului
si va trebui sa-l trateze ca atare.
org 100h
Aceasta linie explica compilatorului ca noi vom intentiona sa compilam respectivul
program ca un fisier com. Fisierele com sunt incarcate de sistemul de operare direct in
memorie (asta inseamna ca un fisier com contine exact imaginea programului din memorie
in momentul executarii acestuia) intr-un segment liber de memorie, incepand cu adresa
0100h. Deci noi va trebui sa spunem compilatorului ca prima instructiune are adresa 0100h
(si nu 0). Compilatorul necesita aceasta informatie pentru a calcula adresele la care se afla
datele si adresele de salt absolut.
start... end start
Indica inceputul si sfarsitul programului. Intre start si end start (sau ori ce alt label)
trebuie sa se afle toate functiile, subfunctiile, codul, date...etc a programului.
Apoi urmeaza codul. In cod, sigurul lucru ciudat exte acel mov dx, offset text. Daca ne
uitam mai jos, vedem ca textul nostru a primit un label (text). Deci practic ceea ce am zis noi
se traduce in: pune in DX adresa (offset se traduce mai degraba ca 'la ce distanta de mine')
textului text. Deci, in loc sa calculam noi unde se afla respectivul text (cum am facut pana

acum) compilatorul face asta pentru noi.

Acum cred ca am sa abandonez Hello World, pentru ca deja am invatat destule pe
spinarea lui. Urmatorul program care il propun va face urmatoarele: va primi in linia de
comanda 1 argument (o parola). Apoi va citi datele de la tastatura (fisier) si le va encripta
folosind parola si va scrie pe ecran (fisier) rezultatul (vom privi tastatura ca un fisier si
ecranul tot ca un fisier pentru ca intrarea si iesirea pot fi redirectionate).
La acest program apar mai multe probleme. De exemplu, cum aflam ce a primit
programul in linia de comanda:
Poate va ganditi ca exista o functie speciala pentruasa cea... s-ar putea, dar eu nu o
cunosc. Dar ceea ce cunosc este ca sistemul de operare creaza inainte sa execute un
program un Program Segment Prefix lung de 100h bytes (h de la HEXA). N-am sa va spun
ce contine acest PSP pentru ca gasesti aceste lucruri in carti de scoala. Ce am sa va spun
este ca in byteul 80h se afla lungimea argumentului primit de program (normal, in hexa) si
incepand cu byteul 81h (pana la 100h)se afla chiar argumentul. Deci ceea ce trebuie sa
faca programul nostru pentru a afla argumentul cu care a fost lansat, este sa citeasca
byteul 80h si sa citeasca atatea caractere din memorie, incepand cu 81h.
O alta problema ar fi, cum se citesc fisierele (tastatura).
Ultima problema ar fi metoda de encryptare a fisierului. Sa nu va imaginat ca acum o sa
aflati algoritmul blowfish sau ecryptarea PGP... Am decis sa folosesc o metoda 'didactica',
care are si avantajul ca este reversibila folosind acelasi program (respecitv mai rulati
programul o data pe fisierul criptat, cu aceeasi cheie si obtineti fisierul original). Aceasta
metoda minune este metoda xor ('SAU EXCLUSIV') si se invata in clasa a 9-a (?!) capitolul
logica matematica. Voi indica un tabel cu actiunea comenzii xor. (De mentionat ca xor
acctioneaza la nivel de bit, deci tabelul se refera la biti):
sursa1 | 1 | 1 | 0 | 0 |
sursa2 | 0 | 1 | 0 | 1 |
-------------------------rezulta| 1 | 0 | 0 | 1 |
Instructiunea XOR este definita asa:
XOR dest,src
exclusive OR (toggle dest bits which are 1s in src)
dest<-(dest ^ src)
Cam asta ar fi totul. Acum codul sursa (pentru cei care chiar vor sa invete, sa incerce
prima data sa faca o schema logica a programului si sa incerce sa o transcrie in assembler
si unde nu stiu sa se uite la programul meu):
Mentiune speciala:
Cam asta ar fi un cod functional. Codul se compileaza (asambleaza) cu comanda 'tasm
cod.asm' care va genera un fisier obj iar apoi acest fisier se transforma in program com prin
comanda 'tlink cod.obj /t'.
Pentru a folosi programul pe fisiere, il vom apela asa:
program.com parola outfile
Linia <infile >outfile redirectioneaza intrarea de la fisierul infile iar iesirea pe fisierul
outfile. Asfel vom obtine un fisier numit outfile, criptat cu 'parola'. Pentru a decripta fisierul
rulam incodata criptarea cu aceeasi parola, dar inlocuind infile cu numele fisierului criptat.
Momentan programul este functional, dar nu icercati sa criptati cu el documente
ultrasecrete pentru ca poate fi spart in 30 de minute. Oricum, e bun de ascuns pozele alea
de ochii parintilor :)
Chiar daca majoritatea codului a fost explicata deja, apar unele elemente noi. Acestea
vor fi dezbatute in numarul viitor, unde vom si extinde aria de functionalitate a programului.
ScoalaOnline: scoala2001@yahoo.com