Retele de sprijin indepedente

Ridicarea in plan necesite intotdeauna existenta unei retele de sprijin ce se

realizeaza in mod normal prin indesirea retelei geodezice de stat .Cand ridicarea
serveste unor lucrari locale ce reclama o precizie ridicata (constructia unor
viaducte, tuneluri, baraje) si care nu poate fi asigurata de reteaua existenta, sau
cind indesirea acesteia ar fi neeconomica, se admit 919f58j e utilizarea unei retele
de sprijin topografice. Pentru suprafete mai mari de citeva sute de ha, dar mai
mici decit citeva sute de km2, s-a utilizat mult in trecut triangulatia topografica.
Aparitia si introducerea instrumentelor de masurare a distantelor prin unde
si in special a teodolitelor electrooptice a dat noi pirghii in rezolvarea problemei.
Pentru suprafete mai mici se apeleaz , dupe caz, la drumuire sau chiar la
radieri, pentru determinarea retelei de sprijin topografica.
Punctele ce constituie reteaua de sprijin pot fi considerate ca virfuri ale unor
triunghiuri din gruparea acestora pot rezulta forme diferite de retele sau de
canevas : poligon cu punct central, patrulater, lanturi de triunghiuri, de patrulatere
sau combinatii din acestea . Coordonatele punctelor se pot determina daca intr-o
astfel de retea se masoara toate unghiurile triunghiurilor, lungimea si orientarea
unei laturi (in unele cazuri a doua laturi). Acesta este principiul
metodei triangulatiei din,care deriva conditiile privitoare la alegerea punctelor
- intre punctele invecinate ce alcatuiese triunghiuri, sa existe vizibilitate reciproca
;

- doua laturi (eventual una) denumite baze sa poata fi masurate direct ;

- triunghiurile rezultate din retea sa fie,bine conformate, cu unghiuri aproximativ
egale ;
- reteaua sa aiba o densitate omogena si corespunzatoare, ce poate fi de 1 punct la
200=100 ha si chiar mai mica;
- punctele sa fie accesibile si stationabile si cit faciliteza indesirea retelei de
sprijin in continuare.
Proiectarea retelei se face pe o harta la scara mica si se definititveaza odata
cu recunoasterea terenului. Dupa stabilirea pozitiei definitive punctele se
semnalizeaza si se borneaza

Rareori o latura a triangulatiei poate fi masurata direct. Dar aceea, cind este
posibil, se foloseste un instrument cu puncte sau se apeleaza la o baza frinta sau o
baza scurta;
Masuratori in teren
Unghiurile retelei ca si cels ale bazei scurte sau frinte se masoara prin doua
serii cu un teodolit de tip T2. Bazele se masoara cu panglica de otel, de trei ori, sau
cu un instrument prin puncte.
Orientarea unei laturi se poate stabili magnetic, cu ajutoru busolei sau
geografic prin observatii specifica. In principiu, directia meridianului geografic
este data de viza dusa prin punctul respectiv spre un astru cind acesta se gaseste
in punctul de maxirna sau de minima inaltime pe bolta cereasca. Cum acest
moment nu poate fi cunoscut nemijlocit se fac observatii la doua inaltimi
corespondente adica cu luneta inclinata sub acelasi unghi .
Necesitatea si formele triangulatiei topografice locale. Deoarece reteaua de
triangulatie geodezica nu este extinsa peste intregul teritoriu al tarii, deseori este
necesar se se creeze o retea de sprijin pentru lucrarile topografice in plan,
independenta, fera legaturs cu triangulatie geodezica. Aceasta retea de sprijin
independenta se numeste retea de triangulatie topografice locala
Data suprafata pe care se executa lucrarile topografice este mai mare de 200
250 km2, reteaua de sprijin se realizeaza prin extinderea retelei geodezice, sau,
daca acest lucru nu este posibil, prin efectuarea unei triangulatii in calculul careia
sa se in considerare efectul curburii Pamintului.
Daca nu exista retea geodezica si suprafata pe care se executa lucrarea este
mai mica de 200 km2, reteaua de sprijin se realizeaza printr-o triangulatie
topografice locala, care se desfasoara pe aceleasi scheme cu triangulatie
geodezica, cu deosebirea ca se desfasoara dupa directia suprafetei de teren,
laturile triunghiurilor au lungimi mult mai mici (2 3 km), baza de triangulatie este
mult mai mica (600 1 500 m), se neglijeaza efectul curburii Pamintului, iar
compensarea figurii se face pe cale simplificata.
Daca suprafata de teren este mai mica de 200 ha, reteaua de sprijin se
determina prin metoda intersectiei sau mai adesea prin metoda poligonatiei.
Dupe felul cum se leage triunghiurile, se disting urmatoarele forme de
retele: poligon cu punct central, patrulater, lsent de poligoane, lant de patrulatere

lant de triunghiuri , retea complexa , alcatuite din combinatii dintre cele de mai
sus.
Alegerea formei retelei depinde de operator, de felul terenului, precum si de
precizia necesara masuratorii. Triunghiurile se asociaza mai avantajos in poligon
decat in patrulater si mai avantajos in patrulater decat in lant de triunghiuri.
Scopul urmarit cu aceste triangulatii, este determinarea unui numar de
puncte de sprijin pentru lucrarile urmatoare. Pozitia acestor puncte (virfurile
triunghiurilor) se determina in functie de elementele triunghiurilor, adica in
functie de unghiuri si de laturi. Pentru ca intreaga retea sa fie de_terminata se
masoara direct toate unghiurile si una sau doua laturi. In afara de acestea se
masoara orientarea unei laturi (eventual doua), in functie de care se vor calcula
orientarile celorlalte laturi.
Fazele de lucru ale unei triangulatii sunt urmatoarele:
- proiectarea triangulatiei;
- recunoasterea terenului si plantarea semnalelor;
- efectuarea masuratorilor pe teren (masurarea bazei, a unghiurilor, a orientarii
unei laturi);
- efectuarea calculelor (calculul bazei, compensarea unghiurilor, calculul laturilor,
al orientarii laturilor si al coordonatelor).
b. Proiectarea triangulatiei. Prin proiectarea triangulatiei se intelege indicarea
pozitiei punctelor care vor constitui reteaua de sprijin. Conditiile pe care trebuie
sa le indeplineasca punctele de triangulatie sint:
- punctele fiecarui triunghi al retelei sa aiba vizibilitate reciproca, pentru a se
putea masura unghiurile;
- conformatia triunghiurilor sa fie cit mai apropiata de a triunghiurilor
echilaterale, pentru a nu se transmite erorile amplificate;
- densitatea punctelor sa fie suficienta;
- cele doua puncte care vor forma baza triangulatiei, trebuie sa fie astfel alese incit
distanta dintre ele sa poata fi masurata cu usurinta. Daca aceasta conditie nu poate

fi indeplinita se alege o distanta oarecare in apropierea unei laturi (baza auxiliara),

care sa poata fi precis masurata. In functie de ea se calculeaza lungimea unei
laturi normale dintre doua puncte de triangulatie;
- punctele se aleg astfel incit sa favorizeze masuratorile ce vor urma;
- locul ales pentru amplasarea punctelor sa fie accesibil, stabil si sa nu
stinjeneasca activitatea care se desfasoara in acea zone.
Operatia de proiectare este mult usurata dace se execute pe o harta a regiunii, sau
pe un plan topografic cu curbe de nivel. De obicei, se folosesc harti la scara 1 :
25000.
Avind in vedere conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca punctele de
triangulatie, proiectarea unei triangulatii pe harta se efectueaza astfel:
- din examinarea hartii se alege cea mai favorabila forma a retelei. Dace suprafata
este aproximativ mica, este suficient un patrulater sau un poligon cu punct central.
Cind suprafata se desfasoara pe lungimea unei vai in teren accidentat sau deluros,
se alege un lant de patrulatere sau de triunghiuri. Daca terenul permite cu usurinta
orice forma de retea se tine seama si de precizia care se urmareste stiind ca intr-un
lant de poligoane sau intr-un lant de patrulatere, triunghiurile se asociaza mai
omogen decit intr-un lant de triunghiuri;
- se cauta apoi pe harta punctele predominante care sa asigure vizibilitatea, in
special inspre directiile punctelor vecine. Alegerea punctelor se face tinand seama
de distanta medie stabilita si de conditia ca triunghiurile sa fie cit mai bine
conformate, adica sa se apropie : cat mai mult de forma unor triunghiuri
echilaterale.
Doua puncte vecine ale triangulatiei se proiecteaza astfel incit distanta dintre ele
sa poata fi masurata cu usurinta si cu precizie. Pentru aceasta este necesar ca
denivelarea dintre puncte sa fie redusa. Deoarece aceasta conditie nu poate fi
totdeauna indeplinita, se cauta pe harta o regiune unde distanta dintre doua puncte
vecine de triangulatie sa poata fi masurata, sa existe vizibilitate reciproca intre
capetele distantei si de la capete spre doua puncte care constituie o latura a
triangulatiei.
In regiunile accidentate se proiecteaza intii baza triangulatiei si apoi, in functie de
aceasta, celelalte puncte. Lungimea bazei este bine sa fie cit a unei laturi de
triangulatie. Deoarece o astfel de lungime este greu de gasit, baza se ia de obicei

mai mica, dar nu mai scurta decit jumatea lungimii laturii de triangulatie care va fi
calculata din baza.
Deoarece calculul triangulatiei foloseste valorile tuturor unghiurilor si a unei
singure laturi masurate direct, pentru a avea un control al lungimilor, se impune
proiectarea si masurarea unei lungimi numita baza de control. Baza de control nu
intra in calculul propriu-zis al triangulatiei si de aceea poate fi mai scurta (cel
putin jumatate din lungimea bazei). In cazul lanturilor lungi, baza de control
trebuie sa aiba aceeasi lungime ca baza de triangulatie deoarece ea se introduce in
calculul triangulatiei.
Recunoasterea terenului si plantarea semnalelor. Dupa proiectarea pe harta
a triangulatiei, urmeaza recunoasterea terenului care consta in confruntarea
proiectului cu terenul si fixarea pozitiei punctelor pe teren. 0 data cu
recunoasterea terenului se face plantarea semnalelor si identificarea limitelor
suprafetei pe care se executa lucrarile topograf ice.
Pe teren se intocmeste un carnet de recunoastere care confima:
- limitele teritoriului de ridicat, descrieri topografice ale punctelor de limita, schite
etc.;
- schite de vizibilitate din fiecare statie spre punctele de triangulatie si intersectie,
deoarece observatiile pentru indesirea retelei de triangulatie se executa, de obicei,
simultan cu cele ale punctelor de triangulatie. Pentru usoara identificare a
punctelor in turul de orizont, este bine ca in schita de vizibilitate sa se deseneze in
dreptul directiei respective silueta semnalului si a locului de amplasare. Propunerile de semnale facute la proiectare se definitiveaza la recunoasterea pe teren;
- schite de reperaj si descrieri topografice ale punctelor marcate provizoriu pina la
construirea si plantarea semnalelor;
- note relative la tipul de semnal care trebuie construit in punctul respectiv si
modul de constructie al lui., precum si operatiile necesare pentru inlaturarea
obstacolelor care impiedica vizele.
Masurarea bazei triangulatiei si calculul ei. Pentru masurarea bazelor de
triangulatie topografice, instrumentul cel mai folosit este panglica de otel de 50 m.
In mod exceptional, pentru realizarea unor precizii cu totul superioare (de
exemplu pentru lucrari in centrele populate sau centru trasarea unor constructii

care impun o precizie foarte mare), baze se poate mesura cu fire de invar. In acest
caz, se apeleaza la cunostinte care se trateaza la cursul de geodezie.
Baza de triangulatie topografice trebuie sa indeplineasca anumite conditii si
anume:
- intre capetele bazei sa existe vizibilitate reciproca;
- terenul sa fie orizontal sau unor inclinat pentru a nu surveni erori de mesuratoare
din cauza pantei ori a reducerii distantei la orizont. Inclinarea fata de orizontala
poate fi de maximum 3 4g si numai in mod exceptional 5 6g;
- terenul sa fie stabil (adica sa nu fie alunecator, curgator sau mlastinos) si liber
(adica neacoperit cu plantatii sau constructii care ar impiedica sau ingreuna
masuratoarea).
Daca nici o latura a triangulatiei nu indeplineste aceste conditii, se cauta o distanta
de marime apropiata laturii triangulatiei care sa se poata masura si in functie de
care sa se poata calcula lungimea unei laturi normale a triangulatiei.
Calculul bazei de triangulatie, cind aceasta nu indeplineste conditiile cerute,
se poate executa in doua moduri: cu baza frinte si cu baza scurta.. Masurarea
unghiurilor. Unghiurile unei triangulatii se masoara potrivit planului de observatii
intocmit pe baza schitei vizelor si a schitei vizibilitatilor. In acest stop, se
stationeaza in toate punctele de triangulatie, obtinindu-se vize de orientare si vize
de determinare.
Unghiurile retelei triangulatiilor locale se masoara de obicei prin metoda
reiteratiei, care are randament ridicat.
Cind se folosesc teodolite cu precizia de 2 5 cc, masurarea unghiurilor se face cu
doua reiteratii si origini diferite si cu luneta in ambele pozitii. Un tur de orizont va
avea cel mult 12 directii, iar daca acest numar este mai mare, turul de orizont se
imparte in grupe astfel ca fiecare grupa sa aiba cel putin doua vize comune cu alta
grupa.
Toleranta de inchidere a unui tur de orizont este
T=60Vn, in care n este numerul directiilor observate.

Orientarea triangulatiei. In cazul triangulatiei topografice locale, cind pe terenul

unde se execute lucrarile topografice nu se gesesc puncte geodezice determinate
anterior, este necesara orientarea bazei sau a altei laturi, pentru ca in acest fel
coordonatele punctelor retelei de sprijin se fie raportate la un sistem de axe
rectangulare plane XOY, in care axe OX se coincide cu directia nordului
geografic.
Orientarea triangulatiei topografice locale se face prin metode astronomice sau
prin metode magnetice.
Pentru orientarea tuturor laturilor retelei de triangulatie este suficient sa se
determine direct orientarea unei singure laturi in functie de care se vor calcula
apoi orienterile celorlalte laturi prin intermediul unghiurilor compensate.
Determinarea orientarii laturilor retelei de triangulatie direct pe teren prin metode
astronomice se bazeaza pe fenomenul de rotatie a Pamantului in jurul axei sale.
Compensarea unghiurilor triangulatiei. Dupa compensarea in statie a
unghiurilor prin repartizarea corectiilor de neinchidere la fiecare viza, se face
compensarea unghiurilor triangulatiei locale in retea. Aceasta consta in calcularea
unor corectii aplicate unghiurilor orizontale rezultate din diferenta directiilor
compensate in statie. Compensarile se efectueaza pe baza formei reyelei de
triangulatie si pe relatiile geometrice si trigonometrice care se pot scrie in retea.
De aceea, pentru anumite tipuri de retele, exista si anumite tipuri de compensari.
Astfel, in geodezie, unde se splica teoria celor mai mici patrate, se fac compensari
riguroase, iar in triangulatiile locale, compensari empirice (sau aproximative).
Compenserile aproximative sint mai unor si mai rapid de aplicat decit cele riguroase.