i harmsarii disperrii n spulber de spum-au poticnit. Din umbra pridvorului -a scriiTu, scumpo, mi-ai zmbit! Mi-ai zis: Strinule pribeag, De ani te-atept i te-am dorit. Cnd mi-ai sosit n prag, E soarele la asfinit. mi vii cu albe flori la tmple i m gseti ntre ruine. Ce are s se-ntmple, O, cltorule strine?