Sunteți pe pagina 1din 1

Nichifor Crainic - Amiaza

Din zorii dimineii i pn adineauri


Se-nveseli vzduhul de trengrii de grauri,
i ciocrlii n aer vzui cum ndoiesc
Din cntece i sboruri frnturi de arabesc.
i grnele, micate de mni aeriene,
i cltinau comoara i mii de buruiene
Cu spicele de aur cntar-n simfonie ...
Acum din cer apas o grea monotonie.
Le-a nnecat pe toate o linite profund,
Deerturile zrii lumina le inund.
Colinele-albstrite i-nvinse de dogoare
Molatica lor lene i-o trndvesc la soare.
Sorbind nemrginirii visri de raze pline,
Dorm toate-acum, - e clipa uitrilor de sine.
n aerul ce fierbe n unde sltree,
Din repezi tot mai repezi, din cree tot mai cree,
Se risipete parc tot sufletul naturii
Topit de ne-ndurarea luminii i-a cldurii.
Ca din fntni ascunse n tainiele firii
Curg slobode pe lume tcerile-adormirii
i-n greaua lor nval treptat au aiurit
Vieaa-mprtiat n largul nesfrit.