EVALUAREA SISTEMULUI DE CONTROL INTERN

control internSistemele de control intern au fost recunoscute in ultimii 5-6 ani ca

instrumente importante in asigurarea performantei companiilor. Un sistem de control
intern integrat, care sa aiba in vedere toate functiile interne ale unei companii este
destul de rar intalnit inRomania. Exceptia o constituie companiile mari, care au adoptat
regulile impuse de Actul Sarbanes-Oxley privind includerea in rapoartele financiare
anuale a unei certificari din partea conducerii companiei a faptului ca in procesul de
raportare financiara au fost stabilite si aplicate reguli de control intern.

Evaluarea controlului intern reprezinta una dintre cele mai importante etape ale unei
misiuni de audit financiar. Insa controlul intern nu este doar o etapa a acestei misiuni,
pentru ca o entitate economica poate si trebuie sa-si organizeze propriul control
intern chiar daca nu realizeaza auditul situatiilor financiare.

Misiunea de audit financiar cere evaluarea controlului intern pentru a aprecia in ce

masura auditorul financiar se poate baza pe rezultatele acestei activitati. In cazul in
care auditorul considera ca aceasta activitatea de control intern este realizata la nivelul
entitatii economice in conditii de eficienta, rezultatele acesteia pot fi folosite de catre
auditor in cadrul misiunii sale, in acest fel incat se poate realiza un grad de operativitate
ridicat al misiunii de audit financiar.
In caz contrar, daca auditorul nu se poate baza pe rezultatele activitatii de control
intern, acesta trebuie sa integreze activitatea de control intern in misiunea sa, marind
astfel perioada de timp necesara realizarii acestei misiuni si, implicit, si volumul de
munca fiind unul crescut.
Astfel, auditorul trebuie sa realizeze un studiu al sistemelor semnificative ale entitatii
economice pentru identificarea controalelor interne care trebuie efectuate, precum si
riscurile cu care se confrunta intreprinderea, dar si echipa de audit financiar pe
parcursul misiunii. Aceste aspecte vor fi luate in considerare atunci cand auditorul
trebuie sa realizeze programul propriu de control al conturilor.
Pentru realizarea acestor obiective, auditorul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele
aspecte: daca intreprinderea dispune la momentul respectiv de proceduri de control
intern existente in functiune; daca aceste proceduri sunt aplicate corect; daca aceste
proceduri au ca rezultat un control eficient pentru entitatea economica.

Procesul de apreciere a controlului intern este structurat in doua componente:

1. aprecierea conceptiei sistemului de control intern;

2.aprecierea modului de functionare a sistemului intern la nivelul entitatii economice.

Tinand cont de cele prezentate anterior, auditorul trebuie sa decida in principal asupra
urmatoarelor elemente:

-stabilirea procedurilor de control intern in functie de sectorul de activitate din care face
parte entitatea;
-riscurile cu care aceasta se confrunta;
-caracterul informatiilor controlate (repetitive sau nerepetitive);
-identificarea tranzactiilor realizate in perioada auditata si analizarea soldurilor cu valori
mari sau care prezinta o importanta deosebita pentru activitatea entitatii;
-prezentarea tehnicilor de control intern;
-aprecierea faptului daca se poate baza pe procedurile deja existente la nivelul entitatii
economice;
-aplicarea tehnicilor si procedurilor de control; utilizarea rezultatelor obtinute prin
aplicarea procedurilor.
Pentru aprecierea controlului intern al unei entitati economice, auditorul trebuie sa
cunoasca o serie de proceduri de control, care trebuie aplicate in functie de specificul
activitatii desfasurate de entitatea economica. In acest sens el poate concepe
programul de control al conturilor in doua variante:
a. varianta restransa in situatia in care controlul intern existent la nivelul unui agent
economic permite un nivel de asigurare a faptului ca inregistrarile contabile sunt
realizate in mod corect si cuprind totalitatea tranzactiilor realizate in perioada auditata;
volumul de timp si munca implicata sunt mai reduse deoarece si testele de apreciere
necesita un volum de informatii de studiat mai mic, iar marimea sondajelor este, de
asemenea, mai mica;
b. varianta extinsa in situatia in care auditorul nu se poate baza pe informatiile
furnizate de controlul intern; volumul de timp si munca sunt mai mari, iar numarul
sondajelor realizate este, de asemenea, mai mare.
Controlul intern realizat la nivelul unei entitati economice poate functiona fie prin
intermediul unui compartiment integrat in organigrama, fie prin intermediul unui
contract de prestari de servicii incheiat cu o firma specializata.
Auditul intern nu exclude auditul extern, importanta acestuia fiind recunoscuta de catre
Legea 58/1998 care prevede ca fiecare banca va numi un auditor independent, acesta
putand fi exclusiv o societate de expertiza contabila. Legea prevede ca bilantul contabil
al unei banci sa fie publicat dupa aprobarea sa de catre Adunarea Generala a
Actionarilor cu opinia auditorului independent (extern).

II. Sistemul de contabilitate si de control intern

Potrivit definitiei auditului intern, auditul intern este o activitate independenta si
obiectiva care da unei entitati o asigurare in ceea ce priveste gradul de control asupra
operatiunilor o indruma pentru a-i imbunatati operatiunile, si contribuie la adaugarea
unui plus de valoare. Auditul intern ajuta aceasta entitate sa isi atinga obiectivele
evaluand, printr-o abordare sistematica si metodica, procesele sale de management al
riscurilor, de control si de guvernare a intreprinderii, si facand propuneri pentru a le
consolida eficacitatea in ceea ce priveste eficacitatea si imbunatatirea eficientei
managementului riscului si a proceselor de control si de conducere.

Standardul de audit nr 400 Evaluarea riscurilor si control intern precizeaza

urmatoarele: auditorul trebuie sa obtina o intelegere suficienta a sistemelor contabil si
de control intern pentru a planifica auditul si dezvolta o abordare eficienta a acestuia.
Auditorul treuie sa foloseasca rationamentul profesional pentru evaluarea riscului de
audit si sa stabileasca proceduri de audit pentru a se asigura ca riscul este redus pana
la un nivel minim acceptat.

Aceasta definire descrie continutul complex al atributiei auditorului privind luarea in

considerare a riscului de audit, a riscului inerent si a riscului de nedetectare; evaluarea
riscurilor si stabilirea unor proceduri si tehnici de audit pentru detectia si micsorarea
fiecaruia la un nivel cat mai scazut; intelegerea sistemului contabil; intelegerea
sistemului de control intern in vederea derularii planului si programului de audit.
Pentru auditor este important sa inteleaga atat sistemul contabil al companiei auditate,
deoarece cu ajutorul acestui sistem sunt produse situatiile financiare care fac obiectul
auditului, cat si sistemul de control intern al acestuia, deoarece el este cel care ajuta la
buna fuctionare a sistemului contabil.
Sistemul contabil reprezinta ansamblul de axiome, principii, norme si reguli de evaluare
a unei entitati prin care operatiunile economico- financiare sunt prelucrate prin
instrumente tehnice contabile. Sistemul contabil identifica, coreleaza, calculeaza,
analizeaza, inregistreaza si ofera toate informatiile cu privire la tranzactii sau
evenimente care au avut loc in unitate intr-o perioada determinata de timp.
Controlul intern reprezinta politicile adoptate de conducerea unei entitati cu scopul de a
asigura obiectivele manageriale privind asigurarea sistematica si eficenta a activitatii,
inclusiv protectia activelor, prevenirea si descoperirea erorilor si a fraudelor, acuratetea
si realitatea instrumentarii tehnice contabile, astfel incat informatiile financiare sa fie
credibile.
Studiile de specialitate descriu o serie de principii generale a caror aplicare asigura
calitatea controlului intern:

A. Principiul organizarii: orice societate trebuie sa fie organizata rational.

Pe masura ce intreprinderea se dezvolta si apare delegarea de responsabilitati, este

necesara separarea celor patru fuctii fundamentale:
1. functia de decizie;
2. functia de detinere de valori monetare sau bunuri fizice;
3. functia de contabilizare;
4. functia de control.

B. Principiul integrarii: controlul intern trebuie sa includa proceduri de autocontrol care

permit descoperirea erorilor si fraudelor;
C. Principiul permanentei: procedurile de control trebuie sa fie perene, sa aiba asigurata
stabilitatea;
D. Principiul universalitatii: procedurile de control intern trebuie sa fie aplicate in toata
entitatea, nefiind permisa existenta unor persoane privilegiate;
E. Principiul independentei: obiectivele controlului intern trebuie sa fie realizate
independent de metodele, procedeele si mijloacele utilizate de societatea bancara
pentru desfasurarea activitatii sale;
F. Principiul informarii: informatia produsa de controlul intern trebuie sa posede doua
calitati: sa fie verificabila si utila;
G. Principiul armoniei: consta in adoptarea controlului intern la caracteristicile societatii
bancare si la mediul sau sau, in functie de importanta riscurilor;
HI. Principiul calitatii personalului: un personal calificat este un element necesar pentru
asigurarea unui control intern de calitate.
III. Elemente costitutive ale sistemului de control intern
Conceptul de control intern include doua elemente esentiale:
1. Mediul de control;
2. Procedurile de control.

1. Mediul de control desemneaza atitudinea generala, nivelul de cunostinte si

masurile luate de manageri in legatura cu controlul intern al unei entitati. Un mediul de
control eficient inseamna:
-buna functionare a Consiliului de Administratie;

-eficienta manageriala;
-structura organizatorica a entitatii economice si modul de desemnare a
responsabilitatilor persoanelor implicate in activitatea economica si decizionala;
-auditul intern, politicile de personal si separarea functiilor si a indatoririlor.
2. Procedurile de control sunt reprezentate de acele proceduri si politici care, in plus
fata de mediul de control, sunt instituite de managementul entitatii pentru realizarea
obiectivelor sale specifice. Aceste proceduri constau in:
-verificarea acuratetei matematice a inregistrarilor;

-controlul aplicatiilor si a sistemelor informatice, modul lor de implementare si adaptare

la cerintele specifice entitatii;

-verificarea conturilor de control si a balantelor contabile;

-controlul si aprobarea documentelor;
-analiza datelor interne cu surse de informatie externe;
-comparatia valorilor previzionate cu cele efectiv realizate.
Aspectele relevante ale sistemului de contabilitate si de control intern cu evaluarea
riscului inerent si de control pot permite auditorului sa identifice informatiile eronate sau
care afecteaza in mod semnificativ situatiile financiare, permitandu-i sa stabileasca
proceduri de audit specifice, adecvate situatiei identificate. Evaluarea initiala a riscului
de control este utila pentru a detemina riscul de nedetectare al asertiunilor din situatiile
financiare.

Controlul intern privind sistemul contabil are urmatoarele obiective:

1. Sa verifice daca toate tranzactiile economice sunt autorizate de conducerea entitatii;
2. Sa verifice daca toate operatiunile sunt inregistrate corect si in conturi adecvate, in
perioada contabila adecvata, astfel incat situatiile financiare sa fie intocmite potrivit cu
cadrul de raportare financiar identificat;
3. Sa verifice daca accesul la documente si inregistrari s-a facut cu acordul conducerii.
Eficienta sistemului de contabilitate si de control intern se realizeaza prin teste de
control efectuate pentru a obtine proba de audit. Testele de control pot include:
a. verificarea documentelor justificative ale principalelor tranzactii. Scopul este de a
colecta probe de audit in legatura cu modul de efectuare al controalelor interne (ex.
tranzactia efectuata a fost sau nu autorizata);

b. investigarea si observarea controalelor interne de catre persoane autorizate sa le

exercite;

c. refacerea controalelor interne (ex. reconcilierea conturilor de lichiditati pentru a se

asigura ca au fost corect efectuate de entitate).

In baza tuturor probelor de audit, auditorul constientizeaza deficientele sistemului de

contabilitate si de control intern si aduce la cunostinta conducerii erorile semnificative
pe care le- a depistat, de regula le face cunoscute in scris.

IV. Standardele de control intern

Controlul intern are la baza urmatoarele caracteristici:

1. Se efectueaza de catre personalul unitatii;

2. furnizeaza o asigurare rezonabila si nu o asigurare absoluta;

3. Este parte integranta a sistemului.

Standardele definesc nivelul minim acceptabil al calitatii controlului intern si asigura

criteriile de baza pe baza carora acesta trebuie sa fie evaluat. Acestea sunt:

-atitudinea fata de mediul de control intern;

-evaluarea riscurilor controlului intern si stabilirea de catre firma a unor obiective clare
si determinate;

-activitatile controlului intern definesc politici, proceduri, tehnici, mecanisme care pun
in aplicare directivele manageriale si contribuie la indeplinirea obiectivelor firmei in mod
economic si eficient.

-informatiile si comunicatiile asupra controlului intern;

-monitorizarea controlului intern al unei entitati, care inseamna evaluarea

performantelor sale in timp, inclusiv politicile si procedurile care sa asigue ca toate
constatarile auditorilor si alte aspecte controlate sunt rezolvate cu promtitudine.

Standardele folosite in cadrul auditului intern:

1000 Misiune, competente si responsabilitati

Misiunea, competentele si responsabilitatile auditului intern trebuie sa fie definite in

mod oficial intr-un regulament, in conformitate cu Standardele si sa fie aprobate de
Consiliul de conducere al entitatii.

1100 Independenta si obiectivitate

Activitatea de audit intern trebuie sa fie independenta, iar auditorii interni trebuie sa-si
desfasoare activitatea cu obiectivitate.

1120 Obiectivitate individuala

Auditorii interni trebuie sa aiba o atitudine impartiala si neinfluentata si sa evite

conflictele de interese.

1130 Prejudicii aduse independentei si obiectivitatii

Daca obiectivitatea sau independenta auditorilor interni sunt afectate in fapt sau in
aparenta, partile interesate trebuie sa fie informate de detaliile situatiilor intrucat
acestea pot cauza prejudicii. Forma acestei comunicari va depinde de natura
prejudiciului.

1200 Competenta si constiinciozitate profesionala

Misiunile trebuie sa fie indeplinite cu competenta si cu constiinciozitate profesionala, de

persoane pregatite in domeniu si care isi pot realiza obiectivul fara a lasa vreun factor
sa ii influenteze munca si decizia profesionala.

1220 Constiinciozitate profesionala

Auditorii interni trebuie sa isi exercite activitatea cu constiinciozitate si pricepere, sa

faca cinste profesiei careia s-au dedicat si sa nu prejudicieze munca sa si nici imaginea
profesionistilor din domeniu.

1230 Pregatirea profesionala continua

Auditorii interni trebuie sa-si imbunatateasca cunostintele, priceperea si alte

competente necesare prin pregatire profesionala continua, sa fie la curent intotdeauna
cu schimbarile de natura profesionala.

1300 Program de asigurare si imbunatatire a calitatii

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa elaboreze si sa actualizeze un

program de asigurare si imbunatatire a calitatii care sa acopere toate aspectele legate
de activitatea de audit intern si ulterior sa monitorizeze permanent eficacitatea
acestuia. Programul trebuie sa includa evaluari interne si externe ale calitatii si
monitorizare interna permanenta. Fiecare parte a sa trebuie conceputa in asa fel incat
sa ajute activitatea de audit intern sa aduca un plus de valoare si sa imbunatateasca
activitatile entitatii, oferind asigurarea ca activitatea de audit intern se desfasoara
conform Standardelor si cu Codului Etic.

Standarde de performanta

2000 Gestionarea activitatii de audit intern

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa gestioneze in mod eficient

activitatea de audit intern astfel incat sa garanteze ca aceasta aduce un plus real de
valoare entitatii.

2010 Planificarea

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa realizeze o planificare bazata

pe riscuri pentru a defini prioritatile activitatii de audit intern in raport cu obiectivele
entitatii auditate.

2020 Comunicarea si aprobarea

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa comunice managementului si

Consiliului de conducere planurile sale privind activitatea de audit intern cat si resursele
necesare, inclusiv modificarile intermediare semnificative, in vederea examinarii si
aprobarii acestora. Totodata, trebuie sa semnaleze impactul oricarei limitari a resurselor
sale.

2030 Gestionarea resurselor

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa se asigure ca resursele

alocate activitati sa fie adecvate, suficiente si utilizate eficient, in vederea realizarii
planului de audit aprobat.

2040 Politici si proceduri

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa stabileasca politicile si

procedurile care sa furnizeze un cadru pentru activitatea de audit intern desfasurata.

2050 Coordonarea

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa comunice celorlalti prestatori

interni si externi de servicii de asigurare si de consiliere informatiile necesare si sa isi
coordoneze activitatile cu acestia, astfel incat sa asigure o acoperire adecvata a
activitatilor si sa evite pe cat posibil suprapunerile, in vederea eficientizarii munci, fara
a omite vreun aspect semnificativ al acesteia.

2060 Rapoarte transmise managementului si Consiliului

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa raporteze periodic

managementului si Consiliului cu privire la scopul, autoritatea, responsabilitatea si
functionarea activitatii de audit intern, in raport cu planul stabilit si acceptat. Rapoartele
trebuie sa includa si aspecte legate de expunerile la riscurile semnificative si de control,
aspectele legate de guvernanta corporativa, dar si alte aspecte necesare
managementului si Consiliului, solicitate de acestea in baza planului initial.

2100 Natura activitatii

Activitatea de audit intern trebuie sa evalueze si sa contribuie la imbunatatirea

sistemelor de management a riscurilor, de control si de guvernanta a entitatii folosind o
abordare sistematica si metodica.

2110 Managementul riscurilor

Activitatea de audit intern trebuie sa ajute firma prin identificarea si evaluarea

expunerilor la riscurile semnificative dar si sa contribuie la imbunatatirea sistemelor de
management al riscurilor si de control.

2120 Controlul

Activitatea de audit intern trebuie sa ajute entitatea sa pastreze controale eficiente prin
evaluarea eficacitatii si eficientei acestora si incurajand imbunatatirea lor continua.

2130 Guvernanta

Activitatea de audit intern trebuie sa evalueze si sa faca recomandari adecvate pentru

imbunatatirea procesului de guvernanta pentru atingerea urmatoarelor obiective:

1. promovarea valorilor etice adecvate in cadrul entitatii;

2. asigurarea responsabilizarii si functionarii eficiente a managementului entitatii;

3. comunicarea eficace a riscurilor si a informatiilor despre control structurilor

adecvate din cadrul entitatii;

4. coordonarea efectiva a activitatilor si comunicarea informatiilor in randul

managementului, auditorilor interni si externi si Consiliului

2200 Planificarea misiunii

Auditorii interni trebuie sa elaboreze si sa inregistreze un plan pentru fiecare misiune

efectuata, incluzand aria de aplicabilitate, obiectivele, calendarul si alocarea resurselor
pentru acesta.

2300 Realizarea misiunii

Auditorii interni trebuie sa identifice, sa analizeze, sa evalueze si sa documenteze

informatii suficiente pentru atingerea obiectivelor misiunii lor.

2400 Comunicarea rezultatelor

Auditorii interni trebuie sa comunice rezultatele misiunii.

2500 Monitorizarea evolutiei

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa stabileasca si sa mentina un

sistem care sa permita monitorizarea actiunilor intreprinse ca urmare a dispozitiilor
managementului in baza rezultatelor comunicate.

2600 Solutionarea acceptarii riscurilor de catre management

Atunci cand responsabilul pentru activitatea de audit intern considera ca managementul

a acceptat un nivel al riscului rezidual care nu poate fi acceptabil pentru entitate,
responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa discute acest aspect
impreuna cu managementul. Daca nu pot lua o decizie cu privire la riscul rezidual,

responsabilul pentru activitatea de audit intern si managementul trebuie sa se adreseze

Consiliului pentru solutionarea acestei situatii.

5. Rolul, sfera, continutul si obiectivele controlului intern

Cele 5 componente esentiale ale unui sistem de control intern integrat si eficient sunt:

I. Mediul de control care stabileste bazele sistemului de control intern.

II. Definirea si evaluarea riscurilor, lucru care implica din partea conducerii unei societati
identificarea si analizarea riscurilor ce pot impiedica atingerea unor obiective
prestabilite.

III. Activitatile de control efective, care nu sunt altceva decat politicile, procedurile si
instructiunile de lucru interne prin care se asigura atat atingerea obiectivelor stabilite
precum si aplicarea strategiilor de reducere a riscurilor.

IV. Informarea si comunicarea activitatilor de control si a rezultatelor acestora, care

reprezinta factori suport pentru instruirea angajatilor cu privire la responsabilitatile de
control, intr-o maniera si perioada de timp care sa le permita acestora sa le aplice in
activitatile curente.

V. Monitorizarea, care reprezinta o verificare externa a controalelor interne, efectuata

atat de parti neimplicate in acest proces, cum ar fi departamentul de audit intern cat si
de catre angajatii parte a unui proces, prin aplicarea unor metodologii de lucru cum ar fi
liste de verificare standard sau proceduri individualizate

Rolul controlului intern este de a limita operatiunile neeconomice si neeficace, de a

asigura realitatea si exactitatea informatiilor contabile si respectarea dispozitiilor date
de conducere.

Ca principale atributii, controlul intern presupune culegerea si prelucrarea datelor,

controlul modului de aplicare a principiilor contabile, controlul modului de evaluare a
elementelor de active si pasiv, corelatii contabile, corespondenta conturilor etc.

Obiectivele controlului intern

Obiectivele primare ale unui sistem de control intern trebuie sa asigure:

1. derularea eficienta a proceselor

2. corectitudinea raportarilor financiare

3. respectarea cadrului legal.

Nerealizarea oricarui obiectiv dintre cele 3, poate compromite performanta unei firme.

Firmele dinRomania se vor confrunta in perioada urmatoare cu multiple provocari de

ordin financiar si, in lipsa unui cadru intern bine definit prin care sa fie promovate
obiectivele primare ale sistemului de control intern mentionate anterior, nu isi vor putea
pastra credibilitatea pe piata interna sau externa. In acelasi timp, companiile nu vor
putea detine controlul efectiv asupra rezultatelor deoarece nu au evaluat riscurile si nu
au definit un plan de corectare a eventualelor disfunctionalitati.
Pentru entitatile care doresc sa isi defineasca sau sa isi perfectioneze mecanismele de
control intern intr-un timp relativ scurt, consultanta din sfera controlului intern, dar si a
auditului intern poate fi solutia imediata catre atingerea acestor obiective.

Modalitatile prin care specialistii asigura suport companiilor sunt variate si pot viza:

externalizarea activitatii de audit intern in vederea revizuirii periodice a mecanismelor

de control existente, a respectarii procedurilor interne, controlul riscurilor, guvernanta
corporatista;
suport pentru infiintarea unui departament de control intern;

suport in reorganizarea sistemului de control intern existent;

suport in definirea procedurilor interne de control si monitorizare a riscurilor.

Referitor la organizarea controlului intern, auditorul trebuie sa valideze daca

competentele ierarhice si responsabilitatile sunt prcis delimitate si stabilite, daca
sarcinile de serviciu sunt riguros definite si coordonate si daca circuitele informationale
sunt prcis stabilite.

6. Obiectivele auditorului privind aprecierea controlului intern

Cu ocazia analizei elementelor de baza ale controlului intern, auditorul are obligatia sa
urmareasca:

1. daca in entitatea auditata s-au luat masuri organizatorice menite sa sigure gestiunea
eficienta a patrimoniului si reflecatrea corecta in contabilitate a elementelor
patrimoniale si a operatiunilor economico- financiare.

2. daca sarcinile de serviciu sunt precis delimitate pe compartimente si salariati, incat

fiecare persoana sa fie responsabila de ducerea la indeplinire a acestor sarcini;

3. daca limitele de competenta (ierarhiile) si responsabilitatile sunt riguros stabilite,

incat autoritatea sa fie indiscutabila;

4. daca exista circuite informationale precis elaborate (manuale de proceduri) incat sa

se asigure o unitate de metoda in prelucrarea datelor.

5. daca entitatea este asigurata cu personal competent si integru. Acest control se

poate realiza prin controale ierarhice si reciproce;

6. auditorul trebuie sa urmareaca daca in cadrul entitatii exista un sistem de documente

corespunzator si daca toate operatiunile sunt verificate si contabilizate corect.

7. Raportul de control intern

Acest document prezinta conditiile in care este asigurat controlul intern al entitatii si nu
se limiteaza la prezentarea rezultatelor misiunilor de Control si Audit, ci se refera si la
eficacitatea controalelor realizate in directiile operationale. Este prezentat directorului
general (sau administratorului), apoi de la acesta ajunge la membrii Consiliului de
Administratie. Raportul consemneaza activitatea desfasurata de entitate intr-o anumita
perioada.

Raportul de control intern al unui an are legatura directa cu raportul de audit al anului
respectiv, acestea fiind prezentate conducerii entitatii, cel mai adesea cu aceeasi
ocazie, putand sta la baza unor decizii strategice stabilite pentru anul urmator.

8.

Exemplificarea unei misiuni de audit

Auditul serviciului de formare al S.C.

Sucursala .

Raport de sinteza

Seful misiunii:.

Auditor:

Ianuarie-februarie 200x

Introducere

Auditul serviciului formare condus de dl. X a fost efectuat in lunile ianuarie si februarie
200X.

Aceasta misiune, incredintata d-nei Y (sef de misiune) si d-nei Z (auditor) avea ca scop
evaluarea eficacitatii instrurii in S.C.

Au fost analizate finalitatile principale, secundare si de imagine, functiile strategice, de

pilotaj, de reglare si de transformare, precum si constrangerile externe si interne.

Misiunea a respectat metodologia si instrumentele necesare conducerii unei misiuni de

audit.

Forte si slabiciuni

Serviciul auditat a desfasurat activitati de formare in domeniul administrativ si contabil.

Din controalele efectuate, rezulta ca prestatiile serviciului nu sunt corespunzatoare.

Personalul societatii nu este multumit de planul de formare, atat in ceea ce priveste
cantitatea, cat si calitatea seminariilor efectuate: acestea nu au legatura de multe ori cu
realitatea, o parte din personalul administrativ si contabil nu este cuprinsa in planul de
formare.Absenteismul caracterizeaza aceste activitati si datorita indulgentei
manifestate de catre seful serviciului formare.

Mai mult, apelarea sistematica la acelasi organism extern pentru cursurile de pregatire,
care rareori se ridica la un nivel pedagogic si profesional corespunzator, constituie o
slabiciune importanta.

Procedura de plata catre firma respectiva ridica anumite probleme si necesita verificari
suplimentare.

In plus, repartizarea sarcinilor de lucru intre angajatii serviciului nu se face in mod

echitabil, ba chiar se poate spune, in mod preferential.

Recomandari

Trebuie neaparat revazut planul de formare al personalului, in care vor fi implicati, de

asemea, si responsabilii operationali. Astfel, planul va trebui in mod obligatoriu sa
cuprinda pe toti salariatii sucursalei.

Se recomanda verificarea modului prin care s-au facut platile catre firma prestatoare de
servicii pe linie de invatamant. Se recomanda renuntarea la firma angajata si
organizarea unei licitatii in scopul gasirii altei firme capabile sa ridice calitatea pregatirii
profesionale.

In sfarsit, solicitam sefului serviciului formare sa echilibreze balanta sarcinilor de lucru a

angajatilor din subordinea sa, sa dezvolte polivalenta lor, si aceasta cat mai curand
posibil.

Concluzie

Se atrage atentia asupra performantelor mediocre ale serviciului auditat si asupra

managementului practicat de seful serviciului. Ni se pare ca dl. X nu are calitatile
necesare pentru angajarea unei echipe.

Odata incheiat raportul de sinteza, acesta este prezentat directorului general

(administratorului).

Aceasta prezentare va fi scurta si are ca obiectiv prezentarea rezultatelor misiunii.

Propunerea de sanctionare a sefului de serviciu, dl.X, va fi formulata verbal.

Bibliografie

Toma Marin, Initiere in auditul situatiilor financiare ale unei entitati, editia a II-a, Editura
CECCAR, Bucuresti, 2007.
Legea privind societatile comerciale nr. 31/1990, modificata prin Legea nr. 441 din
27.11.2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 955 din 28.11.2006.
Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitatii de expertiza contabila
si a contabililor autorizati, republicata in Monitorul Oficial nr. 13 din 08.01.2008, art. 7 si
art. 12.
Boulescu Mircea, Ghita Marcel, Mares Valerica, Controlul fiscal si auditul financiar-fiscal,
Editura CECCAR, Bucuresti, 2003.
Stoian Ana, urlea Eugen, Auditul financiar-contabil, Editura Economica, Bucuresti, 2001.
*** Codul etic national al profesionistilor contabili, editia a IV-a, revizuita, Editura
CECCAR, Bucuresti, 2007
www.mfinante.ro-audit.pdf