Sunteți pe pagina 1din 44
‘Titlul original : Annick de Souzenelle, L’Egypte intérieure ou les dix ies de I'ame © -2001. Toate drepturile asupra acest AMARCORD, str. Dropi e-mail : amarcord@mail.dnttm.ro ANNICK DE SOUZENELLE EGIPTUL INTERIOR sau cele zece pligi ale sufletului jn romaneste de : Prof. VIORICA AZZOUZ, Pr. Prof, GHEORGHE POPA EDITURA AMARCORD Timisoara, 2001 SIDA EYNo 15. CuprIns INTRODUCERE .. CELE DOUA PASTE Coporikea iN EGIPT InTOARCEREA ... PRIMA PLAGA : APELE PRESCHIMBATE IN SINGI A DOUA PLAGA : BROASTELE A TREIA PLAGA : TINTARI ... A PATRA PLAGA : TAUNIT ‘A CINCEA PLAGA : CIUMA ws... ‘A SASEA PLAGA : LEPRA . 109 A SAPTEA PLAGA : GRINDINA ~ 19 A OPTA PLAGA : LACUSTELE..-.000000 sees 133 A NOUA PLAGA : INTUNERICUL ....0 145 . A ZECEA PLAGA : MOARTEA PRIMILOR NASCUTI DINTRE OAMENI $1 ANIMALE .. . 159 ‘TRECEREA MARI ROSIL 177 Risut .. soe . 193 INTRODUCERE. Tema acestei lucrari isi are originea intr-o povestire biblica din cartea Exodul. Am avut deja ocazia, de mai multe ori, sa abordez pe scurt aceasta temé la prelegeri si mai ales la seminarii, in urma carora un numdr mare de auditori mi-au cerut sé astern pe hirtie ideile la care meditasem impreund. Cred cdi gindirea mea se comunica mai usor prin viu grai decit in scris, vorba lasé viata sé tisneasca, in timp ce scrisul pare s-o incremeneascé fara echivoc. Felul meu dea scrie uneori prea eliptic comportd un asemenea risc. MG hotarasc totusi sa scriu, straduindu-ma sé fiu cit mai explicité Aceasté observatie impune, de la inceput, unele preci- zari pe care le voi considera cunoscute de cititorii cartii, pentru a nu incdrca textul repetindu-le. Jaté una dintre ele : Ne vom raporta la o perioada istoricd din viata popo- rului ebraic care, intre secolele al XIX-lea si al XIV-lea inainte de Hristos, a trait in Egipt, s-a inmuljit si a deve- nit o forfa pe care Faraon, regele Egiptului, a osindit-o 7 la 0 aspra sclavie. Din rindurile acestui popor, un om, Moise, a injeles dintr-o data ca aceasté situatie din afaré era semnul sclaviei launtrice. El a hotérit ,, sé scape", adicéi, in esentdi, sd se elibereze de poverile launtrice, de ura, revolta, teaméd etc., poveri in a cdror captivitate ca- zuse. Foarte concret, aceasté hotdrire |-a faicut sa paré- seascd Egiptul, in prima etapa, apoi, la porunca dumne- zeiascél, sii se intoarcd in Egipt pentru a elibera poporul ebraic ; Faraonul se impotrivi aprig, deoarece poporul ebraic reprezenta o mind de lucru foarte ieftind, Cuajutorul dumnezeiese, iesirea acestui popor din Egipt s-a realizat totusi. Ea este sairbatorité solemn gi astdzi de Sratii nostri evrei sub denumirea de ,, Paste“ ; aceasta sdrba- toare poate fi inteleasd in cel putin dowd moduri : Primul este de ordin istoric, dar nu imi propun un asifel de studiu. Al doilea tine de puterea noastra de a ne deslusi in- straindrile lduntrice si de a alege calea ce ni se propune pentru a .,ne izhavi". E interpretarea asupra céreia ma voi opri. Din aceasta perspectivé, ,, Evreul va simboliza in noi pe acela in care se deschide un spatiu de constiinfa din ce in ce mai mare prin avataruri succesive, in timp ce ,, Egip- feanul" rémine blocat de constringerile sclaviei launtrice si Se impotriveste oricarei ridicari a constiintei. »Evreul'" si, Egipteanul sint denumiri simbolice, spe~ cifice istorisirii de fafa ; nu este nicidecum vorba de evreul sau egipteanul din zilele noastre, din istoria contempora- nd, ci de ceea ce reprezinta aceste denumiri in fiecare dintre noi, in mine $i in toaté umanitatea pornind de la referinfa biblicd si in scopul de a deslusi o situatie de extrema actualitate. 8 As mai vrea sé precizez cé traducerea din ebraica in Sranceza, din cartea Exodului si din alte scrieri biblice citate, in special din Genezéi, nu este mereu conformé cu traducerile obignuite, uzuale. Am explicat acest aspect si in cele patru volume ale Legimintului de Foe, si in cele- lalte opere. Nu fac decit sci amintesc aici ceea ce mi se pare esenfial pentru lectura prezentei céirfi, si anume - — Numele Adam apartine, probabil, primului barbat. dar aici el apartine umanitéii tuturor timpurilor, fiecd- ruia dintre noi, barbati si femei. Numele acesta reprezinta Omul. — » Creat" ina gasea zi a Genezei, ,,dupa chipul lui Dumnezeu", Omul urmeaza sii fie , féicut dupa asema- narea sa“ ; acest ,,a face", foarte diferit de .,a crea“, este lucrarea divino-umané a oricérei viefi, dinamica isto- riei noastre, personalé sau colectiva. .—Acest Adam este creat ,, barbat si femeie", cea ce inseamné cd la nivelul zilei a sasea~ noi sintem, din punct de vedere biologic, barbati si femei capabili de procreare. Dar la nivelul Omului, aflat in devenire catre dimensiunea sa real de Om, mai presus decit animalul, capabil de ‘mutafii pentru a se apropia de .,aseménare ~ adic de Omul zilei a saptea— semnificatia este alta : orice flint umand este ,, barbateasca" atunci cind ,,igi aminteste“ (in sensul ebraic al cuvintului) de imensul potential din care e alcdtuit in adincwte sale; acest potential este numit Adamah ; este mama adincurilor, polul ,,feminin“, in centrul cétruia este intins in mod tainic chipul dumnezeiesc, sdminja oricérei finfe umane, care face din fiecare din noi o persoand aparte, unicd (desi, paradoxal, fiind chipul lui Dumnezeu, orice fina umand cuprinde umanitatea intreaga, asa cum fiecare parte a unui intreg reconstituie 9 intregul. Aceasta lege holisticé este cunoscuta in zilele noastre). A creste de la chip catre asemanare inseamna potenfialul de care am vorbit mai sus, prin legdmintul masculin-feminin. Un astfel de legamint, care nueste incét explicat de cdtre exegefi, reprezinta obiectul studiului pe care il intreprindem impreund. — Jn perspectiva studiului nostru, Pomul cunoasterii, sadit in mijlocul gradinii Edenului, nu se identifica cu cel al cunoasterii,, binelui si a réului", intrucit aceste ultime doud cuvinte semnificé lumina si respectiv intunericul, adicé constientul si ceea ce nu este inca constient. Acest pom este, deci, Omul insusi (beirbayi si femei) cu cele dowd parti, constienta $i inconstientd, referitoare la cei doi poli, ‘masculin si feminin, pe care Evreul le numeste : implinit i incé neimplinit. Cind, in capitolul al doilea al Genezei, Dumnezeu ii araté lui Adam partea (nu coasta!) lui neimplinitd, El il ajutd sé-si descopere propria dimensiune ,,feminind“, care fi era pe deplin integrata (este primul ,, proces de diferen- fiere“ scump lui Jung), dimensiune pe care Adam urma sa si-o insugeascd. Aceasté parte a lui Adam confine sdminja divind chemata de Traditie NUME. Fiecare dintre noi poartdé sdminta in NUMELE sau tainic. Este saminja ce reprezinté rodul divin, pe care noi il vom creste de-a iungul acestei uniuni Iduntrice care e aventura unei ger- mindri marefe. Este absurd sd credem ca femeia biologica ar proveni din coasta bdrbatului! Dar este admirabil sa credem cd femininul léuntric al oricéirei fiinte care poarté sciminfa divind reprezinta acea parte a noastré de care sintem, la inceput, total inconstienti, tocmai deoarece din ea sintem pe deplin alcatuiti. Inconstientul ne indruma viata pind ce deodata... 10 apare lumina unei zile noi! $i viata adevarata incepe ; ea este Istoria implinirii noastre. — In sfirsit, sci ne amintim ca se produce 0 dramd pe durata acestui proces de implinire ; e drama ,,Céderii". Ea il face pe Om sé.uite de vocatia sa de ,, nunta launtricé si deci de renasterea sa la alte niveluri de constiinyal ; ea il face sa-si normalizeze starea de inconstienté printr-o identificare cvasi-totalé cu situatia animalicd a celei de-a saseazile a Genezei. O asemenea stare de inconstienta duce Ja sclavia launtricé a Omului. ,, Evreul", prototip al uma- nitapii, va fi chemat sd trdiascé concret aceasta situatie intr-o experienja istoricd de sclavie extrema in Egipt. Orice situatie exterioard scoate la iveald o stare interioard. Mai doresc sé fac o precizare practica pentru lectura : cind citez un cuvint ebraic, nu scriu cu litere ebraice cain celelalte opere, exceptind sfintul NUME YHWH, scris atunci 111, de la dreapta la stinga. Pentru celelalte cuvinte, nu fac decit o transliteratie aproximativa, pentru amu face lectura anevoioasé. Exista totusi litere ebraice care nu au corespondent in francezé. Pentru una dintre ele, numita Heit, voi folosi transliteratia conventionald : un ft" cu punct dedesubt ; se pronunjéi aproape ca un nt graseiat. Unul dintre fii lui Noe se numeste Ham (a se pronunta Ram). Chiar Noe trebuia sé se numeascd Noah, dar péastrez numele din franceza al acestor eroi ilustri ai miturilor noastre. O alta litera, Beit, necesité explicagii (corespunde literei .,b si se pronunja la fel) ; ea se inmoaie uneori si se pronunta ca litera ,v“; in acest caz, se pune o liniufa dedesubt : ,b. Asifel vom reflecta la cuvintul Dabar care semnificd ,, Cuvintul “, ., Logosul ; se pronunfé Davar. Amintesc, in sfirsit, corespondenta traditionald dintre fiecare literé a alfabetului ebraic si numere. Limbile occi- dentale au pierdut legdtura cu aceasta matematicé a Cu- vintului, cu armonia divind a numerelor si au devenit con- venjionale printr-un proces ucigdtor pe care il voi numi ,,obiectivare“. fi vom injelege sensul in plaga a cinceaa Egiptului, caci orice limbd se supune ritmului si armoniei Cuvintului creator ; ea este facuta din numere care gu- verneazéi legile universale, de la legile astrofizicii si pind laiegile microbiologiei, si dia muzica acestora care-I mo- deleazé pe vorbitor. Alfabetul ebraic este alcdituit numai din consoane, ceea ce conferé limbii o admirabild mobilitate muzicala $i o rar capacitate de a semnifica prin jocuri de cuvinte, in al caror tile se manifesta Cuvintul divin!... Jaté in sfirsit prescurtarile care vor desemna operele mele, caci ma refer deseori la ele : —- Simbolismul corpului uman (Editura Albin Michel) SC. ~~ La Lettre Chemin de Vie (Litera Drum de Viata) (Editura Dervy Livres): L. D. de V. — Alliance de Feu (Legimintul de Foc) (Editura Dervy Livres) : L. de inainte de a incepe aceasté carte, imi mai ramine sd familiarizez cititorul cu situatia pe care 0 vom gasi in Egipt, unde legea junglei face ravagii, cain lumea actuala. Tirani si oprimaji isi inclesteazé fortele in cadrul uneia dintre cele mai remarcabile culturi ale acestei perioade. Orice culturd este ca humusul ce s-a constituit pe baza unor date misterioase si universale in jurul unei limbi ca- re ii construieste bogatia si specificitatea. In miezul ei se 12 naste Omul, care va fi modelat de sunetele cuvintului sau side valorile sale ; el este ca un copac cu radécini infipte in pdmintul care-i asigura seva necesard cresterii. Dar Omul nu este numai fiul pamintului neinsufletit. Saminja sa germineaza in cea mai mare parte in ceea ce mitul numeste Adamah, pdmintul sau lduntric, polul fe- ‘minin de care tocmai am vorbit mai inainte, constituit din tot ceea ce povestirea biblicd descrie in primele sase zile ale Genezei —lectura acestor prime sase zile fiind valabild $i pentru partea interioaré a Omului, asa cum am ardtat in Legamintul de Foc. » Chipul [ui Dumnezeu este sdiminga lui Adam; ea este un, micro-cuvint “, imagine a Cuvintului divin, care face din Om o fiinga inzestraté cu darul vorbirii—singura fiinjat logoford dintre animalele create. Pentru a putea vorbi, el va trebui sd se ridice in picioare in mediul sciu exterior. Ansa, pentru a putea deveni pe deplin Cuvint, nu numai sdminja, ci fruct al acestui pom, intr-o dimensiune de »,asemanare, Omul va trebui sé se inalte in fiinta sa launtricd. Dar am vorbit de ,,cddere“. 5i totul se intimpla ca si cum séminta de pom din pamintul Adamah si-ar infige radacinile si si-ar impinge seva fara ca aceasta sa aiba puterea de a iegi la lumind si de a-si urma cresterea ca sd devind rod. Totul se intimpla ca i cum o eroare de programare ar face ca energia sa sit ia drept lumind tenebrele pamintului si ar face-o sé devieze orizontal pentru a da acolo, jos, roade ingelétoare, acestea find, de fapt, roade ale in- constienfei Omului! O asemenea inconstien{a proiectata in afard creeazd lumea junglei, de care am vorbit si tragedia acesteia ; ea 13 provoaca proliferarea culturii in categorii determinate de valoarea acestor roade : admirabile, seducitoare, dar, in raport cu adevarata vocatie a Omului, ele sint aproape sterpe. Acelasi mit biblic ne spune totusi cé aceasta falsa pro- gramare nu este decit 0 parazitare si cai, ontologie, infor- ‘mafia ramine intacté in séminta umand— ingeleg prin ,,on- tologic™ atributul real, fundamental al Omului. Dar cel care paraziteazd este diabolic! Pentru cel ce se las sedus de cétre iluzionist, impasul se dovedeste total, verticalizarea imposibild. Impasul con- ditioneazé astézi toate culturile, iar conditionarea e para- digma stabilita printr-un acord universal si incontestabil. Prin cuvintul ,, paradigma infeleg ,, modelul “ care aduce la un numitor comun toate valorile si legile ce le gu- verneazé ; de exemplu, verbul ,,a iubi" este paradigma verbelor franceze din grupa intii de conjugare ; dar extra- polez sensul cuvintului acesta la valorile unui nivel de constiinta (aici, de inconstienta!). Pentru cel care simte gustul seminjei si nevoia ei de a creste, 0 asemenea condifionare este insuportabild ; desi deviaté orizontal faféi de legile sfinte sau de pioasele moralisme, aceasti nevoie izbucneste la un moment dat, dar, deseori, in forme anarhice devastatoare, ce provoa- cd suferinfe enorme. Sintem indreptdatiti sa ne intrebam dacé existé undeva o usa care ar da spre programul origi- nar; inainte de ,,Céidere" si care ar permite pomului sci-si gdseascd drumul drept spre verticalizare. Miturile vorbese despre acest impas ca despre un la- birint ; cea ce inseamnd céi nu este vorba despre un im- pas : un labirint ave usi false, cai ingeléloare, fundéturi, dar $i o iesire reala, desi e secretd. Miturile, acesti mari povestitori ai programului 14 ontologic, cunosc iesirea, insd o ascund celui ce nu do- reste s-0 gaseascd. Miturile vorbese despre iesirea din labirint intr-un limbaj profeti Cei care se cred injelepti, cei care au o structuré men- tald faurité de normele labirintului, resping acest limbaj enigmatic, chiar copiléros. Insd cel ce simte limbajul seminjei respinge valorile care genereazé norme asupritoare ; este receptiv la vocea inimii, care il face sé auda altceva. Cintul mitului intra in rezonanjé, ca un ecou indepdrtat ce se apropie tot mai mult, cu cel al unei memorii tainice, care figneste pe neasteptate si aduce amintirea... Aceasté rezonanfa pune stdpinire pe fiinta cuprinsd de un suflu nou, 0 face sd danseze, sd pluteascé, sd se inalte, sé stré- pungé cerul. Nu mai stie nimic, in afard de faptul cé totul a céipatat sens si viata. Nu mai este in inchisoarea labirintului. Trupul, da, mai este acolo, $i sufletul ii mai este legat de trup, dar ceva din el s-a desprins. Mai trebuie sé tru- deasca. Dar la ce? Cum? incepe o incercare, incd enig- matica probabil, dar despre care Omul stie ca ti dei un rost, 0 iesire céitre lumina! Acest joc de comunicare dragdstoasa dintre mit $i sdminfa Omului este o cale de eliberare de o amploare firé margini ; el ne poate caléuzi pe fiecare dintre noi cdtre suflul nou pe care il céutdm in adincul nostru, dar de care ne temem atit de mult astézi. Intrucit limbajul mitului este dumnezeiesc, nu-i putem cunoaste originea ; insd tocmai pentru ca simin{a noastré este dumnezeiascd, ea are acelasi izvor ca $i mitul si vorbesc acelasi grai! Paldvrdgeala noastra le acopera amindorura glasul si, oricit de savanta ar fi, vine din la~ birint i ne tine prizonieri in el. Dar ea ne apare astézi 15 total nepotrivita cu acest fel de trebuinjd care isi croieste drum din strafundurile Omului. Sa apartind aceasta tre- buinja seminjei a cdrei energie, sdtuld de atit absurd, igi cauta alt spatiu? Concomitent cu emergenta unei astfel de trebuinte, dementa ajunsd la paroxism stapineste lumea si oamenii se omoard unii pe alfii ca nite sobolani prinsi in capcand. Domneste frica. Cele doud forte care se in- volbureazd in mod sinergic, desi aparent contradictorii, nu sint strdine una alteia : pe de o parte, ele sint dovada secdtuirii valorilor acestui prim spafiu labirintic, nu mai ‘fac fafa situatiilor generate de acest spatiu si, pe de alta parte, ele indicd o posibild deschidere céitre un alt orizont al realitatii legat de valorile ontologice. La grecii antici, mitul lui Tezeu spune clar cd la aceasta deschidere nu se ajunge cu aripile artificiale construite de tehnologiile actuale, precum un Icar modern, nici cu cele ale lui Dedal, aripi minate de filosofii depasite sau de spiritualitati naive. Dedal si Icar, eroii mitului, prizo- nieri in labirintul construit de Dedal, reprezintd intelep- ciunea gi infelegerea specifice acestui spafiu. Pentru a iesi din inchisoarea lor, igi pun aripi artificiale. Insa in timpul zborului, soarele topeste ceara cu care aripile sint lipite de spatele celor doi eroi $i incercarea lor nebuneascaé are un final tragic. Aripile ce ii vor permite Omului sa se ridice deasupra labirintului, sé se distanjeze pentru a putea vedea zbatindu-se in adincul acestuia, fara iesire orizontald, omenirea destinatd sé ia drumul vertical, aceste aripi, simbolic, ii vor creste omului care-si des- chide inima sd cuprinda infinitul.. Un alt suflu este necesar. El se iveste, aga cum am vézut, din alianta Omului cu miturile fondatoare al céror limbaj + veritabila obiectivare 16 a propriului sctu limbaj care-i este ined stréin— ii dezvaluie taina cea mai scumpa a fiintei sale. 1 CELE DOUA PASTE Miturile biblice au fost tovarasii nedespartiti ai copi- lariei mele. Spun ,mituri*, chiar daca este vorba de po- vestiri istorice despre viata poporului ebraic. Aceste doua dimensiuni coexista ; ele exprim4 dowd realitati diferite dintre care una, cea istoric, o semnifica pe cealalta, cea mitica, realitate ce atribuie sens celei dintii. .Cunoastem ce se vede pornind de ia ce nu se vede gi ce nu se vede pornind de la simbolurile reprezentate de Iucrurile care nu se vad"', spunea episcopul Ioan. Vreau s& vorbese despre parintele Eugraph Kovalevsky, devenit episcop in 1964, cu numele de Ioan de Saint-Denis. Rus de origine, el a restabilit cregtinismul ortodox in Occident, adic& Traditia noastra, mai ales pe teritoriul galilor, cum fusese ea pind la schisma Orient-Occident din 1054. EJ avea duhul viu care vedea pe Dumnezeu in orice lucru si transmitea acest fapt studenfilor de la Teologie, din care faceam parte si eu, atit prin fiinta cit si prin vorbele 19 tu, Lun 1 aatorez experienta divina traita cindva, tulbura- toare pentru un copil cdruia gindirea rational nu i-a in- tunecat inca injelegerea. F1 mi-a insuflat o noua intelegere gi o intelepeiune care se afla la baza tuturor intelepeiunilor lumii, in fata creia si-au plecat capul cu smerenie, c&ci venea de departe, cei trei magi din Evanghelie, cdrorao stea le-a indrumat pagii spre ieslea din Betleem. Ce aventura temerara si fii calauzit de aceasta stea! Ce aventura temerara sa mergi de la ce se vede spre ce nu se vede si si te intorci la ce se vede pentru a te inalta mai departe catre alte orizor Aceasta este viata! Fiecare igi urmeaza steaua si intra in respirajia la care ea ne imbie, si a cdrei amploare devine intr-o zi experienta inefabila. Aceste povestiri biblice, incluse in programa scolara, nu se indepartau de o realitate primara. Hogismul lor tre- buia acceptat cu o seninatate neghioaba : trebuia s& vene- ram aceste povestiri biblice ca si cum ar fi fost Istoria po- porului lui Dumnezeu din care noi ne simfeam complet exclugi, ca si cum intruparea Cuvintului in lume nu ar avea nici o legatura cu vreunul dintre momentele viefii noastre. Aceasta istorie se numea .,Istoria sfinta* si, oricit de sfinta ar fi fost, nu era decit o disciplina printre multe altele, pentru ane injgheba o cultura. Continutul sau trezea totusi in noi si o alta dimensiune ; sint si mai sigurai de acest Incru astazi, cind predau unei generatii lipsite de aceasta bogatie culturala, Daca Adam este totusi un nume cunoscut de tofi, Noe, Avraam si ceilalfi patriarhi, Moise sau Tobit, Iona care evoca unul din cele mai mari arhetipuri ale sufletului nostru, femeile din Biblie... toti sint complet necunoscuti! 20 Cind vorbese despre ei acestor fiinte flaminde, dar cu inima gi urechile larg deschise, sufletele lor vibreaza, ins& nu au ragazul necesar s4-si insuseascd aceasta istorie pe indelete. Dorinta lor de a se apropia de personajele aduse in discutie scurteaza acest ragaz si dobindesc repede o viziune potrivita asupra respectivelor fapte ; intilnirea lor este fantastica, cdci in aceste personaje se regiisesc pe ei insisi! As fi putut oare s4-i indrum catre un asemenea miracol, daca nu as fi tit eu insimi o perioada lunga de asimilare ce mi-a ingaduit sa descopar intr-o buna zi adevaratul chip al acestor eroi atit de apropiati sufletului meu odinioara? Nu m-au familiarizat ei pe indelete cu lumea lor de Jumina, aga cum facem noi in lumea noastra cu animalele din jurul nostru? Trecerea de la starea de animal la cea de om este 0 etapa comparabilé cu cea ce ni se intimpla noua astazi, etapa in care protagonistii sintem noi si miturile in toata forta lor. Miturile indruma si revigoreazA energia ,,semintei* noastre ; ele reprezinté Cuvintul dumnezeiesc care nimi- ceste parazitarea diabolica de care am vorbit mai inainte si red puterii de germinare programarea sa initial ; ele ne arata directia iesirii spre inalt* din labirintul lumii animale, pentru a intra intr-un spatiu uman. Biblia ne arati cit de anevoios este drumul, cit de strim- ti este trecerea, dar gi cit de vast e spatiul care ni se des- chide! Schema de principiu ni se arata in primele unspre- zece capitole ale Genezei. in acest context, absolut mitic, fara indoiala, un om, Noe, infiptuieste trecerea. Tradifia crestina il consider’ precursor al lui Mesia. Mesia, Unsul* lui Dumnezeu, se 21 va naste din rindurtie poporului hui Israel ; el va elibera sdminfa Omului si va deveni rodul acesteia, Incepind cual doisprezecelea capitol al Genezei, aceas- tA schema intra in Istorie cu raportari la viafa poporului lui Israel, popor ales ca un centru a umanitafii, pentru inalfarea mesianic& gi cresterea sevei Pomului ce va rodi in mod desavirsit. Poporul ebraic, cu Moise in frunte, realizeazd trecerea. EJ il aduce pe lume pe Mesia. Mesia este Hristos, Fiu al lui Dumnezeu si fiu al Omului, rodul Rigaduit de sminta Pomului. Dela Hristos, aceasta trecere priveste toate popoarele $i pe fiecare dintre noi, constringi de a alege intre a infiptui trecerea sau a muri. Aceasta iesire din labirint ne deschide drumul spre desdvirsirea rioastra, spre dimensiunea pro- mis& de samina noastra, cea a lui Hristos. Se numeste Paste“, cuvint ce provine din ebraica : Pesah (a se pro- nunfa Pesar), care evocd intr-adevar trecerea, desi, cum vom vedea mai departe, nu este vorba intocmai de trecerea nfAptuita de om, ci de cea infiptuiti de Dumnezeu care vine s8-I viziteze pe Om. © astfel de perspectiva ne permite 8 comparim inal- tarea Omului cu cresterea lui de la nastere pind la destvir- sirea sa totala, din momentul cind va parasi acest pamint. Ar fi ins& si mai simplu sa scurtim acest timp si s8-1 considerdm a fi cele noua luni de gestatie din pintecul matern, fatul fiind purtatorul inscriptiei ontologice. i- carea sevei provenind din siminta catre sin, ajutata si de copil, asemanatoare ridicarii poporului lui Israel in numele intregii umaniti{i, se produce in cursul celor gase luni de sarcina. In aceasta perioada se petrece formarea anatomo~ fiziologica a fetusului. in luna a sasea, se declangeazi 0 2 dimensiune noua a informatiei originare care cuprinde in- treaga fiin{a a copilului, asigurindu-i constituirea propriei personalitati, identitatea sa spirituala, astfel ca in luna a noua copilul este pregatit la nastere sa indeplineasca rostul pentru care a fost creat. Trecerea din luna a gasea in luna a saptea a vietii intra- uterine este analoga trecerii din ziua a gasea in ziua a saptea a Genezei, cind Omul paraseste registrul animal gi devine, prin suflul Duhului lui Dumnezeu, ,,suflet viu, adevaratul registru al Omului?, in lumina aceluiasi simbol — trecerea de la numrul sase la numarul sapte — se poate intelege de ce Noe are sase sute de ani cind intra in arc, adica atunci cind paraseste lumea potopului, cea care corespunde unei situafii labirintice de ,,sase“ i rece intr-o stare de ,,gapte“, cind el se desavirseste in arc. $i poporul ebraic exista de vreo gase sute de ani, de cind s-a nascut Avraam, in mo- mentul in care isi aduna puterile pentru a infaptui ,,Pastele* su, iegirea din Egipt, {ara in care traieste in robie, intr-o stare de ,.sase“, Tot in lumina acestui simbol, nasterea isto- a lui Hristos se intimpla, cu sigurant, in plind luna a sasea de gestajie cosmica a umanitatii — caci ne este in- gaduit sa interpretim Istoria Omului ca fiind istoria for- marii indelungate a lui Adam (Omu! total) intr-un pintec cosmic, in care pamintul nostru ar fi un fel de placenta legata de Dumnezeu care da viata. Apostolul Pavel nu ne vorbeste despre .toati Riptura [care] impreund suspina si impreund are dureri pina acum"? in aceasta interpretare, nasterea lui Hristos este semnul lunii a sasea a facerii Omului, etapa in care acesta a ajuns 23 abia la o dimensiune animalica. Asta nu inseamna ca anu- miti oameni nu au fost in gestatie personal pina la sfir- situl lunii a noua, chiar inaintea acestei date decisive pentru. Om. Tisus se naste intr-o iesle, incalzit find de respiratia unui magar si a unui bou ; se naste pentru a duce mai departe gestatia Omului complet si a fiecdrui om in parte, pentru a-I desavirsi in ultimele trei luni ale matricei cos- mice. Dar inainte de toate, El aduce in aceasta lund a gasea, prin insisi FIINTA sa, oinformatie pe care o introduce in luna a saptea ; aceasta informatie este de o natura total diferit8, ea este de ordin spiritual si universal, care carac- terizeaz4 nu numai poporul ebraic, ci toate popoarele : »Drept aceca, mergind, invatati toate neamurile, botezindu-te {in numele Tatilui si al Fiului si al Sfintului Duh“, Aceasta informatie aduce siminta Pomului-Om cu care fiecare dintre noi poate sa intre in rezonanta, asa cum a facut Joan Botezatorul, cind, inc& din pintecul mamei sale, care era insdrcinata in ,,luna a sasea, |-a intilnit pe Tisus, El insugi aflat in pintecul mamei sale, Maria. Pe la aceasta trecuse ingerul Gavriil in luna a ,,sasea“ a anului Totul este semnificativ. Si totul ne spune c& generatia actual incheie luna a gasea de gestatie cosmica a Omului. Simfim o schimbare Ja inceputul acestei treceri in una a saptea. »Pastele* se apropie. Ce si facem? in acest moment imi intore fata catre Moise. Tragedia lumii actuale a dus la o alternativa urgenta : fie ne lepadzm de suflul divin si admitem ca singuri rea- 24 va inchide in ea si cé vom muri, situajie comparabila cu apele potopului din mitul lui Noe, cu Egiptul care-i tine pe evrei sclavi in istoria lui ; fie primim Cuvintul divin, sdminfa noastra, intram in suflul Acestuia si sarbatorim Pastele ~ Trecerea care va aduce in lumea din afara noi realitati la care am ajuns in Egiptul nostru launtric. plama- dite din alta lumina, realitati care ne aduc altfel de ecouri, care se infioara la PREZENTA Sa. imi intore fafa cdtre Moise, c&ci nu va exista Paste crestin fara Paste ebraic, nu ar fi existat Paste ebraic fara invierea lui Hristos, actual, prezentd, reala\ in fiecare clip’ alstoriei oamenilor, cici, fficind parte din etemitate, Hris- tos da forma fiecirei clipe din Istorie. Cele doua Paste istorice, cel de-ai doilea transcendind timpurile, vor fi strins legate in meditatiile noastre despre aciuala si necesara ,,iesire din Egipt*. Hristos insusi a in- faptuit-o, de la preschimbarea apei in Singele Sau prima plaga — pind la moartea Fiului - a zecea plaga —- pentru Invierea pe care o numim Pastele crestin. NOTE, uvinte ale episcopului Jean de Saint-Denis, in Le Sens d'un exode, Pditions 1ethanie. p. 73. PCE L. de P, t typ > Romani 8, 22. fin continuare se tate de A. si R. Goettman teaza din Biblia saw Sfinta Scriptura iparita a doua oar sub ingrijirea Preafericitului Justinian, Patriath Bisericii Ortodoxe Romaine, cu aprobarea Sfintului Sinod, Edit. Inst _,Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 1975 ~n. trad] Sfinta Evanghelie dupa Matei 28, 19 2 Cosorirea in EGIPT Saminta Pomului deveniti Om, deci cea a fiecdrei fiinte umane, este YHWH, in ebraica 3177°. in ebraica se citeste de la dreapta la stinga :? este Yodul, Teste He, 1 este Waw si ined o data 77, adic’ He. NUMELE sfint este Yod- He-Waw-He, dupa fiecare dintre cele patru litere ce-! al- cAtuiesc, nume care nu este niciodata pronunfat. Este Te- tragrama divin’. 1177? inseamna ,EU SINT“. Hristos, samin{& a lui Adam desivirsit, sminja a Omului, este YHWH. El insugi spune : »EU SINT mai inainte de a se fi nascut Avraat si: »Caci daca nu veti crede ca EU SINT, veti muri in pacatele voastre"?, adicd in robie. Robia poate fi infeleasa ca incatusarea NUMELUI sfint in Om (prin aceasta ,,parazitare* de care am mai vorbit). 27 lui Dumnezeu este, in miezul siu, NUMELE ; in nucleul sau, ea este BU SINT“. Inversind afirmafia lui Descartes, traditia noastra poate susfine : ,EU SINT, deci eu gindesc“. lubese, infiptuiesc, iau drumul unei deveniri la capatul c&reia ma intilnesc cu acest EU SINT pe care nu-l stiu inca ; cu Hristos din mine, iau parte la inviere deschizind acest miez al NUMELUI meu, deoarece EU SINT. Starea fiecdrui om in clipa nasterii este de o inconstienté totala, fapt ce-| face sa indure toate chinurile si-i inedtuseaza acest EU SINT“ al fiinjei sale, ingiduindu-i numai viata ma- teriala, punindu-I intr-o situatie asemanatoare cu cea a pri- melor gase luni de via{& intrauterina. intrucit Adam cel universal nu a depasit inc’ aceasta etapa gi si-a plinuit viata asteptind o normalizare a acestei stari de robie, fiecare fiin{a umana destinata sa ajunga la ,,cea de-a saptea luna ¢ sfisietor de singura. Dar si mai sfisictor ar fi si nu rispunda chemarii. Lata de ce este esentiala eliberarea lui YHWH, BU SINT, din lanturile inchiderii in noi ingine. YHWH i se arat& lui Moise gi acesta aude chemarea Numele sdu ebraic Mosheh este alcdtuit din inversarea literelor cuvintului Hashem, care inseamna NUMELE. H Sh MSM Sh H Chiar prin numele su, Moise ne arat intoarcerea esenfiala pentru a deveni o dat cu ea ceea ce sintem in adincul fiinfei noastre : EU SINT. Dar nu-! putem cunoaste pe YHWH in pamintul Egiptului. Egiptul, in ebr 28 &, este in esen{& o matrice de apa (Maim —apele) care inchide un fetus in ea gi are sonoritatea »Tsr* (care inseamna ,,strimt*). Constrins si stea acolo, fetusul Israel nu se va naste decit prin suflul voin{ei lui YHWH, a cdrui dorin{a este ca acest popor sa parseasca Egiptul ,pentru a-i oferi un cult* si a-L cunoaste pe El. Acest pamint al Egiptului este unul dintre ilustrele leagtine de cultura ale umanitatii. Geniul sdu igi are originea in Ham, al treilea fiu al lui Noe, care a descoperit tainele privind nerusinat in cortul unde tatal isi sarbatorea Jega- mintul cu Dumnezeu, ,.si, iesind afara, a spus celor doi frati ai si*®. Noe tocmai iegise din arca in care igi traise implinirea total, ametit de rodul Pomului in care tocmai se transformase, ametit de Cunoasterea de care seva sa clocotea si ii plam&dea taina ultimei matrice, Ham a privit. Vraja se inradacineaza in aceasta cunoas- tere i Faraonul va cere ajutorul magicienilor in fata puterii daruite de Dumnezeu lui Moise ; vom vedea acest lucru mai departe. Aceast& cunoastere a tainelor nu este dobindita de Ham printr-o experienfa interioara a lucrurilor divine : ea nu face parte din fiin{a lui si ramine obiect de cultura si repre- zinté humusul din care va porni verticalizarea pomilor umani. P&mintul robiei este o matrice pentru cel care se verti- calizeaz, un mormint pentru cel care ii cade in mreje. Si Egiptul isi va glorifica mormintele! Dar acest pamint va deveni matricea evreilor. intelegem deci cd, in limbajul biblic, Egiptul simboli- zeazai lumea numit& a ,,CAderii* si Israel, lumea impliniri in afara ameningirii cu cdderea, printr-o indltare catre ,pa- mintul fagaduit*, pamint spiritual, lerusalimul fiindu-i perechea din afara in care slasluieste taina NUMELUI, 29 YHWH. Aceasta limurire ne ingaduie si infelegem mai bine cit de mult ne intereseaz& cea ce urmeazai. Fiii lui Israel coboara in Egipt pentru cd sint flaminzi, foametea bintuie gi in finutul lor. Fiul al doisprezecelea, Veniamin, prea tinar, a ramas totusi in casa parinteasca. in ce-I priveste pe cel de-al unsprezecelea, losif, nu se stie ce i s-a intimplat. Invidiosi, cei zece frati mai mari lau vindut negustorilor care se duceau in Egipt in loc sa-l omoare, caci varsarea de singe este interzisa in Israel. Duhul lui Dumnezeu este in singele Omului, se stie, si de aceea este interzis a varsa singele. Din cei doisprezece fii at Iui Israel, numai zece se duc in Egipt, c&ci acolo, li s-a spus, au ce minca. Faraonul isi umpluse hambarele pentru a face fat& vre- murilor grele care vor urma, lucru de care fusese prevenit prin acele dou vise prevestitoare. Doud vise pe care nici unul din magicienii sii nu fusese in stare si le tilméceasca. Atunci igi amintira de un oarecare Iosif tinut in temnitele regelui si care se remarcase prin istetimea cu care talmécea visele tovarasilor sai de suferinta. Doi dintre ei fuseser’ sloboziti si ii vorbiseré regelui despre Iosif, care a fost scos din temnifa cu gindul cd ar putea intelege semnificatia viselor. »Vor urma gapte ani de belgug, urmati de sapte ani de lipsuri*, spuse losif ; si il ruga de indata pe rege s4 dea porunca s& se adune provizii de griu gi de alte cereale folo- sitoare pentru anii cind acestea vor lips incintat de intelepciunea lui losif, Faraonul |-a ridicat la cele mai inalte demnitati de la curte gi i-a incredintat intendenta regatului sau. Cei zece fii ai lui Israel, ajunsi in Egipt, s-au prezentat acum in fafa fratelui lor, dar nu -au recunoscut. Era destul 30 de greu sa-si inchipuie cd fratele lor vindut este omul influ. ent din fata lor. Lui Iosif i s-a cutremurat inima vazindu-i, dar s-a facut cd nu-i cunoaste ; le-a dat hran& din belsug si i-a rugat si-] aduca pe Veniamin, despre care afl de la ei c& mai traieste. Cind a venit cel nascut de aceeasi mama, Rahila, Iosif nu si-a putut refine lacrimile. isi imbratis’ fratii pe care ii iertd de tot ce i-au facut gi ii ruga s& se intoarca sa-1 aduca pe batrinul lor tata, Israel. Protejat deci de Iosif, poporul ebraic pageste pe pimin- tul Egiptului si se inmulteste ; aici va ramine patru sute treizeci de ani. »Patru sute“ este simbolul spafiului matrice sial timpului incercatii ; ,,Treizeci* este cel al cresterii in aceasta matrice. Numele Iosif, de la verbul Yasoph, inseamni ,,a in- multi si se refera la aceast crestere. Deriva de la radacina Soph, ,,limita*. Structurile limbii ebraice, prin care se ex- prima Cuvintul lui Dumnezeu, ne fac s& descoperim legile ontologice ; legea care guverneaza rolul lui Iosif este ca- pital : pentru a inmulti, a creste, trebuie si se accepte incadrarea intr-o limits. Alegerea, legimintul, sint esen- fiale. Aici se contureaza si legea taierii imprejur, dar mai ales cea a legimintului, a hotaririi. La un nivel mai pro- fund, aceasta radacina Yasoph ne duce la una dintre tainel intruparii : chiar $i Dumnezeu se incadreaza intr-o limita, pintecul unei femei, pe care El il face ,,mai intins decit cerurile“ si pe care losif, soful Mariei, il vegheaz3. Mai tirziu, losif din Arimateea va veghea mormintul matrice al mortii si al invierii! Dumnezeu igi traseaza limite — Ke- noza contemplata de sfinti — ,,contractarea* in ,,finit* pen- tru ca Omul sa participe la infinit. intra in aceasta matrice-Egipt cdlauziti de Yasoph-losif, ei vor iegi de acolo in momentul ,.nasterii* 31 YUL care va fi Pastele traversind Yam-soph, ,,marea limitei* numita de traditia oral ,,marea Rosie“ ; fi vom inelege semnificatia mai tirziu. Israel va cregte intre aceste douad. wlimite*, Yasoph si Yam—soph. Cu cit el va creste, cu atit jugul Faraonului devine mai aspru, ci Israel este o fort de temut in mijlocul altui popor. Dar el se va maturiza si spiritual sub influenta asupririi la care il supune Faraonul ; pentru un om din acest popor, asuprirea Faraonului va deveni simbolul care manifesta constringerile launtrice, peste putinfa de indurat! Aga se prezinta situatia si astazi, ca pe vremea lui Noe, cind potopul launtric al oamenilor nu mai poate fi ignorat tocmai pentru ca ei s4-] constientizeze si si inceapa a-si pune alte temelii. YHWH spune atunci : Nu va rimine Duhul Meu pururea in oamenii acest & sint numai trup“, pentru Potenfialul divin care silasluieste in Om isi arata vointa de implinire. Acesta este gi scopul legii ce guverneaza resorturile cele mai intime ale fiinfei noastre : traim asa cum sintem ; nu c& am fi ,,pedepsi{i*, conform unei exegeze care ne reduce la infantilism, ci pentru a numi ce se petrece in inconstientul nostru, despre care nu stim nimic. Cind ne dam seama cd partea din afard si cea din inlaun- trul omului sint doud aspecte ale aceleiasi realitati, avem 0 oarecare sansi s&nne orient cutarea izvorului incercdrilor noastre in interiorul nostru, ceea ce este mai bine decit s& dim vina pe un nenorocit ,tap ispiisitor* din lumea din afar, Dumnezeul lui Israel fi duce pe evrei pe tarimul robiei, pentru ca acestia si-gi vada si sd-si infeleaga poverile. 32 La inceput, numai Moise va intelege acest fapt. in Moise se va cristaliza, prin numele sau rostit de la sfirsit c&tre inceput, YHWH, constiinta pe cale si-si croiasci drum, o lumina in abisurile negre ale inconstienjei lui Is- rael. Inconstienta se razvrateste impotriva tiranilor lumii ; mu-si mai stapineste minia si-si scoate sabia din teaca. Iden- tificindu-se cu inconstienta, Moise pune mina pe sabie : isi vars’ ndduful pe un egiptean care tortura un evreu, se napusteste asupra lui si-l ucide. Moise face varsare de sin- ge, singele scump al lui Elohim—Dumnezeu, intrucit ,Elo- him se afl in singele* fiecdrui om, chiar daca acesta ifi este cel mai aprig dusman! Una dintre semnificafiile numelui Omului, Adam in ebraica, este A~Dam, prin care se poate infelege ,,Elohim in singe’. Dumnezeu este in singe gi el face si bata inima fiecdrei fiinte umane al carei duh vine din suflarea Lui. Moise este st4pinit de minie ; a incalcat porunca cea mai sfinta a lui Israel. ind paraseste Egiptul, deoarece stie c& este cdutat de autoritatile tinutului, trebuie si infelegem ca, dincolo de acest gest formal, se profileazd semnul unei distantari a lui Moise in raport cu abisul profund al inconstientei sale ; isi da seama c& este un ucigas ; se vede intr-o ipostazA de care nu se credea capabil. Moise triieste acum aceeasi intimplare ca Adam, despre care Dumnezeu constatd c& este sterp daca rimine ,,rupt de el insusi**. «Nu este bine sa fie omul singur.“* Dumnezeu ia atunci o alta ,,parte“ din el si i-o araté in desvirgirea ei absolut, pentru ca Adam s& descopere acest aspect ascuns, inconstient, cu care este destinat s& se cu- nune ; aceasta parte este polul feminin launtric al fiecarei fiinte umane, si in nici un caz nu este femeia in raport cu barbatul, asa cum afirma o exegezi de acum depasita! Constientul — partea luminoasa a Pomului Cunoasterii, pe care fiecare trebuie sa si-1 cladeasc& — trebuie si se cunune cu inconstientul — partea intunecati, purtitoare a esenfei Fiinfei, siminta alcatuit& dupa ,,chipul dumneze- iesc*. Aceasta ,,femeie ascunsa* induntrul tuturor va aduce pe lume rodul divin... Menirea noastra primordialé nu este alta decit cea a cununiei si a nasterii, adic aducerea a lumina si asumarea vocatiei care zace in abisul nostru, ivirea rodului divin intr-o cu totul alt dimensiune a noas- tr&. Aceastd menire se poate descifra in numele Adam’, La inceput, insa, omul este ,,rupt de el insusi*, cufundat in intregime in inconstientul siu. UrmeazA un proces de diferentiere, cum ar spune Jung ; Dumnezeu il supune pe Adam acestui proces, cu mult ,inainte“ de Jung, dar noi nuam inteles acest fapt. (Acest .,inainte“ nu exprima corect ceea Ce vreau sa spun, intrucit textul Genezei, de dimen- siuni mitice, se refera la oricare timp istoric.) Tocmai la acest proces de diferentiere ajunge Moise cind paraseste Egiptul si paseste pe un pamint strain, unde igi gAseste sotie. Casatoria lui Moise cu o femeie straind prevesteste nunta launtrica a acestuia cu dimensiunea sa »feminin&*, de care nu era constient. Asistam acum la lucrarea pe care o infiiptuieste omul— Moise cu sine insusi cind isi asuma cealalt , parte“. Trecind prin aceeasi experienté ca si Adam, Moise traieste extazul de a-si descoperi adincul fiintei, esenta acesteia. lat, acesta-i os din oasele mele si carne din carnea m 34 rosteste Adam*; am putea interpreta aceste vorbe : Tat& pe cea care este fiinfafiingei mele, grea cu «fiul» care voi fi. Moise paseste catre un rug ce arde fara sa se mistuie - wpara de foc’ ; vrea si vada aceasta aratare $i cind se apropie de ea, vocea lui YHWH-EU SINT se ridica din rug si ii spune : Eu sint Cel ce sint’®. Aratarea este fulgerditoare. Este cea a sfintului NUME care iese din oprelistile sale intr-o forma inc& nedesavirsits. Tocmai pentru ao desavirsi, Moise primeste de la Dum- nezeu porunca de a se intoarce in Egipt, unde poporul séu stiruie inca in intuneric, in ,.ne-desavirsit® ; Moise trebuie sa se implineasc& nu numai pe sine, ca om, dar si ca reprezentant al fiilor lui Israel. Cele doud aspecte nu pot fi disociate, cdci in fiecare dintre noi co- exist doud dimensiuni : cea a propriei persoane $i cea a i lui grup, chiar a intregii omeniri. Moise eteme ; e cuprins de bilbiiala, mai degraba de ceeace ,,buzele nu au Kisat sa ias’, pentrua nu da ascultare ~ buzele au pentru limba rolul pe care il are prepuful pentru sexul barbitesc : intuneric, ,,imbracdminte de piele“"?in fata luminii. ; / Desi lumina constiinfei incepe s& apara, Moise nu simte c& a devenit Cuvint ; Moshe nu a devenit inc& HaShem ; este inca ,cu voi fi, nu a ajuns la ,,eu sint“, Numai ,EU SINT“ se poate masura cu Faraonul, potrivnicul, jnfruntarea dintre Moshe si Faraon este preludiul in- fruntirii dintre YHWH si Satana din cartea lui Iov. 35 Numai YHWH poate sa-l infrunte pe Satana. __De aceea YHWH il pune pe Aaron, fratele lui Moise, sA vorbeasca in locul acestuia ; el porunceste : »-Va grai el poporului, in locul tau, vorbind pentru tine, iar tu ti vei fi graitor din partea lui Dumnezeu'! si mai incolo : Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tu, if va fi prooroc*"?. Dumnezeu ii da lui Moise Atotputemicia Sa si intru- Peazi Cuvintul Sau in Aaron. Duhul Sfint va purcede la schimbarea inimilor. Se face mai intii schimbarea lui Moise caré, supunin- du-se de aceasta data, se indreapta spre Egipt cu sofia sa Semfora si fiul lor Gheron, martor al primei schimbétri Iauntrice a lui Moise. _ Dar nimeni nu se poate intoarce in intunericul din care aiesit fara sa fi vazut lumina gi PArd sd se fi invesmintat cu €a. Moise a vzut rugul de foc. A auzit vocea divind. Acum se va invesminta cu lumina, si, la un popas de noapte, pe cale, La intimpinat ingerul Domnului si a incercat si-1 omoare,? __Sensul verbului,.a muri este diferit de cel folosit astizi in gindirea occidentala. in ebraica, el semnificd moartea urmati de inviere. Nu este vorba de moartea trupului, ci de ,,taicrea spiritului, asa cum este ea cintataé de David. Moise urmeaza si fie tat. Taierea imprejur a lui Ghergon 36 este ficuta chiar de mama sa, care arunc& preputul copi- lului la picioarele lui Moise, spunindu-i : imi esti un sot de singe »-Legamintul prin taierea imprejur* dintre Dumnezeu si Avraam era semnul a doua legaminte : cel al lui Dum- nezeu care fi daruieste fiu lui Avraam, care fusese sterp ; cel al lui Avraam care se leaga sa taie imprejur pe fiecare descendent de-al sau sau pe oricare baiat din casa sa. Taierea imprejur este legati de fecunditate ; destra- marea intunericului, care va lasa lumina sa {igneasca in- tr-o dimensiune spiritual, corespunde in planul biologic cu taiatul imprejur. Sexul barbattesc este, la nivelul procrearii, comparabil cu ceea ce va fi cuvintul, la nivelul puterii creatoare. Sin- gele care fisneste din aceasta taiere simbolizeaza, la un nivel mai subtil, singele pe care il varsa fiecare fiintA in decursul mortilor gi invierilor prin care trece pind ajunge la implinire ; la pomul cunoasterii se ajunge trecind prin lumina si intuneric, constient si inconstient, parte barba- teasca si parte femeiasca, ,,implinit-neimplinit inca“. De aceca, Semfora, sofia lui Moise, ii spune : imi esti un sot de singe“, araitind astfel despre ce realitate a casatoriei este vorba si ce fel de sofie ii este, la un nivel simboli Intr-un cuvint, circumcizia ,,fiului* este dovada unei noi ipostaze a lui Moise, cdruia Dumnezeu fi porunceste si urmeze calea care il face un ,,fiu implinit asemanator cu YHWH, Cuvintul. in aceasta noua dimensiune, Moise il intiIneste pe fra tele siu Aaron, care se indreaptd catre el si il imbratiseaza ; cei doi, nascuti in tribul sacerdotal al lui Levi, se duc la 37 Faraon, potrivnicul, ca sa-i ceara si lase poporul ebraic si plece pentru a-l sluji pe YHWH. . Degi numarul lor este de temut, evreii Teprezentau 0 mind de lucru exceptional ; Faraonul nu va dori s&-i lase s plece. Acest lucru il va dori insusi YHWH : »Eu ins& voi invirtosa inima lui*!> ca s& nu le dea drumul fiilor lui Israel!..., Logica noastra rapida ne las descumpéiniti in fata acestei contradicfii divine. Pe de o parte, YHWH il ridica pe Moise la rangul de sef spiritual pentru ,,a scoate poporul Sau din Egipt*, pe de alt parte, El ,,va invirtosa inima Faraonului care va fine poporul Sau in sclavie. Ce poate sd insemne aceasta? NOTE ! Sfinta Evanghelie dupa loan 8, 58. 2 Sfinta Evanghelie dupa loan 8, 24 > Facerea 9, 22. Cf. si L. de P ‘ Facerea 6, 3. SCE. L. de F, t 1, p. 363, “ Facerea 2, 18. "CE Lede Rt f, p. 349, * Facerea 2, 23. ? Tesinea 3, 14 " Facerea 3, 2 lesirea 7, legirea 4,24 “CE Lede Ft lesirea 4, 21. 38 3 INTOARCEREA Aga sintem noi : meniti si ne schimbam si in acelasi timp s4 raminem fintuiti in labirinturile noastre ; silifi la o trecere, dar amindm sao facem ; creafi pentru a fi liberi, dar cdzuti in robie! in om se confrunta doua puteri opuse, dar care rezulta din acelasi principiu ; una este un obstacol in calea celeilalte tocmai pentru ca aceasta din urmi si se desfagoare la maxim in spatiul uman ; cind ajunge la paroxism, una dintre puteri pune stpinire pe Om si se identifica cu el. Omul nu-i pune calului obstacole ca sa-1 doboare, ci pen- trua-l face si se dep&iseasc’ atunci cind trece peste obstacole. Dupa principiul artelor martiale orientale, adversarul nu este niciodata dusman ; el sta in fata omului pentru a provoca, prin impotrivirea lui, aparitia unei noi dimensiuni a acestuia. Se poate astfel presupune c& in Om zace un potential imens ; el poarta in sine acest ,,altceva" invizibil, necunoscut, cosmic, despre care am mai vorbit ; si acest altceva" este alcdtuit din forfe contrare ; una porunceste si cealalta se impotriveste, incetineste, amina. Obiectul dorit care se obtine prea devreme nuar putea fi insusit. Aminarea produsa de forta opusi il obliga pe 39 ver care trebule sa 1a hotariri sa-si scruteze cutele cele mai ascunse ale sufletului pentru a-gi clidi acolo structuri po- trivite cu cea mai pura informatie la care a ajuns, Cucit se amin& mai mult, cu atit mai intinse sint spatiile de con- stiinfa pe care Omul le cucereste. "YHWH lasa aceste doua forte contrare si-1 modeleze pe Om. Pentru poporul lui Israel, forta pozitiva— lumina con- stiin{ei—s-a manifestat in Moise si Dumnezeu favorizeaza in Moise puterea constiin{ei totale la care el n-a ajuns incd prin propriile-i forfe, dar la care va ajunge ,EU VOI FI CEL CARE VOI FI“ pentru a infrunta Faraonul. Rolul »adversarului* ji este incredintat Faraonului, tiranului, de aceea »YHWH va invirtosa inima Faraonuh triveste cu indixjire plecarii evreilor. Nu este nevoie de noua luni ca si se nased\ un copil? Coplegit de aceasta rezisten{4, poporul se cufunda in TAdacinile sale precum copacul care, pe timp de iarma, igi trimite seva in cotloanele cele mai intunecate ale pamin- tului. De zece iemi vor avea nevoie evreii pentru a gisi in stréfundurile lor bogatii uimitoare ; ei vor deveni labo- ratorul unei alchimii active care ii transforma pe indelete si fi duce la capatul gestajiei in matricea—Hgipt. Va urma nasterea, trecerea, pligirea pe un nou pamint, cu o noua paradigmé, intrucit va fi locul de desfasurare a unui atribut veritabil al Cuvintului. Poporul lui Israel niscut pe acest nou pimint va fi pri- mul , fiu“ liuntric al omenirii. 40 Numele Israel i-a fost dat lui Iacov in urma biruinfei in ,lupta cu ingerul“, adevarat dans al viefii, avindu-l pe YHWH tovards de lupta ; aceasti upt e comparabil& cu cea pe care urmeaza si o duc& acum poporul siu. Aceastd ,,trecere“ a lui Iacov_prin vadul Iabocului! a fost intrucitva ,,Pastele* lui, ,,iesirea lui din Egipt*, Ur meaza ca tot poporul si devina acum Israel, nume pe care Dumnezeu I-a dat celui de-al treilea patriarh la sfirsitul luptei, deoarece, i se spune tu ai luptat cu Omul si cu Dumneze Verbul saro inseamni ,,a lupta* ; Ish ,Omul* si El, »Dumnezeu‘. Numele Faraon confine radacina Ra, care s-ar traduce tau" in dialectica ,,binelui si a raului* a Pomului Cunoas- terii ; propun so traducem ,,neimplinit® ; astfel ea ne aminteste de acest potential infinit ce se afla in cealalt& »parte“ a fiecirei fiinte, a fiectrui popor gi in intreaga ome- nire. Litera F (care se pronunt& urmata de vocala ,,a") dinaintea radacinii Ra inseamna ,,cuvintul care elibereaza*, Menirea Faraonului este de a elibera poporul evreu de Potenfialul neimplinit, care |-a facut sterp i, in consecini, rob! Totul se intimpla prin puterea Cuvintului divin! Orice fort care ne sta in cale de-a lungul viefii, orice potrivnic, chiar orice necaz indeplineste acest rol. Numele Faraon este compus din aceleagi energii? ca si cuvintul ,,pulbere* -- Afar. Aceasta ,,pulbére“ din care este plamadit Adam reprezinta diversitatea bogatiilor din abisul constiinfei sale ; ajunsa la lumina, aceasta diversitate va fi transformata de om intr-un tot unitar. Rad&cina Far 4l atribuie pulberii, in insusi numele sau, o putere imensa de fecunditate in devenire. Nu-i spune Dumnezeu lui Adam, cind devine robul Diavolului, dupa ce maninca din pomul interzis, in cartea caderii in pacat : dn sudoarea fefei tale iti vei minca piinea ta, pind te vei intoarce {n p&mintul din care esti luat ; c&ci pamint esti si tn paimint te vei intoarce'? C&tre aceastA putere creatoare in devenire, care zace in tine, intoarce-te ; cétre mormintul—mami din care esti facut in adincul tu, cAtre aceasta ,,parte“ a ta, intoarce-te! c&ci in miezul ei este temelia ta, sfintul NUME, YHWH, nucleul voinfei divine creatoare, ,EU SINT“. Acest indemn la intoarcere pe care Moise il aude in sfirsit, si pe care-1 va auzi in curind si poporul ebraic, ne este adresat tuturor ; ceea ce se cheama ,,cele zece plagi ale Egiptului* este descrierea acestui proces indelung de intoarcere. El nu se poate petrece dintr-o data, atit de mult identifi’ Omul a inceput cu normele false ale cAderii, ale labirintului, pe care Yves Leloup le numeste ,.normo- z&*. imi place acest termen! Trebuie si iegim din aceasta normoza care s-a lipit de noi, din acest statut de robie pe care |-am facut norma deoarece, pe masurii ce ne secatuia, ne si d&dea un sentiment aparent de siguranta ; nu bagam de seam paradigma ontologica, singura care ne va pune la adapost, eliberindu-ne! Continuarea povestirii ne va purta pe apele potopului, ca pe Noe, ca pe Avraam. Dumnezeu ne porunceste tuturor ce fi porunceste lui Avraam : ,,lesi din neamul tau si din casa tatalui tau...“ {Vino in pamintul pe care fil voi arta Bu. 42 Ase indrepta ctre sine, cdtre griuntele divin al fiintei sale pentru a elibera energia care zace acolo inseamna a lua drumul ,pamintului fAgaduit* sia trai aventura po- porului ebraic. De indata ce se deschide prima plaga, evreii incep o lucrare indelungata, care declangeaz procesul de diferen- tiere dintre cea ce se implineste (evreii) si ceea ce ramine inca in adincul inconstientului (egiptenii). Fiecare incercare duce la implinire in sufletul unora (Evreii), si la chin si suferinta devastatoare la ceilalti (egip- tenii). Fiecare se dezvaluie in fata incercarii. La porunca lui YHWH-Elohim, Moise se prezinta cu fratele s4u, Aaron, in fata Faraonului. Ei fii cer ,,s& lase poporul evreu s mearga in pustiu la o departare de trei zile de mers, ca s4 srbatoreasca acolo cultul lui YHWH". Dar tiranul incdtuseaza poporul si mai aprig. Munca evreilor consta in a face caramizi, pentru care li se aduceau paie. Acum trebuiau sa facd acelagi numar de cramizi, dar sa si aducd paiele. A face caramizi... a face ceva legat de cifre, acest lucru semnifica ceva! Dorind sa-si facd un renume, oamenii din Babel isi construiau faimosul turn tot din cdramizi®! au folosit c&rimida in loc de pi ne spune textul. Dorinfa de a ob{ine faima provine din inconstient : ea este o expresie de narcisism care falsifica NUMELE tainic la care fiecare om doreste s& ajunga induntrul fiintei sale ; in raport cu NUMELE, prenumele nu desemneaza decit persoana sociala. Aceasta din urma nu capita in mod real 43 v uumnensiune ae UM, 1 sensul nobil al termenutut, decit atunci cind intra in rezonant& cu NUMELE sau tainic, cu saminfa sa, cu insusi nucleul fiintei sale a cdirui cadenta o urmeaza, deoarece este cea a sunetului fundamental care purcede de la Cuvint si care modeleaz persoana sociala in fiinfa sa adevarata, ontologica. Doar caramizi poate s& faci omul care incearca si-si cucereascii faima in exterior, in loc si-si cucereasc NU- MELE in interiorul sau. Omul devenit constient si care-si construieste NUME- este ..piatra“, Cuvintul ,piatra“, Eben in ebraict, este compus din doua substantive : substantivul ,,Tata“, Ab, si substantivul ,,Fiu, Ben. ,,Caramida, Labenah, nu mai cuprinde decit prezenta ,,Fiului*. in acest caz, fiii nu mé sint legafi prin constiinta Tatalui, care-i uneste, ci se in- straineaz& degraba unii de alfii ; se risipesc. Isi duc viata in tensiune, rivalitate, intrecere et. ; intra in rizboi. Dis- pare identitatea lor ca ,fii*, Babel, Babilon, ginguritul unei omeniri aflata la inceputuri, care inc nu este Cuvint, se manifesta simbolic prin valori de ,,cdramida“ si de bucati disparate, luate la intimplare, din care nu se poate constitui intregul! Ca evreii odinioara, noi facem acum caramizi. Traim in robie. Precum Dumnezeul lui Israel igi va scoate poporul din pamintul robiei, tot asa ne vor scoate si pe noi din robie intimplarile din viata noastra, in care se manifesta vocatia noastra dumnezeiasca si despre care vom vedea c& reproduc intimplarile din povestirea biblica. Acestor oameni care muncesc la cdramizi nu li se mai dau nici paie, va trebui sa gi le aduca singuri. Cuvintul ,,paie, in ebraicd Teben, contine si el rid’- cina Ben, ,,fiu. in esenta, textul ne spune cd acesti oameni, 44 a ciror munca e de a face caramizi, nu mai traiesc le- gamintul cu Tatil si nu mai au calitatea de fii! Duc o viata exterioara, care oglindeste viata lor interioara : cea a unor animale de povara! Asa ii si trateazi Faraonul : nemilos! Ej ajung la limita absoluta a robiei, de unde urmeaza si faci drumul de intoarcere. Altminteri, noi, ca si evreii, raminem patologic in suferinta, facem din ea o norm’ — ceea ce s-a numit ,,.normoza* -- si ne sleim fortele intre- bindu-ne de ce ,,bunul Dumnezeu* nu ne ajuta! intelegem cit de mult s-a lepadat generatia noastra de acel ,,Dumnezeu* facut si el din caramizi, dar nu a inteles totusi ca trebuie s8-si ,caute paiele, si caute in profunzi- mea fiinfei dimensiunea ,,Fiului* Sane intoarcem mai bine la evrei. De acum inainte ei insisi trebuie si-si caute paiele ; asta inseamné ci ei traiesc acum o confruntare inevitabild cu ei ingisi, Mecanismul »caderii* acesta este : omul care uita de Grauntele divin care zace in el devine animal. Tatal (daca omul se mai gindeste la el) igi are Licasul in inaltul cerului si dimen- siunea Fiului, vocatie suprema a omului, este astfel zidar- nicita ; din suflul divin omului nu-i mai ramine decit respi- ratia necesara pentru a supravietui in mizerie. Daca iudeii purced ei ingisi s-si aduca paie, inseamna ca au inceput sa-si caute calitatea de Fiu, ascunsa adinc in nucleul din care li s-a alcdtuit fiinta, chipul lui Dumnezeu. Doboriti ca vitele in jug, ei pling, se razvratese si urla! Dar purced s& caute paie! Atunci Dumnezeu le aude strigatul, asa cum El a auzit altadata strigatul lui Ismael parasit in desert, nume care a fost fAcut pentru c& a auzit Domnul suferinta ta’. Israel nu este Ismael gi totusi, inca o data, ei ne apar ca doi frati a caror suferinta a fost auzita de acelasi tata! Si, in sfirgit Egiptenii in robie, si Mi-am adus aminte de legamintul Meu cu voi. Mergi dar de vorbeste fiilor lui Israel gi le spune : EU ‘SINT Domnul si am s& va scot de la munca cea grea a Egipte- nilor si am s& va izbavesc de sabia lor ; am si va izblivesc cu brat inalt si cu pedepse mari...“* am auzit suspinul fiilor lui Israel, pe care fi Sa infelegem cuvintul ,,pedepse“ nu in sensul lui juri- dic, ci in sensul de ,dreptate*, rinduiald, corectare necesara in conformitate cu modelul ; acest model este SFINTUL, NUME ,,EU SINT“, YHWH, despre care evreii ne spun cA este Sabia. Tat& marea revelatie : Numele'sfint este Sabia. Y | 2 9 H-W-H in ebraica TIT Am facut aceasti descoperire in timp ce meditam ; aceast meditatie se bazeaz pe cifrele care corespund celor patru litere al cror desen il reproduc : Acest desen este si mai explicit daca tinem seama de faptul c& litera Waw, c&reia fi corespunde cifra 6, este in ebraic& conjunctia de coordonare ,,si*. Aceasta intuitie mi-a fost confirmata citeva zile mai tirziu, cind am avut in mind cartea Zohar (,,Cartea Splen- 46 dori venerata de misticii cabalisti) ; am deschis-o ,la intimplare* — este o carte in sase volume! ~ si am citit : »Tetragrama este 0 Sabie itera Yod este minerul era Waw fi este lama Si cele dou’ litere He sint taiguri Omul, chip al lui Dumnezeu, este deci si el sabie in sminfa-miez,a fiinfei sale! Omul este modelat de sabie chiar gi in forma corpului sau. Asa este Hristos in noi. »N-am venit si aduc pace, ci sabie“"®, spune El. Caci totul se raporteaza la Sabia care a devenit esenta vietii mele, a experienfei si a cercetarii mele. Ea fl va pune la incercare pe Israel, ca el si devin& Sabie. Asaise petrec lucrurile cu fiecare dintre noi NOTE * Facerea 32, 23. De remareat jocul de‘cuvinte dintre lacov si laboc: 2 CF. LD. de V. p. 18. 2 Facerea 3, 19. « ,Lenracinement et ouverture", Question de (Albin Michel), nr. 79, p. 40. * Facerea 12, 1 ¢Facerea 11, 1-9 7 Facerea 16, 11 $i 21, 17. S Tesitea 6, $7. Zohar Ul, 274b. © Sfinta Evanghelie dupa Matei 10, 34 47 4 PRIMA PLAGA : APELE PRESCHIMBATE iN SINGE esirea 7, 19 »Sia mai zis Domnul ciitre Moise : «SA zici lui Aaron, fratele tau : Ja toiagul in mind si intinde-{i mina asupra apelor Egiptului : asupra riurilor lui, asupra lacurilor lui i asupra oricdrei adundri de apa ; si se vor preface in singe gi va fi singe in toatd tara Egiptului, in vasele de lemn si in cele de piatraty.« Siasa s-a intimplat. Dar si magii Faraonului au facut la fel si Faraonul igi in- virtosa inima, cum spuse YHWH... Legile ontologice, Logosul care structureaz& ceea ce creeazi Dumnezeu, sint absolute. Ca le cunoastem sau nu, ele igi infaptuiesc lucrarea : le spunem, din neputinta de a le injelege, ,intimplare*, ,noroc* sau ,ghinion“, Legea care guverneaz& limbajul acestei prime pligi se poate enunta astfel : Omul este in profunzimea lui Sabie (YHWH) ; atunci cind nu pricepe cd datoriti acestui fapt vocatia lui pe lume 49 este sa ayunga ,,Cuvint” (vocatie pe care am putea-o identi: fica cu cea de ,,Fiu"), inconstient el intoarce Sabia impotri- vaa.ceea ce este el in profunzime, in ,partea lui primordial si impotriva tuturor din jurul lui ; totul se intimpl& rd ca omul si-si dea seama de ceea ce face. Sabia devine atunci o arma care ucide si face varsare de singe ; ea poate fi un cuvint ucigator — ,,un altfel* de singe se varsa atunci — un. sex care istoveste, pumnalul, cutitul, spada, pusca etc, Omul inconstient ucide, chiar daca respect“ catego- rile morale ale binelui si ale raului ; ne este cunoscut faptul cA se ucide cu vorba sau cu sexul, manifestari care nu mai sint stapinite, ba care devin chiar patima la omul inconstient ; ne este greu si ne dam seama cd sintem com- plici cu cei care pun mina pe Sabie, cu toate ci nu noi tinem in mina aceast arma, deoarece in profunzime Omul este Unul. ,,Constiinta buna nu este ,,constiinta*. Prima este tributara unei etici moraliste, a doua e rodul unui efort de schimbare launtric& ce-si propune s& dobindeasc’ 0 calitate de viata superioara. Acum citiva ani, titlul unui film spunea acest lucru : »Noi sintem tofi asasini*. Apa riurilor noastre este doar pe deasupra limpede, ea duce cu sine de fapt acest singe varsat. Imnul nostru national ridica in slavi aceasta atrocitate : Un singe impur sé ne stropeasca brazdele*. Niciodat nu am aruncat o privire atit de lucida asupra noastr& insine, dar nu este cazul nici sa fim mindri, nici sa introducem in norma aceste marete fapte de vitejie! Singele va avea un rol important in aceasta cintare a Pastelui ; el curge inca de la prima plaga, iar la a zecea 50 incercare semnificd moartea primilor nascuti ai egiptenilor, ca gi pe cea a animalelor nou-nascute din turmele lor : omul inconstient se identifica cu lumea animala, pentru c& inconstienfa lui provine din faptul cd el se confunda cu »animalele lui interioare“, cele din ,,ziua a gasea“, adicd cu o lume de energii potentiale, dar inca neimplinite. insa singele este prezent divin’, asa cum am spus mai inainte'. Prin singe Omul intra in suflul lui Dumnezeu, intr-o alcatuire trinitara care face s& bata inima Omului gi cea a lum: A varsa singe reprezinta lucrul cel mai grav pe care il poate face omul. Moise I-a cut. $ocul a produs in el aparitia constiintei. Prin aceasta plag’, textul biblic ne spune cA pimintul robiei, al asupritorilor si al asupritilor, este scaldat de singe : Cain il ucide pe Abel si pmintul, ii spune YHWH, ,,si-a deschis gura sa, ca s& primeasca singele fratelui tu din mina ta’, Aceste ultime cuvinte pot fi intelese ca .,din yod-ul tau, adic’ YHWH, din ,,Cuvintul* care ai fi putut deveni daca n-ai fi ucis. in exterior, apa care se face singe este obiectivarea a ceea ce se intimpla in inima egipteanului — omul incon- stient ~ ale carui energii se manifest prin cuceriri ucig’- toare. Dar incercarea ne mai arata c& are loc si o alchimie in interior, in inima Evreului—omul destinat sd iasd din Egipt, adic& omul care va parisi zona inconstientului. Ea pre- vesteste o izbinda interioara. Are loc o prima transformare, precum aceea care se va produce in lisus din Nazaret dup’ ce El |-a izgonit pe Ispititor ; aceasta transformare va fi constatata de nuntasii din Cana Galileii?. La nunta din Cana, sfirsindu-se vinul, Tisus va preschimba in vin apa 51 cu care umpluse sase vase de piatra ; El se preschimba in a saptea vadra* ; vinul este un simbol al singelui. La lerusalim apoi ,luind paharul si mulfumind, le-a dat [ucenicilor Sai], zicind : «Bet lintru acesta tofi, cdici acesta este singele Meun“ De la Cana la Ierusalim, lisus va trece prin cele zece incercari care il zguduie pe ,,Egiptean* si care-] transforma, Jauntric pe ,,Evreu, Avind aceeasi radacina ca si cuvintul Cain, Cana, care semnifica ,,a dobindi“, este locul unde isus incepe s& implineascé Marea Oper mesianicd, pentru ca EL insusi, in adincul Persoanei Sale, prin confruntarea cu Satana, a preschimbat o parte din umanitatea asumati ; a faurit Sabia, in timp ce Cain a ucis cu ea. inseamna ca, pentru poporul evreu, aceasta preschimbare prevesteste tai- nele mesianice. Apa in sine este mereu simbol al neimpli- nirii, al inconstientului. Dar la Egiptean, Sabia rasturnat o face sa intre in putrefactie. La Evreu, prin Moise, YHWH preschimba, implineste si determina aparitia constiintei. in cartea Genezei, inconstientul este simbolizat de umezeala, in timp ce constiinta e reprezentata de uscat, care semnifica si lumina. Omul nu creste, mu se inalfi la vocatia de Pom al Cu- , al crui rod este menit si devina, decit daca reu- seste s& concilieze cele dou’ contrarii : uscatul si umezeala, desavirgitul si nedesavirsitul, lumina si intunericul. Israel a luat calea desavirsirii spre vocatia de Pom, al c&rui rod ,,va fi in YHWH ~ Hristos. Dar pomul urmeaza si fie taiat : vor urma alte , pligi* care fi vor condensa seva tocmai ca el sd se poata vertica- liza pe deplin. 52 Sa infelegem acum corect cd fiecare dintre aceste pligi va adinci prapastia dintre ,,Egipteanul si ,Evreul* care exist in fiecare din noi, deoarece nu se va ajunge la impacare decit dupa acest proces de separare a aspectelor care inainte nu fusesera diferentiate. Aceasta primi ,,taiere* este traita astizi din plin de popoare’si de fiecare dintre noi ; ea adinceste prapastia dintre ceea ce fine de Israelul spiritual si ceea ce ramine in robia inconstienfei ucigase. Cu alte cuvinte : nu exist buni si rai, ci oameni Ja care apare constiinta la diverse niveluri calitative si oameni care se mai raporteaza inc la valori puerile care le justifica crimele. Cei ce se ridicd la 0 constiinfi noua incep si-si dea seama de aspectele care Je-au mai rimas puerile gi care sint partage la crima : acum iau calea spre desavirgire. Se apropie pregitirile de Paste al popoarelor, foarte prezente in viata de toate zilele, individual sau colectiva. Nu voi vorbi decit de nivelul colectiv, dar fiecare dintre noi urmeazA sa inteleaga propriile ,,semne®, pornind de la sim- bolurile pline de semnificatie care ne marcheaza viata si care fac trimitere la apa inconstientei amestecat cu singe. De la un capit la altul al pamintului, apele noastre sint infectate, nu numai cu toate sursele poluarii cunoscute gi inc& necunoscute, ci si cu picate reale, actuale si cu singe. Nu am intenfia s& scriu o pagina cu orori, mijloacele de informare in masé fac acest lucru, si ined nu ne spun totul, dar voi vorbi despre ,,singele pamintului*, reprezen- tativ pentru toate celelalte. Petrolul are aceast{ denumire. Sub pamint, straturile de petrol s pinza de apa si o pinz de gaz. it incrustate intre o 53 Locul sau este asemanator cu locul singelui care se inscrie ,,pe verticala* intr-o inrudire simbolica dinspre apa catre spirit. Caci trei sint care marturisese in cer : Tatail, Fiul Duh, i Acesti trei Una sint. Si trei sint care marturisesc pe pamint : Duhul si apa gi st si acestia trei miirturisesc la fel." Sfintul igele ExistA mai multe paradigme care regrupeaza cite trei elemente inrudite simbolic : piatra, piinea si trupul, lemnul, arama gi aurul etc. Aceste paradigme sint familii simbolice, manunchiuri ale c&ror energii numite reprezinta spafii de desavirgire gi trepte de ridicare a energiilor, de la vizibil la invizibil. Respectind aceastd lege, Hristos schimba apa in vin, apoi in singele Lui pentru cd, dindu-si Singele Sau, se pogoara Duhul. intr-un fel de abatere pe orizontali, pe- trolul ocupa locul singelui intre ap si gaz ; acesta din urm corespunde Duhului. Culoarea si compozitia sa evocd aceasti materie no- bild, rosie gi viscoasa, care este focul. ,,Singele Pamintu- lui* ne pingareste oceanele. Petrolierele se scufunda, se sparg si lichidul pe care-I transport se scurge, este luat de curenfi, distruge flora si fauna matilor, pasarile... totul moare. Mina unui nes&buit deschide vanele unei conducte petroliere si suvoiul se scurge.... ,,E singe pe tot Pamintul, in p&duri si in pietre* care nu se vor face nici aur nici argint...° inimile noastre se inchid. Confruntarea se petrece sub ochii nostri. Oare 0 ve- dem? 54 Evreul* o vede. Ca in ziua inti a Genezei, o lumina s-a despartit de intuneric : ea a inceput sa lepede ,,invirtosarea inimii voastre“’. Cum s-a intimplat la Cana Galileii, apa din singele lui s-a preschimbat in vin in mod simbolic. Sarea din singe polarizeaza aceste transformari la un nivel formal* . Sarea ,,marii noastre launtrice* este, ca gi sarea ocea- nelor, prezenja operativa, care aduce iluminarea ,apelor din cer“ in apele de pe pamint' ; altfel spus : a ceea ce nu s-a creat in ceea ce s-a creat, la fel cum in traditia chinez& se regaseste prezenfa lui yang in yin. Nu spune Hristos : .»Voi sinteti sarea pamintului... Voi sinteti lumina lumii"? Omul este deci, pentru intregul cosmos, echivalentul sari pentru singe si, prin extensie, pentru tot trupul pe care singele il strabate si il hréneste. Simbol al injelepciunii divine, sarea functioneaza pre- cum un catalizator in procesul care, in cea mai neinsemnata dintre celulele ce ne alcatuiesc, separa si uneste polul ,,lu- mina“, programat pentru a reconstitui o anumita celula gi polul,intuneric*, care nu este aparent programat, dar care formeaza un potential straniu, capabil si reconstituie in- tregul trup. (Tocmai datorit& extremei varietati a celulelor se practic’ manipulari genetice de ,,clonare* cu ajutorul c&rora se obfine, pornind de la celula-mama de planta, copia acestei plante ; tot astfel se poate obtine copia unui animal ; si dac& miine se va obtine copia unui om... 2) Cind ajunge omul s& se implineasca, fiecare celuli a trupului sdu se transforma si, prin puterea sari, tinde caitre 35 lumina. La un nivel simbolic, apa se preschimba in vin ; vinul in singe ; singele in duh. in ceca ce priveste singele, nu se poate folosi cuvintul ,sanguinificare, dar ar trebui sd inventim un astfel de cuvint care si reprezinte procesul ce are loc in singele Omului, proces comparabil cu cel ce are loc in acest alt ,,singe al pimintului*, reprezentat de vin, Vinificarea este o treapta spirituala superioara vifei de vie: Bu sint vita cea adevarata si fatal Meu este lucriitor Dumnezeul puterilor ,,a sadit aceasta vie“, ne spune autorul psalmului, vorbind despre Israel, dar referindu-se la intreaga umanitate"'. Cind Israel, desi iesise din Egipt, se lasa totusi calcat de pradalnic gi nu mai poate sa-gi pirguiasca rodul, proorocii lui vor varsa lacrimi pe aceast vie »Ravasiti de dusman.., Pustiiti de Stapinul popoarelor... Roasti de sobolani Ruinata de cotropitor...“* in vreme de cumpana, prin dragoste si prin iertarea dumnezeiasca, ea isi va regisi fertilitatea Florile de vie vazduhul parfumeaza. Scoali, draga mea, si vino! Aceasta imbatare mistica sarbatorita de toate traditiile se simte si in bucuria de la Rusalii. 56 IBAIE IN SINGE Cind mirosi parfumul vinului, cind fi privesti culoarea rosiestacojie, cind il auzi cintind, cind fi atingi catifeaua, cind il gusti, intri in sfera realitatii divine. Vinul care a curs la Cana Galileii este vinul jubirii divine. ‘Transformarea singelui evreilor in vina Jasat dragostea sa le intre in inima. Aceast& dragoste, intrata in inima evrei lor, ca si in inima fiectruia dintre noi, ,indelung rabda, este binevoitoare, nu se lauda, nu pizmuieste, nu se poart cu necuviinta‘?, Aceast dragoste va fi ultima energie pe care Omul 0 va descoperi in lutul su interior $i care va face dreapta folosirea tuturor darurilor pimintului, a planetei Pamint, care-i este mama. »Evreul* a inceput calea, Dar trebuie si mearg’i mai departe. Pe cind ,,Egipteanul* nu a infels inca limbajul intim- plarilor, NOTE F pag. 33. * Pacerea 4, 8-11 Joan 2, 1-10, Matei 26, 26-29. ‘Loan 5, 7-8 © Preschimbare sul isaia 60,17, ? teremia 4, 4 ° CE S.C, p, 219. ” Matei 5, 13-14, loan 15, 1 * Psalmul 79, 15-16, © Cintarea cintirilor 2, 13, "| Corinteni 13, 4-8. la care se petrece in adi 1 Omului, descrisa de proorocul 57 { | | | | 5 A DOUA PLAGA : BROASTELE lesirea 8, 1-4 »Atunei a zis Domnul cdtre Moise : «Intra la Faraon gic zi: Asa griieste Domnul : Las& pe poporul Meu, ca si-Mi slujeasca. far de nu vei vrea s8-i lasi, iat Eu voi lovi toate finuturile tale cu broaste. Riul va misuna de broaste gi, iesind, acestea se vor sui in casele tale, in dormitoarele tale, pe patarile tale, in casele slujitorilor t8i i ale poporului tau, in cuptoarele tale si in aluaturile tale ; Pe tine, pe poporul tau si pe toate stugile tale se vor sui broaste». Si asa a fost. Dar au facut acelasi lucru si vrijitorii Egiptenilor cu vra- Jile lor. $i inima Faraonului s-a invirtogat, asa cum spusese YHWH. in enuntul acestei plagi se avanseaz’ legea ontologica despre ,,cunoastere*. : Cuvintul ebraic Tsephardim, tradus prin cuvintul »broaste", poate fi tradus si prin ,,avintul cunoasterii*, 59 GIP LUL INTERIOR —— —_—_—— | 7 ~ es BROASTELE asupra lor si-iinghitira. Broasca este un animal care traieste intr-un mediu umed gi care sare pe uscat. Si ne amintim ca, in contextul biblic, dialectica uscatului si a umezelii simbolizeaza dia- lectica luminii si a intunericului, a constientului si a in- | ioasa si inarmat cu un ciomag pe care il rupsese dintr-un constientului : este dialectica Pomului Cunoasterii. | Copac ; zimbea cind asemuia ciomagul cu sceptrul tatalui stu. in multe povestiri se considera ci broasca reprezintaé dar nu-i pasa, mergea mai departe. $i iat c& deodata broasca iesirea la suprafa(a a par{ii feminine ascunse in adincuri ii sari in cale. Cutoate acestea, mezinul se luase dupa frati sai pe jos, sont: sontic, neavind de ‘sarc? unele, invesmintat intr-o mantie (in intuneric se ascunde taina intoarcerii !a lumina). ata una dintre povestiri ; o citez din memorie gi nu-mi amintesc de unde provine Bra odata ca niciodata un rege foarte puternic si foarte bogat, care st8pinea un regat intins si foarte imbelsugat. El avea trei fii, Primi doi fi erau nobili foarte chipesi ; primisera o educatic demna de rangul lor. Din pacate, cel de-al treilea era pe-atit de urit pe cit erau frafii sai de frumosi, foarte plipind si schiop ; parintii nu-I bagai sredeau ci e nating ; el nu primi invataturd ca fratii si, Aproape ca il uitaserd, intrucit regele se gindea numai la napasta care se abatuse asupra regatului — (rei maimute ti devorau supusii Fratii cei mai mari au luat hotdrirea curajoasa sa se lupte cu maimufele si si scape fara de necaz ; nu au vrut s&-l ia si pe fratele mai mic ;il lisard acasd. Cu toate cd era bolnay, mezinul se hott’ si se ia dupa ei pe ascuns, iris tina seama de porunca Jor, Asadar, fiii mai mari plecars. Si mare le-a fost mirarea cind intilnira 0 broasca ce le sta in cale ; fratii isi incetinira goana ; si mai mare le-a fost mirarea cind 0 auzira pe doamna broasca promifindu-le izbinda in lupti, dacd o iau de nevasta! «Ce bitaie de joc mai e gi asta?, izbucnira in hohote fratii cei mari, $4 n-o bagam in seam pe aceasta natingal» Dadura pinteni cailor, care o luara la goand, frematind c& se apropie lupta. Dar la o cotitura fisnir’d maimufele, care se napustira 60 — Doamna broasea, trebuie s8 merg mai departe, spuse el binevoitor, — Dar unde te duci? il intreba ea — Sa ma intilnesc cu fratii mei, care vor avea nevoie de mine lupta cu maimutele. — Nu vei avea izbinda in lupta dacd nu ma raspunse ea de sus. — Sate iau de nevast&? Cum sa fac? de nevasta, ii — Vino cu mine in aceasta groapa si vei infelege taina, Era bezna in grota si tinarul a fost cuprins de fric’. Dar broscufa cea verde parea sd cunoasca bine calea. in curind intrarea in grota disparu de tot ; numai licarirea verde a broastei mai scinteia putin. Cel despre care se credea c& este nating nu-si punea i si se lasa stapinit de un simfamint ciudat ; ciudat si totusi cunoscut de partea cea m: dureroasa a sufletului sau in cl ele in care gindurile de copi delasat fi zburau intr-o grota asemanaitoare... Deodata se Oprira in fata unei c&ldaruse care furnega ; broasca il puse pe sarmanul baiat sa intre in acea caldarusa. fl linisti, spunindu-i CA aceasta baie fl va curata pe deplin, Cind intrd in acest lichid Pe care abia de-1 vedea, tinarul simi c& tot trupul il arde cumplit ; il mistuia focul, dar o putere apriga il tinea in scaldatoare, Suferinta era zdrobitoare ; simjea totodata pind in maduva oaselor un fel de lumina care il preschimba, o Jumina verde ca broasca, ce-i urca prin sira spinarii, prin miini 61 GIP LUL IN eur si picioare ; cind ea ajunse la cap, simti c& era vindecat de tot. Abia atunci a reusit sa ias& din scaldatoare. Broscuta ti du niste chei, un are si sigeti. Numai cu acele sige{i puteau fi vatimate maimutele, ti destainui ea ; fi mai arata si calea pe care trebuie s-o ia, ce usa si deschida si il use sa figiduiasca s4 se opreascé la grota, la intoarcere, pentru a se cununa cu ea. Stpinit de un sentiment de indltare, pe care nu-I mai incercase niciodata, tinarul igi continu’ drumul ; cApatase o putere nebanuita. Oamenii care fugeau din calea maimutelor si-1 fntilneau se simfeau dintr-o data aparati de cel pe care-1 inconjura un nimb de lumina. Inainta ; deodata, de departe, le vazu pe cele trei aratari. O alta energie necunoscuta i se ridicd din sira spina ; yinti cu arcul sitrase sigetile, care lovira fara zAbav’éi maimutele. ; Cindse apropie de ele, ful de rege atinse cu altA sigeatt lesurile animalelor care inghitiserd oameni. Din trupurile lor se desprinsera cei doi frati mai mari gi iesira, inviati! S-au strins in brafetoti tri, bucurosi ca niciodata si au luat drumul spre casi, Ajunsi aproape de grot, eroul nostru se opri :nu-si uitase Pagdduiala fi ruga pe frail lui sd-1astepte Ia intrare si patrunse in grota. Broasca il astepta. Se cufundara amindoi in ‘ntunecimea pesterii $i, pe masur& ce inaintau, broasca nu mai cra broasca, cio lumina care punea stapinire pe tnarul nostry ; simjea c&-i arde trupul, dar altfel decit fi arsese in prima scAldatoare. Inima fi batea s&-i sparg pieptul si din fiecare bataie a inimii iesea o intruchipare luminoas, intruchipare care-I {imbia s-o ia in brate i care, strinsd fn brate, se preschimbai tn cea mai fermecatoare printes& Povestirea se termina in bucuria casatoriei, si vestirea pruneilor. 62 sfrbatorirea nuntii _BKUAS TELE Broasca este simbolul cunoasterii de sine, ascuns& in inconstient (in ape). Omul ajunge s& se cunoasca prin constientizarea celeilalte ,,parti“ a lui, cufundate in adincul inconstientului!. Din aceasta cunoastere fisneste lumina (uscatul). Fiind bogafi si frumosi— si pe deasupra fii de rege! — cei doi fii mai mari nu-gi dau seama de siracia sufletului lor ; nu le este gindul decit la izbinzi exterioare, dobindite prin mijloace ademenitoare, la degerticiuni si la Jegaturi care tin de realizarea omului inconstient. Prin suferint&, fiul cel mic si cel plapind gi-a infeles slabiciunea. Fiecare dintre noi se poate identifica cu cei trei fii ai regelui si va ,.muri“ de mai multe ori pind si afle intr-un moment de restriste cine este. Al treilea fiu tie ca nu-i vor aduce bogatii si mintuire valorile lumii dinafara. De aceea este in stare si vada mai subtil si s’ recunoascd ceva sau pe cineva dincolo de apa- Tente, unde {i se pare de necrezut, in cazul nostru intr-o broasca. Nunta propusa de broasca finteste cAtre inima lui, re- ceptiva la tainele launtrice ; nunta nu are nici un ecou in omul care se crede bogat si a c&rui inima rimine ferecatd, deoarece este captiva in lanturile aparentelor gi logicii acestora. Omul care se impaca cu sine insusi stie s4 ridice valul aparentelor si vibreaza la sunetul ce indreapta pasii oricui spre Cuvintul divin, pentru ca a deslusit, in sfirsit, esenfa fiinfei sale. lubeste, cunoaste si lumina fisneste ne- stavilit. Cunoasterea izvorita din ,.nunta* Omului cu »Partea* feminina din adincurile lui, , parte“ simbolizata de broasca, acest inconstient in care zac comori de energii latente, este 0 izbinda a acestor energii nebanuite ; ele reprezint& 63 pentru ,,sof“ o fortd si o informatie in accepfiunea de baz acuvintului : il formeaza pe om din interior. Nu numai c& o.asemenea cunoastere il vindeca pe Om, ci il si transforma pe indelete in lumina, finde nu este vorba despre o cunoastere intelectual, ci de aparitia constiintei. Cheia, arcul si sdgetile sint simbolul constiintei. Cunoasterea dobindita prin studii sau din c&r{i consti- tuie o dualitate : subiect cunoscaitor — obiect de cunoastere ; a presupune o munca indirjita si un efort apreciabil pentru a memora. {si are sediul in creier si ea poate sa explice fiinta, dar numai partial si nu declangeaz& accesul cAtre cunoasterea care isi are obirgia in interiorul nostru. Acest ultim tip de cunoastere este iubirea. Rod al nunfii Omului cu broasca, ea nu presupune nici un efort de me- morare, deoarece broasca exista, de fapt, in fiecare celula a fiintei, dar era scufundata in intuneric. Prin nunta, ea se transforma radical in situ $i devine lumina. Nu se poate vorbi deci despre memorie -- doar daca este vorba despre omemorie inscrisa in celulele din organismul viu—deoa- rece omul renaste din aceasté nunta in care moartea $i nasterea ingemanate recreeaz o noua fiinta, plamadita in acea parte a cunoasterii ce-si are obirgia in constiin{Z. Acest obiect de cunoastere este insusit atit de bine de catre Om, incit se contopeste cu subiectul cunoscator. in caz extrem, acesia nu va trebui s& vorbeasca pentru a-i transmite continutul, deoarece i] radiaz& din fiinta Omului gi tot trupul sau devine incetul cu incetul unealt& a Cuvintului. Legea despre care vorbeam mai inainte decurge din cea de-a doua plagé a Egiptului si se leap’ de mitul c&derii. Ispitit de sarpele din Genez, Omului nu-i mai este accesi- bild decit cunoasterea din exterior. Acestui om ii sint straine comorile potentiale care stau la baza psihicului siu ; ele se 64 transforma in ,,demoni" si o parte din ele se intore impo- triva lui si-1 distrug. Simbolic, pretutindeni migund broastele : in ,,dormi- toarele tale, in cuptoarele tale si in aluaturile tale. Omul inconstient nu le mai poate controla. Voi vorbi despre asta mai lirziu. Obiectele de cunoastere studiate din exterior ramin straine pentru Om, caci el nu le percepe decit intr-un mod denaturat si superficial. La fel de denaturat si superficial se percepe gi pe sine acest om. Ele ,obiectiveaza* lucrurile i jongleaza cu ele. Arunca asupra lor o vedere inerta si mecanicista, care nu le transforma. Nu le iubeste, c&ci omul care nu tine seama de partea sa lduntricd ramine orb la profunzimea oricdrei realitati la a cuirei esenta nu va ajunge. Nu va fi in stare si recunoasca broasca, nici si vada tremurul unui fir de iarba, nici s& priceapa ce se ascunde in spatele fiecdrui lucru, in spatele fiecarei intimplari. Nemulfumit, incearca incon- stient s4 adune cit mai multe lucruri pentru a compensa placerea pe care ele i-o refuza ; cu cit cere mai mult de la ele, cu atit mai mult le devine sclav si ele il sfisic. Cele trei maimuje din povestire sint comparal cele din tradifia hindusa si reprezinta simbolul infelep- ciunii. $i in China maimufa este simbolul inelepciunii divine?. Cele trei maimute devoratoare sint obiectivarea unei infelepciuni la care locuitorii acestei {ari nu vor s& ajunga. Si ei sint reprezentati prin cei trei fii de rege. Toti sint inghititi de obiectele in a c4ror robie au c&zut. Dar al treilea fiu nu ia parte la modul de infelegere al fratilor sai, deoarece inima lui este receptiva la celalalt mod de cu- noastere care il face si inteleaga taina broastei ; el a ales cealalta infelepciune si inftelegerea pe care i-o confera 65 broasca il duce la deplina infelepciune, ce va dobori mai- mufele care sfisie oamenii. In noi tofi zace pe undeva acest al treilea fiu de rege ; el e capabil de o trezire care i-ar ingadui sa invie in noi ceea ce armas scufundat in inconstient. Daca ne intoarcem acum la cea de-a doua plaga a Egip- tului, este limpede c& broastele care misuna in Egipt si inghit tot ce le sta in cale seamana cu maimutele din po- vestire. Acestea din urma nu se pot despirfi de broasca, cle reprezinté imaginea ei rasturnata, intrucit cel ce do- bindeste un grad superior de infelegere da dovada si de mai multa infelepciune. in centrul Egiptului, Evreii re- prezinta pe cel de-al treilea fiu al regelui. Manipulafi, de- personalizati, oprimati de Faraon, ei sint in situafia celui de-al treilea fiu, plamaditi in suferin{a ; incetul cu incetul, devin receptivi la modul de cunoastere la care unul dintre ci, Moise, avusese acces. Praipastia se va face tot mai adinca : pe de o parte ,Egip- teanul, care, dincolo de pozitia de stpin, devine din ce in ce mai mult robul robilor lui, pe care nu vrea sa-i lase s& plece, pe de alta parte ,,.Evreul“, care, dincolo de starea de rob, se elibereaza. Fiind robiile Faraonului si ale Egiptenilor, broastele nu reprezinta ,,partea* feminina a nimanui, nu sint dorite de nimeni si se transforma in demoni agresivi. Aluaturile si cuptoarele in care misund sint spafii care corespund celor dou’ etape principale in urma cdrora se obfine piinea. Prima este o ,,matrice* de apa, ultima — 0 ,,matrice* de foc. Ele simbolizeaza cele doua matrice (de apa si de foc) — baia fierbinte pe care este pus s-o faca al treilea fiu prin care trebuie sa treac’ Omul pentru a se implini prin nunta* sa launtricd. Am analizat am&nuntit in studiul de- 66 spre simbolismul corpului cele dou matrice subtile prin care trebuie s& treact Omul in diferitele lui faze de gesta- fie ; s& nu uitam ca menirea fundamentalé a Omului este de a procrea. Desi aceste matrice in care igi are obirsia viitorul prune divin ~ca si alte organe descrise de chinezi— nu se mani- festa formal, functia lor energetic este foarte puternica. (Precum : , triplul incalzitor*, ,,inima centru* etc. ; acestor doua matrice le corespund cele doua ,,cimpii de cinabru inferioare“.) Matricea de api e situat in pintec, cea a fo- cului —in ,,forja* toracelui. Despre cea de-a treia matrice craniana, voi vorbi mai tirziu, in cea de-a zecea plaga : smoartea fiilor egiptenilor*, care se va referi la moartea Fiului Omului pe Golgota — loc al cpatinii. in aceasta plaga, ne orientim atentia catre primele doua matrice. Matricea apei il min pe Om sa-si scruteze strii- fundul sufletului. Invayind si-si asculte glasul tainic al ini- mii, Omul face fafa cerinjelor lumii exterioare si alege drumul potrivit chemarii acestui glas. in matricea de foc, Omul se confiunta cu sine insusi, savirsind , nuntile* un- trice. intainele crestine, loan—Botezaitorul vorbeste clar de- spre aceste matrice atunci cind 1] arata pe Cel pentru care el frematase in pintecul mamei lui, pe lisus, pe care-I re- cunoscuse pe malurile lordanului si despre care spusese : slata, Mielul lui Dumnezeu, Cel care m-a trimis s& botez cu apa. Acesta este Cel Care boteazi cu Duh Sfint** Mielul lui Dumnezeu este ,,Piinea vietii*. Cel ce se sustrage de la aceasta lucrare interioara ,,in aluaturi si in cuptoare“, ingaduie s&-i misune prin cele dou’ matrice 67 (pintec si inima) instincte gi patimi (simbolizate de broaste) care-| vor distruge. in incheierea acestei meditafii despre cele doud moduri de cunoastere pe care le-am identificat, mai adaug cd nu este cazul s& le desp’r{im unul de altul gi nici sa le rinduim in categoria binelui — cunoasterea dobindita prin nunta* cu broasca ~ sau a raului ~ cunoasterea adusa de sarpele Genezei. in povestirea biblicd, drama caderii consta in suprimarea complet a legaturii dintre ele intr-o masurd potrivita. Sarpele inlocuieste radical nunta cu broasca : el ofera un rod care nu vine din devenirea fiinfei umane. Adevarata ,,nunta* a Omului cu universul lui launtric (cici si aici se pot strecura citeva iluzii!) il face receptiv la cu- noasterea natural a universului exterior, intrucit aceste doua universuri reprezinta cei doi poli ai aceleiagi realitati a ciirei taina se ascunde in adincul nostru ; se poate ajunge la ea doar printr-o traire intensa. Drumul invers : cunoasterea lumii dinafara, in cazul c& duce uneori a cunoasterea universului Hiuntric atunci cind inima este receptiva, este adesea labirintic, fra iesire, istovitor, chiar ucigator! intrucit ne aflim in Egipt, se cuvine s& vorbim despre ceea ce pare a fi o a treia cale, dar care de fapt se leag’ de cunoasterea propusa de sarpe, adica despre cunoasterea magica. Magicienii se bucura de mare cinste la curtea Fa- raonului. Bi cunosc foarte bine procesul subtil al preschitn- bari lduntrice si il transpun in lumea exterioard ; se servesc de acest lucru pentru a deveni puternici. in cea de-a doua plag, magicienii sau vr3jitorii sint prezen(i si igi dau silinta aparent in aceeasi masur’i ca Moise $i Aaron. Cind se abate a treia plaga, ei vor fi din nou prezenti, insa vor recunoaste ca sint infrinji de ,,degetul* lui Dumnezeu, mai puternic 68 BROASTELE decit al lor. Se vor face neviizui apoi, din cimpul pe care se desfasoara incercarile, Dupa parerea mea, exista totugi o a treia cale autentica. i gi i facute cu miinile, numai ca munca aceasta sa fie wailA intr-o legatura strins’ cu materia ; lucraté, fndragita. materia poate juca rolui broastei. imi concentrez, acum atentia pentru a cerceta caracterul real $i actual al acestei pkigi abatute asupra Occidentului, asupra acestui leagan ,,al infloririi cunoasterii* De la Renastere, stiintele au iegit de sub tutela Nici nu se putea altfel. Daca religia pistrase la sinul ei cunostinfele Omului despre lumea inconjuratoare, Ricuse asta deoarece simtea limpede ce pet zenta autonomia acestora. Din pacate, ea nu era destul de maturd pentru a se ridica la rangul de instan{a tatelara ; nu era capabila sd-si in- deplineasca atributiile decit prin constringere gi autori- tate. in acea epoca, in Occident, Biserica se desprinsese de 300-400 de ani de sora ei orientala (schisma Orient-Oc- cident a avut loc in 1054). Trunchiul comun al celor dou Biscrici se indepiirtase si el simfitor gi de mult timp de ridacinile Ini ebraice. Ajunge deci foarte slabit in fata Omului Renasterii ; nu mai era in stare sii rispindeascA Cuvintul Domnului. Dihotomia cleric-laic, Biserica insti- tujie-Biserica eveniment, instituita chiar de Biseric’, nu arevistat avintului puternic gi legitim inregistrat de cunos- tinfele zise profane, de care poporul era dornic, mai ales cd i se refuza dreptul la stiin(a chiar in domeniul religiei. Rolul Bisericii ar fi trebuit sa consiste nu in a interzice ocale de ratacire, in numele unor principii morale la care 69 fusese redus& gi care nu mai valorau mult, ci in a trai ade- virata cale, in a da marturie despre existenta ei, in a ofe hrana necesarti pentru ca aceasta cale sa fie urmata. Biserica at fi trebuit s8 fie Cuvintul care traieste gi strigd in gura mare : .Cautati mai vo! imparsifia Lui, si toate acestea se vor adiuga Biserica se limitase la un conducdtor si ministrii sai care incepuserd s& puna bazele imparafiei exterioare, si facd din memorie si intelect un mijloc de cunoastere, intr-1n cuvint, s& aiba rolul sarpelui. Aceste afirmafii se refer numai Biserica-institufie, deoarece au existat numerosi slujitori fideli in acest Babilon datorita cdrora supravietuieste in rindurile Bisericii 0 fortireata de transcendenja veritabila! Ha este singura, dar are o putere divina (precum David, viitor rege al Israclului, cindva doar modest pastor in fata uriagului Goliat’) si st in calea demonilor pe care fi nastem! in acest capitol, doresc si mai aduc niste precizari Vreme de 0 jumatate de mileniu, stiintele au progresat cu o viteza exponentiala si efectul lor a devenit cu adevarat alarmant numai in ultimul timp. La o privire superficial, s-ar putea constata cit de mult ne-au imbunatatit viata ; | o privire mai atenta, nu putem nega faptul ca, daca ne-au eliberat trupul (de exemplu medicina, inventiile tehnice etc.), consecinta este ci ne-au instrdinat suflewil, au produs alte boli, ba chiar boli sociale foarte grave. De asemenea, stiinfele au ucis citeodata Duhul. Unii filosofi, printre care si Nikolai Berdiaev, au analizat, la vremea lor, foarte ami nuntit, aceste efecte. Ce ar spune ei acum! O presimtire profetica ii facea si banuiasca realitatea noastra actuala. 70 Astazi nu trebuie sa fim filosofi (in sensul universitar al cuvintului) pentru a observa, aruncind o privire rapid’, in ce impas dramatic ne-au condus ultimele noastre des- coperiri. Nu voi da in acest sens decit un singur exemplu. Precum Ham, al treilea fiu al lui Noe, care a privit in cortul in care tatal sau ,,dezgolit* traia taina nuntii sale di- vine, un astfel de om astiizi dezintegreaz’ nucleul atomului. Noe a dezlegat taina din interior, dupa ce a trait in arcé toate ,,nuntile* cu partea sa feminina, aflata in strafundurile lui (broasca) ; atunci s-a preschimbat in rod al Pomului Cunoasterii, in betia meritata a bucuriei depline. Ham a patruns taina prin infracfiune, prin forta, pe cind ceilalt doi frafi 1-au acoperit, intrind cu spatele inainte gi cu fetele intoarse inapoi. Omul care nu a patruns nucleul firii sale si nu i-a eliberat energia, nu poate sA stipineasca energia nucleului materiei cucerite prin mijloace exterioare ; ma- teria fi scapa de sub control, ea este autonoma ; cd e ma- nevrata de unii care se cred atotputernici, c& e refuzata de alfii care manifesteaza pe strada agitind lozinci de groa- ZA, materia igi vede de drum, nepasindu-i de aceste opinii, c&ci ea define puterea. Nu poate fi stapinita decit de o for{a din care ea face parte, adicd de puterea omului de- venit lumina, care se supune poruncii din Geneza Sia zis Dumnezeu lui Adam : sa facem om dupa chipul dupa asemanarea Noastra, ca si stipineasca pestii marii, paisa animalele domestice, toate vietatile ce se tiraise pe pamint si tot pamintul Acest cosmos trebuie infeles ca fiind de natura |aun- tricd, guvernat de nucleul lui Adam ; nucleul lui Adam — 7 al nostru deci — este ,,dupa chipul si asemanarea“ Cuvin- tului divin, din care se naste nucleul la care a ajuns Noe in cort*, dupa ce a strabatut si a destivirgit zonele lui iun- trice. (In ebraic’, exist un joc de cuvinte intre NUMELE divin Elohim —Dumnezeu si cort, Ohel.) Calatoriile noastre in lumea dinafara, marile realiziri, rintre care sc numard si cucerirea spafiului cosmic (atri- bute ale celor doi fii ai regelui) sint doar echivalente in- constiente ale unci cuceriri unice gi esentiale, cea Huntrica. Primele sint unmarea fireasca a celei din urma, daca am putea s-o realizim. Citne-am jucat de-a soldatii, a curs si continua si curga mult singe ; am provocat multe suferinfe... Acum, daci ne place s& intrim in jocul lui Ham, situatia ¢ grava. Scriu aceste rinduri la citeva siptimini de la sfirsitul razboiului din Golf. $tim tofi cd nu s-a folosit bomba ato- mica numai de frica de a nu deveni noi ingine victime ale acesteia. Dar ce se va intimpia mine? Fara si mai punem la socoteal cazuri precedente sau eventuale, similare celui de la Cemobil, acest ,absint* (traducerea din rus’ a cuvin- tului Cernobil) care se rispindeste si continua si se raspin- deasca, asa cum ne descrie gi Sfintul Apostol Joan in vi- ziunea lui din Apocalips’ -- viziunea ,,valurilor ridicate“’, a dezvaluirii tainelor. Radiafiile atomice ucigatoare gi pus- Uiitoare, cu o putere distrugitoare de temut sint contrariul razelor de lumina ce ar trebui sa scinteieze oind Omul, preschimbat in Pom al Cunoasterii, va intra in Poul Vie(ii (cortul) si va transfigura lumea. Confruntarea se petrece sub ochii nostri. _Evreul 0 vede. Incepe sa simta 2 fiecare intimplare este ecoul arhe- CTT ee tipului care o guverneaza ; ,apele de pe pamint“ sint ecoul »apelor din ceruri* despartite in cea de-a doua zi a Genezei, dar impreunate numaidecit in imbratigarea despre care am mai vorbit, Evreul infelege dupa semne ca glasul broastei il indeamna la .,nunta* cu sine insusi. Totul se pregateste de sarbatoare! infaptuind aceasta nunta, actualizarea intregului potential programat pune stapinire pe Evreu! Eyreul pageste c&tre tin alt registru de receptivitate de cunoastere. »Egipteanul* riunine departe de sine insusi. oc! vad lumina din adincuri si umbla dupa o cunoastere {tira constiin{a care seaméina cu Nicodim, fruntas al Evreilor, cel ce vine la Jisus noaptea, de teama sa nu-] vada ceilalfi farisei. Curios si ingrijorat s& afle cum renaste omul, se mira c& poate si intre a doua oar’ in pintecele mamei sale! ~ Adevarat, adevarat, raspunde lisus, de nu se va naste incva din apa si din Duh, nu va putea sd intre in imparatia tui Dumnezeu. — Cum poate si fie aceasta? spune Nicodim. — Tu esti invatatorul lui Israel si nu cunosti astea! se miré Tisus, intristat c& omul acesta are inima asa de ne- patrunzatoare*, aPericiti I, cA a lor este cerurilor.* No’ ‘Cf. supra, 2 CE L.D de V.. p. 170, a1, 29-34 012.31 amuel 17, © Facerea 1, 26 si 27. 6 A TREIA PLAGA : TINTARIL lesirea 8, 16-19 Atunei a zis Domnul citre Moise : «Spune lui Aaron intinde-{i toiagul tau cu mina si loveste farina pamintului [...] 5 ea se va face {intari in tof pimintul-Egiptuluin. Siau ficut ei aga. Aaron gi-a intins toiagul cu mina sa sia Jovit {rina pAmintului si s-au ivit vite. Toata (dirina pAmintuluis-a facut ti ari pe oameni si pe tari pe tot pAmintul Egiptului, Au incereat atunci si magii cu vrajile lor si facd infari, dar n-au putut. $i au rAmas fin{arii pe oameni si pe vite. Si au zis magii catre Faraon : «Acesta este degetul lui Damnezewy. Dar inima lui Faraon s-a invirtosat siinu ba ascultat, dup cum spusese Domnul, Radacina cuvintului ebraic Kinim, care inseamna sfinjar*, este Ken, ,,da* gi, prin extensie, semnifica ideea de afirmare, de confirmare, chiar de intarire, de stabilizare etc. Acest cuvint apare de cinci ori in povestirea biblica si de inca doua ori in radacina Ken ; in total, de gapte ori. in 15 Din acest we observa rele conchae aoa pes ste trei obs jese concluzia c aceasta plagd este consecinta direct a celei precedente : a treia plaga confirma pe cea de-a doua, precum un principiu se verifica prin numeroasele lui aplica{ii, Acestea din urma sint exprimate in textul biblic cu o admirabila sobrietate ; este vorba de ,,{arina pamintului*. Intrucit apar de sapte ori in textul biblic, deducem ca aceste aplicafii trebuie si manifeste pe deplin principiul care le guverneaz pentru ca Omul sé experimenteze caracterul lor daunator si si puna in discutie principiul, Numaral Sapte, care evoca saturafia, plenitudinea, implica 9 schimbare, o mutafie intre cei doi poli : polul ,mortii* Ja care omul ajunge in urma unei mari suferinte, cind mi guna o multime de ,,finfari*, si polul ,,nasterii* care rami- ne desc| oli dureri vei naste co spune Domnul femeii lui Adam care tocmai gustase din fructul acestei false cunoasteri' ; durerea va fi cumplit’, dar vei naste*. Nimic nu-i definitiv. Omul va putea sa se preschimbe. Se va preschimba numai dupa ce a trecut prin toate greselile si gi-a dat seama de ce a facut. Chiar in momentul cind va marturisi c& a gregit, se va face pre- schimbarea, intrucit Hristos ~- YHWH, a inviat! ‘Sa pomim de la text : Loveste tarina pamintul face tintari* a zis Domnul catre Moise, ca se va Nu putem pricepe simbolismul cuvintului (airing, %6 daca nu revenim la farina din a saptea zi a Genezel Atunei, Iuind Domnul Dumnezeu farina din pamint, a facut pe om Prin ,pamint*, in ebraica Adamah, intelegem pamintul, substanta launtrica a lui Adam si prin atributul lui Adam (sau al Omului) de .,t&rind intelegem puzderia nebanuita de comori potentiale care zac in inconstientul lui, adica tot ce se praseste gi se inmulfeste (ne spune textul celei de-acincea zi a Genezei) in apele par{ii neimplinite a Omu- Jui. Adamah, tradus ,,pamint, este facut din materie umeda (umilinfa, piosenia sint doar o pornire launtrica de intoar- cere la Adamah). Printr-o lucrare de implinite, in care umi- {a joaca un rol insemnat, numarul mare de parti umede vor fi secate pind se vor aduna toate intr-un intreg ,,uscat, un ,pamint“ desavirsit ; cuvintul ,uscat* sau ,,pamint*, in acest caz, provine din Frets, termen ebraic ale c&rui prime doug litere semnifica lumina, intrucit acest pamint repre- zint& constiinta, implinirce Dupa cddere, nici o lucrare nu se mai face, nu mai apare nici o constiinfa si, atunci cind textul biblic mentio- neazi pamintul -. Erets, se refera doar la pamintul exte- rior delimitat de oceane sau ~ mai degraba — la ceea ce a produs intelectul. Omul foloseste cu precdere comorile potentiale ale NUMELUI pentru a-si spori intelegerea intelectual ; scopul lui nu mai este s ajungai la NUME. EF] trudeste ca un rob si-si facé un renume, pentru a com- pensa faptul ca nu-si exploreaza inconstientul. farina pamintului — Erets“, despre care ne vorbeste textul referitor la cea de-a treia plaga, constituie in sine 0 contradictie, deoarece, din punct de vedere ontologic, acel 77 patie vow WU CRUE HLIPIILL, aICALUIE cin nuMeroase patti, un fel de ,,contractie“ a multiplicitatii, o ,inchegare“ a apelor, o ,,.uare“ la cunostint&. ,. Trina pamintului sem- nificd aici farina pamintului exterior, formala, reprezentat& de multimea inventiilor, a realizarilor, a tehnicilor, a filo- Sofiilor —sisteme de gindire $i ideologii, a institufiilor ete. pe care Omul le-a organizat si in care s-a eliberat progresiv doar de dominatia universului exterior. Omul cazut in pacat, simbolizat de ,.Egiptean*, dar si, intr-o anumit& masurd, de ,Evreu atita vreme cit rimine alaturi de tiranul su, nu face decit si deplaseze polii robi- ilor, caci il vom vedea devenind tot mai dependent de ceea ce produce, fapt care se ridicd impotriva sufletului sau, Cind Dumnezeu fi cere lui Moise s& loveasca aceasta {arind, El face ca toiagul lui Aaron sa scoata la iveala iden- titatea profunda a ceea ce ea reprezinta : marea diversitate a invenfiilor umane care nu au rolul de a-I forma pe Om. Omul a ajuns sa creeze o lume care iese din arhetipurile ei interne, o lume anarhica, boInava, in care instaureazd o ordine falsa, bazata pe un ansamblu de legi ce nu mai au nicio legdturd cu Logosul, ci cu bunul siu plac inconstient. In cazuri extreme, aceasta lume se transforma intr-o puzderie de finfari care miguna peste tot, traiesc, dar pro- voacd moartea. Dumnezeu inzestrase toiagul lui Aaron, ca si mina lu Moise, cu puterea de a transforma orice lucru aparent in realitatea lui subtila. La porunca sa, toiagul s-a facut sarpe, mina s-a acoperit de lepra, Toiagul este semnul autoriti{ii, iar sarpele — cel al intelepciunii. Mina, Yad in ebraica, este simbolul NUMELUI divin YHWH cuprins in litera Yod. Cind mina nu mai este datatoare de lumina, ea aduce boala, aici o boala de piele. Pielea este, in starea de cidere 78 in pacat, licasul lipsei de intelegere, al prostiei, a orbit si inconstientei. inzestrata insa cu puterea divind a lui Yod, ‘ina se vindec&? . , De aveea toiagul lui Aaron, lovind farina unui uscat care nu este facut din umed, scoate la iveala o puzderie de polo unde ,Egipteanul* nu vede decit magie, ,,Evre- ul* descopera profunzimea lucrurilor, De aceea Dumnezen curma puterea magicienilor. Acestia recunose ,,degetul lui Dumnezeu', pe care Faraon nu vrea sil recunoascl. inperspectiva rupturii totale dintre cunoasterea izvorit din interior si cea dobindita din exterior, aceasta din unm i, nedispunind de bazele necesare, nu mai beneficiaza nici de intelegerea ce leaga fiecare obiect de modelul lui tivin, nici de infelepciunea ce le-ar permite o gestatie potrivita. infelegerea si injelepciunea Omului, in aceasta stare de cidere devenit& norma, nu mai au nici un criteriu de tin at opus* al justei cunoasteri, pornind de la o asemenea viziune inerté a lucrurilor, | Omul si-a creat 0 paradigma care i-a structurat gindirea gi, prin urmare, insti tutiile. Fie c& sint institutii politice, sociale, scolare, cl iar si religioase (oricit de paradoxal ar prea, nici acesia nu scapa uncor), fie céiau legaturd cu educatia, cu agricultura, cu parametrii economici sau cu cercetarea stiintifiea etc., ele il vor conduce in cele din urma pe Om la aceastimoarte ~suferint&i despre care am mai vorbit si care se va termina cl re. , “ Creit participam mai activ la aceasta preschimbare; cuatit suferinta va fi mai mare ; intrucit astazi nu poporul evreu isi pregateste Pastele, ci tot Egiptul, aici toale po- poarele pe care le vedem cufundindu-se tot mai adine : Puzaeria de finfari cdrora le d& viaja. Daca fiecare om s-ar preschimba pe sine insusi, multe suferinte ar putea fi evi- tate! Sintem responsabili de acest lucrut! lata motivul pen- tru care am scris aceasta carte. A mai aud si acum pe chirurgul cu care lucram ca anestezist, spunindu-mi : Annick, cercetarea stiinfifica nu poate fi decit agnostica*, Era nostim sa auzi cuvintul »he-cunoastere* ca atribut al stiinfei. Paradoxul era, din pacate, foarte graitor! Este sigur ca termenul »agnostic* rostit de acest om afirma necesitatea absoluta de a elibera stiinta de inter- dictiile impuse de religie, cum am spus mai inainte, Atitudinea negativa a filosofiei stiintelor a reprezentat doar © reactie fafa de atitudinea religiei ; ea nu s-a mai bazat pe valorile umane, le-a separat de caracterul lor transcendent ; prin transcenden(a se injelegea atunci un fel de infanti. lism religios. Or, in toate domeniile, stiinfele ajung astizi a valori ce fin de transcendent : matematica intr in domeniul misticii ; fizica se intilneste pretutindeni cu me- tafizica si materia ne dezvaluie taina energiei ei ; medi- cina, al carei obiect de studiu este nasterea si moartea, nu mai poate ignora misterul acestora ; psihiatria nu va putea sd trimitd la infinit in ascunzatorile chimioterapiei natura bolilor pe care le trateaza ; stiinfele umaniste devin re- ceptive la divinitate, stiintele pedagogice incep sa priceapa cain spatele disciplinelor care se predau exist un copil... Experienta se acumuleaza din toate piifile : ca un ber. bec, ea izbeste in blocajul institutiilor; ‘perimate care abia mai rezista, abandonindu-sictica pe care au fost clidite gi care nu mai funcfioneaza decit din obisnuinfa sau de frica de a nugi pune in discutie axiomele ; de fapt, ele sint pe cale de a se 80 " pr&busi. Cind este vorba si intre in realitatea zilnicd gi arzatoare, sa trateze subiecte de mare insemnatate, ele nu mai au nici o valoare la care s se raporteze. Bunele intenfii isi urmeaza calea de contradictii puerile $i nu mai fac fafa. Cine poate vorbi astzi despre ,.pedeapsa cu moartea", expunind corect datele chestiunii? Dar despre ,dreptul la razboi*, despre ,,libertate“? Cineva care nu fine seama ci in Om se manifesta prezenja divina? Nu voi deschide in treacat decit trei dosare care scot la iveala puzderia de tintari : cel al manipularilor genetice, cel al unui aspect al stiinfelor umanisie gi cel al unei ideo- logii politice. Dosarul manipulirilor genetice este inspaimintitor. Aceste cercetiri in biogenetica au fost grabite probabil de presiunea celor care (femei si uneori chiar barbati) dorese s& aiba un copil ,,cu orice pret‘. E adevarat cd dimensiunea animalica de a procrea --nu fi acord nici o nuanta peiora- iva, eu insami sint mama unei familii gi sint foarte (cricit de acest fapt ~ este necesara, frumoasa, da echilibru gine lumineaza prima parte a viefii. Dar e la fel de adevarat ci, ontologic, Omul este creat pentru a da nastere intr-un alt mod, cel al adincurilor sale. A aduce pe lume un .,fiu* nou inseamna, din aceast perspectiva, a te plamidi pe tine insufi in directia unei verticalizari care este singui cale de a iegi din labirint. Poate ca timbajul trupului arati unor cupluri neroditoare c& trebuie s& se indrepte cdtre acest atribut al fertilitatii, ce se deschide uneori catre fer- tilitatea primara. Dar descoperirea unei tehnici de fecundare a dus la descoperirea altei tehnici, care a ajuns astizi si fabrice prin clonare fiinfe cu totul artificiale, fara indoialé monstri, 81 si din punct de vedere fizic, si psihic. Asemenea fiinfe nu mai sint nascute de un barbat si de o femeie, de aceea ele nu mai sint protejate de legile ontologice (cel putin pind in zilele noastre, chiar in aceasta stare de cAdere orice fiint& umana nascuta de perechea barbat — femeie raminea in sine sub protectia legilor ontologice, putea si-si ocupe locul in orice clip, in mod constient, in ordinea instaurat’ de ele, sa intre astfel in rezonanta cu nucleul divin care salagluieste in adincurile ei si sa ia calea preschimbarii). Aceste fiinte aparte, robotizate la un nivel de eficienta mai mic sau mai mare, nu vor mai fi nici macar produse ale labirintului, ci produse ale unui iad diabolic populat, la rindul lui, cu animale obtinute prin metoda acelorasi manipulari. Asistim la deschiderea unui nou spatiu subteran, anti- teza a spatiilor cucerite in procesul de verticalizare a fiintei spre a deveni Cuvint. Este o anti-evolutie, un anti-cuvint de care vrea si ne pazeasca apostolul prin ,,taina dumne- zeiasca . Chiar dacd nu se ajunge la clonare, manipularile ce se efectuenza in mod sigur astizi implica 0 robotizare a copi- lului, care devine in acest caz mai mult un obiect al dorintei decit al iubirii. Conceperea in eprubeta sau intr-un pintec— eprubetd comporté riscul de a exclude transfuzia energiilor p&rintesti care, prin iubire, pregatesc aparitia tainicei trans- cendente. Se formeaza comitete de eticd pentru a face ordine in ceea ce este considerat ca find un pericol : oameni de stiin{a, filosofi, teologi, infelepti... tofi incearcd sa inter- preteze aceste evenimente din perspectiva moralei, deoa- rece nu dispun de alte criterii. E bine, e rau? se intreaba ci, intrucit inima nu le este receptiva la aspectul ontologic. 82 Desigur, totul le scap& din vedere! E ca gi cum ai vrea sa tratezi efectul radiatiilor atomice cu 0 aspirina. Stiind cd exista astfel de comitete, probabil ca aceasta ii linisteste pe cei care nu-si dau seama ca cle nu se pricep nici pe departe sa rezolve problema si cd nu au deci com- petenta de a lua hotariri. Nu este vorba doar de 0 puzderie de fintari, ci de o drama pe care mila duranezeiasca o va opri inainte de a fi prea tirziu : Jat Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscind binele si raul. Si acum nu cumya s&-si intind’ mina si si ia roade din pomul vieti, s& manince gi s& traiasc’ in veci Mi-am spus parerea despre acest subject intr-o alta carte , unde am vorbit despre fisiunea atomului. Aici nu adaug decit aspectul ,,{infari, care reprezintd consecintele inconstientei noastre referitoare la subiectul in discutie. in ceea ce priveste stiinfele umane, acestea si-au dez- voltai spiritul de analiza, Mi se pare ca ele au inregistrat un progres enorm ; a merge spre ,,cununia* cu adincurile noastre si a cuceri astfel culmile unor noi cimpuri de con- stiin{2 este instisi menirea Omului, Creat dupa chipul lui Dumnezeu, Omul nu poate tinde s& se asemene cu El decit ptintr-o asemenea izbinda. Dar daca se infptuieste a lucru in afara normelor ontologice, in afara legilor ce le guverneaz, fArd constiinfa nucleului divin, pe care sint cladite adincurile noastre, si farai Dumnezeu, analiza duce Ia o judecata ce nu cunoaste nici iubirea, nici iertarea, ci infernuri din care nu mai exista iesire. Se ajunge, asadar, la distrugerea personalitafii : distrugerea familiei gi, mai 83 departe, dezintegrarea multor structuri sociale cu caracter traditional. $i acest fapt este infernul, finfarii. Cit despre ideologia filosofica care iese din arhetipurile fondatoare, tocmai i s-a constatat egecul cind a fost aplicata in domeniul politic ; marxismul e un exemplu printre multe altele care pot fi citate. Orice ideologie care nu se intemeiaza pe o antropologie corecta este o utopie, o himera sigura. infeleg prin aceasta © wlipsi de loc de a exista in sine (,lipsa de loc este sensul etimologic al substantivului ,utopie“) : exista si valori care pot parea utopice si care trec printr-o perioada de ,,lipsa de Joc si de timp, timpul de maturizare necesar Omului pentru a se ridica la aceste valori. Dar locul si timpul sint in ele insele ontologice. O antropologie corecta va trebui s& tind seama de Omul chip al lui Dumnezeu, legat de El printr-o suflare creatoare constant, clip’ de clip’, a fiectrui .EU SINT. Una in esenta, multipla ca numar de persoane, comunitatea e ale&tuita din fiinfe ; fiecare dintre ele contine intreaga co- munitate. infelegem c& orice societate care pune mai presus grupul in raport cu individul, pe care-I sacrifica, este des- tinata s& piara ; si orice societate care pune mai presus dividu! in raport cu masele, pe care nu le pune la so- coteal’, ajunge la acelasi rezultat. Valorile noastre occidentale, bazate in esenta pe acest ultim concept, nu alieneaz& mai putin decit altele si vor ajunge la esec mai devreme sau mai tirziu. Nuam intocmit pina astizi decit criteriile antropologice ire satisfac necesitafile exterioare, ins& aceste criterii nu au nici o legatura cu experienta interioara ; ele vor pro- duce fintari. 84 Un alt aspect al termenului ,.finfari* ne va ingadui sa detaliem realitatea celei de-a treia plagi. Cuvintul ebraic Kinim, ce desemneaza acest concept, confine radacina verbului Kanoh, care inseamna a onora, a venera‘, ~Egipteanul* din fiecare dintre noi venereaza ceea ce afirma ; confera valori absolute, valori de idoli, cunoasterii si aplicafiilor acesteia. De la cel mai tindr pind la cel mai virstnic, nimeni nu vrea sa-si puna la indoiala certitudinile, tofi ne idolatrizam gindurile si refuzam sa ne indepartim de ele si de roadele lor gustoase — dar si amare uneori Observatia este, desigur, relativa, intrucit stiinfele, de exemplu, inainteaza, dar cit pun in discutie aceasta ido- latrizare la fiecare pas pe care il fac! Pentru ,,Evreu*, nici o ,,tarina nu este obiect de venera- fie. Redat& menirii ci ontologice, {arina cunoaste uriaga fertilitate pe care 0 fagaduia : Jarba, cu séminga intr-insa, $i pomi roditori. care s8 dea rod. spune Domnul in ziua a treia a Genezei, Cunoasterea izvorita din nunta interioar’ di roade ta Evreul care gi-a regisit strinsa legatura cu Dumnezeu : numai pe El il venereaza, fl slaveste $i £1 ii aratd tainele Sale i tainele lumii. Inima Evreului se umple de voiosie, Conform legilor ontologice, valorile unui pimint in- tegrat lasa loc valorilor unui alt pamint care va iesi la lu- mina in urma altei nun{i interioare... ea nu va inceta nici- odata si nici nu va da putere definitiva Omului care trebuie sa se depageasca pentru a se indrepta catre Absolut : 85 Fiul Omului nu are un loc unde si-si pundi capul Bucuria nu il mai pardseste totusi, clici se contureazi © permanent dincolo de o vesnica devenire. Fiind (rina, ,Evreul™ se intoarce la {arina ~ intorein- du-se la pamintul siu interior, intrucit asa a fost figaduinta divind cut lui Adam ; s8 0 amintim : sin sudoarea fejei tale ffi vei minca piinea ta, pind te vei intoarce in pamintul din care esti luat ; [pamintal ~ mama interioara] ; Aci pamint esti si in pamint te vei intoarce™”, ~Egipteanul tot nu stie c& trebuie s& se intoarea! isi construieste imparatii exterioare din care se va alege farina, ca si din templele care-i adipostese obiectele pe care le idolatrizeaz’! Hristos s-a intilnit cu Satana gi l-a alungat. isi cladeste imparatia interioara. El ii este Piatra de Temelie*. Si iesind el din templu, unul dintre ucenicii Sai I-a zis : — invatatorule, priveste ce pietre frumoase gi ce cladi marefe! Dar fisus a zis —~ Vezi aceste mare{e clidiri? Nu va riminea din ele piatra pe piatra care s& nu se risipeasca . NOTE rea 3,16. erea 2,7. read, 1-7 Loan 2, 1811 foan 7, acorea 3, 22 de Ft IM, cap. 22 7 Facerea 3, 19 citat deja p. 42 * Marew 13,1 si2. 86 7 A PATRA PLAGA ¢ lesirea 8, 20-23 »Zis-a Domnul ciitre Moise : «Scoala miine de dimineata si iesi inaintea lui Faraon in vremea cind el are si iast iar tu si apa, + Aga graieste Domnul : Lasi pe poporul ‘Meu ca si-Mi slujeased in pustie! Daca insi nu vei lisa pe Poporul Meu, iati Eu voi trimite asupra ta, asupra slujitorilor tai, asupra poporului tu si asupra caselor voastre ttuni, si se vor umple casele Egiptenilor de tauni si pmintul pe care traiese ci Sivoi osebi in ziua aceea pimintul Gosen, in eare locuieste poporul Meu, cd acofo nu vor fi tauni, ca si stii cA Eu sint Domnul in mijlocul acestei tari. Voi face deosebire intre poporul Meu si poporul tau si chiar mfine ya fi semnul acesta pe paminty." Sia facut Domnul asa. Dar Faraon si-a invirtogat Risat poporul sa se ducd. ima si de data aceasta si n-a 87 in a patra plaga, .,taunul* care pustieste pamintul Egiptului este cuvintul ebraic Arob. Numeroase flacari scinteiaza in acest cuvint ; prima dintre ele ne aduce in gind 0 asemanare perfect cu verbul a se intuneca"; a doua flactra este Ereb, alc&tuita din aceleagi litere--energii ca si Arob. Ereb este ,seara, acel moment al Genezei cind se las’ intunericul si se termina o zi, dar cind totul se ia de Ja inceput, intrucit seara pregiiteste noaptea din care se va naste o alta Apoi ziua a doua, ziua a Lumina nu poate {igni decit din intunericul de care sintem constienti. Zilele noastre depind de felul in care ne petrecem noptile, vreme in care fiecare madular al tru- pului se odihneste si cind scoatem Ja lumina din adincu- rile inconstientului informatii din care sint tesute visele noastre ; din infelesul Jor se va naste lumina urmatoarei zile, constiinta : Dumnezeu yorbeste efnd i vis, in vedeniile nopyii, atunci sicind ei dorm in asternut n fel, cind intr-alt fel [...] in Momentul serii e acela al reintoarcerii la Adamah, ma- ma adincurilor, aspect pe care lam tratat in plaga referi- toare Ia broaste. insa a patra incercare a ludeilor concen- treaza experienta acestui popor in momentul serii, mo- ment prieinic reintoarcerii catre sinele profund. 88 A patra zi a Genezei structureazi timpul Omului. Luminatorul cel mare pentru cirmuirea zilei ; Juminatorul cel mic pentru cirmuirea noptii. Exist insa un alt personaj, care poarta acelasi nume ca Arob, dar pronuntat in acest caz Oreb, $i care, intr-un alt mit biblic ~ cel al lui Noe, joaca rolul de ,,mica stea* ; este vorba de ,,corb“, Nu este posibil sa despar{i elementele diferite : intunecarea, seara, mica stea din a patra zi a Gene- zei, corbul, fir a fine seama de numarul patra“, Areba, in ebraica ; el are radacina asemanatoare cu Arod ; totalitatea Jor face sa licdreasc& taina ,.tdunului* gi ne va cAlauzi catre intelegere. Aga incit il prezint pe fiecare, pentru ane dez- valui taina sa." Corbul, mai intii, ne indeamna s2-! inso{im pe area lui Noe. in mitul biblic’, pe vremea lui Noe, oamenii se inmul- feau pe pamint si nu aduceau pe lume decit parte femeiasca, adica fiinfe in care nu se savirgea lucrare barbaiteasca (in sensul propriu al cuvintului, pe care |-am aratat mai sus)', Aceste fiinfe, care ,s-si aminteau* de potentialul lor divin, se identificau atunci in totalitate cu el si in situalia asta confuza energiile potentiale ramin animale, psihice sirm clidesc nimic divin! Umanitatea c si azi alcatuita in mare parte din acest tip de oameni ; cei doi fii mai mari ai regelui din povestirea precedent si,,.Egipteanu!* din povestirea asta dovedese acest fapt. Dar in vremea lui Noe, oamenii, in totalitatea lor, pareau anu fi decit aceasta. Printre ei, Noe era un om drept (asemeni celui de al treilea fiu al regelui) ; nu fiicea nici un rau, atunci cind violenfa facea ravagii peste tot. Dumnezeu i se arta gi ti diidu de veste c& un potop se va dezlntui pe pamint, incercare care va pogori Duhul in Om ,,cdci orice faptura trebuia acum s& se implineasca*. 89