Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Principalul Statul
Organizaiile internaionale interguvernamentale (derivat)
normele juridice sunt puse n aplicare de ctre creatorii lor, de state =>
dreptul internaional este un drept de coordonare
absena sanciunii din structura normei de drept internaional deriv din
caracterul consensual al dreptului internaional, iar accentul nu este pus pe
elementul coerciiei
caracterul facultativ al jurisdiciei instanelor internaionale
Cazuri de excepie!
Codificarea dreptului internaional public = culegerea i sistematizarea ntrun sigur cod comun a regulilor aplicabile ntr-un anumit domeniu de ctre o
autoritate sau o instituie cu atribuii n acest sens
Importante: Conferinele de la Haga; n cadrul ONU au fost nfiinate n 1947
Comisia de drept internaional cu rolul de a codifica regulile n diferite domenii
Se remarc: codificare n dreptul mrii, dreptul diplomaiei i consular +
rspundere internaional a statelor i protecie diplomatic
A dou versiune, afirm c dreptul internaional public deriv din dreptul intern al
statelor i reprezint o prelungire a acestuia. Argumente:
n principiu fiecare stat are dreptul de a stabili raportul dintre dr. International i
dr. intern.
Opinia Curii de Justiie Permanent Internaional din perspectiva dreptului
International, legile naionale sunt simple fapte, adic manifestri de voin ale
statelor, la fel ca hotrrile judectoreti sau msurile administrative.
Potrivit Constituiei Romniei raportul drinternaionaldr intern
Art. 20 al. 2 dac exist neconcordane ntre pactele i tratatele ale drepturilor
omului i legile interne au prioritate cele internaionale, cu excepii n ceea ce
privete cazul n care sunt mai favorabile normele interne.
Legea fundamental prevede prioritatea dreptului international n cazul n care
exist neconcordane ntre dreptul intern i normele dreptului intenraional cu
privire la protejarea drepturilor i libertilor fundamentale.
Legea 590/2003 prevede c dispoziiile tratatelor n vigoare nu pot fi
modificate, completate sau scoase din vigoare prin acte interne, ulterioare intrrii
lor n vigoare.
5
Textul art. 38 face parte din dreptul pozitiv i constituie singurul text care
cuprinde o enumerare a resurselor pe care le utilizeaz Curtea n
soluionarea diferendelor cu care este sesizat.
Valoarea fundamental pe care o are Statutul Curii Internaionale de
Justiie, n cadrul actelor normative, ce rezulta din Statutul Curii face parte
din Carta ONU, iar Carta are o valoare juridic superioar fa de celelalte
acorduri internaionale.
Curtea Internaional de Justiie este una dintre cele 6 organisme
principale ONU i principalul organism cu atribuii jurisdicionale.
1. Tratat
2. Convenie
3. Acord
4. Pact
5. Protocol
6. Carta
7. Statut
8. Schimb de note
9. Compromis
10.Modus vivendi
11.Gentlemnes agreement
Cutuma internaional
Este cel mai vechi izvor de drept internaional public, n Statutul Curii
Internaional de Justiie este prevzut la articolul 38, articol care folosete
denumirea o practic general, adoptat ca drept
Doctrina propune definiia: Cutuma internaional este o practic
general, relativ ndelungat i uniform a statelor, considerat de le, de
state ca exprimnd regula de conduit cu for juridic obligatori
Principala caracteristic i deosebire fa de tratatul internaional, este
caracterul nescris i crearea prin acordul tacit al statelor
A nu se confunda cutuma cu obiceiul locului sau cu uzanele internaional
(reguli de curtoazie internaional n cazul crora lipsete elementul
obligatoriu)!
1. Elementul material:
Presupune comportamentul uniform n timp al subiectelor de drept
internaional
Este prevzut n prima parte a articolului 38 alineat 1, litera b n
formularea o practic general
a. Aria de rspndire a respectivei conduite:
- Conduita trebuie s fie comun unui numr mare de state considerate a fi
reprezentative pentru procesul de conturare a regulii respective
- Curtea Internaional de Justiie a constatat posibilitatea apariiei unor
reguli cutumiare, locale sau regionale ntre 2 state (hotrrea pe care a
pronunat-o curtea n cauza privind dreptul de trecere pe teritoriul libian
din 1960)
b. Conduita statelor:
- S constea n acte repetate n timp (poate fi o perioad foarte lung de
timp 150 de ani n cauza cu privire la dreptul de trecere pe teritoriul
Libian, unde s-a constatat existena unei practici constante pe o perioad
de timp de peste 150 de ani pe care statele au respectat-o ca pe o regul
cu caracter obligatoriu sau pe o perioad scurt de timp). Acum,
II.
-
2.
-
1.
2.
Definiie. Sunt instrumente juridice care exprim voina unui subiect de drept
internaional public i care produc efecte juridice.
Exist dou categorii de acte unilaterale:
1. Acte unilaterale ale statelor
2. Acte unilaterale ale organizaiilor internaionale interguvernamentale
11
Curs
Clasificarea formal
Condiii de fond
Condiii de form
La condiiile de fond:
-
14
I.
15
Negocierile pot avea loc acolo unde aleg statele, poate fi sediul unei organizaii
internaionale, sediul unei instituii a unui stat sau n cadrul unei Conferine
internaionale, etc.
La negocieri statele sunt reprezentate prin persoane care fac dovada deplinelor
puteri.
Potrivit Conveniei de la Viena din 1969, prin expresia depline puteri se nelege
un document care eman de la autoritatea competent a unui stat i care
desemneaz una sau mai multe persoane, mputernicite s reprezinte statul
pentru negocierea, adoptarea sau autentificarea textului unui tratat, ori pentru a
exprima consimmntul statului de a fi legat printr-un tratat sau pentru a
ndeplini oricare alt act cu privire la tratat. Exist anumite persoane cu privire la
care, Convenia prevede o prezumie n art.7, potrivit creia o anumit categorie
de persoane sunt considerate ca fiind reprezentani ai statelor lor, datorit
funciei pe care o ndeplinesc, i prin urmare, nu trebuie s fac dovada
deplinelor puteri, iar aceste persoane sunt: efii de stat, efii guvernelor i
minitrii afacerilor externe, pentru toate actele referitoare la ncheierea unui
tratat.
efii de misiune diplomatic, pentru adoptarea textului unui tratat, care se
ncheie ntre statul acreditat i statul acreditar. Reprezentanii acreditai ai
statelor, la o conferin internaional, sau pe lng o organizaie internaional,
pentru adoptarea textului unui tratat n cadrul acelei conferine sau organizaie.
n cazul n care, la negocieri, particip o persoan care nu a fost autorizat de
stat i aceasta ndeplinete anumite acte, se aplic Convenia din 1969, care
prevede c actul astfel ndeplinit este fr efecte juridice, cu excepia cazului n
care a fost ulterior confirmat de ctre stat.
n privina numrului de voturi, cu care se adopt textul uni tratat internaional,
Convenia prevede regula unanimitii, sau regula majoritii de dou trimi,
dintre statele participante i votante....
II.
Autentificarea tratatului
Titlul
Preambulul (parte introductiv)
Dispozitiv (totalitatea clauzelor tratatului n care sunt consemnate
drepturile i obligaiile prilor)
Dispoziii finale (destinatar, modalitatea de intrare n vigoare, termenul
pn la care i va produce efectele)
Condiii de fond
Aplicarea n timp
Un tratat internaional produce efecte obligatorii pentru pri de la data intrrii n
vigoare i pn la momentul ncetrii efectelor sale (expresia duratei pentru care
a fost ncheiat, prin intervenirea unor clauze de nulitate sau prin intervenirea
altor cauze de ncetare). De la data intrrii n vigoare a unui tratat internaional,
coninutul clauzelor poate fi modificat de prile contractante n condiiile special
20
Dac ntre tratatul iniial i cel ulterior nu exist contradicii, fiecare dintre
ele urmeaz a se aplica i a produce efectele pe care le-au stabilit prile
- n cazul n care avem contradicii, Convenia de la Viena din 1969 face
trimitere la articolul 103 din Carta ONU care instituie preeminena Cartei
ONU fa de alte tratate internaionale: n caz de conflict ntre obligaiile
membrilor Naiunilor Unite decurgnd din prezenta Cart i obligaiile lor
decurgnd din orice alt acord internaional, vor prevala obligaiile
decurgnd din Cart
a. Dac un tratat precizeaz c este subordonat unui tratat anterior sau
posterior, dispoziiile acestuia se vor aplica cu precdere
b. Dac toate prile la tratatul anterior sunt i pri la tratatul posterior, fr
ca tratatul s fi expirat sau aplicarea lui s fi fost suspendat, tratatul
anterior nu se aplic dect n msura n care dispoziiile sale sunt
compatibile cu tratatul posterior (regula divizibilitii tratatului
internaional)
C1. n relaiile dintre statele care sunt pri la ambele tratate, regula aplicabil
este cea a divizibilitii adic a aplicrii tratatului anterior n msura n care
este compatibil cu cel posterior.
C2. Pentru situaia n care un stat este parte la ambele tratate, iar un alt stat
este parte doar la unul din tratate, va avea aplicabilitate tratatul la care
ambele state sunt pri deoarece acesta reglementeaz drepturile i
obligaiile lor reciproce.
Modificarea tratatului internaional
Pentru modificarea clauzelor unui tratat internaional din punct de vedere tehnic
se folosesc termenii amendare i revizuire. Amendarea, de obicei, se
folosete pentru modificri pariale sau de importan redus. Revizuirea se
folosete pentru modificarea de substan i mai extins. Convenia de la Viena
din 1969 prevede c modificarea tratatelor internaionale presupune respectarea
urmtoarelor condiii:
1. Este necesar acordul de voin al prilor
2. Pentru intrarea n vigoare a modificrilor, ca regul, se parcurg aceleai
etape prevzute pentru intrarea n vigoare a tratatelor internaionale. n
cazul tratatelor bilaterale, este necesar acordul de voin al ambelor pri.
n cazul tratatelor multilaterale, poate fi aplicabil regula unanimitii sau
regula majoritii voinei statelor-pri.
21
22
interpretare las sensul termenilor ambiguu sau obscur sau duce la un rezultat
vdit absurd sau iraional.
Curs X
Interpretarea tratatelor autentficate in mai multe limbi
Regula stabilita prin Tratatul de la Viena este ca textele tratateelor autentificate in mai multe
limbi au forta juridica egala. Se porneste de la prezumtia ca intelesul termenilor este acelasi.
In cazul in care din compararea textelor autentice rezulta deosebiri intre intelesul termenilor
din diferite texte autentice si aceste deosebiri ,nu pot fi inlaturate prin aplicarea regulilor
generale de interpretare si nici prin aplicarrea metodelor complementare de interpretare se va
adopta sensul care impaca cel mai bine aceste texte tinandu-se seama de obiectl si scopul
tratatului. Intrerpretarea mai poarta numele de concilierea textelor internationale.
INCETAREA TRATATELOR INTERNATIONALE
PRINCIPALELE CAUZE CODIFICATE
1
SCHIMBAREA FUNDAMENTALA A IMPREJURARILOR ( rebus sic stantibusregula de drept comunitar ) si presupune ca un tratat internationalramane valabil atat
timp cat imprejurarile in care s-a incheiatramanaceleasi.pentru a fi admisibila
invocarea unei astfel de cauze de incetare este nevoie de intrunirea cumulativa a unor
conditii:
Schimbarea imprejurarilor in care a fost incheiat tratatul este fundamentala si
nu a putut fi prevazuta de parti;
Existenta acestor imprejurari care s-au modificat a constituit baza esentiala a
consintamantului statului de a fi legat de tratat.
Schimbarea imprejurarilor a avut ca efect transformarea radicala a obligatiilor
care ar trebui executate in baza tratatului interational.
Subiect primordial tipic ,original este statul. Mai este numit subiect clasic cu personalitate
juridica proprie ce poate indeplini orice act, cu limitarileprevazute.
Organizatiileinternatonale interguvernamentale-subiectiderivati deoarece sunt formate prin
acordul statelor. Au personalitate juridica proprie de drept intern sau international distincta de
cea a statlor care le-au creat insa doar cu compententefunctionale limitate de tratatul are le-a
constituit. Pot indeplini doar actele care sunt in conformitate cu obiectul si scopul in care au
fost create.
Sunt si altisubiecti de drept international public: organizatiileinternationale nonguveramentale, societatiletransnationale, miscarile de eliberare nationala(au caracter
tranzitoriu pana la data cand se vor constitui ca stat independent-ex autoritatea pentru
eliberarea Palestinei) si persoana fizica.
24
25
GUVERNUL- reprezinta un sistem de autoritati prin care sunt exercitate prerogativele puterii
de stat asupra ansamblului teritoriului si asupra populatiei. In privinta acestui element se
vorbeste de doua conditii care trebuie intrunite cumulativ:
Exclusivitatea care presupune caracterul unic al Guvernului.
Efectivitatea-guvernul sa-si exercite in mod real autoritatea pe un anumit teritoriu
Din perspectiva DIP nu prezinta relevanta forma politica a unui anumit guvern.
Capacitatea de a intra in relatii cu alte state presupune aptitudinea unui stat de a exercita pe
plan extern toate atributele sale in relatiile cu ceilaltisubiecti de DIP.
IMUNITATEA DE JURISDICTIE SI DE EXECUTARE A STATELOR
In baza principiului suvernitatii, statul are plenitudine de competenta pe teritoriul sau si are si
exclusivitate in exercitarea acesteia . Personalitatea juridica internationala a statelor are
caracter ergaomnes , iar in raport cu celelalte state ,unui anumit stat ii revine obligatia de a
respecta drepturile acestora si de a-si indeplini cu buna credintaobligatiile pe care si le-a
asumat.
Ca o consecinta a plenitudinii si exclusivitatiisuveranitatii statelor , poate fi pusa in discutie
imunitatea de jurisdictie si de executie a unui stat in raport cu celelalte state. Imunitatea de
jurisdictie presupune ca un stat n u poate fi chemat in judecata in fata instantelor interne a
unui stat.
Imunitatea opereaza in privinta actelor de suveranitate ale statelor si presupune
inadmisibilitatea formularii unor cereri de chemare in judecata impotriva unui stat in fata
instantelor interne ale altui stat.
Imunitatea este prevazuta la nivel european in ConventiaEuropeeana privind imunitatea
statelor si este primul tratat international multilateral care reglementeaza imunitatea statelor .
are un numar limitat de parti. Iar la nivelul ONU a fost adptat in 2004 Conventia asupra
imunitatii statelor si a proprietatii lor. Conventia nu este intrata in vigoare.
RASPUNDEREA INTERNATIONALA A STATELOR
Este o consecinta a exercitariicompentenelor acestuia si are legatura cu incalcarea unui tratat
international sau cu incalcarea unei obligatiiinternationale care poate rezulta si pe cale
cutumiara.
Raspunderea are doua forme:
1 Raspunderea pentru acte sau fapte ilicite
2 Raspunderea pentru prejudicii prin acte neinterzise de dreptul international(pentru
abuzul de drept)-privestesituatii determinate de desfasurarea anumitor activitati care
nu sunt interzise de regulile dreptului international dar care pot cauza daune ,prejudicii
mediului inconjurator sau populatiei. Sunt considerate astfel de activitati cele legate de
prelucrarea anumitor substante chimice, producerea energiei nucleare in scopuri
pasnice, lansarea de obiecte in spatiul cosmic.
Sediul materiei raspunderii: pana in prezent nu a fost adoptata o conventieinternationala care
sa reglementeze raspundereainternationala a statelor pentru fapte ilicite. Deci toate regulile au
caracter cutumiar iar Comisia de Drept Interntional din cadru ONU(din 1949) a incercat sa
sistematizeze si sa codifice regulile privind angajarea internationala a raspunderii statelor
pentru fapte ilicite.
26
De-a lungul timpului au fost adoptate mai multe proiecte de articole ce au fost
preezentateAdunariiGenrerale a ONU.(2001-Proiectul de articole privind
raspundereainternationala a statelor pentru fapte ilicite .
ELEMENTELE RASPUNDERII INTERNATIONALE :
Potrivit proiectului de articole din 2001 fundamentul raspunderiiinternationale a statelor este
comiterea unui fapt ilicit.
Opinia majoritara cu privire la angajarea raspunderiiinternationale a statelor este ca aceasta
presupune intrunirea cumulativa a trei elemente:
1 Conduita ilicita consta in incalcarea unei norme de drept international
2 Imputabilitatea conduitei ilicite unui stat
3 Producerea unui prejudiciu.
CONDUITA ILICITA- reprezintaactiunea sau inactiunea unui stat prin care are loc incalcarea
unei obligatiiinternationale in vigoare indiferent care este sursa acestei obligatii(de natura
consensuala sau cutumiara)
Aprecierea caracterului ilicit al conduitei unui stat se realizeaza in mod autonom fata de
dreptul intern al statelor.
Proiectul din 2001 nu mai face distinctie intre notiunile de crime internationale si delicte
internationalesi de refera doar la fapte internationale ilicite.
Proiectul din 2001 nu prevede in mod expres o anumita forma de vinovatie ca element al
raspunderiiinternationale a statului.
27