Sunteți pe pagina 1din 12

Algoritm pentru extragerea neinvaziva a ECG-ului fatului din ECGul mamei

Raport de cercetare
Furtuna Vlad-Constantin

1.

Introducere

Electrocardiograma fetala este folosita pentru a calcula ritmul cardiac si pentru a


preveni anumite complicatii. O problema majora in obstetrica moderna este lipsa
posibilitatii de a extrage informatii despre starea si conditia fetusului. In timpul sarcinii,
pulsul fetusului este monitorizat cu ajutorul ultrasunetelor Doppler. Din nefericire,
aceasta tehnica este nu este una foarte precisa, aceasta fiind utilizabila numai in situatiile
in care starea fetusului este fie sigur buna, sigur rea. In alte conditii se vor efectua si alte
teste, de exemplu micro teste de sange. O folosire pe termen indelungat a ultrasunetelor
poate fi daunator fetusului. Monitorizarea batailor inimii este o rutina pentru obtinerea de
informatii importante cu privire la starea fetului in timpul sarcinii sau a nasterii.
Asadar, FHR( Fetal Heart Rate ) are un rol si o importanta deosebita in clinici.
Electrocardiograma fetala se realizeaza plasand electrozi pe abdomenul mamei, dar
aceasta tehnica este distorsionata de diferite tipuri de zgomot si cel mai important de
electocardiograma maternal.
Tehnica Analizei independente a Componentelor (ICA-Independent Component
Analysis) poate fi folosita pentru a separa ECG fetusului, semnal de tensiune extrem de
mica, de ECG mamei si de celelalte intereferente ce pot aparea, cum ar fi activitatea
electrica produsa de contractia muschilor. Totusi, aceasta tehnica presupune o cantitate
mare de calcul si de aceea nu este posibila implementarea in aplicatii in timp real sau pe
monitoare portabile si usoare care sa asigure libertate in miscare a mamei. O posibila
solutie a acestei probleme o reprezinta Tehnica Analizei Multidimensionale Independente
a Componentelor (MICA), tehnica avansata ce se foloseste in extragerea ECG ului fetal
din ECG mamei. MICA este o extensie a ICA.
MICA este o tehnica mai buna pentru extragerea ECG-ului fetal. Desi MICA este
in general o metoda buna, ne propunem sa o imbunatatim, adaugand ca date de intrare si
semnalele rezultate din ECG-ul mamei, semnale care sunt preluate din abdomenul mamei
si care sunt filtrate astfel incat acestea sa nu contina date despre fat. Experimentele pe
subiecti reali au aratat ca tehnica este mult mai exacta daca se face aceasta imbunatatire,
ce va fi detaliata in capitolul 3.[1]

Inca de la sfarsitul secolului al 19-lea se stie ca o schimbare in pulsul fatului este


asociata cu o boala a acestuia. Incepand cu jumatatea secolului 20, in clinici se practica
monitorizarea regulata a sunetului batailor inimii. Primele dispositive ce permit
monitorizarea pulsului la bebelusi au aparut acum 50 de ani si au devenit foarte populare
in anul 1970. Monitorizarea continua avea ca scop diagnosticarea fetului inca din timpul
sarcinii. Insa studiile au demonstrat ca datele obtinute nu erau exacte si greu de
interpretat, lucru care ducea la consecinte nedorite, precum necesitatea operatiei de
cesariana si aparitia depresiei dupa nastere.
O precizie mai ridicata a rezultatelor a fost obtinuta prin folosirea unor tehnici mai
avansate de procesare a semnalelor. Totusi, aceasta imbunatatire nu este una suficienta.
Tehnicile electronice de monitorizare a ritmului cardiac a fatului pot fi invazive
sau non-invazive, cu evaluare intermitenta sau continua. Aceste tehnici includ:
Fonocardiografia, Doppler ultrasound, cardiotografia, magnetocardiografia si
electrocardiografia.
La 20 de saptamani, batailie inimii pot fi auzite fara a fi nevoie de amplificare si
pot fi monitorizate cu ultrasunete. Dupa 20 de saptamani se poate folosi FECG(Fetal
Electrocardiogram) si FMCG(Fetal Magnetocardiogram). Ultrasunetele se folosesc
pentru monitorizarea in timpul sarcinii si a nasterii, insa nu s-a demonstrat ca iradiatia cu
ultrasunete este complet sigura pentru bebelus. Electrocardiograma fetului poate fi
obtinuta in 2 moduri: fie prin insurubarea unui electrod pe scalpul bebelusului in timpul
nasterii ( metoda invaziva ), fie prin atasarea unor electrozi pe abdomenul mamei
( metoda non-invaziva ).[2]
Electrocardiograma poate oferi si alte rezultate in afara de ritmul cardiac si
variatiile acestuia, dar aceste informatii nu sunt dorite intotdeauna de clinici. Exista insa
dispositive care totusi fac posibila captarea acestor informatii, de exemplu monitorul
STAN, care foloseste un electrod invaziv. Acest electrod poate fi plasat in ultimul stagiu
al sarcinii (antepartum) si prezinta un risc mic.
Metoda ne-invaziva de monitorizare poate fi aplicata inca din primele stagii ale
sarcinii(desi campul electric nu este atat de puternic). Rezultatul acestei metode este o
combinatie intre zgomot (semnificant), activitatea fetului si activitatea mamei (semnal cu
o amplitudine mult mai mare). Aceste semnale se suprapun atat in domeniul timp cat si in
frecventa, lucru care ingreuneaza considerabil analiza si extragerea de informatii din
semnal.

De-a lungul timpului s-au facut progrese considerabile in tehnicile de extragere a


electrocardiogramei la adulti, in tehnicile de procesare a semnalelor si in capacitatea de
calcul a procesoarelor digitale. Cu toate acestea, procesul de extragere non-invaziv a
electrocardiogramei fetale nu a evoluat atat de mult, acest lucru fiind datorat in mare
parte faptului ca amplitudinea semnalului util este foarte apropiata de nivelul zgomotului.

2. Extragerea ECG-ului fetal


Electrocardiograma fetala (FECG) este o unealta pentru monitorizarea fatului,
aducand importante informatii asupra sanatatii fatului si poate fi extrasa intre saptamana
20 si saptamana 40 de sarcina. Se poate dovedi utila daca fatul dezvolta anumite
afectiuni, daca va fi nascut corect daca sufera de stres datorat unei pozitii nenaturale in
uterul mamei sau daca prezinta aritmii ale ritmului cardiac. Aceasta metoda protejeaza
fatul si mama de orice pericol, in cazul in care este folosita corect. Folosirea unui electrod
pe scalpel fatului este o metoda invaziva, ce ce analizeaza ritmul cardiac prin contact fizic
cu fatul, dand rezultate foarte bune, insa este neconvenabila pentru pacient si pentru fat. A
doua metoda este o metoda neinvaziva ce utilizeaza electrozi plasati pe burta mamei
primind semnalul de la inima fatului acoperita de zgomotul generat de ECG-ul mamei.
Aceasta este o metoda pasiva, de preferat celei mentionate anterior si poate fi efectuata in
orice moment al sarcinii, neafectand in niciun fel cresterea fatului si dezvoltarea acestuia,
putand fi efectuata de oricat de multe ori se doreste. [3]
Semnalele ECG de la fat sunt deseori afectate de urmatoarele surse de zgomot:

Reteaua de alimentare;
Contractii musculare;
Respiratia mamei;
Interferenta rezistentei pielii;
Instrumentele de masura;
Zgomot ambiental;
ECG-ul mamei.
Extragerea ECG-ului in aceasta situatie, devine o provocare pentru dezvoltator,
intrucat sursele de zgomot sunt multiple si greu de identificat si separat. Prima procedura
utilizata pentru extragerea FECG este diferentierea acestuia de ECG-ul mamar. Printre

cele mai utilizate metode se numara: Separarea de sursa Oarba, Analiza Componentei
Principale sau Descompunerea Valorilor. Aceste tehnici, insa au dezavantajul de a fi
costisitoare din punct de vedere al timpului de executie, au un cost ridicat, si sunt greu de
implementat in aplicatii in timp real. Comparat cu aceste metode, cea mai buna metoda
existenta la momentul actual este reprezentata de Analiza Independenta a Componentelor
Multidimensionale, denumita in continuare scurt, MICA. Aceste metode sunt mecanisme
de filtrare a zgomotului, fiind prelucrate cu ajutorul filtrelor adaptive prezentate in
capitolul urmator.[4]

3. Filtrarea Adaptiva. Generalitati.


Precum reiese si din denumire, principiul anularii adaptive a zgomotului
presupune obtinerea unei estimari a semnalului zgomotos si eliminarea acestuia din
semnalul perturbat. In general, un sistem de anulare adaptiva a zgomotului reprezinta un
sistem cu doua intrari, precum cel din figura. Dupa cum se poate observa si din figura,
senzorul primar inregistreaza semnalul provenit de la sursa de semnal ( semnalul util ) si
o varianta intarziata si / sau filtrata a semnalului zgomotos, produs de sursa de zgomot.

In cazul de fata, Zgomotul este reprezentat de ECG-ul mamar (N(n)) iar semnalul
afectat de zgomot, ce trebuie curatat (S(n)) este ECG-ul cules de pe abdomenul mamei.
Algoritmul LMS, propus in 1960 de ctre Widrow algoritmul LMS (Least Mean Squares)
sau al gradientului stochastic este unul de referin n teoria filtrrii adaptive, toi ceilali

algoritmi fiind raportai ca i performane la el. Avantajele sale constau n simplitate,


rezultate bune, volum mic de calcule putnd fi implementat n timp real. Considerm
sistemul adaptiv din figura de mai jos.

Filtrul adaptiv va prelucra semnalul de intrare x[n] pentru a aduce semnalul de


ieire y[n] la o form ct mai apropiat de semnalul de referin d[n]. Vom aprecia
deosebirea dintre semnalele d[n] i y[n] pe baza erorii medii ptratice E{ 2 [n]}, unde E
este operatorul de mediere statistic. n scopul minimizrii acestei erori vom modifica
valorile coeficienilor filtrului. Algoritmul LMS este un algoritm adaptiv liniar de filtrare
n cadrul cruia gradientul stochastic este folosit pentru modificarea adaptiv a
coeficienilor unui filtru de tip FIR, cu scopul scderii erorii de estimare.
Algoritmii utilizai n momentul de fa pentru filtrarea adaptiv pot fi grupai n
dou mari categorii [1]: 1) algoritmi bazai pe minimizarea erorii medii ptratice,
cunoscui sub denumirea de algoritmi de tip LMS (least-mean-square) i 2) algoritmi
bazai pe optimizarea n sensul celor mai mici ptrate, cunoscui drept algoritmi de tip
RLS (recursive leastsquares). Algoritmii de tip LMS au o complexitate aritmetic redus
i o bun robustee numeric, dar viteza lor de convergen este inferioar algoritmilor de
tip RLS. Pe de alt parte, algoritmii de tip RLS au o complexitate aritmetic ridicat i
unele probleme de instabilitate numerice. Algoritmii de tip LMS sunt de obicei utilizai n
majoritatea aplicaiilor de filtrare adaptiv, n special datorit simplitii lor i a
complexitii artimetice reduse. Performanele acestor algoritmi depind de valoarea
pasului de adaptare (step-size), notat de obicei n literatur prin , n termenii
compromisului vitez de convergen/capacitate de urmrire versus dezadaptare.[5]

4. Analiza Independenta a Componentelor Multidimensionale


MICA, este utilizata in conditiile in care cu ajutorul unei filtrari adaptive zgomotul
generat de inima mamei a fost eliminat. Detectia FECG este o sarcina dificila si este
nevoie de o tehnica pentru a imbunatati raportul semnal-zgomot (RSZ). ECG-ul mamar
este cules din zona toracica a mamei in care FECG, in general, nu are efecte
semnificative. Urmatorul pas este identificarea surselor de zgomot provenite de la mama,
pe langa cea mentionata anterior. Urmatoarea problema intalnita este faptul ca in cazul
pozitionarii electrozilor pe abdomenul si toracele mamei, semnalul se propaga cu o
oarecare intarziere, deci este nevoie de o corectie a acestui fenomen sau de folosirea
semnalului ECG mamar dintr-o zona mai apropiata de uter.[6]
Metoda MICA este cea mai simpla metoda, ce foloseste aproximarea prin
diagonalizare a matricelor Eeigen pentru a separa semnalul mamar de cel fetal si de
celelalte componente de interferenta, cum ar fi zgomotul de retea. Comparativ cu alte
metode, aceasta produce un raport semnal-zgomot mai mare si este simplu de implenetat
si de utilizat in aplicatii in timp real. Schemaa bloc de utilizare a algoritmului este
prezentata in figura urmatoare:

Blocuri componente:
1. Inregistrari abdominale in care semnalul este preluat cu ajutorul electrozilor de pe
abdomenul mamei.
2. Preprocesare: In acest caz se foloseste un filtru FIR cu ajutorul caruia se scot
zgomotul EMG si zgomotul muschilor uterini, avand frecvente de taiere de 1 Hz si

90 Hz. Un filtru IIR scoate interferenta liniilor de putere de la 50 de Hz, filtru


liniar, ce nu defazeaza semnalul util.
3. Separarea MICA. Aceasta metoda este utilizata pentru separarea propriu-zisa a
semnalelor de zgomot si a semnalelor utile. Metoda folosita este algoritmul JADE,
descries anterior unde se utilizeaza seturi de date culese la o frecventa de
esantionare de 500 de Hz cu 8 electrozi localizati pe abdomen.
4. Post-procesare. In aceasta parte, semnalul FECG este filtrat cu ajutorul unui filtru
median de netezire, fiind utilizat pentru a reduce zgomotul si a pastra pantele.

5. Simularea MICA
S-a pornit de la un semnal provenit din abdomenul mamei, de forma celui din
figura de mai jos. [7]

Aceasta forma de unda reprezinta combinarea diferitor factori biologici si factori


de zgomot ce se pot observa in figura: ECG-ul fetal, EMG. Dupa aplicarea pre-procesarii,

semnalul va avea forma din figura urmatoare.

Dupa aplicarea algoritmului MICA, si a post procesarii, se pot observa pe forma


de unda, ce poate fi imbunatatita ulterior cu filtre de netezire, o forma de unda pe care se
pot vedea unda P, Q, R, respectiv S a semnalului ECG a fatului. Evident, acest algoritm
poate fi imbunatati prin marirea raportului semnal-zgomot si netezirea acestuia pe zonele
liniare.[8]

6. Concluzie
Extragerea ECG-ului fetal folosind tehnica MICA este o metoda simpla rapida si
implementata folosind date reale. Rezultatul simularii poate fi observat in capitolul
anterior. Aplicarea acestui algoritm poate fi utilizata cu success pentru obtinerea
informatiilor despre fat, fara a-l afecta pe acesta, folosind metode simple si usor de
implementat pentru curatarea zgomotului, fiind mai simpla decat metode ce folosesc
retele neuronale, mai rapida si oferind o incarcare mica a unitatii de procesare, deci,
implicit, un cost redus.

7. Lista Figurilor

Figura 1. Filtrarea Adaptiva.5


Figura 2. Schema Bloc a unui Filtru adaptiv...6
Figura 3. Schema Bloc a filtrarii utilizand MICA...7
Figura 4. Simularea MICA..8
Figura 5. Rezultatul pre-procesarii..9
Figura 6. Rezultatul post-procesarii....9

8. Bibliografie

[1] Daniel Graupe, Ph.D., and Menachem H. Extraction of Fetal ECG from Maternal
ECG Early in Pregnancy, Department of Electrical & Computer Engineering,
University of Illinois, Chicago, Vol. 7, No. 1, pp. 231-233, 2005.
[2] Evaggelos C. Markos G. and Dimitrios I. Fotiadis, Senior Member, IEEE, Detection
of Fetal Heart Rate Through 3-D Phase Space Analysis from Multivariate Abdominal
Recordings, IEEE Transactions on Biomedical Engg, Vol. 56, No. 5, pp. 1394-1406,
May 2009.
[3] Fabian J. Theis, Multidimensional Independent Component Analysis using
Characteristic Functions, Institute of Biophysics, University of Regensburg,
Regensburg, Germany, Vol. 84, No. 5, pp. 951-954, 2008.
[4] Hasan M.A. and Uddin J. Detection and Processing Techniques of FECG Signal for
Fetal Monitoring, Shulin Li (ed.), Biological Procedures Online, Vol. 11, No. 1, pp. 263295, 2009.
[5] http://scs.etc.tuiasi.ro/iciocoiu/courses/PAS/course/course3/1.pdf
[6] Jean-Francois Cardoso, Multidimensional Independent Component Analysis,
Proceedings of ICASSP98, CNRS/ENST, 46 rue Barrault, Paris Cedex 13, Seattle, pp.
345-348, 1998.
[7] Kotas M. and Kupkab T. Towards Noise Immune Detection of Fetal QRS
Complexes, Institute of Medical Technology and Equipment ITAM, Roosevelt Street
118, 41-800 Zabrze, Poland, pp. 241-246, 2010.
[8] Marian Kotas, Combined Application of Independent Component Analysis and
Projective Filtering to Fetal ECG Extraction, Institute of Electronics, Division of
Biomedical Electronics, Silesian University of Technology, Gliwice, Poland, Vol. 28, No.
1. pp. 75-93, 2008.