Sunteți pe pagina 1din 121

Universitatea ATHENAEUM

Din BUCURESTI

Facultatea de Administratie Publica

ECONOMIA SI GESTIUNEA SECTORULUI PUBLIC


Note de curs

C U P R I N S

Introducere: Definitii si delimitari

Tema 1:

Rolul statului in economie

Tema 2:

Regimul juridic si componenta patrimoniului public


si privat al statului

Tema 3:

Evidenta activitatilor economice si a patrimoniului


sectorului public

13

Tema 4:

Veniturile si cheltuielile sectorului public

31

Tema 5:

Activitatile economice ale sectorului public.


Intreprinderile publice

52

Tema 6:

Achizitiile publice

69

Tema 7:

Resursele umane ale sectorului public.


Functionarul public. Fenomenul birocratiei si al coruptiei

Tema 8:

Alte resurse ale sectorului public

Tema 9:

Perspectivele sectorului public in Romania si pe plan mondial

Bibliografie

Subiecte pentru examen

Introducere
Disciplina Economia si gestiunea sectorului public are un rol foarte important in formarea
profesionala a viitorilor lucratori cu studii superioare din administratia publica, dintre care multi vor
fi chiar functionari publici, cu drepturi dar si cu responsabilitati majore in administratia publica
centrala sau locala.
Aceasta materie isi propune sa puna la dispozitia studentilor instrumentele economice de
baza, indispensabile pentru intelegerea si desfasurarea unei activitati eficiente, in deplin acord cu
stiinta, etica si prevederile legale.
Economia si gestiunea sectorului public este o disciplina stiintifica de-sine-statatoare, cu
obiect propriu de cercetare, dar care nu poate sa nu tina seama de celelalte materii de studiu, cu care
se influenteaza reciproc fara a se confunda sau suprapune: economia politica, contabilitatea, analiza
economico-financiara, managementul administratiei publice, managementul serviciilor publice,
diverse materii din domeniul dreptului, etc.
In cuprinsul acestui curs, notiunea de sector public a fost utilizata in sensul larg, al
resurselor umane, institutiilor, patrimoniului, activitatilor si normelor care formeaza atit
domeniul public cit si domeniul privat al statului, asa cum sint acestea definite prin Constitutie si
alte legi.
Fata de cele de mai sus, putem defini materia economia si gestiunea sectorului public
drept: studiul activitatilor sectorului public prin prisma scopurilor pe care acesta si le fixeaza si
a mijloacelor pe care le foloseste in vederea atingerii lor, respectiv realizarea finalitatii sociale in
conditii de eficienta economica, buna gospodarire a resurselor si respectarea prevederilor legale
aplicabile .
Dupa cum se poate observa, materia noastra are caracteristici specifice care o pot incadra in
marea familie a disciplinelor economice intre disciplinele economice de ramura, dar intruneste si
caracteristici specifice stiintelor economice de granita, integratoare.
In vederea realizarii studierii obiectului sau propriu, disciplina noastra foloseste in cadrul
materiei sale atit procedee generale, utilizate de toate stiintele, cit si procedee comune si altor stiinte
economice, astfel:
1.
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)

procedee utilizate de toate stiintele:


observatia;
rationamentul logic;
comparatia;
clasificarea;
experimentul;
simularea;
analiza;
sinteza.

2.
a)
b)
c)
d)
e)

procedee comune si altor stiinte economice:


evidenta;
documentatia;
evaluarea;
inventarierea;
calculatia.

In abordarea si cercetarea obiectului sau, disciplina noastra se sprijina pe realizarile tuturor


celorlalte discipline filozofice si stiintifice, cu care se afla intr-o continua interconditionare, precum

si pe realitatile sociale, economice si juridice, care dau in final masura efortului in acest domeniu,
ca punct de plecare si finalitate, aflate in dinamica permanenta.

Tema 1. Rolul statului in economie


1.1. Originile, legitimitatea si evolutia rolului statului
Statul este principala institutie politica a societatii. A aparut cu aproape sase milenii in
urma in orientul antic (Egipt, Babilon, China, India) continuind sa fie si astazi instrumentul
conducerii sociale; dezbaterile privind, natura, functiile, mecanismul si formele sale continua sa
polarizeze atentia unor cercuri largi de specialisti in domeniul politologiei, sociologiei, dreptului,
economiei.
Statul are o natura istorica, formele sale depinzind de transformarile social-istorice. El a
aparut in perioada de descompunere a comunei primitive, cind vechile forme de organizare si
conducere (succesiv: familia, ceata, ginta, tribul) nu au mai fost capabile sa asigure progresul
colectivitatilor, impunindu-se o forma noua, cea politica statala.
Odata cu aparitia statului relatiile sociale se pot dezvolta la adapostul unei forte speciale de
constringere, pa care o detine statul.
Prin aparitia statului, criteriul organizatoric al relatiilor de singe se schimba cu cel teritorial;
disputele intre state au in esenta drept obiect teritoriile cu bogatiile lor.
Ca instrument de organizare si conducere sociala scopul fundamental al existentei si actiunii
statului este apararea interesului general. Caci daca cetatenilor nu le merge bine, daca aspiratiile lor
subiective nu sunt indeplinite, atunci statul sta pe fundamente slabe. Gradul de aparare de catre stat
a drepturilor inalienabile ale omului este gradul de legitimitate a acelui stat.
Curentul liberalismului (clasic) opune cetatenul statului; cetateanul este totul, iar statul
trebuie sa fie de drept. Diferenta intre statul de drept si dictatura, de exemplu, este ca in timp ce
primul se bazeaza pe drept, legitimitate (aderenta la popor) si liber-consimtamint, dictatura se
bazeaza pe lege, legalitate si forta. Caci daca autoritatea apartine intr-adevar statului, nu este mai
putin adevarat ca puterea apartine poporului, indiferent de perioada, teritoriu, forma de guvernamint
(monarhica, aristocratica, democratica, mixta), structura de stat (stat unitar sau stat federativ) si
regimul politic (democratic sau autocratic/dictatorial).
Puterea de stat este o forma istoriceste determinata si variabila de autoritate, avind
urmatoarele trasaturi fundamentale:
- are caracter politic;
- are o sfera generala de aplicare;
- are agenti specializati care o realizeaza: institutii, organe, etc., la nevoie prin mijloace
violente;
- este suverana, ceea ce insemna ca are suprematie in interior si manifesta indepenenta
fata de alte state.
In exercitarea puterii statului trebuie sa aiba loc o separare, o divizare a acestei puteri intre
mai multe institutii, in scopul echilibrarii si controlului reciproc al puterilor rezultate din separare, si
chiar fiecare putere (legislativa, executiva si judecatoreasca) sa fie exercitata de mai multe institutii
concurente, in acelasi scop.
Poate cea mai buna, valabila si satisfacatoare explicatie a naturii legitimitatii autoritatii
statului este teoria contractualista a lui Rousseau, care in esenta spune ca indivizii unei societati au
facut intre ei un pact (contract) prin care fiecare asociat renunta la libertatea lor naturala absoluta in
favoarea unei libertati civile, a unui echilibru social, bazat pe respectarea unor legi recunoscute de
cei mai multi dintre membrii societatii. In virtutea acestei teorii, cel desemnat prin contract sa
administreze acest echilibru social este statul, prin prerogativele si institutiile sale, urmare vointei,
legilor si mijloacelor oferite de societate.

Aceasta teorie se opune atit teoriei care gaseste legitimitatea statului in legea naturala, cit si
celei care proclama originea divina a statului sau celei care sustine conducerea de catre elite, cei cu
calitati si merite deosebite (meritocratia).
1.2. In perioada contemporana se pune problema de a alege, in functie de niste
principii generale si conditii specifice, care sa fie gradul de implicare a statului in
reglementarea relatiilor dintre indivizi, de a le norma acestora activitatea, averea, viata,etc.
In acest sens s-au delimitat net doua tendinte opuse:
a) o tendinta colectivista, egalitarista, care neaga sau nu recunoaste dreptul cetatenilor de a se autoadministra, ca indivizi si ca grupuri (colectivitati), avind pretentia sa hotarasca totul pentru acestia;
acesta este statul de tip paternalist, centralizat, care usor degenereaza in dictatura, de stinga sau de
dreapta (fascism, nazism, legionarism, comunism, socialism, etc.). In aceste regimuri politice,
indivizilor si colectivitatilor li se restringe sau chiar anuleaza dreptul de proprietate, precum si
drepturile de exprimare, comunicare, asociere, deplasare, incercind a li se controla pe cale
administrativa gindirea, constiinta, sentimentele. Totul se hotareste si se administreaza de catre stat,
individul trebuie sa dea totul pentru a primi cit s-a hotarit. Nefiind proprietate privata, nici nu
poate fi vorba de initiativa privata, libera concurenta, piata libera. In domeniul economic, statul
hotareste ce, cit, cum, cind, unde si la ce preturi se produce, el hotaraste schimbul, repartitia si
controleaza consumul. El acumuleaza si administreaza toate resursele societatii, pornind de la cele
naturale, dar si pe cele umane si financiare.
Statul ia de la toti si da cui vrea, dupa criterii de putere si interese subiective, clientelare.
Intr-o forma mai umanizata, regimurile social-democrate mai relaxeaza regulile, dar in
esenta statul ramine tot foarte puternic si implicat adinc in toate activitatile economice si problemele
sociale:
- proprietatea de stat (publica sau privata) este majoritara;
- statul actioneaza atit ca arbitru, ca legiuitor si dirigiutor al intregului fenomen
economic, cit si ca jucator sau actor , ca agent economic, ca participant activ in
economie (producator, comerciant, etc.) ceea ce duce in mod evident la denaturarea, la
falsificarea regulilor competitiei in favoarea statului si in detrimentul celorlalti
participanti, autohtoni sau straini;
Doar posibilitatea alegerii proprii motiveaza indivizii, ii diferentiaza, ii aseaza pe fiecare
unde le este locul real, nu unde s-a stabilit prin decret.
Cercetarile au stabilit ca administrarea banilor altora (precum cei proveniti din impozite,de
exemplu) are cel putin doua efecte negative in cel mai inalt grad:
- banii altora se administreaza in interes personal, fara stimul puternic de a-i economisi
sau de a obtine cea mai mare valoare posibila prin cheltuirea lor, generind astfel
coruptie, false si nocive ierarhii, risipa;
- tot risipa se mai obtine prin administrarea centralizata datorita cheltuielilor interne ale
sistemului de administrare, cit si deprecierii in timp datorate inflatiei, etc.
Prin administrare centralizata se pot irosi pina la 50% din resursele bugetare.
In concluzie, politica statului care se substituie indivizilor si incearca sa hotarasca pentru ei
in cit mai mare masura este o politica paguboasa, care conduce la saracie si dezechilibre majore pe
termen lung, bazindu-se pe dispretuirea elitelor si a cetatenilor in general, carora le neaga si le
interzice dreptul la auto-administrare, sub masca protectiei sociale.
b) la polul opus se afla liberalismul, in forma sa clasica, respecta proprietatea, incurajeaza
spiritul intreprinzator, concurenta, afirmarea tuturor celor care au ceva de demonstrat si de facut,
statul rezervindu-si o parte minoritara din patrimoniul public (limitata la domeniile strategice, de
interes general) si iesind din jocul economic, dar pastrindu-si nestirbite prerogativele de legiferare si
impunere a respectarii regulilor legitim stabilite.

Astfel se pot crea intreprinderi private puternice, care vor genera un plus produs tot mai
mare, constituindu-se in adevarate locomotive ale economiei, iar patronii lor modele de succes si
reusita in societate. Creativitatea se descatuseaza, ideile, capitalurile, marfurile, informatiile si
oamenii circula liber in cautare de oportunitati si valorificare, crescind numarul si calitatea
optiunilor.
Astfel se genereaza locuri de munca si fiecare isi poate construi viata cum crede el mai bine.
Gradul de fiscalitate poate fi mentinut scazut deoarece birocratia, coruptia si risipa statului sunt
reduse, astfel dezvoltarea economiei capatind noi impulsuri.
Statisticile internationale arata ca tocmai tarile care au avut gradul de fiscalitate mai scazut
s-au putut dezvolta mai rapid, deoarece profitul intreprinderilor a fost reinvestit in materiale, cladiri,
masini, piete, idei, informatii, oameni, s-a transformat in capital de tot mai buna calitate.
Valorile si elitele s-au asezat intr-o ordine fireasca, oamenii s-au stabilizat si au devenit mai
fericiti.
1.3. In perioada actuala, in Romania (ca si in toate celelalte tari foste socialiste, aflate
cu mici diferente in aceeasi situatie politica si economico-sociala ca tara nostra) discutia
despre rolul statului si gradul de implicare a acestuia in economie si in general in viata
cetatenilor, trebuie sa porneasca de la factorii care pot determina aceasta optiune, cum ar fi :
a) structura sociala: relativ omogena in 1989, grupata ca nivel material sub medie si fara
elite veritabile, a evoluat in ultimii 12 ani in mod contradictoriu: marea majoritate a
saracit, foarte putini s-au imbogatit la cote inimaginabile, au inceput sa apara elite, dar o
clasa de mijloc, de natura a asigura stabilitatea societatii este doar in formare, inca foarte
firava. In concluzie, nu exista o baza sociala solida pentru o politica de dreapta, liberala
adevarata.
Starea sociala actuala face cu urgenta necesara o politica de protectie sociala minimala
inainte de a pune problema relansarii economiei. Aceste realitati isi gasesc in mod
constant materializarea in votul popular, cu ocazia alegerilor parlamentare si
prezidentiale, precum si a sondajelor de opinie. In aceasta perioada, imbatranirea
populatiei si migrarea celor tineri si / sau intreprinzatori sunt alti factori care mineaza
structura sociala.
b) Traditiile istorice, culturale, religioase pledeaza in general in acelasi sens : toate
oranduirile sociale de pe teritoriul tarii noastre nu au ajuns la o dezvoltare deplina, la
maturitate, din diverse cauze interne si mai ales externe; conceptiile si mentalitatile
egalitariste au predominat, ca si tendintele de organizare sociala in comun (obsti satesti,
etc) ; religia crestin-ortodoxa si oranduirea comunista din perioada 1945-1989 au
accentuat aceste tendinte (cooperative agricole, nationalizari, confiscari, represiune,
distrugerea elitelor societatii, etc) astfel incat s-a produs o egalizare la nivelul de jos al
societatii. In continuare bogatia este vazuta ca provenind din fapte ilegale sau simplu
noroc, dar si munca este dispretuita.
Se incearca orice metode pentru supravietuire, altele decat munca, asumarea raspunderii,
perseverenta, etc. Cu aceasta mentalitate pervertita (nici de stapan, nici de sluga) se intra
intr-un cerc vicios infernal, din care se poate iesi numai printr-o minune sau cu un masiv
si imediat ajutor extern.
Toate aceste aspecte argumenteaza inca odata necesitatea implicarii masive a statului in
economie, dar cu conditia ca aceasta interventie sa fie doar pe termen scurt si sa
pregateasca toate premizele retragerii sale pana la limite normale, pe termen mediu, in
primul rand prin masura legislativa de incurajare a activitatii productive.
c) Structura atomizata a proprietatii agricole, industriale si urbane, ponderea mare a
proprietatii de stat, precum si lipsa de coeziune, solidaritate, incredere si comunicare
sociala (majoritatea SRL-urilor au asociat unic, rata divorturilor si a infractionalitatii are

o crestere alarmanta, etc) face aproape imposibila lansarea unor activitati economice
profitabile de mare anvergura, pe baza carora sa se dezvolte nuclee puternice de
polarizare economico-sociala care sa stimuleze ascensiunea rapida in domeniile
economic, social-uman, educational, cultural, etc.
d) Factorii externi, de natura politica si geo-strategica, converg tot spre crearea conditiilor
de mentinere a unui rol important al statului in economie.
In primul rand, pe plan mondial cele doua tendinte politice importante (social-democratia si
liberalismul) au intrat intr-un proces de influentare reciproca rezultand un produs hibrid,
intermediar, de adaptare la conditiile contemporane : social-democratia a adoptat de la liberalism
metoda stimularii pietei libere, liberalismul a imprumutat de la social-democratie practica protectiei
sociale, astfel incat diferentele dintre cele doua doctrine s-au diminuat simtitor.
In al doilea rand, in intreaga Europa, sunt in proportie covarsitoare la putere partide de
orientare centru-stanga, ceea ce ne influenteaza prin fenomenul de sincronizare si contagiune,
putandu-se vorbi si in acest domeniu despre o moda (ideologica, doctrinara, politica).
In al treilea rand, optiunea ferma a intregii noastre clase politice (chiar daca poporul roman
n-a fost consultat prin referendum) spre integrare in structurile europene si euro-atlantice creeaza
toate premizele unei supra-determinari a societatii romanesti de catre birocratiile acestor structuri,
ceea ce inseamna in fond tot un control al statului asupra cetatenilor in forma atat imediata
(nationala) cat si mediata (supra-nationala).
Fata de toate aceste considerente, apreciem ca, cel putin pe termen mediu, in Romania se va
mentine rolul important al statului in economie, cu accente spre protectie sociala exagerata,
redistribuire centralizata de resurse, birocratie, tendinte de egalitarism, coruptie si supravietuirea
tuturor in dauna progresului celor capabili.
1.1. In prezent, in Romania, formele de implicare a statului in economie sunt :
Elaborarea strategiilor globale, sectoriale si teritoriale pe termen mediu si lung ;
Legiferarea, normarea cadrului si regulilor de desfasurare a activitatilor economice ;
Emiterea de avize, autorizatii, licente etc. pentru desfasurarea unor activitati de catre
agentii economici, acolo unde legea prevede aceasta ;
Alocarea si redistribuirea unor resurse prin sistemul diferitelor bugete pe care le
administreaza (investitii proprii, subventii, facilitati fiscale, protectie sociala) precum
si controlul masei monetare, stabilirea salariului minim pe economie, a dobinzilor de
referinta si a cursului valutar, etc.;
Controlul intregii activitati economice (comerciale, financiare, fiscale), prin
institutiile si organele abilitate;
Agent economic (intreprinderi proprii : societati comerciale si regii autonome,
diverse asocieri si parteneriate, etc.) ;
Factor activ al dezvoltarii relatiilor economice internationale ale Romaniei in lume
(semnarea unor tratate, acorduri, conventii si intelegeri bi- si multilaterale
cu diverse state, grupuri de state si organizatii economice internationale) si al
promovarii intereselor economice ale Romaniei si firmelor romanesti pe plan
international (reprezentante economice si comerciale, participarea la manifestari
economice tirguri, expozitii, etc.) ;
Partener de afaceri al agentilor economici atit in calitate de co-proprietar, asociat,
concesionar, locator, etc. cit si de beneficiar (cumparator, prin sistemul achizitiilor
publice) si vinzator (de intreprinderi sau parti din intreprinderi active, actiuni, in
cadrul procesului de privatizare).

Tema 2. Regimul juridic si componenta patrimoniului public si


privat al statului
Dreptul de proprietate publica apartine statului sau unitatilor administrativ- teritoriale,
asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.
Statul sau unitatile administrativ-teritoriale exercita posesia, folosinta si dispozitia asupra
bunurilor care alcatuiesc domeniul public, in limitele si in conditiile legii.
Domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din
cele prezentate in anexa si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau
de interes public si sunt dobindite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile
prevazute de lege.
Domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din
Constitutie, din cele prevazute la pct. 1 din anexa, precum si din alte bunuri de uz sau de interes
public national, declarate ca atare prin lege.
Domeniul public al judetelor este alcatuit din bunurile prevazute la pct 2 din anexa si din
alte bunuri de uz sau de interes public judetean, declarate ca atare prin hotarire a consiliului
judetean, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national.
Domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile
prevazute la pct. 3 din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare
prin hotatire a consiliului local, daca nu sint declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public
national ori judetean.
Domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale este alcatuit din bunuri
aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau
unitatile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privata.
Regimul juridic al dreptului de proprietate publica este reglementat prin prezenta lege, daca
prin legi organice speciale nu se dispune altfel.
Dreptul de proprietate privata al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale asupra
bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, daca legea nu dispune
altfel.
Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale
si bunurile dobindite de stat in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, daca au intrat in
proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor
internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat.
Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea
consimtamintului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac
obiectul unor legi speciale de reparatie.
Instantele judecatoresti sint competente sa stabileasca valabilitatea titlului.

Regimul juridic al proprietatii publice


Dreptul de proprietate publica se dobindeste:
pe cale naturala;
prin achizitii publice efectuate in conditiile legii;
prin expropriere pentru cauza de utilitate publica;
prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local,
dupa caz, daca bunul in cauza intra in domeniul public;

prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in
domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publica;
prin alte moduri prevazute de lege.
Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in
domeniul public al acestora potrivit mai sus, se face, dupa caz, prin hotarire a Guvernului, a
consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti ori a consiliului
local.
Hotarirea de trecere a bunurilor poate fi atacata, in conditiile legii, la instanta de contencios
administrativ competenta in a carei raza teritoriala se afla bunul.
Trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societatilor comerciale, la care statul
sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar, se poate face numai cu plata si cu acordul
adunarii generale a actionarilor societatilor comerciale respective. In lipsa acordului mentionat,
bunurile societatii comerciale respective pot fi trecute in domeniul public numai prin procedura
exproprierii pentru cauza de utilitate publica si dupa o justa si prealabila despagubire .
Trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati
administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al
Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, dupa caz, prin hotarire a Guvernului.
Trecerea unui bun din domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul
public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotarire a consiliului judetean, respectiv a
Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local.
Dreptul de proprietate publica inceteaza, daca bunul a pierit ori a fost trecut in domeniul privat.
Trecerea din domeniul public in domeniul privat se face, dupa caz, prin hotarire a Guvernului, a
consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului
local, daca prin Constitutie sau prin lege nu se dispune altfel.
Hotarirea de trecere a bunului in domeniul privat poate fi atacata in conditiile specificate mai
sus.
Bunurile din domeniul public sint inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, dupa cum
urmeaza:
nu pot fi instrainate; ele pot fi date numai in administrare, concesionate sau inchiriate, in
conditiile legii;
nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale;
nu pot fi dobindite de catre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bunacredinta asupra bunurilor mobile.
Actele juridice incheiate cu incalcarea prevederilor de mai sus privind regimul juridic al
bunurilor din domeniul public sint lovite de nulitate absoluta.
Bunurile din domeniul public pot fi date, dupa caz, in administrarea regiilor autonome, a
prefecturilor, a autoritatilor administratiei publice centrale si locale, a altor institutii publice de
interes national, judetean sau local.
Darea in administrare se realizeaza, dupa caz, prin hotarire a Guvernului sau a consiliului
judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local.
Titularul dreptului de administrare poate sa posede, sa foloseasca bunul si sa dispuna de acesta,
in conditiile actului prin care i-a fost dat bunul in administrare. Dreptul de administrare va putea fi
revocat numai daca titularul sau nu-si exercita drepturile si nu-si executa obligatiile nascute din
actul de transmitere.
In litigiile privitoare la dreptul de administrare, in instanta titularul acestui drept va sta in nume
propriu. In litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de
administrare are obligatia sa arate instantei cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit
prevederilor Codului de procedura civila. Titularul dreptului de administrare raspunde, in conditiile

legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neindeplinirii acestei obligatii. De asemenea,


neindeplinirea acestei obligatii poate atrage revocarea dreptului de administrare.
In litigiile prevazute mai sus statul este reprezentat de Ministerul Finantelor, iar unitatile
administrativ-teritoriale de catre consiliile judetene, de Consiliul General al Municipiului Bucuresti
sau de consiliile locale, care dau mandat scris, in fiecare caz, presedintelui consiliului judetean sau
primarului. Acesta poate desemna un alt functionar de stat sau un avocat care sa-l reprezinte in fata
instantei.
Dispozitiile alineatelor de mai sus sint aplicabile si in litigiile privitoare la dreptul de
concesiune, inchiriere sau la dreptul de proprietate asupra bunurilor concesionate sau inchiriate.
Servitutile asupra bunurilor din domeniul public sint valabile numai in masura in care aceste
servituti sint compatibile cu uzul sau interesul public caruia ii sint destinate bunurile afectate.
Servitutile valabil constituite anterior intrarii bunurilor in domeniul public se mentin in aceste
conditii.
Inchirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale se
aproba, dupa caz, prin hotarire a Guvernului, a consiliului judetean, a Consiliului General al
Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, iar contractul de inchiriere va cuprinde clauze de
natura sa asigure exploatarea bunului inchiriat, potivit specificului acestuia.
Contractul de inchiriere se poate incheia, dupa caz, cu orice persoana fizica sau juridica, romana
sau straina, de catre titularul dreptului de proprietate sau de administrare.
Concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica se face prin licitatie publica, in
conditiile legii.
Sumele incasate din inchirierea sau concesionarea bunurilor proprietate publica se fac, dupa caz,
venit la bugetul de stat sau la bugetele locale.
In cazul in care contractul de inchiriere se incheie de catre titularul dreptului de administrare,
acesta are dreptul sa incaseze din chirie o cota-parte intre 20-50%, stabilita, dupa caz, prin hotarire a
Guvernului, a consiliului judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului
local prin care s-a aprobat inchirierea.
Statul si unitatile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, in folosinta
gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de
binefacere sau de utilitate publica, ori serviciilor publice.
Evidenta contabil-financiara a bunurilor care alcatuiesc domeniul public al statului si al
unitatilor administrativ-teritoriale se tine distinct in contabilitate, potrivit normelor metodologice
elaborate de Ministerul Finantelor si aprobate prin hotarire a Guvernului.
Inventarul bunurilor din domeniul public se intocmeste in termen de 9 luni de la data intrarii in
vigoare a legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
In termen de 45 de zile de la data intrarii in vigoare a acestei legi, Departamentul pentru
Administratie Publica Locala va elabora, pe baza propunerilor consiliilor judetene, ale Consiliului
General al Municipiului Bucuresti sau ale consiliilor locale, dupa caz normele tehnice pentru
intocmirea inventarului, pe care la va supune spre aprobare Guvernului.
Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se intocmeste, dupa caz, de ministere, de
celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si de autoritatile publice
centrale care au in administrare asemenea bunuri.
Centralizarea inventarului mentionat mai sus se realizeaza de catre Ministerul Finantelor si se
supune spre aprobare Guvernului.
Inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale se
intocmeste, dupa caz, de comisii special constituite, conduse de presedintii consiliilor judetene,
respectiv de primarul general al municipiului Bucuresti sau de primari.
Inventarele intocmite potrivit prevederilor stabilite se insusesc, dupa caz, de consiliile judetene,
de Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de consiliile locale.

10

Inventarele astfel insusite se centralizeaza de consiliul judetean, respectiv de Consiliul General


al Municipiului Bucuresti, si se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotarire, sa se ateste apartenenta
bunurilor la domeniul public judetean sau de interes local.
Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, autoritatile
publice centrale, consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului Bucuresti si consiliile locale,
dupa caz, sint obligate sa faca inregistrarea operatiunilor de modificare a regimului juridic al
bunurilor din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale.
Litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, judetelor, comunelor, oraselor
sau al municipiilor sint de competenta instantelor de contencios administrativ.
Lista cuprinzind unele bunuri care alcatuiesc domeniul public al statului si al unitatilor
administrativ-teritoriale :
enumerare cu caracter exemplicativ
Domeniul public al statului este alcatuit din urmatoarele bunuri:
bogatiile de orice natura ale subsolului in stare de zacamint;
spatiul aerian;
apele de suprafata, cu albiile lor minore, malurile si cuvetele lacurilor, apele subterane, apele
maritime interioare, faleza si plaja marii, cu bogatiile lor naturale si cu potentialul electric
valorificabil, marea teritoriala si fundul apelor maritime, caile navigabile interioare;
padurile si terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, de productie
ori de administratie silvica, iazurile, albiile piraielor, precum si terenurile neproductive
incluse in amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier national si nu sint
proprietate privata;
terenurile care au apartinut domeniului public al statului inainte de 6 martie 1945; terenurile
obtinute prin lucrari de indiguiri, de desecari si de combatere a eroziunii solului; terenurile
institutelor si statiunilor de cercetari stiintifice si ale unitatilor de invatamint agricol si silvic,
destinate cercetarii si producerii de seminte si de material saditor din categoriile biologice si
de animale de rasa;
parcurile nationale;
rezervatiile naturale si monumentele naturii;
patrimoniul natural al Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii;
resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, impreuna cu platoul
continental;
infrastructura cailor ferate, inclusiv tunelele si lucrarile de arta;
tunelele si casetele de metrou, precum si instalatiile aferente acestuia;
drumurile nationale-autostrazi, drumuri expres, drumuri nationale europene, principale,
secundare;
canalele navigabile, cuvetele canalului, constructiile hidrotehnice aferente canalului, ecluzele,
apararile si consolidarile de maluri si de taluzuri, zonele de siguranta de pe malurile
canalului, drumurile de acces si teritoriile pe care sint realizate acestea;
retelele de transport a energiei electrice;
spectre de frecventa si retele de transport si de distributie de telecomunicatii;
canalele magistrale si retelele de distributie pentru irigatii, cu prizele aferente;
conductele de transport ale titeiului, ale produselor petroliere si ale gazelor naturale;
lacurile de acumulare si barajele acestora, in cazul in care activitatea de producere a energiei
electrice este racordata la sistemul energetic national, sau cele cu transe pentru atenuarea
undelor de viitura;
digurile de aparare impotriva inundatiilor;
lucrarile de regularizare a cursurilor de ape;

11

cantoanele hidrotehnice, statiile hidrologice, meteorologice si de calitate a apelor;


porturile maritime si fluviale, civile si militare-terenurile pe care sint situate acestea, diguri,
cheiuri, pereuri si alte constructii hidrotehnice pentru acostarea navelor si pentru alte
activitati din navigatia civila, bazine, acvatorii si senale de acces, drumuri tehnologice in
porturi, monumente istorice aflate in porturi, cheiuri si pereuri situate pe malul cailor
navigabile, in afara incintelor portuare destinate activitatilor de navigatie;
terenurile destinate exclusiv instructiei militare;
pichetele de graniceri si fortificatiile de aparare a tarii;
pistele de decolare, aterizare, caile de rulare si platformele pentru imbarcare-debarcare situate pe
acestea si terenurile pe care sint amplasate;
statuile si monumentele declarate de interes public national;
ansamblurile si siturile istorice si arheologice;
muzeele, colectiile de arta declarate de interes public national;
terenurile si cladirile pe care sint amplasate: Parlamentul, Presedintia, Guvernul, ministerele si
celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutiile publice
subordonate acestora; instantele judecatoresti si parchetele de pe linga acestea; unitati ale
Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului de Interne, ale serviciilor publice de
informatii, precum si cele ale Directiei generale a penitenciarelor; serviciile publice
descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei
publice centrale, precum si prefecturile, cu exceptia celor dobindite din veniturile proprii
extrabugetare, care constituie proprietatea privata a acestora.
Domeniul public judetean este alcatuit din urmatoarele bunuri:
drumurile judetene;
terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea consiliul judetean si aparatul propriu al
acestuia, precum si institutiile publice de interes judetean, cum sint: biblioteci, muzee,
spitale judetene si alte asemenea bunuri, daca nu au fost declarate de interes public national
sau local;
retelele de alimentare cu apa realizate in sistem zonal sau microzonal, precum si statiile de
tratare cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente acestora;
Domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor este alcatuit din urmatoarele
bunuri:
drumurile comunale, vicinale si strazile;
pietele publice, comerciale, tirgurile, oboarele si parcurile publice, precum si zonele de
agrement;
lacurile si plajele care nu sint declarate de interes public national sau judetean;
retelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, gaze, statiile de tratare si epurare a apelor
uzate, cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente;
terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea consiliul local si primaria, precum si
institutiile publice de interes local, cum sint: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele,
policlinicile si altele asemenea;
locuintele sociale;
statuile si monumentele, daca nu au fost declarate de interes public national;
bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare de zacamint, daca nu au fost declarate de interes
public national;
terenurile cu destinatie forestiera, daca nu fac parte din domeniul privat al statului si daca nu
sint proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;
cimitirele orasenesti si comunale.

12

Tema 3.

Evidenta activitatilor economice si a patrimoniului


sectorului public

3.1. Evidenta contabila a activitatilor si operatiunilor institutiilor publice


A. Introducere
Ca si in cazul contabilitatii privind activitatea agentilor economici, obiectivul principal al
institutiilor publice consta in a oferi o imagine fidela, clara si concreta cu privire la patrimoniu,
rezultate si situatia financiara.
Pentru rememorarea cunostintelor din domeniul contabilitatii, ne-am propus sa prezentam
principalele concepte folosite ca instrumente de lucru.
Asfel, in patrimoniu se cuprind totalitatea drepturilor si obligatiilor care au o estimare
baneasca. Existenta patrimoniului este legata de existenta unei persoane (fizice sau juridice) ca
subiect de patrimoniu, care sa aiba posesia si gestiunea bunurilor materiale, drepturilor si
obligatiilor cu conditia de a exercita liber acte de dispozitie si administratie asupra acestora.
Doi termeni folositi frecvent in contabilitate, legati de patrimoniu, privesc activul si pasivul
acestuia. Prin activ se intelege patrimoniul economic, adica valorile economice sub forma lor fizica
concreta, cum ar fi, de pilda, cladirea care adaposteste un liceu, un autovehicul, etc. Prin pasiv se
intelege patrimoniul juridic, adica relatiile in care se afla subiectul patrimoniului (in cazul nostru
liceul) cu valori care fac parte din activ.
Regula de baza a contabilitatii consta in egalitatea dintre activul si pasivul unui patrimoniu.
Este si firesc sa se mentina aceasta egalitate atita vreme cit pasivul nu aste altceva decit o prezentare
a raporturilor in care se afla subiectul patrimoniului (institutia) cu activul averea institutiei sub
forma ei fizica.
Daca luam, de pilda, cazul liceului de mai sus, activul acestuia ar putea consta in :
constructii
150.000.000 lei
echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii de lucru)
8.000.000 lei
aparate si instalatii de masurare, control si reglare
5.000.000 lei
mijloace de transport
15.000.000 lei
TOTAL
178.000.000 lei

Daca presupunem ca aparatele si instalatiile de masurare, control si reglare intra in categoria


obiectelor de inventar, avind valori individuale sub plafonul valoric stabilit pentru mijloace fixe sau
durata de utilizare sub 1 an, iar mijloacele de tranport nu au fost achitate, atunci patrimoniul liceului
luat ca exemplu se va prezenta astfel :
Activ

Patrimoniul liceului

Pasiv

Denumirea contului

Suma

Denumirea contului

Suma

Mijloace fixe

173.000.000

158.000.000

Obiecte de inventar

5.000.000

Fondul mijloacelor fixe si


terenurilor
Fondul obiectelor de inventar
Furnizori si antrepenori pentru
investitii

15.000.000

13

5.000.000

TOTAL

178.000.000

TOTAL

178.000.000

Din examinarea tabelului care prezinta patrimoniul in structura sa fizica (activul) si


raporturile in care se afla subiectul patrimoniului cu privire la continutul activului, rezulta ca liceul
este proprietar pentru suma de 163.000.000 lei, urmind ca sume de 15.000.000 lei, contravaloarea
mijlocului de transport sa fie achitata furnizorului.
Desi incomplet, tabelul de mai sus are forma de bilant, document care prezinta situatia
patrimoniului la un moment dat.
Instrumentul de lucru cel mai frecvent folosit in contabilitate este contul care reprezinta
socoteala scrisa ce reflecta existenta si miscarea unui mijloc economic sau proces (de la
frantuzescul compte = calcul, socoteala). Cu ajutorul conturilor se tine evidenta elementelor de
patrimoniu.
Pentru a face posibile comparatii intre institutiile publice cit si pentru centralizari pe
ministere, departamente cit si la nivel national, denumirea si gruparea conturilor a fost
standardizata prin planul de conturi general pentru institutiile publice asa cum rezulta din anexa,
unde conturile sintetice si analitice au primit simboluri care inlesnesc informatizarea simbolurilor
contabile.
Asa cum se constata din planul de conturi, fiecare cont poarta denumirea elementului a carui
socoteala o tinem (mijloace fixe, casa, materiale, etc.).
In practica activitatii contabile, contul se prezinta sub forma unui T (teu) in care partea
stinga se numeste debit, iar partea dreapta credit, denumiri care provin din dreptul roman, potrivit
caruia debitor este persoana care a primit ceva si are obligatia sa restituie, in timp ce creditorul este
persoana care a dat ceva si are dreptul sa primeasca.
Diferenta dintre debit si credit se numeste sold.
Dupa natura soldului, vom avea :
cont sau sold debitor, cind debitul contului este mai mare decit creditul sau ;
cont sau sold creditor, cind creditul contului este mai mare decit debitul acestuia ;
cont soldat, cind debitul este egal cu creditul. Contul soldat nu reprezinta decit interes statistic
cu privire la rulajul sumelor pe debit sau pe credit (prin rulaj intelegindu-se totalul
inregistrat pe debitul sau pe creditul contului).
Dupa continutul si functiunea lor, conturile se clasifica in :
conturi de activ, care incep prin a se debita, se debiteaza cu toate intrarile, se crediteaza cu toate
iesirile si au sold debitor ;
conturile de pasiv, care incep prin a se credita, se crediteaza cu toate intrarile , se debiteaza cu
toate iesirile si au sold creditor ;
conturile bifunctionale care incep sa functioneze alternativ, fie dupa regula conturilor de activ ,
fie dupa regula contului de pasiv si pot avea sold debitor sau creditor.
Prin Legea contabilitatii s-a stabilit ca atunci cind contabilitatea se conduce in partida dubla, ea
trebuie sa asigure :
inregistrarea cronologica si sistematica a tuturor operatiunilor patrimoniale, simultan in debitul
si creditul unor conturi, denumite conturi corespondente ;
stabilirea totalului sumelor debitoare si creditoare, cit si a soldului final al fiecarui cont ;
intocmirea lunara a balantei de verificare ;
prezentarea patrimoniului si a rezultatelor obtinute.
Dintre principiile stabilite prin Normele de aplicare a Legii contabilitatii, au aplicabilitate pentru
institutiile publice :

14

principiul permanentei metodelor, care impune continuitatea in aplicarea regulilor si normelor


privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a
rezultatelor pentru a asigura comparabilitatea in timp a informatiilor ;
principiul independentei exercitiului, care obliga la delimitarea in timp a rezultatelor
exercitiului ;
principiul intangibilitatii bilantului de deschidere al unui exercitiu, care trebuie sa corespunda
cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent ;
principiul necompensarii, care nu ingaduie compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv
din bilant, precum si intre veniturile si cheltuielile din contul de executie.

B. Particularitati
Institutiile bugetare au unele particularitati ce definesc si modul diferit de organizare si
conducere a contabilitatii, fata de agentii economici astfel :
a) Folosesc un plan de conturi specific ;
b) Nu-si acopera cheltuielile din venituri proprii, cu exceptia celor autofinantate. De regula,
institutiile publice varsa veniturile realizate la bugetul din care sunt finantate primind in
schimb integral de la bugetul de stat sau local, dupa caz, fondurile necesare indeplinirii
sarcinilor ;
c) Institutiile nu sint dotate cu mijloace circulante ;
d) Nu calculeaza si nu varsa amortizarea asupra fondurilor fixe cu exceptia institutiilor care
se finanteaza integral din venituri extrabugetare, care au obligatia sa calculeze
amortizarea mijloacelor fixe de care dispun conform dispozitiilor legale aplicabile
agentilor economici. Valoarea de inregistrare in contabilitate a mijloacelor fixe nu se
modifica cu partea de uzura in bilantul contabil, pina la scoaterea din uz a acestora ;
e) Institutiile bugetare, inclusiv cele total sau partial autofinantate prin venituri proprii,
indeplinesc, de regula, anumite functii social publice, reprezentind statul in anumite
domenii de activitate, cum sunt: administratia de stat, invatamintul, sanatatea, cultura,
arta, apararea nationala, etc., sau unele activitati cu caracter economic de interes public,
cum ar fi: intretinerea strazilor, parcurilor si spatiilor verzi, domeniile publice, precum si
unele actiuni agrozooveterinare coordonate de unitati de profil din subordinea
ministerelor si a directiilor judetene de specialitate
f) Sunt obligate sa respecte o disciplina financiara foarte riguroasa, in ceea ce priveste
respectarea destinatiei fondurilor primite, evidenta utilizarii acestora, raportarile
justificative periodice catre autoritatile ierarhic superioare, controlul din partea organelor
abilitate ale statului cu atributiuni in acest domeniu (Curtea de Conturi), respectarea
regimului achizitiilor publice, interdictia de a achita furnizorilor sume in avans,
derularea operatiunilor financiare si de plati prin Trezoreriile locale, etc.

Datorita acestor particularitati caracteristice, institutiile bugetare utilizeaza un plan de


conturi specific si o evidenta contabila adoptata la particularitatile impuse de natura obiectului de
activitate.

15

Legea contabilitatii nr. 82 / 1991 stabileste obligativitatea conducerii evidentei contabile in


baza normelor elaborate de Ministerul Finantelor de catre toate institutiile publice care au calitatea
de ordonatori de credite.
Astfel, ministerele, departamentele si celelalte organe centrale ale administratiei publice, ai
caror conducatori au calitatea de ordonatori principali de credite, precum si institutiile publice cu
personalitate juridica din subordinea acestora organizeaza si conduc contabilitatea veniturilor
incasate si a cheltuielior efectuate, potrivit bugetului aprobat, a mijloacelor extrabugetare si a
fondurilor cu destinatie speciala, odata cu evidenta intregului patrimoniu aflat in dotare. De
asemenea, institutiile de stat de subordonare locala care au personalitate juridica si ai caror
conducatori au calitatea de ordonatori de credite organizeaza si conduc contabilitatea veniturilor si
cheltuielilor, potrivit bugetului aprobat, precum si contabilitatea patrimoniului aflat in administrare.
Potrivit Legii contabilitatii nr. 82 / 1991, obiectul contabilitatii patrimoniului il constituie
reflectarea in expresie baneasca a bunurilor mobile si imobile, inclusiv solul, bogatiile naturale,
zacamintele si alte bunuri cu potential economic, disponibilitati banesti, titluri de valoare, drepturile
si obligatiile, precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale
efectuate, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute.
Obiectul contabilitatii institutiilor publice finantate din bugetul de stat, bugetele locale si din
mijloacele extrabugetare il constituie patrimoniul public si cel privat aflat in administrarea acestora,
veniturile si cheltuielile bugetare si extrabugetare, drepturile si obligatiile rezultate din activitatea
desfasurata, cu respectarea perevederilor legale.
Este interzisa detinerea de valori materiale si banesti sub orice forma si cu orice titlu, a
oricaror drepturi si obligatii patrimoniale, precum si efectuarea de operatiuni patrimoniale fara
inregistrarea lor in contabilitate.
Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala, avind la baza planul de
conturi si Normele elaborate de Ministerul Finantelor.
Contabilitatea se conduduce in partida dubla de catre toate unitatile bugetare, cu exceptia
primariilor comunale, care conduc contabilitatea in partida simpla.
Trimestrial si anual, institutiile publice intocmesc darea de seama contabila ce se depune la
organele ierarhice superioare, iar consiliile locale si judetene depun darea de seama la directiile
generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat, care centralizeaza si depune la
Ministerul Finantelor.
In vederea bunei organizari a contabilitatii, fiecare ordonator de credite trebuie sa asigure :
incadrarea compartimentului financiar contabil cu personal corespunzator pe baza de concurs ;
intocmirea si circuitul documentelor justificative privind operatiile patrimoniale ;
organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii in mod cronologic si sistematic ;
organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si valorificarea rezultatelor acestuia ;
respectarea regulilor de intocmire a bilantului contabil si depunerea la termen la organele in
drept ;
controlul operatiunilor patrimoniale efectuate si a procedeelor de prelucrare utilizate, precum si
exactitatea datelor contabile furnizate ;
furnizarea de informatii necesare stabilirii patrimoniului national, executiei bugetului public
national, precum si intocmirea balantelor financiare si a bilantului pe ansamblul economiei
nationale ;
pastrarea si arhivarea documentelor justificative, a registrelor si bilanturilor contabile.

3.2. Reglementari, reguli, principii, forme si metode de evaluare a patrimoniului

16

Prin evaluare se intelege procedeul prin care se exprima, cu ajutorul etalonului valoric,
mijloacele, procesele si sursele economice inregistrate in documente, din perimetrul unei unitati
patrimoniale. Cu ajutorul etalonului banesc, contabilitatea realizeaza generalizarea mijloacelor,
proceselor si surselor economice si financiare care s-au inregistrat pe baza documentelor
justificative. De asemenea, etalonul permite insumarea diferitelor mijloace economice, precum si a
rezultatelor transformarii acestora in cadrul unitatii patrimoniale, si la nivelul economiei nationale.
Intrucit mijloacele economice prezinta insusiri caracteristice si moduri diferite de participare
in procesele economice, respectiv activele fixe si activele circulante, contabilitatea inregistrindu-le
distinct, si evaluarea acestora se face distinct pe feluri de mijloace economice fixe si mijloace
economice circulante.
Evaluarea, ca procedeu de determinare prin calcule, in vederea inregistrarii in contabilitate a
elementelor patrimoniale aflate in gestiunea institutiei administrative publice, cuprinde:
- obiectul evaluarii, adica elementul patrimonial supus evaluarii;
- etaloanele banesti si naturale prin care se stabileste marimea elementelor patrimoniale;
- analiza si compararea rezultatelor obtinute prin evaluare si care se finalizeaza prin
atribuirea valorii contabile a elementelor patrimoniale evaluate.
Obiectul evaluarii il formeaza elementele componente ale patrimoniului: activele fixe si
circulante, cheltuielile si veniturile, obligatiile si drepturile cu continut economic ale institutiei
publice, precum si operatiile economice ce au loc, datorita miscarilor si transformarilor elementelor
patrimoniale in cadrul proceselor economice exprimate in etalon banesc.
Etalonul banesc este unitatea de masura folosita pentru exprimarea valorica a mijloacelor,
proceselor si surselor economice. El se exprima cu ajutorul semnului monetar propriu fiecarei tari,
permitind generalizarea formelor economice oricit de variate ar fi acestea. Etalonul banesc este
caracteristic contabilitatii, intrucit contabilitatea inregistreaza numai acele fenomene si procese
economice carora li se poate atribui o valoare.
Analiza, ca element al evaluarii, este procesul prin care informatiile obtinute prin evaluare si
exprimate valoric (cifric) si uneori cantitativ in unitati naturale de masurare sunt studiate amanuntit
in partile lor componente.
Compararea rezultatelor obtinute prin evaluare este un mijloc prin care se determina modul
cum a evaluat sub aspect valorii elementul patrimonial supus evaluarii la data compararii, fata de
perioada precedenta, prefigurindu-i evolutia lui viitoare. Prin comparare se stabilesc, totodata, si
factorii care ar contribui la mentinerea valorii pentru un timp mai indelungat, ceea ce duce la
eliminarea sau stoparea inflatiei.
Astfel, in conformitate cu prevederile art. 7 si art. 9 din Legea contabilitatii, pentru
evaluarea elementelor patrimoniale se stabilesc urmatoarele reguli:
a) la data intrarii in patrimoniu, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la
valoarea de intrare, denumita valoare contabila si se stabilesc astfel:
- bunuri reprezentind aport la capitalul social si care s-au obtinut cu titlu gratuit, la
valoarea de utilitate, in functie de pretul pietei si amplasarea acesteia;
- bunuri procurate cu titlu oneros, la valoarea de achizitie denumita cost de achizitie;
- bunuri obtinute in unitatea patrimoniala la costul de productie.
b) evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala sau
de utilitate a fiecarui element, denumita valoare de inventar, stabilita in functie de utilitatea
bunului in unitate si de pretul pietei. Valoarea de utilitate a creantelor si datoriilor se
stabileste in functie de valoarea lor prealabila de incasat respectiv de plata;
c) la incheierea exercitiului financiar, elementele patrimoniale se evalueaza si se reflecta in
bilantul contabil la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv valoarea contabila pusa de
acord cu rezultatele inventarierii. Valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea

17

de utilitate stabilita pe baza inventarierii, iar daca exista diferente, acestea se mentioneaza
astfel:
- pentru elementele de activ, diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si
valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinindu-se la
valoarea lor de intrare;
- pentru elementele de pasiv, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si
valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinindu-se la
valoarea lor de intrare;
- pentru elementele de activ si de pasiv, constatate lipsa la inventariere din vina
persoanelor care le gestioneaza, evaluarea se face cel putin la pretul pietei, pret la care se
aplica o marire in conformitate cu prevederile metodologiei in vigoare, iar pentru
lipsurile imputate se vor crea drepturi de creanta ale institutiei fata de debitorii sai,
urmind caile legale de recuperare a lipsurilor respective.
d) la data iesirii din patrimoniu sau la darea in consum, bunurile se evalueaza si se scad din
gestiune la valoarea lor e intrare.
Reevaluarea activelor si pasivelor unitatii patrimoniale se efectueaza potrivit reglementarilor
in vigoare. In aceste cazuri, valoarea de intrare a elementelor patrimoniale se modifica, aceasta fiind
inlocuita cu valoarea actuala.
In vederea stabilirii unei valori cit mai apropiata de realitate a elementelor patrimoniale, prin
operatiunile de evaluare, atit regulile si principiile de baza ale evaluarii, cit si metodele si tehnicile
folosite la evaluare sunt actualizate de Ministerul Finantelor impreuna cu Colegiul Consultativ al
Contabilitatii, ale caror atributiuni, competenta si functionare se stabilesc prin Hotariri ale
Guvernului.
Intrucit informatiile inregistrate in contabilitate reflecta activitatea curenta si activitatea
periodica institutiei admninistratiei publice prin lucrari contabile curente si periodice, se intilnesc
doua forme de evaluare, si anume: evaluarea curenta si evaluarea periodica.
Evaluarea curenta. Este specifica inregistrarilor cronologice in conturile deschise la
inceputul perioadei de gestiune si se refera la valoarea de inregistrare in expresie baneasca a
operatiunilor economice si financiare ce au loc datorita miscarilor si transformarilor elementelor
patrimoniale in cadrul proceselor economice ce se desfasoara.
Evaluarea curenta are loc in momentul intrarii si iesirii activelor si pasivelor patrimoniale,
finantarii activitatilor, efectuarii cheltuielilor si realizarii veniturilor.
Evaluarea periodica. Are loc, de regula, la sfirsitul perioadei de gestiune, odata cu incheierea
exercitiului bugetar, cu inventarierea patrimoniului si evaluarea bilantului contabil, fapt pentru care
ea se manifesta prin doua forme, si anume: evaluarea de inventar si evaluarea bilantiera.
Evaluarea de inventar. Are loc o data cu inventarierea patrimoniului care se face cel putin o
data in perioada de gestiune, bazindu-se pe valoarea actuala, fapt pentru care este denumita valoare
de inventar sau valoare actuala.
Evaluarea bilantiera. Are un caracter mai complex, stind la baza incheierii conturilor,
stabilirii situatiei financiare si inchiderii exercitiului financiar, fiind o lucrare contabila efectuata la
inchiderea exercitiului financiar.
Evaluarea in contabilitate a activelor si pasivelor din bilant
Intrucit activele si pasivele din bilantul institutiilor publice au insusiri structuri si caracteristici
diferite, si evaluarea acestora se face diferit , pe feluri de elemente de activ si de pasiv, si cuprinde:
1. evaluarea activelor imobilizate de natura terenurilor si a mijloacelor fixe;
2. evaluarea stocurilor de materiale si obiectelor de inventar, marfurilor si ambalajelor, produselor
finite, animalelor si pasarilor pentru experienta, altor bunuri materiale;
3. evaluarea creantelor si a datoriilor si a altor elemente de pasiv.

18

4.0.0. Evaluarea activelor imobilizate corporale de natura terenurilor si


mijloacelor fixe
Ca obiect al registrarii in contabilitate, activele sunt elemente patrimoniale analizate si
inregistrate in contabilitate avind in vedere componenta (compozitia) materiala a elementelor ce
formeaza patrimoniul si modul de participare a acestora in procesele economice.
Activele imobilizate corporale reprezinta bunurile si valorile destinate sa serveasca o
perioada mai indelungata in activitatea unitatii patrimoniale, care nu se consuma la prima utilizare
(la darea in consum sau folosinta), ci in mod treptat, uzindu-se, fapt pentru care se scot din folosinta
la data cind isi ating durata normala de functionare (serviciu).
In cadrul activelor imobilizate, in institutiile publice se intilnesc in administrare si folosire,
cel mult, terenurile si mijloacele fixe.
Terenurile pot fi evidentiate in contabilitate distinct, ca terenuri agricole si silvice, terenuri
cu constructii, terenuri fara constructii, terenuri cu zacaminte, alte terenuri. Terenurile se
inregistreaza in contabilitate la intrarea in patrimoniu, la valoarea stabilita potrivit legii, in functie
de clasele de fertilitate, suprafata si amplasarea acestora, precum si in functie de alte criterii, la
costul de achizitie (cumparare) sau valoarea de aport de utilitate, dupa caz.
In insitutiiile publice, terenurile, ca si investitiile efectuate pentru amenajarea lacurilor,
baltilor, izvoarelor nu se supun amortizarii, intrucit au un caracter neproductiv si sunt ale statului, ca
unic administrator.
Mijloacele fixe sunt active corporale imobilizate. Ele sunt active singulare sau complex de
obiecte ce se utilizeaza ca atare si care trebuie sa indeplineasca cumulativ doua conditii: sa aiba o
valoare mai mare de o suma limita indexabila, stabilita prin lege, si o durata normata de folosinta
mai mare de un an.
La evaluarea mijloacelor fixe aflate in administrarea si gestionarea institutiilor publice
trebuie sa se tina seama de specificul si caracteristicile acestor institutii, de modul de procurare si
intrare in functiune, precum si de faptul ca in institutiile fixe mijloacele fixe nu se amortizeaza. In
administrarea institutiilor publice se intilnesc o diversitate de mijloace fixe, cum sunt: cladiri si
constructii speciale, masini de forta si utilaje energetice, masini, utilaje si instalatii de lucru, aparate
si instalatii de masura, control si reglare, mijloace de transport, animale de munca si animale pentru
experienta, plantatii si paduri, unelte, accesorii de productie si inventar gospodaresc.
Mijloacele fixe, la intrarea in patrimoniu, se inregistreaza la valoarea de intrare, care
include:
- costul de achizitie (cumparare), pentru mijloacele fixe primite cu titlu oneros;
- costul de investitie (productie), pentru mijloacele fixe construite prin lucrari de
investitie;
- valoarea actuala, estimata la inscrierea in activ, tinind seama de mijloacele fixe cu
caracteristici tehnice similare sau apropiate, cu titlu gratuit (donatii, transferuri, etc.);
- valoarea de aport de utilizare pentru mijloacele fixe intrate in patrimoniu cu ocazia
asocierii, fuziunii institutiilor publice, conform statutelor si contractelor;
- valoarea rezultata in urma reevaluarii, pentru mijloacele fixe reevaluate in baza unei
legale exprese. Prin reevaluarea mijloacelor fixe se intelege operatiunea de stabilire a
valorii actuale a fiecarui mijloc fix existent in patrimoniu. Valoarea actuala a mijlocului
fix se stabileste, de regula, avindu-se in vedere elementele: valoarea de intrare in
contabilitatea unitatii patrimoniale, utilitatea si pretul pietei, precum si gradul de uzura
(folosire) a mijlocului fix la data reevaluarii.

19

3.2.2. Evaluarea activelor de natura stocurilor


Activele de natura stocurilor reprezinta bunuri cu insusiri si destinatii diferite in procesele
economice din institutiile publice. Ele servesc activitatea curenta, consumindu-se la prima lor
utilizare (dare in consum), schimbindu-si forma initiala si aspectul material, fara a putea fi
identificate in structura activitatii respective, asa cum este cazul in sfera economiei.
In cadrul stocurilor propriu-zise, in institutiile publice se cuprind:
a) materiale:
- medicamente si materiale sanitare;
- materiale de intretinere si gospodarire;
- alimente si furaje;
- material cu caracter functional;
- materiale si utilaje pentru investitii;
- alte materiale.
b) materiale in prelucrare:
- materiale date spre prelucrare in institutie;
- materiale date spre prelucrare la terti;
- animale date pentru sacrificat si prelucrare la terti;
- materiale primite in custodie;
- ambalaje de restituit;
- materiale primite gratuit de la comitetul de parinti;
- publicatii primite gratuit pentru schimb international.
c) obiecte de inventar in magazie.
d) obiecte de inventar in folosinta:
- baracamente si amenajari provizorii.
e) obiecte de inventar de unica valoare si scurta durata de folosinta.
f) obiecte de inventar de mare valoare si lunga durata de folosinta.
g) animale:
- animale tinere si la ingrasat;
- animale pentru experienta.
h) produse:
- produse obtinute din activitatile autofinantate.
La intrarea in patrimoniu, bunurile materiale se evalueaza si se inregistreaza, astfel:

materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, marfurile, ambalajele si


alte bunuri procurate cu titlu oneros, la costurile de achizitie (cumparare);

produsele in curs de executie, semifabricatele si produsdele finite, obiectele de inventar,


ambalajele, alte bunuri produse de catre institutia publica, la costul de productie;

animalele si pasarile, la costurile de achizitie (cumparare) sau la costul de productie,


dupa caz.

La iesirea din patrimoniu, bunurile materiale se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate


prin aplicarea metodei costului mediu ponderat (C.M.P.), metodei prima intrare-prima iesire
(F.I.F.O.) sau a metodei ultima intrare-prima iesire (L.I.F.O.).
Evaluarea in contabilitatea publica a creantelor si datoriilor. Evaluarea tertilor debitori si
creditori, alte active si alte pasive.

20

Elementele patrimoniale ale institutiilor publice se inregistreaza sub aspectul surselor de


formare, al modului de dobindire sau formare (provenienta) in dreapta bilantului contabil, adica in
pasiv.
Creantele sunt drepturile banesti ale unei institutii numita creditor, fata de alte institutii ori
persoane juridice sau fizice numite debitor, de a pretinde sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Debitele (datoriile) exprima drepturile de creante ale unei persoane fizice sau juridice fata de
alte persoane fizice sau juridice, provenite din alte operatiuni decit vinzarea de bunuri ori prestarea
de servicii.
Din categoria creantelor si a datoriilor unitatilor patrimoniale mai fac parte si furnizorii,
clientii, asigurarile sociale, bugetul statului, creditorii, alte persoane fizice sau juridice.
Furnizorii si clientii inregistreaza operatiunile patrimoniale privind livrarile de bunuri
materiale, lucrari executate si servicii prestate, precum si alte operatiuni efectuate, de regula, in baza
contractelor economice incheiate intre acestia.
Potrivit Legii contabilitatii (art. 7, alin. 2 ), creantele si datoriile unitatii patrimoniale se
inregistraza in contabilitate la valoarea lor nominala inscrise pe documentele de decontare.
Creantele si datoriile in devize se inregistreaza in contabilitate in lei, la cursul valutar in vigoare la
data efectuarii operatiunilor. Diferentele de curs valutar, intre data inregistrarii creantelor in devize
si data incasarii, respectiv a platilor, se inregistreaza ca venituri sau cheltuieli financiare.
Potrivit Legii contabilitatii (art.15), decontarile cu furnizorii si clientii, celelalte datorii si
creante au evidenta pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica.
Decontarile cu personalul cuprind salariile, sporurile, premiile din fondul de salarii,
indemnizatiile pentru concedii de odihna, precum si cele pentru incapacitate temporara de munca,
platite din fondul de salarii si alte drepturi in bani datorate de unitatile patrimoniale personalului
pentru munca prestata si care se suporta din fondul de salarii.
Decontarile privind asigurarile sociale cuprind obligatiile unitatii patrimoniale pentru
contributia la asigurarile sociale si la constituirea fondului pentru ajutorul de somaj, precum si la
contributia personalului pentru pensia alimentara.
Decontarile cu bugetul statului si fondurile speciale cuprind impozitul pe salarii, subventiile
de primit si alte impozite, taxe si varsaminte asimilate.
Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme si
echipament, precum si debitele provenite din pagube materiale, amenzile si penalitatile pretinse,
stabilite in baza unor hotariri judecatoresti, si alte creante fata de personalul unitatii se inregistreaza
in conturile de debitori.
Sumele datorate de unitatea patrimoniala unor terte persoane fizice sau juridice, altele decit
personalul propriu, clientii si furnizorii, se inregistreaza in conturi de creditori.
Operatiunile patrimoniale pentru care sunt necesare clarificari ulterioare se inregistreaza
provizoriu intr-un cont distinct, urmind a fi clarificate pina la incheierea exercitiului bugetar.
Creantele si datoriile se evidentiaza la valoarea lor nominala. Creantele si datoriile inscrise
si in litigiu se evalueaza, de asemenea, la valoarea lor de utilizare stabilita in functie de valoarea lor
probabila de incasat, respectiv de plata. Creantele, datoriile precum si disponibilitatile in devize se
evalueaza la cursul valutar in vigoare din ultima zi a exercitiului financiar.
Titlurile imobilizate se evalueaza la valoarea de utilitate pe care o reprezinta pentru unitatea
patrimoniala, iar titlurile de plasament, la cursul valutar mediu al ultimei luni de exercitiu financiar
sau la valoarea probabila de negociere, dupa caz.

21

3.3.Studii de caz

Aplicatia 1.

O institutie publica de stat ce are in administrare o suprafata de teren executa in antrepriza


constructii speciale (un put tubular cu pompa actionata electric pentru obtinerea de apa potabila),
finantata din creditele bugetare aprobate la capitolul B Cheltuieli de capital, in valoare de
2.500.000 lei. Pentru a realiza obiectivul aprobat, se organizeaza licitatie. Constructorul cistigator
executa lucrarea :
se inregistreaza factura furnizorului constructor :
410
Cheltuieliel institutiei
de la buget

234
Furnizori

5.000.000

se achita factura prin trezoreria teritoriala la care institutia publica locala are depus un exemplar
din bugetul aprobat (sau institutia publica de stat are finantarea deschisa) si documentatia de
investitii . Pe baza ordinului de plata se face inregistrarea.
234
Furnizori

700
=
Finantare de la buget
privind anul curent

5.000.000

concomitent, se inregistreaza la mijloace fixe constructia receptionata :


031.01
Constructii

310
=
Fondul mijloacelor
si terenurilor

5.000.000

la finele anului financiar se inchide finantarea :

700
=
Finantare de la buget
privind anul curent

410
=
Cheltuielile institutiei
de la buget

5.000.000

In situatia in care investitia se executa in perioada a doua exercitii bugetare, semestrul II


anul n si semestrul I anul n+1, din care la zi nu erau executate numai 30 % din lucrari (1.500.00
lei),
inregistrarea contabila la finele anului n este :
415
=
Cheltuieli pentru
investitii in continuare

410
=
Cheltuielile institutiei
de la buget

1.500.000

in semestrul I anul n+1 se face inregistrarea cu diferenta de lucrari executate pe baza facturii si
a receptiei lucrarii :

22

410
Cheltuielile institutiei
de la buget

=
234.02
=
Furnizori si antrepenori
pentru investitii

3.500.000

se achita factura prin trezorerie :


234.02
Furnizori si antrepenori
pentru investitii

=
700
=
Finantare de la buget
privind anul curent

3.500.000

concomitent, cu intreaga valoare a investitiei :


013.01
Constructii

=
310
=
Fondul mijloacelor fixe
si terenurillor

5.000.000

la finele anului bugetar n+1 se inchid conturile de cheltuieli prin finantare pentru obiectivul
terminat si receptionat, astfel :
702
Finantare de la buget
privind anii precedenti
si alte resurse

=
410
=
Cheltuieli pentru investitii
in continuare

1.500.000

si pentru cheltuielile din anul curent :

702
Finantare de la buget
privind anii precedenti
si alte resurse

=
410
=
Cheltuieli pentru investitii
de la buget

3.500.000

Aplicatia 2

La o casa de copii se achizitioneaza un autoturism Dacia pentru transport marfa in valoare


de 45.000.000 lei, conform facturii, pe baza prevederilor bugetare si a documentatiei de investitii,
inclusiv documentatia de cistigare a ofertei la licitatie.
se evidentiaza cheltuiala bugetara pe baza facturii si receptiei :

410
Cheltuielile institutiei
de la buget

=
234.02
=
Furnizori si antrepenori
pentru investitii

concomitent se inregistrea in contabilitate mijlocul fix :

23

45.000.000

031.04
Mijloace de transport

=
310
=
Fondul mijloacelor
fixe si terenurilor

25.000.000

se achita furnizorul cu ordin de plata :

234.02
Furnizori si antrepenori
pentru investitii

=
700
=
Finantare de la buget
privind anul curent

25.000.000

Dupa doi ani de exploatare, autoturismul pentru transport marfa este pus in vinzare intrucit
unitatea a primit donatie de la o societate franceza un autoturism de transport marfa, care evaluat
in lei la cursul zilei este de 35.000.000 lei. Pretul pentru deschiderea licitatiei mijlocului de
transport de tip Dacia este de 15.000.000 lei si se vinde cu 17.000.000 lei, dupa ce alte institutii
similare n-au solicitat prin transfer autoturismul respectiv.
se inregistreaza in contabilitate obligatia de plata a cistigatorului licitatiei :
220.19
Alti debitori

=
232
=
Decontari cu bugetul statului

17.000.000

se incaseaza in numerar suma depusa de licitatorul cistigator, cu chitanta :


13
Casa

220.19
=
Alti debitori

17.000.000

se depune suma de 17.000.000 lei la trezorerie ca venit al bugetului de stat :


232
Decontari cu bugetul
statului

13
Casa

17.000.000

Concomitent :
se inregistreaza scoaterea din functiune a mijlocului de transport pe baza actului de vinzare
cumparare :
310
Fondul mijloacelor fixe
si terenului

=
031.04
=
Mijloace de transport

45.000.000

se inregistreaza noul mijloc de transport donat, in baza procesului verbal de predare primire si
a documentelor de evaluare sau a facturii producatorului, dupa caz :
013.04
Mijloace de transport

=
310
=
Fondul mijloacelor fixe
si terenurilor

24

35.500.000

Aplicatia 3

Casarea unui mijloc fix inregistrat in inventar cu o valoare de 1.850.000 lei, din care se
recupereaza materiale (fier vechi) de 150.000 lei, la pretul zilei.
se inregistreaza casarea mijlocului fix :

310
Fondul mijloacelor fixe

=
031.02
=
Echipamente tehnologice

5.000.000

se inregistreaza materialele recuperate din casare (fier vechi) conform procesului verbal :
600
Materiale

231
Creditori

500.000

fierul vechi obtinut se expediaza la unitatile specializate in colectare cu aviz de expeditie :

220.19
Alti debitori

600
Materiale

500.000

se incaseaza in numerar contravaloarea fierului vechi rezultat prin casare :


13
Casa

220.19
=
Alti debitori

500.000

se evidentiaza obligatia de virare a sumei de 150.000 lei la bugetul statului :


231
Creditori

=
232
=
Decontari cu bugetul
statului

500.000

se depune la trezorerie pentru bugetul de stat venituri din valoarea unor bunuri publice :
232
Decontari cu bugetul
statului

13
Casa

25

500.000

Aplicatia 4

Pe baza unei hotariri a Guvernului se transfera o cladire din administrarea consiliului


municipal in administrarea Curtii de Conturi. Valoarea imobillului inregistrata in contabilitate este
de 57.550.000 lei.
Pentru efectuarea transferului se intocmeste protocolul de predare intre institutiile
detinatoare si primitoare :
la institutia predatoare se face inregistrarea ;

310
Fondul mijloacelor fixe
si terenurilor

=
031.01
Constructii

57.550.000

57.550.000

la institutia primitoare :

013.04
Constructiit

=
310
Fondul mijloacelor fixe
si terenurilor

Aplicatia 5

Cu prilejul inventarierii anuale la un muzeu, se constata lipsa un mijloc fix aflat in gestiunea
unui salariat (un aparat de fotografiat pierdut de un muzeograf), din vina acestuia, in valoare de
1.350.000 lei.
pe baza procesului verbal de inventariere, aprobat de ordonatorul de credite si a deciziei de
imputatie (sau angajamentului de plata dat de gestionar) se fac inregistrarile contabile :

310
Fondul mijloacelor fixe

=
031.02
Echipamente tehnologice

1.350.000

concomitent, se inregistreaza imputarea aparatului foto la pretul zilei, minus uzura :


220.03
Debitori din pagube
de mijlloace fixe

=
231.03
Retineri din salarii
pentru terti

655.700

suma se retine dn drepturile salariale :


230.01
Decontari cu salariatii

=
220.03
=
Decontari din pagube materiale

26

655.700

231.03
Retineri din salarii
pentru terti

=
232
Decontari cu
bugetul statului

655.700

232
Decontari cu bugetul
statului

=
231.03
Retineri din salarii
pentru terti

655.700

Aplicatia 6

O institutie publica se aprovizioneaza cu 20 de bucati scaune in cadrul prevederilor bugetare


pe semestrul I 1999, la pretul de 170.000 lei bucata, plus T.V.A., in urma consultarii ofertelor de la
trei furnizori.
pe baza facturii furnizorului in valoare de 414.800 lei (340.000 + 74.800 T.V.A.) si a notei de
intrare receptie (N.I.R.) se fac inregistrarile contabile :
410
Cheltuielile institutiei

=
234.01
=
Furnizori pt. activitatea curenta

414.800

=
311
Fondul obiectelor
de inventar

414.800

414.800

si concomitent
602
Obiecte de inventar
in magazie

se achita factura furnizorului prin trezoreria teritoriala :


234.01
Furnizori pentru
activitatea curenta

=
700
Finantarea de la buget
privind anul curent

obiectele de inventar aprovizionate se dau in folosinta pe baza bonului de consum si a fisei


normale de inventar :
603
Obiecte de inventar
in folosinta

=
602
Obiecte de inventar
in magazie

414.800

Aplicatia 7

La o institutie, comisia de inventariere constata o lipsa in gestiune de 80.240 lei reprezentind


patru scaune. Valoarea contabila a unui scaun este de 20.060 lei, iar pretul de cumparare cu

27

amanuntul la data constatarii lipsei este de 126.000 lei bucata, respectiv 504.000 lei de imputat
persoanei vinovate.
pe baza procesului verbal de inventariere, aprobat de ordonatorul de credite si a dispozitiei de
imputare (sau angajamentului de plata) se fac inregistrarile :
311
Fondul obiectelor
de inventar

=
603
Obiecte de inventar
in folosinta

80.024

504.000

daca lipsa se constata in anul urmator procurarii :


220.03
Debitori din pagube de
mijloace materiale

=
531
Venituri de realizat

iar daca lipsa se constata in acelasi an cind a avut loc aprovizionarea :

220.03
Debitori din pagube de
mijloace materiale

=
%
Cheltuielile institutiei
de la buget
531
Venituri de realizat

=
=

504.000
80.240

423.760

504.000

423.760

423.760

se incaseaza in numerar suma imputata :


13
Casa

=
220.03
Debitori din pagube
de mijloace materiale

se evidentiaza obligatia catre bugetul statului :


531
Venituri de realizat

=
232
Decontari cu bugetul statului

se plateste (stinge) obligatia la bugetul statului :

232
Decontari cu bugetul statului

13
Casa

28

Aplicatia 8

1. se ridica de la banca pe baza cecului vizat de trezorerie suma de 5.200.000 lei pentru plata
salariilor :

13
Casa

=
700
Finantare de la buget
privind anul curent

5.200.000

2. pa baza statului de plata semnat de primirea sumelor de catre salariati se intocmeste


articolul contabil :
230
Decontari cu salariatii

13
Casa

5.200.000

250.000

3. se acorda un avans pentru deplasare in suma de 250.000 :


220
Debitori

13
Casa

4. se achita suma de 1.580.000 lei pentru procurarea a 10 purcei necesari in ferma proprie a
institutiei :
610
Animale tinere
si la ingrasat

13
Casa

1.850.000

5. se incaseaza la casierie suma de 640.000 lei, reprezentind bilete de spectacol vindute de o


casa de cultura :
13
Casa

=
159
Alte valori

640.000

Apllicatia 9

1. pe data de 16 a lunii iulie se achita avansul chenzinal salariatilor cu carte de munca.


230
Decontari cu salariatii

13
Casa

5.700.000

2. pe data de 20 a lunii iulie se platesc concedii legale de odihna in suma de 700.000 lei din
care 300.000 lei pentru luna iulie si 400.000 lei pentru luna august.
230

13

29

700.000

Decontari cu salariatii
Analitic : luna august 400.000

Casa

3. la 31 iulie se inregistreaza statele de plata a salariilor cu un volum total de 18.000.000 lei


din care :
impozite pe salarii
1 % contributie ajutor somaj
5 % pensie suplimentara
se retin avansuri spre decontare nejustificate
la termen si inscrise pe statul de plata
se recupereaza pagube din mijloace materiale de la salariatii vinovati
se recupereaza pagube din mijloace fixe
se retin debitori din echipament de lucru
se retin din salariu rate pentru marfuri
se retin popriri pentru terti
garantii depuse de gestionari, retineri 10 %

= 3.990.000
= 180.000
= 900.000
lei

lei
lei

= 50.000
= 30.000
lei
= 170.000
lei
= 15.000
lei
= 75.000
lei
= 20.000
= 180.000

lei

Avans chenzina I si concedii pe iulie


Rest de plata pe statele de salarii

= 6.000.000
= 6.390.000

lei
lei
lei
lei

Pe baza celor de mai sus se fac inregistrarile :

15.000.000

%
=
410
Cheltuielile institutiei
de la buget

230

18.000.000 lei

3.000.000

420
Cheltuielile institutiilor publice
finantate din venituri extrabugetare
Se evidentiaza retinerile din salarii :
230
Decontari cu salariatii

%
220.01
Avansuri spre decontare
220.03
Debitori din pagube de
mijlloace materiale si
neeconomicoase
220.04
Debitori din pagube de
mijloace fixe
220.05
Debitori pt. echipament
de lucru si uniforme
231.02
Retineri din solduri pt.
plata marfurilor
231.03

30

=
=

5.610.000
50.000

lei
lei

30.000

lei

170.000

lei

15.000

lei

75.000

lei

20.000

lei

Retineri din salarii pt. terti


231.09
Alti creditori
232.01
Decontari privind impozitul
pe salarii
233.02
Decontari privind contributia
personalului pentru pensie
suplimentara
235.02
Contributia personalului la
fondul de somaj

180.000

lei

3.990.000

lei

900.000

lei

180.000

lei

4. pe data de 5 august se fac platile de salarii chenzina a II a si viramentele pentru toate


retinerile din salarii care se vor exemplifica la fiecare cont in parte.
Operatiunile de justificare a platii a II a se inregistreaza pe data de 5 august ;
230
Decontari cu salariatii

13
Casa

6.390.000

lei

TEMA 4. Veniturile si chetuielile sectorului public


4.1. Bugetul de stat. Bugetele locale
In inteles practic bugetul este documentul care prezinta previziunea pentru o anumita
perioada de timp (an, semestru, trimestru, luna) atit a veniturilor cit si a cheltuielilor unei tari, a unei
unitati administrativ-teritoriale (comuna, oras, judet) a unui agent economic (regie autonoma,
societate comerciala) a unei organizatii obstesti sau a unei familii.
Desi prin buget se intelege o expunere concomitenta a veniturilor si cheltuielilor practicate
pentru o perioada si entitate prestabilita, in limbajul curent si chiar si in unele acte normative se
foloseste si denumirea de buget de venituri si chetuieli, forma evident pleonastica daca se are in
vedere faptul ca prezentarea separata a veniturilor sau a cheltuielilor nu se incadreaza in conceptul
de buget.
O alta subliniere necesara este aceea ca bugetul unei perioade se intocmeste inainte de
inceputul acesteia, el avind rolul de a pregati un anume comportament viitor pentru obtinerea
veniturilor si efectuarea cheltuielior.
Prevederile Constitutiei Romaniei privind bugetul public national au fost dezvoltate prin
Legea nr. 72/1996 privind finantele publice care a stabilit normele pentru formarea, admininstrarea ,
intrebuintarea si controlul veniturilor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ teritoriale si
ale institutiilor publice.
Resursele financiare publice si cheltuielile se constituie si se gestioneaza printru-un sistem
unitar de bugete din care fac parte :
- bugetul de stat ;
- bugetul asigurarilor sociale de stat ;
- bugetele locale ;
- bugetele fondurilor speciale ;

31

- bugetul trezoreriei statului ;


- bugetul institutiilor publice autonome.
Bugetul de stat cuprinde resursele financiare care se mobilizeaza anual prin lege la
dispozitia statului in vederea finantarii actiunilor sociale, culturale, instructiv-educative, asigurarea
apararii tarii, mentinerea ordinii publice, infaptuirea justitiei, finantarea unor investitii si a unor
activitati de interes strategic, asigurarea protectiei si refacerii mediului inconjurator, asigurarea
masurilor de protectie sociala a popoulatiei stabilite prin lege, realizarea programelor de cercetare si
alte actiuni de interes national.

4.2. Sistematica veniturilor si cheltuielilor bugetelor publice


Pentru anul 2001 s-a adoptat (conform anexei nr. 4 din Legea bugetului de stat pe anul
2001, nr. 216 M.O. nr. 214 / 26.04.2001 ) prin lege ca in veniturile curente ale bugetului de stat sa
se includa urmatoarele resurse :
4.2.1. Bugetul de stat (consolidat)
I.
VENITURI CURENTE
A.
VENITURI FISCALE
A1.
Impozite directe
1.
Impozitul pe profit
2.
Impozitul pe venit
3.
Alte impozite directe
a) impozitul pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente
b) impozitul pe profit obtinut din activitati comerciale ilicite sau din nerespectarea Legii privind
protectia consumatorilor
c) impozitul pe dividente de la societatile comerciale
d) contributia agentilor economici pentru invatamintul de stat
e) alte incasari din impozite directe
4.
Contributii
a) contributii pentru pensia suplimentara
b) contributia agentilor economici pentru persoanele cu handicap
A2.
Impozite indirecte
1.
Taxa pe valoarea adaugata
2.
Accize
3.
Taxe vamale
a) taxe vamale de la persoane juridice
b) taxe vamale si venituri incasate de la persoane fizice prin unitatile vamale
4.
Alte impozite indirecte
b) taxe pentru jocuri de noroc
c) majorari si penalitati de intirziere pentru venituri nevarsate la termen
d) taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare
e) taxa pentru activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale
f) taxe judiciare de timbru
g) taxe de timbru pentru activitatea notariala
h) taxe extrajudiciare de timbru
i) amenzi judiciare
j) venituri din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat
k) taxa asupra unor activitati daunatoare sanatatii si din publicitatea lor

32

l)
m)
n)
o)
p)

taxa de timbru social asupra jocurilor de noroc


taxa de timbru social asupra valorii automobilelor noi din import
contributia agentilor economici din turism
impozitul pe titeiul din productia interna si gazele naturale
taxe de autorizare pentru comercializarea alcoolului, bauturilor alcoolice, produselor din tutun si
a cafelei
q) venituri cu destinatie speciala din comisionul pentru servicii vamale
r) venituri cu destinatie speciala din cotele aplicate asupra veniturilor realizate in domeniul aviatiei
civile
s) alte incasari din impozite indirecte
B.
VENITURI NEFISCALE
1.
Varsaminte din profitul net al regiilor autonome
2.
Varsaminte de la institutiile publice :
taxe de metrologie
taxe pentru prestatiile efectuate si eliberarea autorizatiilor de transport in trafic international
taxe consulare
taxe pentru analize efectuate de laboratoare, altele decit cele sanitare, de pe linga institutii
taxe si alte venituri din protectia mediului
varsaminte din disponibilitatile institutiilor publice si activitatile autofinantate
alte venituri de la institutiile publice
3.
Diverse venituri :
a) venituri din aplicarea prescriptiei extinctive (pentru institutiile publice)
b) venituri din amenzi si alte sanctiuni aplicate, potrivit dispozitiilor legale
c) incasari din cota retinuta, conform Codului penal
d) restituiri de fonduri din finanmtarea bugetara a anilor precedenti
e) venituri din concesiuni
f) penalitati pentru nedepunerea sau depunerea cu intirziere a declaratiei de impozite si taxe
g) incasarea dobinzilor aferente ratelor lunare din vinzarea locuintelor construite din fondurile
statului
h) varsaminte de la persoane juridice, pentru persoane cu hanicap neincadrate
i) incasari din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate si alte sume constatate odata cu
confiscarea, potrivit legii
j) venituri realizate din incasarea debitelor evidentiate in bilanturile de lichidare a patrimoniului
fostelor C.A.P.
k) venituri din dividente
l) incasari din alte surse
II.
VENITURI DIN CAPITAL
1.
Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului :
a) venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice
b) venituri din valorificarea stocurilor de la rezervele materiale nationale si de mobilizare
c) venituri obtinute in procesul de stingere a creantelor bugetare
III.
DONATII SI SPONSORIZARI
1.
Donatii si sponsorizari
a) donatii

IV.
1.

INCASARI DIN RAMBURSAREA IMPRUMUTURILOR ACORDATE


Incasari din rambursarea imprumuturilor acordate :

33

a) incasari din rambursarea imprumuturilor acordate pentru finalizarea unor obiective aprobate
prin conventii bilaterale si intreguvernamentale
b) incasari din rambursarea imprumuturilor acordate persoanelor care beneficiaza de statutul de
refugiat
c) incasari din rambursarea imprumuturilor acordate pentru finantarea lucrarilor agricole
d) incasari din rambursarea imprumuturilor acordate pentru acoperirea arieratelor catre CONEL si
ROMGAZ
e) incasari din rambursarea imprumuturilor din fondul de redresare financiara
f) incasari din rambursarea imprumuturilor acordate pentru proiecte de investitii in turism
g) incasari din rambursarea microcreditelor acordate persoaneor fizice care desfasoara activitati pe
cont propriu, aducatoare de venituri, in vederea intretinerii materiale
h) incasari din rambursarea microcreditelor acordate de agentiile guvernamentale si administrate
prin agentii de credit
In bugetul de stat sunt cuprinse distinct cheltuieli pentru Presedintia Romaniei, cheltuieli pentru
Senat si pentru Camera Deputatilor.
O data cu bugetul de stat Parlamentul aproba :
- bugetul fondurilor speciale
- bugetul institutiilor publice autonome
In anul 2001 prin Legea Bugetului de stat nr. 216 / 2001 au fost aprobate bugete pentru
urmatoarele fonduri speciale :
I.
Fondul de asigurari sociale de sanatate
II.
Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic
III.
Fondul special al drumurilor publice
IV.
Fondul special pentru protejarea asiguratilor
Prin Ordonanta de urgenta nr. 31 / 5.11.1998 s-a aprobat ca incepind cu 1.11.1998 sa se faca
unificarea bugetului asigurarilor sociale de stat cu bugetul Fondului pentru pensie suplimentara si
cu bugetul pentru plata pensiilor si a altor drepturi de asigurari sociale ale agricultorilor.

Structura chetuielilor bugetului public


Pentru delimitarea destinatiei stabilite prin buget, cheltuielile se aproba in urmatoarea structura
economica :
1. cheltuieli curente din care :
. cheltuieli de personal ;
. cheltuieli materiale si servicii ;
. subventii ;
. prime ;
. transferuri ;
. dobinzi.
1. cheltuieli de capital ;
2. operatiuni financiare
. imprumuturi acordate
. rambursari de credite, plati de dobinzi si comisioane de credite ;
5. rezerve
In bugetul de stat cheltuielile se aproba pe urmatoarea structura :
Partea I :
servicii publice generale in care se include :
. Presedintia Romaniei ;
. Autoritati legislative ;

34

. Autoritati judecatoresti ;
. Alte organe ale autoritatilor publice ;
. Autoritati executive.
Partea II :
aparare, ordine publica si siguranta nationala ;
Partea III :
chetuieli social - culturale unde sunt cuprinse :
a. invatamintul ;
b. sanatate ;
c. cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret ;
d. asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii.
Partea IV :
servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape.
Partea V :
actiuni economice unde sunt incluse :
a. industria ;
b. agricultura si silvicultura ;
c. transporturi si comunicatii ;
d. alte actiuni economice.
Partea VI :
alte actiuni in care este cuprinsa si cerecetarea stiintifica.
Partea VII : transferuri din bugetul de stat.
Partea VIII : imprumuturi acordate.
Partea IX :
plati de dobinzi si chetuieli aferente datoriei publice.
Partea X :
fonduri de rezerva.
In bugetul de stat fiecare capitol si subcapitol de cheltuieli se detaliaza printr-o anexa
separata pe articole si aliniate

5.0.0. Bugetele locale


Bugetele locale corespund in competenta cu structura unitatilor administrativ-teritoriale cu
personalitate juridica, acestea fiind :
- comunele ;
- orasele ;
- municipiile ;
- judetele ;
- municipiul Bucuresti .
Cadrul general al bugetelor locale este aprobat prin Legea nr. 189 / 1998 privind finantele
publice locale, care cuprinde lista veniturilor si cheltuielilor prevazute in aceste bugete si care poate
fi actualizata ca urmare a perfectionarii Legislatiei, precum si prin Legile bugetare anuale, in
concordanta cu programele de crestere a autonomiei financiare a unitatilor administrativ-teritoriale
si de descentralizarea serviciior publice.
Veniturile bugetelor locale se formeaza din impozite, taxe, din venituri cu destinatie speciala
si alte venituri, prevazute in anexa nr. 1 la Legea nr. 189 / 1998, precum si din cote si sume
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
Resursele bugetelor locale sunt :
I.
A.

VENITURI
VENITURI FISCALE

A1.
Impozite directe
1.
Impozitul pe profit
2.
Impozite si taxe de la populatie
a) impozitul pe cladiri de la persoane publice

35

b)
c)
d)
3.
4.
a)
b)
5.
a)
b)

taxe asupra mijoacelor de transport detinute de persoane fizice


impozitul pe terenuri de la persoane fizice
alte impozite si taxe de la populatie
Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat
Impozitul pe cladiri si terenuri de a persoane juridice
impozit pe cladiri de la persoane juridice
impozit pe terenuri de la persoane juridice
Alte impozite directe
taxe asupra mijoacelor de transport detinute de persoane juridice
alte incasari din impozite directe

A2.
Impozite indirecte
1.
Impozitul pe spectacole
2.
Alte impozite indirecte
a) taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare
b) taxe de timbru pentru contestatiile si plingerile asupra sumelor constatate si aplicate prin acte de
control sau de impunere
c) taxe extrajudiciare de timbru
d) alte incasari din impozite indirecte

B.
VENITURI NEFISCALE
1.
Varsaminte din profitul net al regiilor autonome
2.
Varsaminte de la institutiile publice :
a) alte venituri privind circulatia pe drumurile publice
b) venituri din incasarea contravalorii lucrarilor de combatere a daunatorilor si bolilor in sectorul
vegetal - servicii publice de protectie a plantelor
c) veniturile punctelor de insamintari artificiale
d) veniturile circumscriptiilor sanitar veterinare
e) contributia lunara a parintilor sau a sustinatorilor legali pentru intretinerea copiilor in crese
f) varsaminte din disponibilitatile institutiilor publice si activitatilor autofinantate
g) contributii datorate de persoanele beneficiare ale serviciilor cantinelor de ajutor social
h) alte venituri de la institutiile pubice
3.
Diverse venituri :
a) venituri din recuperarea cheltuielior de judecata, imputatii si despagubiri (pentru institutiile
publice)
b) venituri din amenzi si alte sanctiuni aplicate, potrivit dispozitiior legale
c) restituiri de fonduri din finantarea bugetara a anilor precedenti
d) venituri din concesiuni si inchirieri
e) penalitati pentru nedepunerea sau depunerea cu intirziere a declaratiei de impozite si taxe
f) incasari din valorificarea bunurilor confiscate potrivit legii
g) venituri realizate din administrarea sau valorificarea bunurilor fosturilor C.A.P.
h) incasari din alte surse
II
VENITURI DIN CAPITAL
1.
Veniturile din valorificarea unor bunuri ale statului :
a) venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice
b) venituri din vinzarea locuiuntelor construite din fondurile statului
c) venituri din privatizare

36

III.
VENITURI CU DESTINATIE SPECIALA
1.
Venituri cu destinatie speciala :
a) taxe speciale
b) venituri din vinzarea unor bunuri apartinind domeniului privat
c) venituri din fondul pentru drumurile publice
d) venitul din fondul de interventie
e) venituri din fondul pentru locuinte
f) venituri din amortizarea mijloacelor fixe
g) donatii si sponsorizari
h) sume acordate de persoane juridice si fizice in vederea participarii la finantarea unor actiuni de
interes public
i) venituri din finantarea Programului de pietruire a drumurilor comunale si alimentare cu apa a
satelor
j) venituri pentru finantarea actiunilor privind riscul seismic al a constructiilor existente cu
destinatie de locuinta
k) venituri din inchirierea, vinzarea si concesionarea unor bunuri aflate in administrarea spitalelor
publice
IV.
1.

PRELEVARI DIN BUGETUL DE STAT


COTE DEFALCATE DIN IMPOZITUL PE VENIT

6.0.0. Fondurile speciale


I.
FONDUL DE ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE
I.
VENITURI CURENTE
A.
VENITURI FISCALE
A1.
Impozite directe
1.Contributii la Fondul de asigurari sociale de sanatate
a) contributii de la persoane juridice sau fizice, care angajeaza personal salariat
b) contributia persoanelor asigurate
c) contributii facutative la asigurarile sociale de sanatate
B.
VENITURI NEFISCAE
1. Diverse venituri
a) incasari din alte surse
II.
FONDUL SPECIAL PENTRU DEZVOLTAREA SISTEMULUI ENERGETIC
I.
VENITURI CURENTE
A.
VENITURI FISCALE
A2.
Impozite indirecte
1. Alte impozite indirecte
a) taxa de dezvoltare cuprinsa in tariful energiei electrice si termice
III.
FONDUL SPECIAL AL DRUMURIOR PUBLICE
I.
VENITURI CURENTE
VENITURI FISCALE
A2
Impozite directe
cota asupra pretului cu ridicata, exclusiv accizele pentru carburantii auto livrati la intern de
producatori si a valorii in vama pentru carburantii auto importati

37

IV.
FONDUL SPECIAL PENTRU PROTEJAREA ASIGURATILOR
I.
VENITURI CURENTE
VENITURI NEFISCAE
1.
Diverse venituri
a) venituri din cota asupra volumului de prime brute

7.0. Principiile de baza ale elaborarii si executarii bugetului public


Finantarea, executarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitatilor
administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice presupun stabilirea si respectarea unor norme
riguroase la toate nivelele de organizare a finantelor publice.
In baza articolului 137 din Constitutia Romaniei, Legea Finantelor publice nr. 72 / 1996 (art.
4) stabileste principiile in baza carora se elaboreaza si se executa bugetul de stat, bugetul
asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale, dupa cum urmeaza :
- principiul unicitatii ;
- principiul universalitatii ;
- principiul echilibrului ;
- principiul realitatii ;
- principiul anualitatii ;
- principiul publicitatii.
1. Principiul unicitatii consta in insusirea bugetului de a fi unic, atit din punct de vedere al
aprobarii cit si al gestionarii, printr-un sistem unitar, astfel :
bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor
speciale se aproba prin lege ;
bugetele proprii ale judetelor, municipiului Bucuresti, municipiilor, sectoarelor
municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor se aproba de catre consiliile judete sau
locale ale acestora, dupa caz, avind la baza Legea nr.189 / 1998, privind finantele
publice locale ;
bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetele prevazute mai sus
se aproba de catre organul ierarhic superior al acestora, daca legea nu prevede altfel ;
bugetele institutiilor publice care finanteaza integral din veniturile extrabugetare se
aproba de catre organul de conducere a institutiei publice respective, cu avizul organului
ierarhic superior
Principiul unicitatii sta a baza constituirii resurselor de finantare si utilizare intr-un sistem pe
baza de legi la nivelul intregii tari a bugetelor aprobate precum si a efectuarii cheltuielilor intr-o
perioada data de raportare.
2. Principiul universalitatii potrivit caruia Legea finantelor publice, precum si legile anuale
de adoptarea a bugetelor sunt obligatorii pentru toate categoriile de institutii publice din tara si
recunoscute pe plan international, acceptate ca valabile in relatiile interstatale, pentru statul roman.
Caracterul universal al bugetelor se desprinde si din faptul ca fiecare stat modern are un
sistem de norme pentru elaborarea si executarea bugetelor de venituri si cheltuieli specifice
conditiilor statelor respective, care in anumite limite se regasesc pretutindeni in domeniul
reglementarilor bugetare.
Bugetele locale desi sunt aprobate la nivelul judetelor, municipiilor, sectoarelor municipiului
Bucuresti, oraselor si comunelor, toate se raporteaza la normele de elaborare si executare cuprinse
in Legea finantelor publice locale si legile anuale de adoptarea a bugetului de stat.

38

Art. 4 din Legea finantelor publice locale reglementeaza si pentru bugetele locale, principiile
echilibrului, realitatii, anulitatii si publicitatii.
3. Principiul echilibrului. Bugetul de stat sau bugetele locale cuprind cele doua parti
componente : veniturile si cheltuielile.
Pentru ca un buget sa fie viabil veniturile prevazute a se realizata trebuie sa asigure
acoperirea cheltuielilor propuse a se efectua in perioada de timp data.
Art. 137 alin. 5 din Constitutia Romaniei, referindu-se la bugetul public national stabileste
urmatoarea norma constitutionala : nici o cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea
resurselor de finantare. Prin urmare la toate nivelele bugetul trebuie sa fie echilibrat, sub forma
unei balante unde veniturile trebuie sa acopere cheltuielile.
Pentru echilibrarea bugetelor la nivel national resursele de finantare sunt :
a.) veniturile proprii provenite din impozite si taxe, contributii si venituri nefiscale ce se
incaseaza de la persoane juridice si fizice ;
b.) cote aditionale la unele impozite directe ale bugetului de stat si / sau ale bugetelor
locale ce se stabilesc prin legile bugetare anuale ;
c.) emiterea de bonuri de tezaur sau alte instrumente de catre Ministerul Finantelor in baza
legii anuale privind aprobarea bugetului de stat , pentru a face fata cheltuielilor statului pina
la incasarea veniturilor proprii aprobate. Acestea sunt purtatoare de dobinzi cu scadenta care
nu poate depasi sfirsitul anului financiar.
Bonurile de tezaur sau alte instrumente specifice sunt puse in circulatie prin Banca
Nationala a Romaniei, pe baza de conventie intre aceasta si Ministerul Finantelor, in numele
statului.
Emiterea bonurilor de tezaur si a altor instrumente specifice se poate face numai in primele
10 luni ale anului financiar si nu vor putea depasi 8 % din volumul total al cheltuieilor bugetului de
stat aprobat ;
d. Banca Nationala a Romaniei poate acorda imprumut fara dobinda, pentru acoperirea
decalajului temporar dintre veniturile si cheltuielile bugetului de stat, pe seama resurselor
de creditare ale acesteia. Acest imprumut urmeaza a se rambursa pina la sfirsitul anului
financiar, neputind depasi intr-un an financiar 10 % din totalul cheltuielilor bugetului
aprobat, precum si dublul capitalului acesteia si al fondului de rezerva constituit ;
e. disponibilitati aflate temporar in contul general al trezoreriei statului.
f. imprumut de stat in conditiile legii, de pe piata financiara interna si externa pentru
finantarea deficitului bugetar.
In structura bugetelor locale sunt stabilite prin anexe la legile anuale de adoptare a bugetului
de stat, veniturile si cheltuielile care se inscriu in bugetele proprii ale judetelor, precum si veniturile
si cheltuielile care se prevad in bugetele proprii ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor
municipiului Bucuresti si al Consiliului general al municipiului Bucuresti.
In afara veniturilor proprii ale bugetelor locale, daca acestea nu sunt satisfacatoare, in
completare, echilibrarea bugetelor pentru fiecare unitate administrativ teritoriala se poate face
prin :
a. cote defalcate din impozitul pe salarii (art. 8, alin. 3 din Legea 189 / 1998) ;
b. sume defalcate din impozitul pe salarii ;
c. subventii primite din bugetul de stat pentru investitii finantate partial din imprumuturi
externe ;
d. cote aditionale la unele impozite directe ale bugetelor locale care sa constituie venituri ale
acestora, in care scop, prin legile bugetare anuale se stabileste nivelul maxim al cotelor
aditionale si categoria de impozite directe asupra carora se vor aplica. Consiliile locale au
competenta de a aproba in limite maxime stabilite prin legea bugetara anuala cotele

39

aditionale in functie de ponderea impozitelor directe, si bugetul local si necesarul pentru


echilibrareacestor bugete.
e. imprumuturi interne si externe, pe termen mediu si lung pentru acoperirea cheltuielilor
privind realizarea unor obiective sau actiuni temeinic fundamentate, prin emisiune de titluri
de valoare, cu conditia ca unitatile respective sa poata garanta acoperirea dobinzilor si
rascumpararea titurilor respective. Aceste imprumuturi se prevad in proiectele de buget la
cererea consiliilor locale si judetene si se aproba prin legile bugetare anuale, dupa care
consiliile locale respective contracteaza imprumutul prin emisiunea titlurilor de valoare ce
se pun in vinzare persoaneor juridice si fizice interesate, cu dobinzile negociate.
Datoria publica locala, reprezinta o obligatie care trebuie rambursata conform acordurilor
incheiate, din resursele aflate la dispozitia unitatii administrativ teritoriale cu exceptia
transferurilor de la bugetul de stat.
Instrumentele datoriei publice locale sunt in principal urmatoarele :
- titluri de valoare ;
- imprumuturi de la bancile comerciale sau de la o institutie de credit.
f. imprumuturi fara dobinda din disponibilitatile contului general al trezoreriei statului, in
situatia in care, pe parcursul executiei, apar goluri temporare de casa ca urmare a decalajului
dintre veniturie si chetuielile bugetului local ;
g. imprumuturi cu dobinda din disponibilitatile contului general al trezoreriei statului in
cadrul planului de redresare, cu conditia ca titularul sa se angajeze la rambursarea acestor
fonduri intr-un termen stabilit de Ministerul Finantelor, dar care nu poate depasi 2 ani (art.
54, alin. 3, din Legea finantelor publice locale nr. 189 / 1998 )
Echilibrul bugetar trebuie asigurat atit anual cit si pe trimestre, eventual veniturile pot depasi
cheltuielile cumulate de la inceputul anului pina la finele perioadei de raportare, astfel ca la finele
exercitiului financiar veniturile aprobate sa fie egale cu cheltuielile plus execendul bugetar, iar in
executie, resursele incasate sa fie egale sau mai mari decit cheltuielile, daca veniturile proprii
planificate au fost depasite.
4. Principiul realitatii. Respectarea acestui principiu in elaborarea bugetului asigura o buna
executie pe intregul exercitiu financiar. El actioneaza mai ales in perioada de fundamentare a
proiectului de buget prin evaluarea realista a veniturilor si dimensionarea judicioasa si in
conformitate cu prevederile legale a cheltuielilor bugetare. Dupa ce au fost mobilizate toate
veniturile ce pot fi atrase a bugetul statului sau bugetele locale un rol important il are stabilirea
obiectiva a prioritatilor a chetuielilor ce po fi finantate din veniturile bugetare.
5. Principiul anualitatii se deduce din art. 137 alin. 2 din Constitutia Romaniei cit si din
prevederile Legii finantelor publice.
Guvernul elaboreaza anual proiectul bugetului de stat si al bugetului asigurarilor sociale de
stat, care se supune, separat aprobarii Parlamentului.
Fundamentarea, echilibrarea si analiza executiei bugetare are drept criterii de referinta anul
ca durata a exercitiului financiar, care este marcat prin intocmirea darilor de seama contabile ce
cuprind conturile anuale (bilantul, contul de executie bugetara si anexele la bilant) si raportul de
gestiune privind exercitiul financiar incheiat.
O exceptie de la principiul anualitatii de care s-a facut uz in ultima vreme se refera la
situatia cind legea anuala a bugetului de stat si bugetul asigurarilor sociale nu au fost adoptate cu cel
putin trei zile inainte de expirarea exercitiului bugetar. In aceste cazuri se executa in continuare
bugetul anului anterior.
In practica se deschid credite bugetare lunar, in limita a 8,3 % din bugetul aprobat pe anul
expirat, pina la aprobarea legii bugetului pentru exercitiul curent.

40

6. Principiul publicitatii, reglementat prin art. 4 din Legea finantelor publice nr. 72 / 1996,
este prevazut si de art. 4 din Legea finantelor publice locale.

8.0. Proiectarea veniturilor si cheltuielilor bugetului public


4.4.1 Reteua institutiior publice si contributia acestora la intocmirea proiectului de
buget
Legea finantelor nr. 72 / 1996 si Legea finantelor publice 189 / 1998 aduc precizari la care
se refera art. 136 din Constitutia Romaniei cu privire la formarea, administrarea si intrebuintarea
resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ teritoriale si ale institutiillor publice.
Astfel constituirea resurselor financiare publice are loc prin incasarea impozitelor, taxelor,
contributiilor si veniturilor nefiscale de la persoane juridice si fizice in baza criteriilor stabilite prin
lege.
In raport cu resursele financiare publice se dimensioneaza cheltuielile repartizate pe
destinatii in concordanta cu obiectivele strategice de dezvoltare a tarii.
In bugetul public national se includ potrivit Constitutiei, Legii finantelor publice si Legii
finantelor publice locale un sistem unitar pe bugete compus din :
bugetul de stat ;
bugetul asigurarilor sociale de stat ;
bugetele locale ;
bugetele fondurilor speciale ;
bugetul trezoreriei statului ;
bugetele altor institutii publice cu caracter autonom ;
Din categoria institutiilor publice care participa la constituirea resurselor financiare publice
si intrebuintarea fac parte :
Parlamentul ;
Presedintia Romaniei ;
Guvernul ;
ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale si locale ;
alte autoritati publice ;
autoritatea judecatoreasca ;
institutiile de stat de subordonare centrala sau locala ;
In procesul de elaborare a proiectelor de buget si de executie a bugetului aprobat, pe
parcursul anului un rol deosebit il au ordonatorii de credite.
In lipsa unei definitii consacrata prin lege, prin ordonatori de credite intelegem conducatorii
institutiilor de stat mandatati prin lege sa contribuie la proiectarea bugetului public si la executarea
acestuia.
Ordonatorii de credite sunt ierarhizati pe trei nivele :
ordonatori principali de credite ;
ordonatori secundari de credite ;
ordonatori tertiari de credite ;
Din categoria ordonatorilor principali de credite fac parte :
ministrii si conducatorii organelor centrale care sunt ordonatori principali ai bugetelor de
stat, bugetelor asigurarilor sociale sau bugetele fondurilor speciale ;

41

presedintii consiliilor judetene, primarul general al capitalei, primarii sectoarelor


municipiului Bucuresti si primarii municipiilor, oraselor si comunelor care sunt
ordonatori principali ai bugetelor locale respective ;
Ordonatorii secundari de credite sunt conducatorii institutiilor de stat centrale sau locale
care au in subordine institutii de stat cu personalitatea juridica pentru care trebuie sa defalce credite
bugetare, mentinind necesarul propriu de credite. In aceasta situatie de ordonatori secundari de
credite sunt inspectoratele scolare, directiile de sanatate publica, directiile de munca si protectie
sociala, etc.
Ordonatorii tertiari de credite sunt conducatorii institutiilor de stat care nu au in subordine
unitati cu personalitate juridica, acestia fiind raspunzatori de folosirea creditelor repartizate de catre
ordonatorul principal sau secundar de credite in functie de pozitia instututiei in ierarhie (unitate
subordonata direct ministerului sau subordonata unei institutii teritoriale).
De remarcat ca in legatura cu executarea bugetului propriu, ministerele, institutiile centrale
sau cele judetene cu unitati in subordine avind personalitate juridica, au aceleasi atributii ca si
ordonatorii tertiari de credite.
Potrivit Legii finantelor publice, Guvernul este autoritatea sub indrumarea caruia se
elaboreaza priectele bugetului de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor
speciale.
Guvernul exercita conducerea generala a activitatilor executive in domeniul finantelor
publice, un rol important in acest cadru revenind Ministerului Finantelor care elaboreaza normele
metodologice corespunzatoare.
Practic, intocmirea proiectului bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si
bugetele fondurilor speciale se realizeaza de catre Ministerul Finantelor, pe baza propunerilor
ordonatorilor principali de credite.
La rindul lor ministrii si conducatorii organelor centrale solicita propuneri de la ordonatorii
secundari si tertiari din sistem pentru bugetul anului urmator.

9.0.0. Termenele prevazute de lege pentru intocmirea proiectului bugetului de stat si


a proiectelor bugetelor locale
Potrivit legii, ordonatorii principali de credite trebuie sa comunice Ministerului Finantelor
pina la data de 1 mai a fiecarui an, propunerile de modificare a veniturilor si a chetuielilor pentru
bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale pentru anul viitor
fata de anul curent. Aceste comunicari, care trebuie sa cuprinda cauzele modificarilor si
fundamentarile corespunzatoare, se fac potrivit metodologiei stabilite de catre Ministerul Finantelor.
In acelasi termen depun comunicari si consiliile locale si judetene daca cer majorarea
transferarilor cotelor sau sumelor dafalcate din veniturile bugetului de stat, fata de anul
curent.
Pina la data de 1 iulie a fiecarui an, ordonatorii principali de credite vor depune la
Ministerul Finantelor, potrivit metodologiei stabilite de acesta, propunerile pentru
proiectul bugetului de stat si bugetele fondurilor speciale.
Pina la 15 mai a fiecarui an, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezinta
propunerile pentru bugetele locale privind anul urmator la directiile generale ale
finantelor publice si controlului financiar de stat care le centralizeza si se depun la
Ministerul Finantelor pina la data de 1 iulie a fiecarui an.
Pina la 1 iulie, Ministerul Finantelor examineaza proiectele de buget si cu acordul
Guvernului comunica ordonatorilor de credite limitele de cheltuieli, in vederea
definitivarii proiectelor de buget.

42

Pentru bugetele locale Ministerul Finantelor examineaza propunerile de sume dafalcate din
unele venituri ale bugetului de stat si transferuri cu destinatie speciala si cu acordul Guvernului,
comunica pina la data de 1 iulie, directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de
stat limitele sumelor dafalcate din unele venituri ale bugetului de stat si ale transferurilor cu
destinatie speciala, precum si criteriile de repartizare a acestora pe unitatile administrativ-teritoriale,
in vederea definitivarii proiectelor bugetelor locale de catre ordonatorii principali de credite.
Acestia pina a data de 20 iulie, definitiveaza noile propuneri pentru proiectul bugetului, urmind a fi
transmise la directia finantelor publice si controlului financiar de stat, care le centralizeaza pe
ansamblul judetului si le depune la Ministerul Finantelor pina la data de 1 august a fiecarui an.
Pina la 1 august a fiecarui an, ordonatorii principali de credite finantati din bugetul de
stat depun proiectele de buget la Ministerul Fianantelor.
Pina la 25 septembrie a fiecarui an, Ministerul Finantelor depune la Guvern proiectul
bugetului de stat, proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat si proiectele bugetelor
fondurilor speciale.
Pina la 10 octombrie a fiecarui an, dupa insusirea proiectelor de catre Guvern acestea se
depun spre aprobarea Parlamentului insotite de un raport si de proiectele legilor
bugetare.
Parlamentul aproba bugetele pe ansamblu, pe capitole, pe articole si pe ordonatorii principali
de credite.
In situatia in care bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat nu s-au aprobat cu cel
putin trei zile inainte de expirarea exercitiului bugetar curent, Guvernul aplica in anul urmator
prevederile din bugetul anului precedent pina la aprobarea noilor bugete.
Cu privire la veniturile care se inscriu in bugete, legea prevede urmatoarele norme :
nu se inscriu ca venituri in bugetul de stat decit impozitele, taxele si orice alte venituri
care au fost stabilite prin lege ;
anual prin legea bugetara se aproba si legea impozitelor, taxelor si a altor venituri care
urmeza sa se incaseze in anul respectiv ;
sunt interzise contributiile directe sau indirecte la buget daca nu sunt prevazute de lege.
Creditele bugetare reprezinta sumele aprobate prin bugetul de stat, bugetele locale, bugetul
asigurarilor sociale si bugetele fondurilor speciale in limita carora se pot face cheltuieli. Cu privire
la creditele bugetare ca limite maxime a chetuielilor ce nu pot fi depasite, Legea Finantelor Publice
face urmatoarele precizari :
alocatiile bugetare pentru cheltuieli de personal si capital aprobate pe ordonatori de
credite si pe capitole, nu pot fi majorate sau utilizate la alte articole de cheltuieli ;
creditele aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi folosite pentru finantarea
cheltuielilor altui ordonator principal de credite sau de la un capitol la altul ;
nu se pot face virari de credite bugetare provenite de la capitolele care au fost majorate
din Fondul de rezerva bugetara sau din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului.
Veniturile si cheltuielile aprobate prin bugetul public national se repartizeza pe trimestre
avind in vedere termenele legale de incasare a veniturilor si perioada in care se executa cheltuielile.
Bugetele locale se intocmesc in conditie de autonomie, conform Legii nr.189 / 1998 intre
bugetele consiliilor locale si bugetele consiliilor judetene nu sunt relatii de subordonare.
La proiectarea veniturilor si cheltuielilor Guvernul intreprinde masuri pentru stimularea
initiativei locale pentru satisfacerea cerintelor sociale locale. Este dreptul organelor locale sa
dimensioneze prevederile bugetare la cheltuieli avind in vedere nevoile proprii corelate cu
posibilitatile de mobilizare a veniturilor si cu masurile de folosire eficienta a fondurilor.
Este la fel de important ca sa se dispuna de credite bugetare suficiente pe cit de necesar este
sa se urmareasca ca platile de la buget sa se faca numai pentru lucrari efectiv executate,

43

combatindu-se practica inca des intilnita de a face plati din buget fara controlul riguros al
cantitatilor si valorilor inscrise in acte pentru decontare.

10.0.0. Atributiile si raspunderile ordonatorilor de credite


Ministrii, conducatorii organelor centrale si primarii in calitatea lor de ordonatori principali
de credite precum si conducatorii institutiilor publice in calitatea lor de ordonatori secundari sau
tertiari de credite sunt imputerniciti prin lege sa asigure realizarea urmatoarelor atributii in legatura
cu executarea prevederilor bugetului public :
a. utilizarea creditelor bugetare ;
b. realizarea veniturilor ;
c. folosirea cu eficienta si eficacitate a sumelor primite da la bugetul de stat, de la bugetul
asigurarilor sociale de stat sau din budetele fondurilor speciale ;
d. integritatea bunurilor incredintate unitatii pe care o conduc ;
e. organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a darilor de seama
contabile asupra executiei bugetare ;
f. sa organizeze controlul financiar preventiv ;
g. sa asigure controlul financiar de gestiune.
In realizarea acestor atributii ordonatorii de credite incep prin a-si organiza contabilitatea in
una din variantele prevazute de art. 11 din Legea contabilitatii nr. 82 / 1991 si anume :
a. contabilitatea organizata in cadrul institutiei ca un compartiment distinct (directie,
serviciu, birou, etc.) potrivit statului de functii. Persoana stabilita sa conduca un
compartiment de contabilitate trebuie sa posede studii economice superioare ;
b. contabilitatea care poate fi organizata pe baza de contract cu persoane juridice autorizate
sau persoane fizice care au calitatea de expert contabil sau contabil autorizat.
Atunci cind in compartimentul de contabilitate lucreaza mai multe persoane, ordonatorul de
credite, la propunerea conducatorului compartimentului, trebuie sa stabileasca responsabilitati pe
fiecare persoana, prin fisa postului.
Preocuparea de baza pentru ordonatorii de credite si contabilii acestora trebuie sa constea in
realizarea obiectivelor contabilitatii privind :
furnizarea informatiilor necesare pentru stabilirea executiei bugetului public national ;
reflectarea in expresie baneasca a bunurilor mobile, imobile si a altor bunuri cu potential
economic precum si a disponibilitatilor banesti, titlurilor de valoare, drepturilor si
obligatiilor institutiilor publice, miscarile si modificarile ca urmare a operatiunilor
patrimoniale efectuate.
Cu privire la controlul financiar preventiv, Normele adoptate prin H.G. nr. 72 / 1991
stabilesc ca obiectiv al acestei forme de control obligatia de a se preintimpina incalcarea
dispozitiilor legale in vigoare si producerea de pagube.
Controlul financiar preventiv se executa asupra documentelor prin care se intreprind
operatiuni pentru utilizarea fondurilor aprobate prin buget sau din care deriva drepturi si obligatii
patrimoniale.
Controlul financiar preventiv se organizeaza la toti ordonatorii de credite, (principali,
secundari si tertiari) si se executa de seful compartimentului financiar contabil sau inlocuitorul
acestuia nominalizat de conducatorul unitatii.
Imputernicirea pentru exercitarea controlului financiar preventiv se face prin ordin sau
decizie data de conducatorul unitatii prin care se nominalizeaza operatiunile asupra carora se
exercita controul financiar preventiv, conditiile si perioada in care se desfasoara aceasta activitate.

44

Normele aprobate prin H.G. nr. 720 / 1991 nu cuprind modalitati de exercitare a controlului
financiar in situatiile cind contabilitatea se tine de catre o persoana juridica autorizata sau de catre
un expert contabil sau contabil autorizat, solutii de organizare prevazute ulterior de catre Legea
contabilitatii.
Este evident ca in varianta asigurarii contabilitatii prin persoane exterioare, contractul ce se
intocmeste cu persoana juridica in cauza, expertul contabil sau contabilul autorizat, trebuie sa
cuprinda si obligatia din partea acestora de executare a controlului financiar preventiv.
Normele prevad ca se supun obligatoriu controlului financiar preventiv urmatoarele
operatiuni :
1. incheierea contractelor cu partenerii interni si externi ;
2. incasarile si platile in lei si in valuta ;
3. trecerea pe cheltuieli a unor pierderi ;
4. gajarea, inchirierea sau concesionarea bunurilor, subunitatilor sau unitatilor componente ;
5. deschiderea de credite bugetare la institutiille in subordine si alimentarile cu sumele din alocatiile
bugetare pentru finantarea cheltuielilor de capital ;
6. suplimentarea unor venituri prevazute a fi suportate pe seama alocatiilor bugetare ;
7. modificarea repartizarii pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare ;
8. virarile de credite bugetare.
Persoanele care executa controlul financiar preventiv raspund pentru legalitatea si eficienta
operatiilor cuprinse in documentele prezentate de compartimentele de specialitate din cadrul
institutiei.
In acelasi timp insa obtinerea vizei de control preventiv pe documentele care se dovedesc
ulterior nelegal, nu exonereaza de raspundere pe sefii compartimentelor de specialitate care le-au
intocmit.
In situatia refuzului de viza de catre controlul financiar preventiv intern, ordonatorul de
credite poate dispune, pe propria raspundere, angajarea si efectuarea cheltuielilor respective.
Controlul financia de gestiune se organizeaza de ministere si alte organe centrale de stat
precum si de consiliile judetene pentru patrimoniul propriu, veniturile realizate si cheltuielile
efectuate de institutiile de stat subordonate.
Controlul financiar de gestiune se constituie intr-un compartiment distinct subordonat
ordonatorului de credite.
Obiectivele controlului financiar de gestiune constau in verificarea respectarii normelor
egale privind :
1. existenta, integritatea, pastrarea si baza bunurilor si vaorillor de orice fel detinute cu orice titlu
de catre unitatile patrimoniale ;
2. utilizarea valorilor materiale, declasarea si casarea de bunuri ;
3. incasarile si platile in numerar sau prin cont in lei sau in valuta, inclusiv a salariilor si a altor
obligatii fata de salariati ;
4. intocmirea si circulatia documentelor tehnice operationale.
Ordonatorii principali de credite care au in subordine organe ale controlului financiar de
gestiune au obligatia sa detalieze obiectivele de mai sus si sa emita acte de dispozitie privind
ordinea interioara si modul de organizare si exercitare a controlului de gestiune.
Controlul financiar de gestiune se exercita cel putin odata pe an cu exceptia unor gestiuni
reduse ca volum pentru care conducatorii ministerelor, organelor centrale si consiliilor judetene pot
aproba efectuarea controlului la o perioada mai mare de un an dar nu mai tirziu de o data la doi ani.
Conducatorii unitatilor care au in subordine compartimente ale controlului financiar de
gestiune au obligatia sa ia masurile legale ca urmare a controalelor efectuate de sanctionare a
persoanelor vinovate pentru abateri, de recuperare a pagubelor, de inaintare catre parchet a actelor
cuprinzind fapte prevazute de legea penala.

45

Masurile se iau in cel mult 30 de zile de la inregistrarea actului de control daca prin lege nu
sunt prevazute alte termene.
In caz de neluarea masurilor legale este angajata propria raspundere a conducatorului
unitatii.
Incepind cu 1 ianuarie 2000, auditul intern si controlul financiar preventiv la institutiile
publice, se organizeaza in baza prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 119 / 31.08.1999 cu
modificarile ulterioare.

4.5 Veniturile si cheltuielile intreprinderilor publice


Veniturile si cheltuielile, precum si rezultatul financiar, cunosc aceeasi sistematica si au
aceeasi semnificatie indiferent daca ne referim la intreprinderile din domeniul public (regii
autonome) sau privat (societati si companii nationale) ale statului, la nivel central sau local.
A. Veniturile
Veniturile intreprinderilor publice reprezinta fondurile ce revin acestora ca rezultat al
propriei lor activitati de productie (bunuri), prestari (servicii) si executare lucrari. Veniturile pot fi
delimitate si evidentiate in contabilitate in trei momente : obtinerea rezultatului, avansarea
rezultatului si incasarea rezultatului.
De exemplu, la o intreprindere producatoare, venitul este inregistrat in momentul in care s-a
obtinut produsul finit (venituri din productia stocata), momentul angajarii intervine in situatia in
care rezultatul este predat sau facturat clientului, adica in momentul in care s-a generat creanta
asupra acestuia. Incasarea are loc in momentul in care creanta s-a transformat in bani.
Prin natura lor economica, veniturile sunt elemente de pasiv (clasa 7 de conturi) dar nu se
regasesc in bilant, unde se inregistreaza numai rezultatul : profit sau pierdere.
Principalele categorii de venituri ale intreprinderilor sunt :
I. Venituri din activitatea de exploatare
- din vinzarea produselor finite ;
- din vinzarea semi fabricatelor ;
- din lucrari executate si servicii prestate ;
- din studii si cercetari ;
- din redevente, locatii de gestiune si chirii ;
- din vinzarea marfurilor ;
- din productia stocata ;
- din productia de imobilizari (corporale si necorporale) ;
- din subventii de exploatare ;
- din creante reactivate ;
- alte venituri din expoatare (din provizioane, etc.)
II. Venituri financiare
- din participatii ;
- din alte imobilizari financiare ;
- din creante imobilizate ;
- din titluri de plasament ;
- din diferente de curs valutar ;
- din dobinzi ;
- din sconturi obtinute ;

46

alte venituri financiare (din provizioane, etc.)

III. Venituri exceptionale


- din operatii de gestiune (din despagubiri si penalitati) ;
- din operatii de capital (din cedarea activelor, din subventii virate la venituri) ;
- alte venituri exceptionale (din provizioane, etc).
Veniturile inregistrate in avans nu intra in calculul rezultatului financiar (profit / pierdere).
B. Cheltuielile
Din punct de vedere economic si financiar, cheltuielile desemneaza raporturi cu privire la
alocarea si utilizarea valorilor economice transformatoare. Definite astfel, cheltuielile se refera la
angajarea, consumul si platile privind factorii de productie natura, unca si capitalul.
Angajarea factorilor de productie are loc in momentul in care se contracteaza o obligatie
baneasca generatoare de plati sau consumatoare de resurse.
Consumul este specific utilizarii factorilor de productie in scopul satisfacerii unor nevoi
productive sau neproductive. Platile constau in achitarea ca echivalent a unei sume de bani in cadrul
relatiilor de decontare cu alte persoane. De exemplu, in cazul aprovizionarii cu materiale de la
furnizori, angajarea cheltuielilor intervine in momentul in care se creeaza obligatia baneasca fata de
furnizor de a plati materialele primite de la acesta, consumul este prezent in momentul utilizarii
materialelelor in procesul de productiei, iar platile in momentul achitarii obligatiei fata de furnizor.
Asemanator cu veniturile, si cheltuielile se clasifica, dupa destinatia lor, in cheltuieli de
exploatare, cheltuieli financiare si cheltuieli exceptionale.
I. cheltuieli de exploatare
- cheltuieli cu materii prime, materiale consumabile (auxiliare, combustibili, materiale de
ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje, etc.) ;
- cheltuieli privind obiectele de inventar ;
- cheltuieli privind baracamentele si amenajarile provizorii ;
- cheltuieli privind materialele nestocate, energia, apa ;
- cheltuieli privind animalele si pasarile ;
- cheltuieli privind marfurile ;
- cheltuieli privind ambalajele ;
- chleltuielile cu lucrarile si serviciile executate de terti (intretinere, reparatii, redevente,
chirii, locatii de gestiune, asigurari, consultanta, etc.) ;
- cheltuieli cu colaboratorii ;
- cheltuieli de transport, delegare, detasare ;
- cheltuieli de protocol, reclama, publicitate ;
- cheltuieli cu serviciile bancare ;
- cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii ;
- cheltuieli cu impozite, taxe, contributii si varsaminte asimilate ;
- cheltuieli cu personalul (salarii, contributii la asigurarile sociale si pentru fondul de
somaj, etc) ;
- pierderi din creante ;
- cheltuieli de exploatare privind amortizarile si provizioanele.
II cheltuieli financiare
- pierderi din creante legate de participatii ;
- cheltuieli privind titlurile de plasament cedate ;

47

diferente nefavorabile de curs valutar ;


dobinzi datorate ;
sconturi acordate ;
cheltuieli financiare privind sconturile si provizioanele ;
alte cheltuieli financiare .

III. cheltuieli exceptionale


- privind operatiile de gestiune (despagubiri, amenzi, penalitati, donatii si subventii
acordate, pierderi din debitori diversi) ;
- privind operatiile de capital (active cedate) ;
- privind amortizarile si provizioanele.
Cheltuielile inregistrate in avans nu sunt luate in calcul la determinarea rezultatului
exercitiului.
Prin natura lor economica, cheltuielile sunt elemente de activ (clasa 6 de conturi), dar nu
regasesc in bilant, unde se inregistreaza numai rezultatul : profit sau pierdere.
C. Rezultatul exercitiului economico - financiar
C.1. Diferenta simpla dintre venituri si cheltuieli se numeste profit brut.
Acesta este supus operatiunii de impozitare in prezent cota generala de impunere a
profitului brut este 25%, cu diferentieri pentru anumite activitati.
Rezultatul impozitarii profitului brut este profitul net, care prin hotarirea Adunarii Generale
(ordinare) a Asociatilor se distribuie pe diferite destinatii, astfel:
a) pentru acoperirea pierderilor din anii trecuti (daca este cazul);
b) pentru constituirea de rezerve (legale; statuare; alte rezerve.);
c) alimentarea fondului de dezvoltare;
d) alimentarea altor fonduri (de finantare a mijloacelor circulante, de finantare a salariatilor
la profit, etc.);
e) majorare capital;
f) sponsorizari;
g) dividentele pentru asociati / actionari si manageri.
Cel mai important fond este cel de dezvoltare, folosit pentru investitii noi, modernizarea sau
repararea capitala a celor existente.
El este alimentat din foarte multe surse, cum ar fi:
- amortizarea colectata in timpul anului;
- c / v activelor vindute, inclusiv sumele colectate din asigurari pentru mijloacele fixe
distruse inainte de termen;
- c / v recuperarilor aferente activelor casate (mai putin cheltuielile implicate de casare si
scoaterea din uz);
- repartizari din profitul net, inclusiv din impozitul reinvestit si dividentele reinvestite;
- subventii, donatii, sponsorizari pentru investitii;
- diverse alte aporturi (asociati, etc.).
Realizarea de profit este obiectivul principal, ratiunea de a fi a societatii comerciale.
Profitul este un element de pasiv, pozitionat ca atare in bilant.
C.2. Pierderea este o categorie economica foarte controversata, prin continutul si implicatiile
sale. Desigur ca pe termen lung ea nu este dezirabila, dar ca un accident de parcurs ea este inerenta

48

in activitatile unei organizatii economice si trebuie tratata cu intelepciune. Activitatea economica


este prin ea insasi imprevizibila si hazardoasa, supusa influentei unui numar foarte mare de factori.
In situatia in care o societate comerciala inregistreaza pierderi 5 ani consecutivi, statul (prin
Ministerul Finantelor Publice) poate cere lichidarea judiciara a acesteia si radierea ei din Registrul
Comertului, deoarece nu este in stare sa-si realizeze obiectul de activitate in conditii de eficienta
economica si sociala (sa produca profit, sa mentina locuri de munca, sa se dezvolte, etc.).
Pierdea este un element de activ, dar se gaseste in pasiv cu semn schimbat, ducind la
diminuarea profitului net curent, arezervelor si chiar a capitalului social pentru acoperirea ei.
Nu intodeauna pierderea inregistrata poate fi un semnal negativ si sa conduca la faliment:
anumite conjucturi externe intreprinderii sau tinind de strategia ei interna (o politica investitionala
sustinuta, cu cheltuieli mari de amortizare calculata dupa metoda accelerata, de exemplu).
Prin analize economice pertinente si masuri eficiente de restructurare, pierderile se pot
transforma in profituri in exercitiile economico-financiare urmatoare

4.6. Premise si conditii ale unei reale reforme fiscale in Romania


In vederea realizarii cu succes a mult mediatizatei reforme fiscale in Romania, in vederea
cresterii eficientei sociale a constituirii si utilizarii fondurilor bugetare, sunt necesare a se aplica de
urgenta unele masuri obligatorii, care determina in mod direct reusita reformei fiscale, si care se
constituie in premize si conditii astfel :
1. inventarierea generala, urgenta si exacta a patrimoniullui public si privat al statului, pentru a
cunoaste in amanuntime toate posibilitatile si sursele de venituri nefiscale (latente) ale statului, si
care pot fi obtinute prin exploatare directa sau concesionari, inchirieri, locatii de gestiune, asocieri,
vinzari, etc., dupa caz, alle unor bunuri, servicii si activitatile care stau nevalorificate in mod
corespunzator si integral deoarece nu sunt cunoscute. Asa sunt diferite bogatii ale subsolului, flora,
fauna, cursuri de apa, cascade, lacuri, balti, locuri pitoresti, monumente ansambluri situri
istorice, artistice si religioase (castele, palate, muzee, case memoriale, sate turistice, mestesuguri
traditionale, tirguri, expozitii, biserici, minastiri, etc.) precum si spectacole, festivaluri cu traditii
folclorice muzicale, de dansuri si alte forme de exprimare culturala si artistica. Abia dupa ce toate
aceste formule de colectare a fondurilor la bugetele centrale si locale vor fi fost cunoscute si
valorificate, de completare, se va putea apela la taxe, impozite si contributii de la populatie si agenti
economici.
Desi in prezent exista prevederi legale care instituie obligativitatea intocmirii si centralizarii
patrimoniului public al statului, acestea nu sunt satisfacatoare deoarece :
1. se refera numai la o parte a patrimoniului, atit din punct de vedere al regimului juridic (domeniul
public), cit si din pinct de vedere material (numai terenuri, mijloace fixe si obiecte de inventar), fara
a avea in vedere ansamblul resurselor nationale valorificabile intr-un mod cit mai complet si mai
eficient.
2. are caracter birocratic, de simpla evidenta, nefiind insotit de propuneri de masuri de stimulare a
punerii lui in valoare.
3. nu este relevant nici din punctul de vedere al valorii exacte a patrimoniului, datorita
imperfectiunilor metodelor de evaluarea a acestuia (evaluare prin metode neadecvate
administrative, necalcularea amortizarii activelor, indisciplina in aplicarea regimului utilizarii si
scoaterii lor din uz, etc.).
Ultimul inventar mai aproape de realitate a fost realizat in Roamnia in anul 1938 de un
colectiv condus de eminenti profesori universitari Spiridon Iacobescu, Al. Sorescu si Ion I.

49

Marculescu, prezentat la al IX lea Congres al Corpului Contabillilor Experti si Autorizati (Brasov,


20 30 mai 1939).
Aceasta inventariere s-a facut pe baza normelor cuprinse in Regulamentul inventarului
public din februarie 1930, prin care se stabileau ca obiective ale inventarierii :
a) bunuri publice : drepturi si obligatiuni ;
b) bunuri patrimoniale imobile ;
c) bunuri patrimoniale mobile ;
Conform acestui regulament, fiecare element inventariat ere si evaluat la o valoare actuala.
Valoarea totala a Patrimoniului Public al Statului Roman a fost in 1938 calculata la suma de
297.287.648.767 lei. Si aceasta valoare trebuie primita cu rezerve, din urmatoarele considerente :
- inventarul a durat prea mult (s-a intins pe o perioada de mai multi ani) ;
- pentru valoarea Casei autonome a Monopolurilor s-au luat, ca punct de plecare,
imprumuturile de stabilizare si de dezvoltare fara a se tine cont de valoarea reala a
inventarului casei ;
- nu au fost luate in evidenta valorile caderilor de apa ;
- valoarea produselor subsolului nu a fost stabilita definitiv, deoarece nu au fost terminate
studiile cu privire la starea subsolului ;
- nu a fost stabilita valoarea monumentelor ;
- nu a fost evidentiata valoarea muzeelor si a obiectivelor de arta ;
- nu a fost cuprinsa valoarea materialului de razboi ;
- nu a fost cuprins, in inventar, monopoul chibriturilor ;
- nu a fost inventariata portiunea noastra din Marea Neagra pe baza valorii productive
prezente si viitoare ;
- pentru mobilierul stricat, depreciat, nu s-a facut nici o estimare, acesta urmind servi la
repararea altora sau a i se da foc.
In zilele noastre, posibilitatea unei inventarieri complete si rapide este mult mai mare, avind
in vedere gradul mare de informatizare.
De asemenea, in perioada actuala exista si alte oportunitati de procurare a fondurilor
bugetare prin metode nefiscale folosind resurse interne, cum ar fi : valorificarea inventivitatii si
creativitatii persoanelor super dotate, prestarea de servicii pentru actiunile organismelor
internationale in Romania, participarea unor formatiuni millitare romanesti la actiuni de mentinere a
pacii in zonele de confllict din alte tari, intensificarea turismului international pe teritoriul tarii
noastre, organizarea de manifestari sportive internationale ca si de manifestari de afaceri (tirguri,
expozitii, congrese, etc.), dezvoltarea productiei agricole de produse ecologice, vinzarea catre alte
tari (industrializate) a cotelor noastre de emisii de bioxid de carbon, repartizate in urma acordurilor
de la Kobe (Japonia), etc.
In orice caz o rapida si completa inventariere si evaluare a patrimoniului national ar putea
conduce in scurt timp atit la cresterea veniturilor bugetare nefiscale prin valorificarea surselor
latente, si pe acesta baza la finantarea mai buna a actiunilor sociale, culturale, de sanatate, de
invatamint, etc., cit si la reducerea prevenirii si presiunii fiscale pentru populatie si agentii
economici, ceea ce ar insemna cresterea nivelului de trai si relansarea economiei.
2. efectuarea unui recensamint complet si actualizat al populatiei, inregistrarea civila si fiscala a
tuturor cetatenilor.
Avind in vedere ca ultimul recensamint al populatiei in Romania s-a facut in anul 2003 si a
fost total nesatisfacator dpdv metodologic si dupa modul cum s-a desfasurat, iar mobilitatea
fenomenelor demografice si a populatiei a fost foarte mare in aceasta perioada, se impune cu
necesitate efectuarea unui nou recensamint complet, la zi, al populatiei. Pe de alta parte, din
evidentele Ministerului Finantelor Publice si ale Ministerului de Interne rezulta ca aproximati 10 %

50

din populatie nu are acte si documente de identitate (certificate de nastere, buletine / carti de
identitate, etc.) ceea ce face aproape imposibila tinerea unei evidente complete a populatiei si
miscarilor acesteia (inclusiv spre / din exterior)
In acest fel pot prolifera fenomene periculoase si pot ramine nepedepsite fapte grave cum ar
fi :
- evaziunea fiscala ;
- exodul de capital ;
- munca la negru ;
- migratii ilegale ;
- diverse infractiuni economice (fals, inselaciune, furt, contrabanda, trafic cu arme si
substante periculoase, terorism, etc.) sau cu violenta (omucideri, tilharie, viol, etc.),
inclusiv in forme periculoase, organizate, transfrontaliere..
In plan bugetar si fiscal, inexistenta unei evidente clare a populatiei face ca o parte a acesteia
sa se sustraga de la plata obligatiunilor fiscale, prejudiciindu-se astfel bugetul statului de importante
surse legitime de venituri si incalcindu-se grav urmatoarele principii ale impunerii (perceperii de
taxe, impozite si contributii) :
- universalitatea, adica obligatia fiscala sa fie suportata de fiecare persoana (fizica sau
juridica) care obtine venituri ;
- echitatatii (justetii) fiscale, adica fiecare contribuabil sa contribuie proportional cu
veniturile pe care le obtine.
Nerespectarea acestor principii poate produce grave dezechilibre si tulburari financiar
bugetare, economice si sociale in Romania.
3. dezvoltarea bazei materiale, perfectionarea metodelor de organizare a activitatii de colectare a
impozitelor, taxelor si contributiilor, informatizarea intregii activitati. Importanta acestui pachet de
masuri este de domeniul evidentei : de la organizarea interna a activitatilor fiscale centrale si locale,
si pina la perfectionarea relatiilor cu contribuabilii, inclusiv amenajarea spatiilor de lucru cu acestia
(ghisee, etc.) si perfectionarea evidentei, eliminarea birocratiei ; totul este de restructurat si de
perfectionat, pentru o mai buna, mai rapida si mai eficienta colectare a veniturilor fiscale la buget.
4. profesionalizarea si perfectionarea personalului din domeniul finantelor publice (functionari
publici, organe de control), cresterea gradului lor de competenta, moralitate, respundere si respect
fata de contribuabil, eliminarea coruptiei si birocratiei din relatiile cu acesta.
5. perfectionarea, restructurarea sistemului de acte normative care reglementeaza domeniul fiscal.
Astfel acestea au fost in sfirsit armonizate, simplificate, uniformizate si unificate intr-un
Cod fiscal si un Cod de procedura fiscala, dar si in nelipsitele Norme de aplicare, pentru a se evita
atit paralelismele, cit si suprapunerile si chestiunile lasate nereglementate, care pot genera
interpretari diferite, abuzuri si coruptie. Astfel sistemul legislativ fiscal va capata stabilitate,
transparenta si previzibillitate, dind in final eficienta sistemului fiscal si confort contribuabillului.
Din pacate, deja au fost anuntate importante modificari ale acestor acte normative in
domeniul fiscal, operante de la 1.01.2005.
Ar fi de apreciat, de exemplu, si reducerea perioadei de prescriptie in domeniul fiscal de la
5 la 3 ani.
O mentiune aparte merita facuta aici pentru costurile ascunse ale colectarii veniturilor
fiscale la buget si care sunt puse de Ministerul Finantelor Publice indeosebi pe seama
contribuabililor persoane juridice.
Este vorba de instituirea unui complex si laborios sistem de calcul si raportare periodica a
obligatiilor fiscale care privesc atit firma cit si salariatii, suplimentate incepind cu 01.01.2000 cu
obligatiile privind impozitul pe venitul global, si cu martie 2001 cu obligatiile privind plata

51

partajata a C.A.S. ului, in paralel cu inmultirea obligatiilor fiscale. Astfel acestea (taxe, impozite,
contributii) s-au inmulltit de la 95 in decembrie 1999, la 130 in aprilie 2000, ajungind in prezent
(mai 2004) la aproape 200, majoritatea interesind si firmele.
In aceste conditii, persoanele juridice sunt nevoite sa-si suplimenteze in permanenta
personalul pentru executarea acestor lucrari fiscale, fapt care e inalca cheltuielile si le diminueaza
rentabilitatea.
6. perfectionarea asistentei contribuabililor, informarea si educarea fiscala a acestora, formarea unui
corp de experti fiscali profesionisti, care sa ajute contribuabilii si sa optimizeze relatiile autoritatilor
fiscale cu acestia. Rolul expertului fiscal (sub forma de consultant, consilier, reprezentant, asistent,
avocat fiscal, etc. denumirea conteaza mai putin) este foarte important numai daca ne gindim ca
un numar de 3 milioane de catateni la nivelul anului 2001 au devenit subiecti fiscali activi (trebuie
sa-si calculeze singuri obligatiile fiscale si sa raspunda pentru aceasta) prin legiferarea platii
impozitului pe venitul global al persoanelor fizice, dintre care doar 20 % isi indeplinisera obligatiile
declarative pina la 31.05.2001, un termen deja prelungit de la 31.03.2001 ! Astfel, a fost necesara
inca o prelungire cu 60 de zile a acestui termen, cu consecinte negative pentru bugetul de stat.
In prezent, asistenta contribuabililor este total nesatisfacatoare (datorita aparatului fiscal
foarte restrins fata de marele numar al contribuabililor) si se realizeaza prin :
- consultatii la ghisee si la centrele de documentare ;
- consultatii telefonice si prin internet ;
- indrumarea prin organele de control care se deplaseaza in teren ;
- raspunsuri la scrisori ;
- caravane fiscale (autobuze cu materiale documentare si megafoane) care se deplaseaza
in zonele rurale ;
- anunturi in presa scrisa si emisiuni radio TV (interviuri, talk show uri, raspunsuri la
intrebari, etc.).
Reglementarea corespunzatoare a ocupatiei de expert fiscal ar fi in acord cu doctrina,
legislatia si practica din tarile civilizate, avansate.
Realizarea acestor premize si indeplinirea acestor conditii preliminare ar putea duce la
infaptuirea cu succes a unei reale reforme fiscale in Romania, cu efecte benefice atit asupra gradului
de colectare a veniturilor bugetare, cit si asupra vietii cetatenilor si firmelor in calitate de
contribuabili, asupra economiei si societatii romanesti in ansamblu.

TEMA 5. Activitatile economice in sectorul public.


Intreprinderile publice
5.1. Introducere
In general, in institutiile si intreprinderile apartind sectorului public se desfasoara toate
activitatile economice care au loc in sectorul privat (cercetare, productie, prestari servicii, executari
lucrari, aprovizionare, desfacere, etc. ), folosind aceleasi tipuri de resurse (umane, materiale,
financiare, naturale, etc.) dar cu particularitati care diferentiaza intre ele atit sectorul privat de cel de
stat, cit si in cadrul sectorului de stat, dupa cum proprietatea apartinind statului este domeniul public
sau domeniu privat.
Aceste diferentieri sunt date de :
- forma de proprietate si regimul juridic al acesteia ;

52

- obiectivele activitatii economice.


Astfel sectorul privat se bazeaza pe proprietatea privata, actionarii / asociatii avind, in
calitate de proprietari, drepturi depline de posesie, folosinta si dispozitie, in conditiile legii. De
asemenea, obiectivu principal al intreprinderior private (societati comerciale, asociatii familiale,
organizatii cooperatiste, etc.) este economic, respectiv obtinerea de profit, cu luarea in considerare a
satisfacerii tuturor celorlalte conditii legale, in plan social, ecologic, etc.
Sectorul public, bazat pe proprietatea publica si privata a statului, are insa ca obiectiv
principal satisfacerea unor nevoi sociale generale (eficienta sociala) si in secundar obtinerea unor
performante economico financiare (eficienta economica). De aceea, institutiile apartinind
domeniului public sunt subventionate 100 % iar organizatiile economice apartinind domeniului
privat al statului (regii autonome de interes general sau local, companii si societati nationale, etc. ),
desi organizate, prin in infiintare, pe principii economice, primesc subventii de la bugetul de stat in
caz ca inregistreaza pierderi pentru care nu se poate retine vinovatia vreunei persoane.
De la aceste doua criterii fundamentale (forma de proprietate si obiectivul principal al
activitatii) decurg toate celelalte particularitati privind actionariatul, gradul de implicare si
subventionare din partea statului, managementul, statutul personalului, organele de control si audit
cu atributii pentru fiecare tip de organizatie, etc.

5.2. Intreprinderile publice


Avind in vedere ca intreprinderile statului, indiferent de forma de organizare, actioneaza pe
aceeasi piata ca si cele private, s-au produs foarte multe interferente intre aceste doua tipuri de
intreprinderi.
Astfel, pe de o parte, intreprinderile private au devenit actionare la intreprinderile de stat din
domeniul privat al acestuia, au preluat de la stat prestarea unor servicii publice prin concesiune,
arendare, inchiriere, locatie de gestiune sau asociere in participatiune, executa mari comenzi din
partea statului si in fine, au devenit mai sensibile la problemele sociale (ale comunitatilor locale, ale
salariatilor, ale mediului si consumatorilor, etc.) si isi elaboreaza strategiile tinind cont de obiective
mai largi, cum ar fi dezvoltarea durabila cu perspective mai indelungate, nemeilimitindu-se strict la
realizarea de profit.
De cealalta parte, intreprinderile statului au intrat atit in concurenta cit si in conlucrare cu
intreprinderile private, ca forme de supravietuire pe piata. S-au spart monopolurile statului (al
comertului exterior, al operatiunilor cu valuta, al curentului electric, gazului, petrolului,
transporturillor aeriene, navale si feroviare, productiei si comertului de armament, al recuperarii
creantelor bancare sau externe ale statului, s-au liberalizat preturile si tarifele) deschizindu-se calea
actiunii firmelor private. De asemenea, politica de piata a intreprinderilor de stat a devenit mai
ofensiva, mai moderna, orientata spre clienti si urmarind realizarea de performante economicofinanciare cit mai ridicate, in conditiile unui buget auster, cu posibilitati tot mai reduse de
subventionare.
1. un alt argument al apropierii intre stat si sectorul privat este acela ca foarte multi membrii
ai structurilor statale au interese in sectorul privat (senatori, deputati, etc.) fiind actionari la firme
private.
2. de asemenea, introducerea metodei de control audit de performanta va avea darul de a
dinamiza si de a aseza toto mai mult activitatille sectorului public pe baze economice, de cheltuire
cu maxima raspundere si eficienta a banului public, asemanator intreprinderilor private.
3. in acelasi timp, lansarea unui mare numar de proiecte investitionale (principalle si
complementare) in activitatea privata de productie de bunuri, prestari de servicii si executari de
lucrari implica in mod obligatoriu existenta unui mix adecvat de activitati pentru bunuri si servicii
publice.

53

Desigur ca aceste tendinte ale apropierii nu sterg diferentierile de fond, ci reprezinta doar
forme moderne de existenta si actiune pe piata.
Toate aceste aspecte argumenteaza convergenta si complementaritatea sectoarelor de stat si
private din economie.

5.2.1. Categorii de agenti economici


Persoanele fizice sau juridice care au in proprietate, controleaza sau utilizeaza factori de
productie si participa la viata economica se numesc agenti economice. Conform clasarilor propuse
de O.N.U., acestia sunt de 7 categorii :
1. intreprinzatori individuali, asociatiile familiale si gospodariile populatiei ;
2. societatile non-financiare : aici se grupeaza unitatile a caror functie principala este productia de
bunuri si servicii comerciale, pentru piata. In functie de natura relatiilor de proprietate distingem :
2.1. societati comerciale si organizatii cooperatiste-private
2.2. societati comerciale, companii nationale si regii autonome-din sectorul public. Ele formeaza
intreprinderile publice.
Regiile autonome au capital integral de stat, in timp ce societatile si companiile nationale pot avea
si capital mixt (public + privat) in care capitalul privat poate fi chiar majoritar, dar statul isi rezerva
dreptul de veto la deciziile care ii pot afecta interesele majore prin mecanismul oferit de Golden
Share (Actiunea de Aur).
Intrepatrunderea intre capitalul privat, pe de o parte, si proprietatea publica (infrastructura) si
privata (serviciile) ale statului este foarte mare la aceste societati si companii nationale, in domenii
cum ar fi : transporturile navale, feroviare si aeriene ; serviciile postale si telefonice ; productia,
distributia si comercializarea gazului metan, a produselor petroliere, a apei, caldurii, curentului
electric, etc. Intreprinderile publice se infiinteaza prin hotarire de guvern sau hotarirea consiliului
local, dupa caz.
3. administratiile publice au doua functii principale :
- productia de servicii necomerciale destinate colectivitatii (management social,
administratie centrala si locala, asistenta si ajutor social, sanatate publica, cultura, ordine
publica, aparare nationala, reprezentare externa, etc.) ;
- redistribuirea, din bugetele centrale si locale.
4. administratiile private organizatiile non profit (asociatii si fundatii in domeniul civic, artistic,
cultural, sportiv, etc.)
5. institutiile financiare, care au drept scop colectarea , transformarea si repartizarea
disponibilitatilor financiare pentru finantarea economiei (banci, societati financiare, fonduri de
investitii, etc.).
6. societatile de asigurare
7. alti agenti economici (nerezidentii)

5.2.2. Functiile intreprinderilor publice


Intreprinderile publice (in care statul detine minimum 51% din capital) au aceleasi functii ca
orice intreprindere economica in general, cu particularitati date de forma de proprietate si obiectivul
fundamental al activitatii lor, astfel :
a) functia de cerecetare dezvoltare
Are misiunea de generare, procurarea, detinere, prelucrare si valorificare a informatiilor
stiintifice, tehnice si tehnologice necesare adaptarii permanente la cerintele mediului aflat intr-o

54

continua schimbare atit a intreprinderii in ansamblu si a subsistemelor sale (managerial


organizatoric, de productie, comercial, etc.) cit si a marfurilor sale (produse, lucrari, servicii) si a
relatiilor sale cu piata si cu mediul social, cultural si natural.
Functia de cerecetare dezvoltare cuprinde 3 tipuri de activivitati :
- cercetare ( inventii, studii, rationalizare, inovare, experimente, etc.) ;
- prognoza si elaborare strategii (pe diferite termene ; pe diferite produse si activitati si pe
ansamblul intreprinderii ; pentru mediul intern sau extern, etc.) ;
- dezvoltare (investitii, modernizari)
Functia de cercetare dezvltarea are o valoare strategica, activitatile sale componente vizind
obtinerea unor rezultate pe termen lung.
Spre deosebirile de intreprinderile private mici si mijlocii, intreprinderile publice au
posibilitati sporite de a-si organiza sectoare puternice de cercetare dezvoltare, care pot beneficia
atit de fonduri sporite de la buget cit si de rezultatele activitatii altor institutii de stat
b) functia de productie
Este principala functie a intreprinderilor publice, indiferent daca profilul productiv se prezinta
sub forma fabricarii de bunuri, presteri de servicii, executari de lucrari, furnizari de utillitati sau
comercializarii unor marfuri produse de alte intreprinderi (comert interior sau exterior import,
export, etc).
Misiunea functie de productie cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate in scopul asigurarii
miscarii, transformarii, prelucrarii si / sau comercializarii materiilor prime, bunurilor, serviciilor si
activitatilor auxiliare acestora.
In cadrul intreprinderilor comerciale, activitatea de productie propriu zisa este reprezentata de
unele activitati de tip manufacturier, cum ar fi :
- ambalarea marfurilor ;
- pregatirea marfurilor pentru vinzare ;
- sortarea marfurilor si a ambalajalor de desfacere ;
- reconditionarea ambalajelor de transport ;
- intretinerea marfurilor ;
- efectuarea de reparatii, inlocuiri, etc. post vinzare.
Cea mai complexa activitate productiva este desfasurata de intreprinderile integrate de
turism (statiuni turistice), acestea avind un obiect complex care cuprinde :
Productie :
alimentatie publica (productie culinara) ;
mica productie (artizanat, covoare, tiparituri, sere, mobilier, gospodarii anexe, croitorie,
ambalaje, etc.) ;
Prestari servicii :
cazare ;
alimentatie publica (partea de servire) ;
agrement divertisment ;
tratament ;
transport ;
excursii ;
publicitate reclama ;
inchiriere spatii reclama ;
intretinere spatii verzi ;
spalatorie curatatorie.
Comert :
aprovizionare (de la intern si de la export) ;

55

depozitare ;
desfacere, cu ridicata si cu amanuntul (prin magazine, chioscuri, unitati de alimentatie
publica, etc).
Executari lucrari :
reparatii curente si capitale ;
investitii si modernizari ;
constructii ;
Furnizare utilitati :
caldura, apa calda ;
abur tehnologic.
Toate aceste activitati se desfasoara atit in interes propriu, cit si pentru terti.

c) functia comerciala
Este fundamentata pentru intreprinderile productive, realizind atit aprovizionarea cit si
valorificarea productiei si avind un pronuntat caracter tactic.
Pe de o parte, susutine activitatea productiva prin promovarea produselor, serviciilor si
utilitatilor necesare acesteia, pe de alta parte asigura valorificarea (vinzarea, desfacerea ) marfurilor
obtinute in procesul productiv si sustind astfel reluarea ciclului de productie, realizarea de profituri
si pe aceasta baza dezvoltarea intreprinderii.
Subfunctia de vinzare are drept continut identificarea nevoilor consumatorilor, a
segmentelor de piata, planificarea si formarea segmentului comercial, desfacerea marfurilor.
Vinzarea marfurilor regrupeaza o serie de operatii de natura economica si tehnica, dupa cum
urmeaza :
- cunoasterea cererii, identificarea produseor si a clientilor ;
- fixarea preturilor si tarifelor de vinzare ;
- alegerea formelor de vinzare ;
- dezvoltarea tehnicilor de vinzare ;
- promovarea imaginii firmei si a produselor comercializate ;
- asigurarea expedierii si a transportului catre clienti.
Obiectivele subfunctiei de vinzare sunt :
- dezvoltarea vinzarilor ;
- atingerea unei cote de piata stabile ;
- imbunatatirea pozitie detinute in cadrul sistemului concurential ;
- echilibrarea portofoliului de produse in functie de ciclul lor de viata ;
- asigurarea rentabilitatii comerciale ;
- fluxuri de trezorerie pozitive, fara goluri de cash flow.
Productia de dragul productiei, pentru cresterea stocurilor nevandabille, este un non sens si
o aberatie economico financiara, dovada a incompetentei statului ca proprietar si a managerilor
numiti de acesta , daca nu cumva este rea credinta (falimentarea voita pentru a fi vinduta
privatizata pe nimic in favoarea clientelei politice).
In conditiile actuale (de saracie si scaderea puterii de cumparare pe piata interna si
concurenta, supra oferta pe piata externa ) este mai greu sa vinzi decit sa produci, batalia pentru
piete de desfacere fiind in aceasta perioada preocuparea principala a firmelor.
Sub functia de vinzare nu trebuie identificata in mod simplist numai cu procesul efectiv al
vinzarii, deoarece ea include si activitatile de :
- ofertare, negociere si incheiere a contractelor ;
- pregatirea marfurilor, etalarea lor in locurile de prezentare, vinzare si demonstratie ;
- livrarea propriu zisa ;
- incasarea c / v marfurilor vindute ;
- rezolvarea reclamatiilor ;
56

utilizarea tehnicilor, mijloacelor si metodelor promotionale (brosuri, mostre, cataloage,


demonstratii, reclama in presa scrisa, elecronica si audio video, participarea la tirguri si
expozitii, dezvoltarea relatiilor publice, etc.)
Subfunctia de aprovizionare este tratata pe larg la pct. 5.2.3.3.

d) functia de marketing
Daca despre functia comerciala aratam ca are rol tactic, functia de marketing are o valoare
strategica si se refera cu consecventa la aspectele care privesc actvitatea intreprinderii in viitor.
Adaptarea la nevoile prezente si viitoare ale pietei, chiar crearea si dezvoltarea unei piete
proprii, interne si externe, reprezinta conditii de baza pentru supravietuirea intr-un mediu
concurential, dur si global.
Continutul functiei de marketing este prospectarea pietei de vinzare (identificind nevoile
prezente si viitoare) si proiectarea mijloacelor si eforturilor intreprinderii astfel incit sa se obtina
maximul de profit in conditii de satisfacere cit mai deplina a cererii.
In cadrul functiei de marketing se grupeaza urmatoarele activitati :
- elaborarea de studii de piata ;
- proiectarea mixului de marketing (produse, preturi, distributie, comunicare, promovare) ;
- animarea fortelor de vinzare ;
- relizarea promovarii produselor ;
- determinarea sistemului optim de distributie ;
- identificarea si aplicarea unor strategii in competitia cu alte firme ;
- realizarea consecventa si sistematica a contactelor directe cu diferite categorii de public
(Public Relations).
Rolul functiei de marketing este de autoreglare, de Feed Back : in timp ce circuitul de
produse apartine functiei comerciale, circuitul de informatii apartine functiei de marketing.
Prin perfectionarea legislatiei si dezvoltarea practicilor de protectie a consumatorilor,
intreprinderile publice trebuie sa-si dezvolte functia de marketing la nivelul firmelor private, atit
pentru a face fata concurentei cu acestea, cit si pentru a nu obligate la despagubiri fata de
beneficiarii de servicii publice prejudiciati prin prestarea unor servicii de proasta calitate
(electricitate, caldura, apa rece, calda, telefonie, salubritate, intretinere drumuri, etc.).
e) functia de personal
Este materializarea si recunoasterea realitatii ca resursele umane au contributia hotaritoare la
realizarea misiunii intreprinderii, indiferent de nivelul tehnic si de dotare atins.
Personalul ocupat in domeniile de activitate in care actioneaza intreprinderile publice trebuie sa
cunoasca bine procesele de productie si marfurile oferite, dar si manifeste o grija si un respect
deosebit fata de clientii beneficiari, care sunt si contribuabili, cu atit mai mult cu cit, partial sau
total, finantarea intreprinderilor publice se face din fonduri bugetare provenite din taxe, impozite si
contributii platite de acestia.
Misiunea functiei de personal este constituirea, administrarea, gestionarea si perfectionarea
resurselor umane.
De-a lungul timpului, continutul acestei functii s-a imbogatit si diversificat in permanenta, in
prezent nemaintillnindu-se doar la proceduri de evidenta, reglementare, salarizare ci incluzind un
sistem complex de aspecte de ordin psihologic si social.
Functia de personal cuprinde urmatoarele activitati :
1. planificarea resurselor umane :
- determinarea nevoilor actuale ;
- anticiparea, conceptualizarea si enuntarea cerintelor viitoare ;
- inventarierea resurselor umane actuale ;
- compararea resurselor curente cu cele viitoare ;

57

planificarea si implementarea unor programe de instruire si dezvoltare a resurselor


umane pentru atingerea obiectivelor ;
- instituirea unui sistem de control pentru a se asigura atingerea obiectivelor.
2. recrutarea personalului : evaluarea, selectionarea si incadrarea lui pe baza unui set de teste si
proceduri coerente, relevante, legale si obiectiv.
3. descrierea posturilor prin detalieri personalizate din prevederile Regulamentului de
organizare si functionare a intreprinderii, si adaptarea lor permanenta la realitatile
intreprinderii.
4. elaborarea si aplicarea consecventa a unui sistem eficient si corect de evaluare, promovare si
motivare (recompensare / sanctionare) a personalului.
5. instruirea si perfectionarea permanenta a pregatirii profesionale.
6. asigurarea planificarii carierei si asigurarea tuturor conditiilor pentru dezvoltarea general
umana a personalului, prevenind astefl abaterile, nemultumirile, litigiile, prejudiciile si
fluctuatia dar incurajind fidelitatea si cresterea productivitatii.
Datorita cheltuielilor mari si a rezultatelor indoielnice (riscurilor) recrutarii de personal prin
firmele de specialitate, intreprinderile publice isi vor dezvolta propriul serviciu de resurse umane,
avind in vedere responsabilitatea crescuta a intreprinderilor publice atit fata de stat (reprezentat de
organele tutelare centrale si locale) cit si fata de comunitatile de contribuabili pe care le deservesc.
Problema administrarii resurselor umane in intreprinderile publice este nivelul redus si
nediferentiat al salarizarii, blocarea initiativei novatoare prin proceduri birocratice si mentalitati
retrograde, ca si angajarea, promovarea si disponibilizarea pe criterii subiective, clientelare care nu
tin seama prea mult de calitatile profesionale si morale ale personalului.
Din punctul de vedere al naturii juridice a raporturilor intre personal si intreprinderile publice,
exista 4 categorii de reusrse umane :
A. Manageri : sunt figura centrala in intreprinderile publice ; ei sunt angajati prin concurs, in
conditii reglementate prin lege si normele interne ale intreprinderii respective si poarta intreaga
raspundere pentru activitate.
Pentru a fi eligibili si a li se acorda incredere, managerii trebuie sa indeplineasca niste conditii,
astfel :
0. pregatire scolara si profesionala ;
0. vechime si experienta relevanta ;
0. rezultate obtinute in activitatea desfasurata ;
0. profil psihologic si intelectual corespunzator (calm, echilibru,
inteligenta, viziune, etc.) ;
0. stare buna a sanatatii, prezenta agreabila;
0. profil moral corespunzator (in special loialitate, devotament,
corectitudine fata de interesele intreprinderii) ;
0. sa nu fi fost condamnat penal, si in special pentru infractiuni
economice si in exercitarea functiei de administrator (fals, uz de
fals, inselaciune, delapidare, abuz in serviciu, bancruta
frauduloasa, etc.) ;
0. sa nu fi fost destiutit pentru incompetenta sau pentru comiterea
vreuneia din infractiunile de mai sus ;
0. sa depuna sau sa fie de acord sa i se constituie o garantie materiala
corespunzatoare ;
0. sa posede o asigurare profesionala acoperitoare pentru situatia ca
va produce prejudicii intreprinderii pe care o conduce ;
0. sa cunoasca foarte bine cel putin o limba straina de circulatie
internationala ;

58

0. sa aiba si alte cunostinte, abilitati si deprinderi utile (operare PC,


comunicare, calificari adiacente, etc.) ;
0. sa fie de acord si sa-si asume obiectivele de performanta, anexa la
contractul de mandat.
Intre ei si intreprindere se semneaza un contract de management (de mandat,) cuprinzind
drepturi si obligatii clare, inclusiv obiective de performanta (cantitative : cifra de afaceri, profituri,
rata rentabilitatii, cresterea cotei de piata, etc. si calitative : lipsa conflictelor de munca,
diversificarea activitatii, etc.) care se cer a fi realizate in perioadele stabilite de catre AGA, si pentru
care managerul (sau echipa de manageri) isi asuma raspunderea.
In mod corespunzator si simetric, in vederea realizarii in bune conditiuni a acestor
obiective, managerului trebuie sa i se puna la dispozitie mijloace de munca potrivite, sa i se creeze
conditii corespunzatoare de munca si sa i se incredinteze unele prerogative, astfel :
1. remuneratie ;
2. sporuri, prime ;
3. participare la profituri (5%) ;
4. puteri depline ;
5. alegerea colaboratorilor si constituirea unui aparat tehnic de lucru adecvat (experti,
consilieri, secretariat, etc.) ;
6. conditii de lucru (birou dotat corespunzator, telecomunicatii, calculatoare, autoturism, sofer,
etc.) ;
7. perfectionare profesionala ;
8. refacerea capacitatii de munca ;
9. compensatii in caz de destituire pentru cauze neimputabile managerului.
Anual managerii prezinta Adunarii Generale ordinare a Asociatilor / Actionarilor un Raport
de activitate (de gestiune) ; A.G.A. il analizeaza si decide prelungirea sau retragerea mandatului, iar
in caz de retragere a mandatului, daca este cazul, actionarea in judecata a managerului pentru fapte
imputabile.
Nerealizarea in sine a unor obiective prevazute in Contractul de mandat sau ulterior de
A.G.A. nu poate constitui neaparat temei de retragere a mandatului (putindu-se tine cont de anumite
conditii obiective) si cu atit mai mult nu se poate actiona managerul in justitie daca intreprinderea
inregistreaza pierderi, decit daca se retine vina managerului, activitatea sa desfasurata cu rea
credinta de prejudiciere a intreprinderii, fapte penale imputabile si care pot fi demonstrate, cum ar
fi : gestiune frauduloasa, abuz in serviciu, inselaciune, delapidare, furt, neglijenta in serviciu, etc.
In caz contrar, desi mangerul nu are numai obligatie de mijloace (de dilligenta), ci si de
rezultat (realizarea unor obiective concrete), se poate considera ca nu i se poate pretinde o
perspicacitate retroactiva, dupa producerea evenimentelor nedorite (de exemplu, inregistrarea de
pierderi) daca el a actionat cu buna credinta si cu respectarea tuturor normelor profesionale (de
competenta) si deontologice avind in vedera ca
este mai mult o problema de oportunitate decit
de legalitate.
Dupa cum mangerului i se poate retrage mandatul fara explicatii si fara a actiona in instanta
autoritatea care i l-a retras , numai pe acest temei ; in acest caz insa, managerul este indreptatit sa
primeasca compensatii, daca le-a negociat la semnarea contractului de mandat si le-a consemnat ca
atare in acest contract. Contractul de mandat fiind guvernat de legea civila, in caz ca managerul
produce prejudicii intreprinderii si i se angajeaza raspunderea materiala, el va raspunde atit pentru
paguba efectiva cit si pentru beneficiul realizat, nebenificiind de protectia oferita salariatilor
obisnuiti de prevederile dreptului muncii.
B. Salariati : constituie cea mai mare parte a personalului, fiind angajati pe baza de contract de
munca (pe durata determinata sau nederminata), prin consens, in functie de nevoile intreprinderii.
Beneficiaza de un regim favorabil atit in ceea ce priveste stabillitatea in munca si
raspunderea in caz de prejudicii aduse intreprinderii (raspund numai pentru paguba efectiva), cit si

59

din punctul de vedere al protectiei sociale in caz de disponibilizare din motive care nu i se pot
imputa. Sediul materiei pentru regimul juridic al salariatilor este Codul Muncii si celelalte acte
normative din domeniul dreptului muncii, iar litigiile specifice se solutioneaza de catre Tribunalele
Muncii, dupa ce s-a parcurs etapa medierii, de incercare de rezolvare pe cale amiabila a conflictului.
Salariatii mai au posibilitatea de a-si apara interesele in organizatii sindicale, care se pot asocia pe
plan national si afilia la organizatii sindicale internationale.
O categorie aparte de salariati o constituie gestionarii de valori materiale si banesti, care trebuie sa
indeplineasca, ca si administratorii (managerii), o serie de cerinte speciale de calificare, experienta
si competenta profesionala, integritate morala, sa nu fi fost condamnati pentru infractiuni
economice si sa depuna sau sa fie de acord sa li se constituie garantii materiale sub forma unor
sume de bani.
C. Colaboratori : sunt diverse persoane fizice angajate pe baza de conventie civila de prestari
servicii (denumita si contract de colaborare), in general pentru lucrari si pe perioade determinate, a
caror activitate nu are continuitate si nici urmare stricta.
Aceste lucrari si servicii sunt de consultanta, expertiza, asistenta, reprezentare, evaluare,
training, etc. in domeniul economico financiar, comercial, contabil, fiscal, juridic, tehnic,
managerial, etc.
Uneori aceste lucrari si servicii pot fi asigurate si prin firme sau birouri de specialitate.
Pentru angajarea acestor colaboratori persoane fizice sau frme / birouri de specialitate nu
este necesara organizarea de concursuri sau licitatii, in conditiile legislatiei privind achizitiile
publice. Din punct de vedere contabil, ei asigura servicii prestate de terti (cont 401).
Ca si in cazul managerilor (administratorilor), colaboratorii sau prestatorii de servicii
raspund conform prevederilor dreptului civil. Dupa aparitia noului Cod al muncii in 2003, sfera de
cuprindere a colaboratorilor s-a restrins considerabil.
D. Ucenicii, practicanti (elevi, studenti), alte categorii (zilieri, militari in termen, detinuti). Nu
reprezinta o pondere prea mare, dar prezenta si regimul lor nu trebuie subestimat avind in vedere
consecintele care pot aparea accidente, etc.
Sint asimilati salariatilor din punctul de vadere al raspunderii juridice, dar din punct de
vedere al remunerarii, din punct de vedere fiscal si al protectiei sociale au regim heterogen.
f) functia financiar contabila
Este o functie de baza a intreprinderii, avind ca obiect principal asigurarea si utilizarea
resurselor banesti precum si evidenta constituirii, modificarii si gestionarii ptrimoniului firmei. Cele
doua componente ale functiei financiar contabile sunt :
Componenta activa (subfunctia financiara) si componenta pasiva (subfunctia contabila)
Ele ii confera valoarea strategica ce consta in proiectarea fluxurilor financiare, respectiv tactica,
prin urmarirea gestionarii acestora, a veniturilor si cheltuielilor.
Obiectivul acestei functii este maximizarea profiturilor.
Subfunctia financiara include urmatoarele activitati :
- asigurarea resurselor financiare necesare bunei desfasurari a activitatii ;
- distribuirea fondurilor banesti ;
- planificarea si executia financiara ;
- previziunea indicatorilor financiari ;
- fundamentarea planului de compensare a actionarilor, managerilor si salariatilor ;
- fundamentarea calculelor de stabilire a preturilor ;
- efectuarea de studii si analize economice cu privire la atragerea si alocarea mijloacelor
financiare ;
- exercitarea controlului financiar intern (preventiv si de fond)
Subfunctia contabila include urmatoarele activitati :
- evidenta sintetica si analitica a resurselor materiale si financiare din intreprindere ;

60

- intocmirea bilanturilor contabile ;


- elaborarea situatiilor cu privire la principalii indicatori economico financiari ;
- organizarea si desfasurarea proceselor de inventariere ;
- organizarea arhivei financiar contabile.
In intreprinderile publice se organizare 3 tipuri de evidenta :
1. tehnico operativa sau primara, ce insoteste fiecare activitate din cadrul intreprinderii, ce
cuprinde diverse situatii, liste, tabele, bonuri, registre, fise, condici, etc. specifice fiecarei activitati ;
o parte din aceste documente constituie documente justificative pentru inregistrarile contabile.
2. statistica (post - factum), care este solicitata de organele teritoriale si centrale de speciallitate in
domeniul statisticii.
3. contabila, desfasurata in conformitate cu normele legale in vigoare, prin care se inregistreaza
elementele patrimoniale de activ si de pasiv, drepturile si obligatiile, mijloacele banesti si materiale,
veniturile, cheltuielile si rezultatele, etc.
Functia financiar contabila, prin activitatile de evidenta si cele de control, are un important rol
regulator, de Feed Back, al activitatii intreprinderii.

5.2.3. Activitatile principale ale intreprinderilor publice


5.2.3.1. Productia si comercializarea
Reprezinta activitatea economica socialmente organizata care consta in crearea de bunuri,
servicii si lucrari schimbate pe piata si / sau obtinute de la factori de productie care se modifica pe
piata. Nu este aici cuprinsa economia subterana si nici munca domestica.
Se poate face o distinctie intre :
- productia comerciala, care cuprinde bunuri, servicii si lucrari vindute la un pret (tarif)
care sa permita acoperirea cheltuielilor si obtinerea unui profit ;
- productia necomerciala, care cuprinde bunuri, servicii si lucrari furnizate in mod gratuit
sau qvasi-gratuit colectivitatii, c / v or fiind acoperita din resursele bugetare.
Desigur ca strategia de comercializare difera in cele doua cazuri de mai sus. In orice caz se
va produce numai avind asigurata desfacerea, pentru cerere solvabilla, materializata in cazuri ferme.
Dupa modul de organizare si specificul cererii, productia poate fi :
a. de masa : se caracterizeaza prin nomenclatura restrinsa si constanta, fabricata in cantitati
mari.
De obicei locurile de munca sunt foarte specializate, executa un numar redus de operatii, dar
care se repeta foarte frecvent ; asezarea locurilor de munca este in linie, corespunzator succesiunii
operatiilor de fabricatie.
b. de serie : nomenclatura de produse variaza dupa cum fiecare produs se fabrica intr-un
numar mai mare sau mai mic. Fiecare loc de munca va executa astfel un numar mai mare de
operatiuni, specializarea reducindu-se iar trecerea produselor de la o operatie la alta facindu-se in
loturi. In functie de marimea seriei, productia poate fi de serie mare, mijlocie sau mica.
c. individuala : nomenclatura nu este stabila si previzibila, productia este variata dar in
cantitati mici, chiar unicate.
Intreprinderile publice sunt insa mai ales specializate in prestarea serviciilor, care au unele
particularitati :
1. au in cea mai mare parte caracter nematerial, intangibill respectiv ponderea materiilor prime si
materialelor incorporate este foarte redusa ;
2. nu au caracter stocabil : un serviciu neprestat nu se poate depozita, pune la pastrare pentru o alta
zi ;

61

3. consumul de forta de munca specializata, de inalta calificare, este foarte ridicat, de unde
importanta foarte mare a relatiilor interumane, intre prestator si client.
4. le sunt atasate factori emotionali intr-o masura mai mare decit produselor datorita utilizarii unor
elemente necorporale legate de confort, siguranta, sanatate, distractie, comunicare, cu ltura,
informare, etc.
5.tarifele percepute sunt mai ridicate comparativ cu produselor, fapt reflectat in eficienta crescuta a
comercializarii lor.
6. flexibilitatea in proiectarea, combinarea si prestarea lor, posibilitatille foarte mari de modificare
si adaptare la solicitarile clientilor intr-un timp foarte scurt, chiar pe loc ;
Intelegem mai bine caracteristicile acestea daca ne gindim la tipurile de servicii prestate de
intreprinderile publice : turism, cazare, transport, asistenta medicala, telefonie, protectie civila,
salubritate, reclama, distributie gaz, apa, caldura si electricitate, servicii artistice si culturale, etc.
O mentiune speciala merita si executarea de lucrari de catre intreprinderille statului. Acestea
sunt de mare importanta pentru societate in ansmblul sau si / sau pentru comunitatile locale
deoarece statul are obligatia de a executa lucrari avind obiect drept realizarea de strazi, cai ferate,
autostrazi, porturi, canale navigabile, aeroporturi, gari, poduri, conducte, linii de inalta tensiune,
telecomunicatii, locuinte, etc. fara de care intraga activitate economico sociala nu s-ar putea
desfasura.
5.2.3.2. Pentru produsele, serviciille si lucrarile executate cu scop comercial, preturile si
tarifele se stabilesc astfel incit sa se acopere cheltuielile si sa se obtina un profit asigurindu-se
astfel continuarea activitatii in conditii bune si dezvoltarea acesteia.
Factorii de care se tine seama la stabilirea preturilor si tarifelor sunt :
1. acoperirea cheltuielilor (ca factor strategic, pe termen lung perioada anuala de gestiune);
2. concurenta si eventualul statut de monopol pe piata ;
3. raport cerere oferta, puterea de cumparare a clientilor potentiali si eventualul statut de detinut
de acestia (monopson);
4. reglementarile legale, care pot limita preturile si tarifele unor produse sau servicii, sau pot
impune solicitarea avizului prealabil al Consiliului Concurentei ;
5. factorii conjunctuali, emotionali, care pot genera oportunitati diverse reflectate in cresterea
vinzarilor si / sau a preturilor sau tarifelor, sau dimpotriva scaderea vinzarilor.

5.2.3.3. Aprovizionarea intreprinderilor


Definitii
A. In sens larg aprovozionarea reprezinta activitatea de procurare, de obtinere a factorilor materiali
(materii prime, materiale, combustibili, energie, apa utilaje, mijloace de transport, etc.) si materiali
(know how, informatii, servicii, utilitati, etc.) de productie.
In sens restrins aprovizionarea insemna obtinerea de catre intreprindere a bunurilor si serviciilor
necesare consumului propriu, productiei, prestarilor sau revinzarii.
B. Obiectivul aprovizionarii il constituie asigurarea disponibilitatii asupra factorilor de productie in
cantitatille necesare, la calitatea stabilita, la termenele sau perioadele oprotune si la cele mai mici
preturi, din orice sursa accesibila si legala, astfel incit prin productie si vinzare sa se asigure o
pozitie buna pe piata, dezvoltarea si profitul scontat.
In cadrul aprovizionarii, ca o componenta (ca o componenta mare a activitatii intreprinderii)
se disting citeva grupe de activitati (sau functii ale aprovizionarii).

62

Fiecare functie cuprinde, la rindul ei, o suita de activitati inlantuite.


C. Functiile aprovizionarii sunt :
1. identificarea si cuantificarea nevoilor proprii si a cererii clientilor : estimarea nivelului vinzarilor
viitoare, evaluarea volumului si structurii productiei, considerarea stocului existent, stabillirea
sortimentului, cantitatilor, termenelor, preturilor si conditiilor de cumparare.
2. identificarea surselor de aprovizionare : prospectarea pietelor produselor si serviciilor, lansarea
cererilor de oferta, primirea si analiza ofertelor, intocmirea fisierelor de produse de furnizori
potentiali.
3. contractarea si lansarea comenzilor : alegerea furnizorilor pentru fiecare produs, negocierea si
incheierea contractelor , transmiterea comenzilor.
4. primirea si receptia marfurilor : urmarirea livrarilor, controlul respectarii termenelor, receptia
bunurilor si serviciilor, verificarea factorilor, evidenta intrarilor, adoptarea masurilor corective si
relizarea interventiilor necesare.
D. Necesarul de marfuri (cantitatea de aprovizionat intr-o anumita perioada) al intreprinderii este
functie directa de volumul si structura desfacerilor, normele de consum pentru relizarea produselor
si serviciilor, politica de stocuri de materii prime si produse finite. Politica de aprovizionare se
coreleaza cu o anumita optiune privind mentinerea, cresterea sau reducerea stocurilor. Vinzarile pot
fi acoperite din intrari viitoare sau din stocuri. Orice stoc insa genereaza costuri si reduce viteza de
circulatie a banilor de care dispune intreprinderea. Pe de alta parte, lipsa unui stoc poate genera
vulnerabilitate, goluri in aprovizionare si asigurarea continuitatii productiei in conditii de inflatiei
accentuata, pierderea unor clienti, reducerea desfacerilor.
Putem afirma ca in Romania mai este un drum foarte lung de parcurs pe linia asigurarii unui
management performant al aprovizionarii, numai daca ne gindim ca in tarile foarte dezvoltate
(S.U.A., Japonia, Germania) se practica metode denumite STOC ZERO si JUST IN TIME
DELIVERY (Livrare la timp), deoarece mecanismele economiilor respective permit comandarea,
livrarea si plata oricarui sortiment, in orice cantitati necesare continuitatii productiei, in aceeasi zi,
uneori in ora de la comanda fax, e-mail sau telefonica. Acolo insa furnizorul este promt,
profesionist iar beneficiarul este solvabil, nu-i achita cu cecuri fara acoperire si nu urmareste sa-i
dea furnizorului teapa.
E. Pe baza informatiilor detinute, a obiectivelor si strategiilor adoptate, intreprinderile trebuie sa
aleaga din multitudinea de produse si furnizori (variante de aprovizionare), in functie de anumite
criterii. Unele criterii validate de practica se aplica mai mult la analiza produselor si a livrarilor,
altele intervin la analiza comparativa a furnizorilor si conditiilor.
Criterii pentru evaluarea variantelor de aprovizionare :
a) Calitatea produselor factor decisiv in asigurarea calitatii propriilor produse, servicii si lucrari.
b) Pretul produselor opereaza drept criteriu pentru diferentierea produselor de calitate egala, in
cazul produselor de serie mare si / sau de prima necesitate. Nu opereaza pentru produsele unicat,
de lux, de serie mica, al serviciilor personalizate. De asemenea, pretul este perceput ca mult mai
important in tarile sarace sau pentru straturile sociale sarace. In cazul intreprinderilor de comert
(care se aprovizioneaza cu marfuri in vederea revinzarii) pretul de vinzare a acestora este strict
legat de pretul de cumparare (aprovizionare). Se spune ca jumatate din cistigul comerciantului
se realizeaza prin aprovizionare. De asemenea, pretul poate fi un element de comparatie foarte
relevant si sugestiv chiar pentru marfuri de calitate diferita, fiind luat in considerare in tandem
cu nivelul calitatii realizindu-se astfel diagrama calitate - pret, respectiv valoarea, calitatea
primita pentru pretul platit prin comparatie cu alte oferte, inclusiv serviciile aferente (garantie,
service, training, etc.)

63

c) Termenele de livrare (timpul intre transmiterea comenzii si primirea marfurilor) poate fi un


criteriu important, mai ales in cazuri de urgenta si ca o conditie a realizarii unor parametrii inalti
de eficienta (rulaj rapid al banilor, respectarea termenelor de productie si desfacere, etc. )
d) Conditiile de plata oferite pot fi considerate ca factori de departajare daca celelalte conditii sunt
similare. In mod uzual, in tarile dezvoltate, cu economie stabila, se practica plata marfurilor la
termene de 7, 14, 30, 60, 90 sau chiar 180 de zile de la livrare, in functie de frecventa livrarilor,
marimea partizilor de marfuri, gradul de incredere intre parteneri, etc. In conditii de neincredere
si insatabilitate economica, inflatie, etc. furnizorii solicita plata la livrare sau chiar in avans.
Eventual se exprima pretul in echivalent dolari S.U.A. sau alte valute forte (euro, francul
elvetian, etc.)
e) Costurile aprovizionarii sunt importante in general, dar mai ales la marfurile unde se asigura un
cistig mic pe unitate de produs. Ele includ : cheltuielile de deplasare, corespondenta, telefon,
transmitere de mostre, contractare, transport, ambalare, manipulare, asigurare vama, etc. La un
cost mare al transportului, se prefera surse mai apropiate.
f) Garantia respectarii conditiilor contractuale, nivelul de incredere inspirat de furnizor. Un
furnizor neserios poate pune in pericol intreaga activitate a clientului. De aceea, multi investitori
straini din Romania prefera furnizorii externi pentru o serie de marfuri chiar daca din tara le-ar
putea obtine mai ieftin, iar multe firme romanesti au pierdut piete importante la export.
g) Serviciile ce insotesc vinzarile, constituie de asemenea un criteriu important in fundamentarea
deciziei de aprovizionare, avind in vedere ca un produs este un complex alcatuit din bunul fizic,
ambalaj, imagine si servicii asociate (prezentare, informare, demonstratie, documentatie
utilizare, training utilizatori, confirmarea rapida a comenzii, intocmirea corecta a documentelor,
garantie, service, asigurare piese de schimb, transport, rezolvarea reclamatiillor cu
promptitudine, etc.). Intr-o exprimare sintetica, acestea se numesc servicii pro vinzare, in
timpul vinzarii si post vinzare.
Informatii despre furnizori se pot obtine din urmatoarele surse :
din ofertele, pliantele, cataloagele, etc. prezentate de acestia ;
de la Camera de Comert si Registrul Comertului unde este inregistrat ;
de la bancile unde isi au conturile ;
de la diverse evenimente : tirguri, expozitii, demonstratii, etc. ;
de la Banca Nationala, unde functioneaza Centrala Incidentelor de Plati si Centrala Riscurilor
Bancare ;
6. de la partenerii lor de afaceri si de la concurenti ;
7. din presa, inclusiv publicatii specializate ;
8. de la bursele de marfuri si valori ;
9. de la firme specializate in consultanta, intermedierea, analiza pietei si investigatii economice,
comerciale si financiare ;
10. de la reprezentanti, agenti comerciali, etc.
11. de la organele fiscale ;
12. de la organizatiile profesionale si patronale ;
13. alte surse (confidentiale).
1.
2.
3.
4.
5.

Aceste surse pot servi pentru obtinerea de informatii si referitoare la clienti.


In vederea optimizarii procesului de alegere a furnizorilor si de cuantificare cit mai execta a
credibilitatii acestuia, se intocmesc fise ale furnizorilor pe baza informatiilor colectate si a unor
criterii carora li se ataseaza punctaje.
Aceste criterii pot fi :
- produsul + livrarile ;

64

caracterizarea furnizorului si a relatiei de colaborare cu acesta ;


mediul specific (social, economic, politic) din care provine.

Reglementarile legale prevad ca intreprinderiele de stat sa-si intemeieze activitatea de


aprovizionare pe contracte de furnizare cadru, pentru perioade mai lungi de 1 an, dind astfel
activitatii lor productive un caracter stabil, previzibil si sigur ca o premiza a imbunatatirii situatiei
financiare si a intaririi pozitiei pe piata.
Reglementarile economico financiare care guverneaza activitatea intreprinderilor de stat
(regii autonome si societati comerciale) prevad, referitor la activitatea de aprovizionare cu produse
si de asigurare a serviciilor, lucrarilor si utilitatilor necesare activitatii lor :
1. nu se vor achita in avans c/v produselor, serviciilor, utilitatilor si lucrarilor contractate ;
2. aprovizionarea sa se faca in conditii de maxima eficienta, in acest scop facindu-se o atenta
selectionare a furnizorilor si prestatatorilor ; de asemenea pentru contractele de valoare mare, se va
alege oferta cea mai avantajoasa din cel putin 3 oferte primite de la furnizorii sau prestatatorii
reprezentativi pe piata ; se recomanda tratarea nediscriminatorie a furnizorilor de stat fata de cei
privati ;
3. aprovizionarea se va face, pe cit posibil, de la producatorii directi, evitindu-se intermediarii acolo
unde este posibil ;
4. se va baza activitatea de aprovizionare pe calcule de necesar realiste si pe contracte de furnizare
cadru, pentru perioade mai lungi de 1 an, oferind astfel activitatilor de aprovizionare si de productie
siguranta, previzibilitate si stabilitate.
5. in intreaga activitate de aprovizionare se vor respecta cu strictete normele de pastrare, depozitare,
stocare, transport, incarcare descarcare manipulare, protectia muncii, prevenirea si stingerea
incendiilor, protectia mediului, precum si normele de prevenire a efractiei, furturilor si
delapidarilor.
6. se vor lua masuri pentru evitarea crearii de stocuri supranormative, fara miscare sau cu miscare
lenta, pentru prevenirea deprecierii si degradarii produselor si pentru prevenirea sau limitarea
perisabillitatilor, iar in caz ca aceste fenomene se produc, se va recupera c/v acestora de la cei
vinovati de producerea lor.

5.2.4. Privatizarea intreprinderilor publice


1. Primul pas s-a facut in anul 1990, cind s-a adoptat legea nr. 15 privind reorganizarea
intreprinderilor socialiste de stat ca regii autonome si societati comerciale. In baza acestei legi, prin
hotariri de guvern s-au infiintat regii autonome si societati comerciale cu capital integral sau
majoritar de stat. Distinctia intre domeniul public si privat al statului nu se operase inca.
2. In anul 1991 s-a adoptat legea nr. 58, a privatizarii, prin care s-a hotarit ca 30 % din patrimoniul
economic national sa fie trecut in proprietatea cetatenilor cu titlul gratuit, sub forma unor hirtii de
valoare (cupoane), cu o valoare nominala de 25.000 lei. Aceste cupoane au fost tranzactionate liber
intre cetateni, s-au acumulat in miinile citorva intreprinzatori care au avut fonduri sa le cumpere si
le-au folosit in procesul de privatizare, in conditiile in care nu era inca organizata autoritatea
nationala de reglementare a tranzactiilor cu valori mobiliare si nici bursa de valori mobiliare. Tot
prin legea nr. 58 / 1991 se hotara infiintarea Fondului Proprietatii de Stat, ca autoritate de
administrare si privatizare a proprietatii private a statului (70 %) precum si 5 Fonduri ale
Proprietatii Private pentru restul de 30 %, care revenise cetatenilor.
In paralel a inceput procesul de privatizare, la inceput a activitatilor (prin locatie de gestiune,
inchiriere, concesiune, reglementate de H.G.R. nr. 1221 / 1990 si nr. 141 / 1991 ), apoi a

65

patrimoniului, prin vinzarea intreprinderilor integral sau pe parti (active functionale) prin licitatie
publica ; pentru a usura acest proces, marile intreprinderi de stat au fost divizate in societati
comerciale mai mici, ceea ce a crescut considerabil cheltuielile de administrare. Statul isi exercita
prerogativele de proprietar prin organisme cum ar fi C.I.S. (Consiliul Imputernicitilor Statului),
C.I.M.S. (Consiliul Imputernicitilor Mandatati ai Statului), A.G.A. (Adunarea Generala a
Actionarilor) si C.A. (Consilii de Administratie). Daca in perioada 1990 1994 managerii
(denumiti directori) erau numiti, dupa aceea managerii / administratorii erau angajati prin concurs si
semnau contractul de management, individual (ca administrator unic) sau in echipa (ca un consiliu
de administratie).
In organismele colective de conducere enumerate mai sus, statul delega functionari din
ministere, banci, administratii financiare, F.P.S., F.P.P., etc. precum si senatori, deputati, functionari
parlamentari si guvernamentali, etc. ale caror indemnizatii consistente au grevat puternic bugetele
sarace ale intreprinderilor de stat care se confruntau cu probleme dificile de supravietuire pe piata
(lipsa comenzilor, blocajul financiar, fiscalitatea impovaratoare, incompetenta manageriala,
problemele sindicale, concurenta neloiala si alte forme de furt, delapidare, gestiune frauduloasa, etc.
prin care se diminua in mod ilegal patrimoniul intreprinerilor de stat).
3. In anul 1995 a fost adoptata legea nr. 65, de accelerare a privatizarii. Cu aceasta ocazie, sa operat o reevaluare a cotei valorice de 30 % detinute de cetateni, care s-a majorat la 1.000.000 lei
pentru fiecare cetatean in parte, din care 25.000 lei cupoanele din 1991 1992 si 975.000 lei sub
forma de actiuni nominative, care au putut fi subscrise la F.P.P. urile (devenite S.I.F. societati de
investitii financiare) sau direct la societatile comerciale in curs de privatizare.
Totodata s-au luat si alte masuri vizind dinamizarea procesului de privatizare : publicitate
pe pietele externe, angajarea unor fime de consultanta si intermediere financiara, infiintarea bursei
de valori, infiintarea unr noi organisme cu atributiuni in acest domeniu (Ministerul Privatizarii, etc)
4. Perioada 1996 2000 a fost caracterizata, pe de o parte, de intensificarea procesului de
privatizare si cresterea numarului de intreprinderi vindute (fie pe bursa principala BVM fie pe cea
secundara RASDAQ, fie prin licitatii sau negocieri directe, fie pe parti active) , dar si de un numar
mare generate de modul dubios, suspect, in care mari intreprinderi au fost adjudecate la preturi mici
(ROMTELECOM, I.M.G.B., SIDEX in 2001, sunt doar trei exemple). Poate ca din acest punct
de vedere nu este lipsit de importanta faptul ca in anul 1999 Curtii de Conturi (autoritate suprema in
materie de control economico - financiar) i-au fost suspendate prerogativele de control preventiv, cu
trimitere directa la procesul de privatizare, printr-o alta lege de accelerare a reformei economice, nr.
99 / 1999.
Totodata, in perioada 1996 2000 s-au obtinut niste rezultate foarte bune pe calea reformei
economice si a dezvoltarii economiei de piata, cum ar fi :
- restructurarea unor sectoare mari producatoare de pierderi economice si conflicte sociale
(mineritul) ;
- spargerea unor monopoluri de stat si divizarea unor mari intreprinderi din aceste domenii
(electricitate, petrol, gaze naturale, transporturi pe calea ferata) ca o premiza si prim pas
spre privatizarea acestora ;
- reducerea numarului regiilor autonome prin transformarea celei mai mari parti a celor de
importanta nationala in societati sau companii nationale (TAROM, Conel, Petrom, etc.).
Practic au mai ramas foarte putine regii autonome de importanta nationala
(Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat, Regia Lignitului, Regia Huilei,
Romtehnica si Romarm in domeniul productiei si comercializarii armamentului, etc.) in
rest toate celelalte regii sunt de importanta redusa si subordonare locala, avind drept

66

obiect salubrizarea, transportul local de calatori, furnizare de utilitati pentru populatie,


etc.
Toate aceste succese (lente, dar ireversibile) pe cale dezvoltarii economiei de piata sunt
folosite in aceasta perioada pentru continuarea privatizarii in ramuri mari producatoare de pierderi
(cum ar fi metalurgia), precum si in agricultura (fostele I.A.S. - uri) sau industria tutunului.
5. In prezent, procesul de privatizare este coordonat de AVAS (Autoritatea de Valorificare a
Activelor Statului, cu rang de minister) iar actul normativ care reglementeaza acest proces este
O.U.G. nr. 88 / 1997, cu modificarile ulterioare, aprobata prin legea nr. 44 / 1998, prin care s-au
impus reguli mai ferme de cercetare, dovedire si garantare a seriozitatii si bonitatii participantilor la
procesul de privatizare in calitate de potentiali cumparatori ; de asemenea, s-au simplificat
procedurile si s-au scurtat termenele de adjudecare a obiectivelor privatizate, s-au impus clauze
ferme de investitii si de pastrare a personalului angajat. Totodata, Ministerul Economiei si
Industriilor si Ministerul Turismului (integrat in Ministerul Transporturilor si Constructiilor in
2003) coordoneaza privatizarea societatilor din domeniile lor de competenta.
O mentiune aparte merita procesul de privatizare a unitatilor din turism, care aveau un
actionariat foarte echilibrat ca pondere relativa, format din Ministerul Turismului (care a preluat
cotele de capital ale F.P.S., devenit AVAS), S.I.F. uri si salariatii sau alti cetateni urmare
Programului de Privatizare in masa din 1995. Procesul de privatizare in turism s-a finalizat la
31.12.2003 prin diferite metode (MEBO, divizare si vinzare active, leasing imobiliar, vinzare
actiuni, etc.) pe baza de licitatie, in general deschisa.
6. Per total economie nationala, se apreciaza ca pina in prezent s-a privatizat sub diferite
forme, aproximativ 80 % din capitalul social detinut de stat (proprietatea privata a statului).
Dintre cela mai cunoscute privatizari amintim :
- Oltcit Craiova achizitionata de Daewoo (Coreea) ;
- Dacia Pitesti Renault (Franta) ;
- I.M.G.B. Kvaerner (Norvegia) ;
- Romtelecom O.T.E. (Grecia) ;
- Fabricile din industria cimentului - Lafarge (Franta), Heidelberger (Germania), Holcim
(Olanda) ;
- Petrotel Lukoil (Rusia) ;
- Societatea de productie alumina CEMTRADE Oradea Concernul Ruskii Aluminium ;
- SANEX Cluj Napoca Grupul austriac Lasselsberger ;
- Banca Romana pentru Dezvoltare Groupe Societe Generale (Franta);
- SIDEX Galati Grupul anglo-indian LNM ;
- TEPRO Iasi investitor din Republica Ceha ;
- BancPost General Electric Capital Corp. (S.U.A.) ;
- Combinatul Siderurgic Resita Noble Ventures (S.U.A.) ;
- Oltchim Rm. Valcea Exall (Canada) ;
- Petromidia Navodari Grupul firmelor omului de afaceri Dinu Patriciu ;
- Grupul financiar Banca Comerciala Romana achizitionat de institutii financiare
internationale (Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, International
Finance Corporation Diviziunea financiara a Bancii Mondiale, etc.) ;
- Banca Agricola Raiffeisen Bank (Austria) ;
- PETROM OMV Austria ;
- Baza materiala a statiunilor turistice de pe litoral investitori in general autohtoni ;

67

Industria berii diversi investitori straini, care produc acum in Romania marci straine de
succes.

Nu intotdeauna cumparatorii sau investitorii detin 100 % din capitalul social al societatilor
privatizate, deoarece cine detine minimum 51 % din actiuni are cea mai mare putere de decizie,
fiind actionar majoritar. Uneori si doar 33 35 % este suficient (pachetul de control) avind in
vedere gradul mare de dispersie al capitalului la foarte multi actionari marunti, asa cum este cazul
ROMTELECOM, unde actionarul grec O.T.E. a primit prin contract si managementul.
7. Exista foarte multe opinii care sustin ca populatia trebuia sa primeasca integral in
proprietate avutia nationala cu titlu gratuit ; altii sustin ca procesul de privatizare trebuia precedat de
procesul de restructurare, pentru a nu scadea valoarea intreprinderilor sau pentru a nu compromite
procesul de privatizare prin falimentarea acestora.
La toate acestea s-a raspuns ca a fost aleasa si aplicata varianta pe care o cunoastem din
lipsa de capital intern, al populatiei si al statului, ceea ce a impus vinzarea a 70 % din patrimoniu si
nu a facut posibila restructurarea si relansarea intreprnderilor inainte de privatizare.
De altfel, procesul a fost mult incetinit macar daca ne gindim ca prin legea 58 / 1991 se
prevedea finalizarea lui in 7 ani, pina la 31.12.1998. Ori dupa aproape 13 ani s-a privatizat
aproximativ 80 % din ceea ce trebuia privatizat, respectiv 56 puncte procentuale din cele 70 %
apartinind statului.
8. Cauzele pentru care investitorii straini nu au manifestat un mare interes pentru
achizitionarea intreprinderilor romanesti oferite spre privatizare sunt :
instabilitatea, imprevizibilitatea si incoerenta legislativa (acte normative prea numeroase si
de calitate scazuta), in special in domeniul fiscal;
coruptia, la toate nivelurile ;
birocratia, ineficienta administratiei ;
lipsa de garantare a proprietatii (pina la adoptarea noii Constitutii pe 18 decembrie 2003) ;
nefunctionarea corecta a sistemului judiciar ;
lipsa masurilor de garantare a proprietatii intelectuale si industriale (impotriva utilizarilor
neautorizate, copierilor, falsurilor, contrafacerilor, etc.) ;
mentalitatea defectuoasa a salariatilor, atitudinea lor necorespunzatoare fata de munca si
fata de patrimoniul intreprinderii unde sunt angajati, prevederile noului Cod al muncii,
care favorizeaza in mod exagerat salariatii ;
incompatibilitatea sistemelor juridice si contabile ;
gradul mare de fiscalitate, in special in ceea ce priveste angajarea fortei de munca, presiunea
organelor de control si lipsa posibilitatilor de apel si protectie impotriva abuzurilor
acestora.
Toate acestea au facut ca Romania sa ocupe un loc la coada listei tarilor beneficiare ale
investitiilor straine in Europa Centrala si de Est, dupa Ungaria, Polonia, Cehia, Slovenia,
Croatia, etc.
9. Pe de alta parte, datorita nivelului tehnic scazut al intreprinderilor privatizate,
atitudinii necorespunzatoare a salariatilor, nerespectarii obligatiilor noilor proprietari (in
special in ceea ce priveste efectuarea investitiilor la care s-au angajat la cumpararea
intreprinderilor), incompetentei manageriale si pe fondul situatiei precare a economiei
romanesti, se manifesta in ultima perioada (2003 2004) un fenomen nociv si periculos
pentru economia romaneasca : re-nationalizarea, adica reintrarea intreprinderilor initial
privatizate inapoi in patrimoniul privat al statului, fie prin renuntarea de catre investitori la
contractul de vinzare-cumparare, fie urmare unor actiuni in justitie promovate de catre statul

68

roman pentru ca investitorii nu si-au respectat obligatiile asumate. Este cazul a zeci de
societati privatizate, intre care cele mai cunoscute sunt Combinatul siderurgic Resita,
Societatea TEPRO Iasi, etc.
De asemenea, exista foarte multe dosare pe rol, foarte multe litigii aflate in instante in
diferite faze de judecata intre stat si noii proprietari pentru nerespectarea de catre una dintre
parti a clauzelor contractului de privatizare.
In orice caz, majoritatea analizelor indica finalizarea procesului de privatizare in anul
2004, cu conditia ca intreprinderile ramase neprivatizate sa mai tenteze pe cineva.

5.2.5. Viitorul intreprinderilor publice


Viitorul intreprinderilor publice depinde foarte mult de politica adoptata in viitor de fiecare
stat, si de alti factori interni si externi.
In orice caz, se pot contura citeva tendinte majore :
a) restringerea sferei lor de activitate, si limitarea doar la domeniile strategice si de interes social
general, neinteresante pentru sectorul privat. Aceasta restringere are loc prin :
- privatizare ;
- externalizarea serviciilor publice, darea lor in concesiune, locatie de gestiune, inchiriere,
asocieri si alte forme de parteneriat cu sectorul privat.
b) descentralizarea si deconcentrarea intreprinderilor publice, reducerea dimensiunilor acestora prin
spargerea monopolurilor statului, pentru stimularea concurentei, in paralel cu si ca o consecinta a
descentralizarii administrative.
c) cresterea calitatii produselor si serviciilor, pentru a rezista concurentei si a satisface standardele
si conditiile impuse de reglementarile privind protectia consumatorului.
d) indeplinirea in mai mare masura a rolului social de a absorbi forta de munca excedentara si sllab
calificata din alte sectoare, si de a reintegra astfel social reprezentantii unor etnii minoritare.
e) mizarea si informatizarea tot mai completa a activitatilor.

Tema 6. Achizitiile publice


6.1. Definirea notiunii de achizitii publice
Achizitiile publice reprezinta dobindirea, definitiva sau temporara, de catre o persoana
juridica de drept public, definita ca autoritate contractanta, a unor produse, lucrari sau servicii, prin
atribuirea unui contract de livrare, prestare sau executare lucrari a carui valoare depaseste un anumit
cuantum, unei parti contractante, in conditii de competitivitate, transparenta, eficienta,
nediscriminare si confidentialitate.
6.2. Principii
Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achizitie publica sunt :
a) libera concurenta, reprezinta asigurarea conditiilor pentru ca orice furnizor de produse, executant
de lucrari sau prestator de servicii, indiferent de nationalitate si de forma de proprietate sa aiba
dreptul de a deveni, in conditiile legii, contractanti ;
b) eficienta utilizarii fondurilor publice, adica folosirea sistemului concurential si a criteriilor
economice pentru atribuirea contractului de achizitie publica in cele mai avantajoase conditii pentru
autoritatea contractanta ;

69

c) transparenta, adica punere la dispozitie tuturor celor interesati a informatiilor referitoare la


aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achizitie publica ;
d) tratamentul egal, respectiv aplicarea in mod nediscriminatoriu a criteriilor de selectie si a
criteriilor pentru atribuirea contractului de achizitie publica, astfel incit orice furnizor de produse,
executant de lucrari sau prestator de servicii sa aiba sanse egale de a i se atribui contractul
respectiv ;
e) confidentialitatea, adica garantarea protejarii secretului comercial si a proprietatii intelectuale a
ofertantului.
Toate aceste conditii (si in special competitivitatea, eficienta si transparenta) sunt impuse
autoritatii contractante pentru achizitionare de produse, servicii si lucrari deoarece acestea vor fi
platite din fonduri publice, care reprezinta sume alocate din :
- bugetul de stat ;
- bugetul asigurarilor sociale de stat ;
- bugetul asigurarilor sociale de sanatate ;
- bugetele fondurillor speciale ;
- bugetul trezoreriei statului ;
- bugetele locale ;
- bugetele institutiilor publice finantate din venituri extrabugetare ;
- ajutoare financiare externe acordate Romaniei sau institutiile publice ;
- credite externe contractate sau acordate de stat ori de autoritati ale administratiei publice
locale ;
- imprumuturi interne contractate de autoritati ale administratiei publice locale .

6.3. Domeniul de aplicare


6.3.1. Din punct de vedere valoric, intra sub incidenta regimului juridic al achizitiilor
publice orice achizitionare de produse, lucrari sau servicii a caror valoare cumulata pe parcursul
unui an, depaseste echivalentul in lei a 1.500 euro, exclusiv T.V.A.
6.3.2 Este considerata autoritate contractanta :
a) orice autoritate publica, asa cum este aceasta definita in Constitutia Romaniei, inclusiv
autoritatea judecatoreasca ;
b) oricare institutie publica, de interes general sau local, autonoma ori aflata in subordinea sau sub
controlul unei autoritati publice ;
c) Academia Romana si institutiile subordonate acesteia ;
d) orice persoana juridica ce desfasoara activitati relevante in unul din sectoarele de utilitati publice
apa, energie, transporturi, telecomunicatii si care beneficiaza de drepturi speciale sau exclusive
pentru desfasurarea unor astfel de activitati, in sensul ca nu are piata concurentala datorita existentei
unei pozitii de monopol sau prin efectul unui act normativ ori administrativ.
e) asociatia contractanta, formata din mai multe autoritati contractante, legate intre ele printr-o
conventie civila prin care una dintre ele este desemnata a fi achizitor unic in numele tuturor.
6.3.3. Autoritatile contractante nu sunt obligate sa aplice procedurile de achizitie publica in
urmatoarele situatii :
A. atunci cind achizitioneaza produse, servicii sau lucrari destinate in mod exclusiv prestarii unuia
sau mai multor servicii de telecomunicatii, in cazul in care si alte persoane juridice au dreptul de
a presta servicii de telecomunicatii similare, in aceeasi zona geografica si in aceleasi conditii.

70

B. o autoritate contractanta din domeniul apararii natinale, ordinii publice, sigurantei si securitatii
nationale, in cazul in care achizitioneaza produse si servicii in legatura cu productia sau
comertul de arme, munitie si sisteme de armament pentru razboi sau in cazul in care atribuirea
contractului de servicii sau furnizare ar putea conduce la difuzarea de informatii contrare
intereselor de aparare si securitate ale tarii.
C. cind autoritatea contractanta achizitioneaza :
- servicii de hoteluri si restaurante ;
- servicii de transport pe calea ferata ;
- servicii de transport pe apa ;
- servicii anexe, conexe si auxiliare transportului ;
- servicii juridice ;
- servicii de salectie si plasare a fortei de munca ;
- servicii de investigatie si protectie a bunurilor si persoanelor ;
- servicii de invatamint ;
- servicii de sanatate si asistenta sociala ;
- servicii recreative, cuturale si sportive.
In toate aceste situatii achizitia se va face respectind criteriile de eficienta si competitivitate
adoptate specificului achizitiei (negociere sau selectare de oferte).
D. autoritatile contractante care desfasoara activitati relevante in sectoarele de utilitati publice,
atunci cind achizitioneaza :
a) produse in scopul de a le revinde sau inchiria, si nu beneficiaza de nici un drept special sau
exclusiv cu privire la produsele pe urmeaza sa le revinda sau inchirieze, iar alte persoane
juridice au si ele dreptul de a vinde sau de a inchiria produse similare in aceleasi conditii ca
autoritatea contractanta ;
b) produse, servicii sau lucrari destinate altor scopuri decit desfasurarea de activitati relevante ;
c) produse, servicii sau lucrari destinate desfasurarii unor activitati relevante in alta tara decit
Romania, atunci cind realizarea acestui scop nu presupune utilizarea fizica a unui areal
geografic din Romania.
E. daca :
a) contractul de achizitie are caracter secret sau indeplinirea sa implica masuri speciale de
securitate, in concordanta cu prevederile legale referitoare la apararea nationala, ordinea
publica, siguranta si securitatea nationala ;
b) procedurile de atribuire a contractelor de achizitie publica sunt stabilite ca urmare a :
- unui tratat sau acord international ce vizeaza implentarea sau exploatarea unui proiect, in
comun cu unul sau mai multi parteneri straini ;
- unui tratat, acord international sau a altor asemenea referitoare la stationarea de trupe ;
- aplicarii unei proceduri specifice unor organisme financiare internationale sau a altor
creditori / debitori.
c) contractul de achizitie este contract de servicii si se atribuie unei persoane juridice care ea insasi
este autoritate contractuanta si care presteaza aceste servicii in baza unor drepturi exclusive
stabilite conform prevederilor legale ;
d) contractul are ca obiect cumpararea apei de suprafata sau din subteran ;
e) contractul are ca obiect cumpararea de energie, de produse energetice ale industriei extractive
sau de alti combustibili in scopul productiei de utilitati sau al prospectarii sau extractiei de
combustibili lichizi, gazosi sau solizi ;
f) contractul are ca obiect :
- cumpararea sau inchirierea, prin orice mijloace financiare, de terenuri / cladiri / alte
bunuri imobiliare existente sau a drepturilor asupra acestora ;
- cumpararea, dezvoltarea, productia sau coproductia de programe de catre institutii de
radiofuziune si televiziune, precum si achizitia de timpi de emisie ;

71

prestarea de servicii de telefonie, telegrafie, telex si intretinere a retelei, de radioficare si


de comunicatii prin satelit ;
prestarea de servicii de arbitrare si conciliere ;
prestarea de servicii de intermediere financiara in legatura cu emiterea, vinzarea sau
transferul valorilor mobiliare, precum si prestarea de servicii de catre Banca Nationala a
Romaniei ;
prestarea de servicii de cercetare dezvoltare remunerate integral de autoritatea
contractanta si ale caror rezultate nu sunt necesare autoritatii contractante in propriul
beneficiu.

In oricare din cazurile prevazute la subpunctele a f , autoritatea contractanta va tine seama


de criteriul de eficienta si competitivitate, aplicind proceduri adaptate la specificul achizitiei
(negocieri, selectare de oferte).
6.4. Proceduri pentru atribuirea contractului de achizitie publica
a) licitatie deschisa : orice furnizor, executant sau prestator interesat are dreptul de a depune
oferta ;
b) licitatie restrinsa : se desfasoara in doua etape distincte si numai candidatii selectati de catre
autoritatea contractanta in prima etapa sunt invitati sa depune oferte in a doua etapa ;
c) negociere competitiva, cu mai multi ofertanti ;
d) negociere cu o singura sursa (ofertant) ;
e) cerere de oferta : se solicita oferte de la mai multi furnizori, prestatori sau executanti de lucrari,
fara a se face publicitate ;
f) concurs de solutii, in situatia achizitionarii unui plan sau a unui proiect, evaluat de un juriu, din
domeniul amenajarii teritoriului, al proiectarii urbanistice si peisagistice, al arhitecturii sau
proiectarii datelor. Poate fi o procedura independenta sau in cadrul unei proceduri mai largi de
atribuire a unui contract de achizitie publica.
Cu exceptia procedurilor de negociere cu o simpla sursa si cerere de oferta, este obligatorie
publicitatea pentru fiecare procedura in parte in Monitorul Oficial partea a VI a (Achizitii
publice) precum si in alte publicatii (optional).
In orice caz, autoritatile contractante vor publica la inceputul anului in Monitorul oficial parte a
VI a un anunt de intentie de a efectua achizitii publice, pe parcursul anului respectiv, in valoare de
peste 750.000 euro in echivalent lei (exclusiv T.V.A.) pentru fiecare contract in parte, in mod
separat pentru produse, lucrari si servicii.
Autoritatile contractante care desfasoara activitati relevante in domeniul utilitatilor publice pot
publica acest anunt oricind pe procura anului respectiv.
In nici o situatie acest anunt de intentie nu obliga autoritatea contractanta de a efectua respectiva
achizitie publica.
In principiu se recomanda aplicarea procedurilor de licitatie (deschisa sau restrinsa) pentru
atribuirea contractelor de achizitie publica.
Autoritatea contractanta are permisiunea sa utilizeze celelalte proceduri de atribuire a
contractului in situatii strict prevazute de lege, in urmatoarea ordine : licitatie negociere

72

competitiva negociere cu o singura sursa, si in general cind procedura anterioara nu a dat un


cistigator cert.
Procedura de cerere de oferta se poate aplica direct atunci cind valoarea achizitiei (fara T.V.A.),
exprimata in lei, nu depaseste urmatoarele plafoane :
- furnizare : 40.000 euro ;
- servicii :
40.000 euro ;
- lucrari : 100.000 euro ;
Autoritatea contractanta nu are dreptul de a diviza contract de achizitie publica in mai multe
contracte distincte de valoare mai mic, in scopul de a evita aplicarea procedurilor de licitatie
deschisa sau restrinsa.

6.5. Conditii pentru eligibilitatea ofertantilor / candidatilor


Poate fi exclus dintr-o procedura pentru atribuirea contractului de achizitie publica, respectiv
nu este eligibil, orice ofertant / candidat care se afla in oricare dintre urmatoarele situatii :
a) este in stare de faliment sau lichidare, afacerile ii sunt administrate de un judecator sindic sau
activitatile sale comerciale sunt suspendate ori este intr-o situatie similara cu cele anterioare,
reglementate prin lege ;
b) face obiectul unei proceduri legale pentru declararea sa in una dintre situatiile de la pct. a ;
c) nu si-a indeplinit obligatiile de plata exigibile, a impozitelor si taxelor pentru catre stat, precum
si a contributiei pentru asigurarile sociale de stat ;
d) furnizeaza informatii false in documentele prezentate ;
e) a comis o greseala grava in materie profesionala sau nu si-a indeplinit obligatiile asumate printrun alt contract de achizitie publica, in masura in care autoritatea contractanta poate aduce ca
dovada mijloace probante in acest sens ;
f) nu prezinta dovezi relevante, pertinente, convingatoare de capacitate tehnica si economico
fiananciara, de asigurare a calitatii, etc.

6.6. Documentatia pentru elaborarea si prezentarea ofertei


Se intocmeste de catre autoritatea contractanta si contine :
a) informatii generale privind autoritatea contractanta ;
b) cerintele minime de calificare soicitate de autoritatea contractanta si documentele ce
urmeaza a fi prezentate de ofertant / candidat pentru indeplinirea cerintelor respective ;
c) caietul de sarcini, care contine specificatiile tehnice ale produselor, sarcinilor si lucrarilor
care urmeaza a fi achizitionate ;
d) instructiuni privind datele limita care trebuie respectate si formalitatile care trebuie
indeplinite, inclusiv cele privind garantia de participare si cea de buna executie, referitoare a
modul de prestare si depunere a ofertei, precum si perioada de valabilitate a acesteia ;
e) instructiuni privind modul de elaborare si de prezentare a propunerii financiare ;
f) informatii privind criteriul aplicat pentru atribuirea contractului de achizitie publica :
- in mod exclusiv, pretul cel mai scazut, sau :
- oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere tehnico economic, caz in care trebuie
prezentate criteriile si punctajele pe baza carora se vor evalua ofertele.

73

6.7. Documentatia cuprinsa in oferta condidatilor


a) scrisoare de intentie ;
b) copia anuntului facut de autoritatea contractanta in Monitorul oficial si eventual in alte
publicatii ;
c) dovada achitarii caietului de sarnici ;
d) dovada achitarii taxei de participare ;
e) dovada depunerii garantiei de participare (de semnare a contractului) si de buna executie a
obligatiilor asumate prin acesta ;
f) actele de infiintare, organizare si functionare a candidatului ;
g) certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comertului atestind cele prezentate in actele de
infiintare, precum si ca nu se afla in faliment, lichidare, suspendarea activitatii, etc ;
h) certificat de la Administratia financiara ca are toate impozitele, taxele si contributiile datorate
statului achitate la zi ;
i) scrisoare de recomandare sau de bonitate bancara ;
j) oferta tehnica, cuprinzind prezentarea specialistilor firmei precum si alte proiecte / lucrari de
acelasi gen realizate de aceasta, inclusiv recunoasterile si afilierele profesionale interne si
internationale, grafic furnizare / lucrari, ternare, responsabilitati, etc.
k) oferata financiara, cuprinzind :
- pretul / tariful / onorariul ;
- moneda, modul de calcul (convertire) si modalitatea de plata ;
- modul de achitare (avans, integral, in rate, etc.).
6.8. Comisia de evaluare a ofertelor. Juriul
Autoritatea contractanta are obligatia de a constitui, pentru atribuirea fiecarui contract de
achizitie publica, o comisie de evaluare care raspunde urmatoarele activitati :
a) verificarea obligativitatii, inregistrarii si a indeplinirii criteriilor de catre candidati / ofertanti ;
b) desciderea, examinarea si evalluarea ofertellor ;
c) stabilirea ofertei cistigatoare.
Comisia de evaluare va fi format din cel putin 5 membrii cu pregatire profesionla si experienta
relevanta in domeniu, precum si cu probitate morala recunoscuta.
Pentru procedura de atribuire concurs de solutii, autoritatea contractanta are obligatia sa
constituie un juriu, care are urmatoarele atributii:
a) verifica respectarea regulilor de depunere si prezentare a solutiilor ;
b) evalueaza solutiile primite ;
c) adopta o decizie sau formuleaza o opinie ;
d) indeplineste alte atributii specifice.
Juriul va fi format din cel putin 3 membri cu pregatire profesionala si experienta relavanta in
domeniu, precum si cu o probitate morala recunoscuta.
In situatia in care concurentilor li s-a solicitat o anumita calificare profesionala, cel putin 1/3 din
numarul membrilor juriului trebuie sa aiba acea calificare sau una echivalenta.
Nu au dreptul sa fie membrii in comisia de evaluare sau in juriu urmatoarele persoane :
- sotul sau o ruda pina la gradul al treilea inclusiv, ori un afin pina la gradul al treilea
inclusiv, cu unul dintre ofertanti / candidati / concurenti ;

74

persoanele care in ultimii 3 ani au avut contracte de munca sau de colaborare cu unul
dintre ofertanti / candidati / concurenti ori care au facut parte din consiliile de
administratie al acestora ;
persoanele care detin parti sociale sau actiuni din capitalul social subscris al unuia dintre
ofertanti / candidati / concurenti.

6.9. Procedura de licitatie electronica (e-licitatie)


A fost instituita in anul 2003 in vederea cresterii eficientei, operativitatii si transparentei
licitatiilor de achizitii publice, prin utilizarea Internetului. Ea cuprinde o serie de termeni,
norme si proceduri specifice, dar utilizeaza si instrumentarul general al achizitiilor publice.
autoritatile contractante prin sistemul e-licitatie sunt principalii ordonatori de credite,
autoritati si institutii publice, bugetare ; periodic, lista autoritatilor contractante prin
acest sistem este reactualizata prin hotarire a Guvernului si publicata pe Internet ;
operatorul sistemului electronic de licitatie pentru achizitiile publice este Ministerul
Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI) ;
principiile acestui sistem sunt aceleasi cu cele ale achizitiilor publice in general, adica
libera concurenta, eficienta utilizarii fondurilor publice, transparenta, tratamentul
nediscriminatoriu si confidentialitatea ;
autoritatile contractante stabilite de Guvern se inscriu in sistemul e-licitatie indeplinind
urmatoarele formalitati :

completare formular on-line ;


completare cerere si depunere documentatie de prezentare;
semnare angajament de confidentialitate ;
primire certificat digital si instructiuni de utilizare emise de operatorul de sistem ;

furnizorii de produse, prestatorii de servicii si executantii de lucrari, agenti economici, care


doresc sa participe la acest sistem, vor indeplini urmatoare formalitati :

prezentare atestare de inregistrare de la Oficiul teritorial al Registrului


Comertului ;
completare formular on-line ;
completare cerere si depunere documentatie de prezentare a firmei ;
semnare angajament de confidentialitate ;
plata tarifului legal de inregistrare ;
depunere garantie de buna conduita in sistem ;
primire certificat digital de inregistrare si instructiuni de utilizare, emise de
operatorul sistemului.

certificatul de inregistrare in sistem se reinnoieste anual , atit pentru autoritatile contractante


cit si pentru ofertanti. Reinnoirea lui poate fi refuzata acelor ofertanti care, dupa caz :
sunt declarati in stare de faliment ;
au incalcat normele si procedurile specifice sistemului e-licitatie ;

75

sunt suspendati din sistem ;


nu respecta procedura de reinnoire ;
nu achita tariful de reinnoire ;
nu depun garantie, etc.

Suspendarea din sistem se poate aplica acelor participanti care :


incalca normele si procedurile specifice ;
sunt declarati in stare de faliment ;
exista impotriva lor o hotarire judecatoreasca intr-un proces cu o autoritate
contractanta ;
cistiga o licitatie si refuza incheierea contractului ;
alte cazuri de indisciplina.
Cazurile de suspendare se comunica in sistem.
garantia de buna conduita in sistem se poate depune sub forma unei scrisori de garantie
bancara sau prin ordin de plata.
iesirea voluntara din sistem atrage dupa sine interdictia de a participa la sistemul e-licitatie
timp de 2 ani ;
garantia de participare este de 1-2% din valoarea contractului si se retine pina la incheierea
contractului ; in cazul incheierii contractului, ea se va restitui ofertantului, iar in caz de
neincheiere a contractului, ea va fi retinuta ca o penalizare. Garantia de buna executie se
ridica la o valoare intre 5-10% din valoarea contractului, este obligatorie pentru
contractele cu o valoare de peste 2000 euro (exclusiv TVA) si se retine de autoritatea
contractanta pe toate perioada executarii contractului ; in caz de executare defectuoasa a
contractului de catre ofertant, garantia de buna executie se retine de catre autoritatea
contractanta ca o penalizare.
in vederea organizarii licitatiei electronice, autoritatea contractanta va publica anuntul de
licitatie si documentatia necesara pentru intocmirea ofertei de catre ofertanti (agenti
economici) ;
periodic, Guvernul va reactualiza prin hotarire produsele care pot face obiectul licitatiilor
electronice precum si pragurile valorice de licitatie ;
tariful de participare la e-licitatie care trebuie achitat de catre ofertanti este de 10.000
lei/licitatie ;
tariful de utilizare a sistemului e-licitatie, care trebuie achitat de catre autoritatile
contractante, variaza in functie de valoarea tranzactiei, astfel : 0,5% pentru tranzactii sub
100 milioane, 0,3% pentru tranzactii intre 100 500 milioane si 0,25% pentru tranzactii
care depasesc 500 milioane, in toate cazurile neluind in calcul TVA la calculul valorii
tranzactiilor ;
succesiunea etapelor unei e-licitatii este urmatoarea (termenele sunt comunicate de
autoritatea contractanta) :

76

publicarea anuntului de licitatie ;


inscrierea ofertantilor ;
preselectia ofertantilor ;
comunicarea documentatiei necesare ofertantilor pentru elaborarea si depunerea ofertei ;
depunerea ofertelor ;
evaluarea ofertelor ;
comunicarea rezultatelor evaluarii ;
incheierea contractului cu cistigatorul licitatiei ;
publicarea anuntului de finalizare a licitatiei, a cistigatorului sau eventual a faptului ca
nu s-a incheiat contractul si ca se va relua licitatia.
Din experienta 2 ani de e-licitatie se poate afirma ca este un sistem fiabil, eficient,
operativ si care a eliminat cele mai multe neajunsuri si suspiciuni ale sistemului
clasic de achizitii publice.

6.10. PREZENTAM IN CONTINUARE UN TEXT DE REFERINTA PRIVIND


ETICA ACHIZITIILOR PUBLICE :

CODUL ETIC
PENTRU PERSONALUL DIN MINISTERUL APRRII NAIONALE
CU RESPONSABILITI N DOMENIUL ACHIZIIILOR PUBLICE
Capitolul 1
DISPOZIII GENERALE
Art.1. - Codul etic pentru personalul din Ministerul Aprrii Naionale cu responsabiliti n domeniul
achiziiilor publice, denumit n continuare Codul, reglementeaz normele generale de etic pentru personalul
Ministerului Aprrii Naionale cu atribuii n domeniul achiziiilor publice de produse, lucrri i servicii.
Art.2. - Codul se aplic n cadrul structurilor Ministerului Aprrii Naionale cu competen n
domeniul achiziiilor publice, denumite n continuare autoritatea contractant, respectarea prevederilor sale
fiind obligatorie pentru ntregul personal participant la aceste activiti.
Art.3. n sensul prezentului Cod, urmtorii termeni se definesc astfel:

1. achiziia public reprezint dobndirea, definitiv sau temporar, de ctre o persoan juridic
definit ca autoritate contractant, a unor produse, lucrri sau servicii, prin atribuirea unui contract
de achiziie public;

2. angajat este orice persoan care are calitatea de funcionar public sau este ncadrat n baza unui
contract n Ministerul Aprrii Naionale sau n cadrul societilor comerciale/companiilor
naionale/regiilor autonome aflate n coordonare/subordonare, care desfoar activiti n domeniul
achiziiilor publice;

3. autoritate contractant din domeniul aprrii naionale este instituia public sau structura din
compunerea acesteia care are stabilite, prin acte normative ori prin reglementri interne, atribuii

77

specifice i competene n domeniul achiziiilor publice i care are calitatea de ordonator principal,
secundar sau teriar de credite bugetare;

4. concurena neloial este orice act sau fapt contrar uzanelor cinstite n activitatea industrial i de
comercializare a produselor, de execuie a lucrrilor, precum i de efectuare a prestrilor de servicii;

5. corupia activ este promisiunea, oferirea sau darea, cu intenie, de ctre orice persoan, direct sau
indirect, a oricrui folos necuvenit, ctre un funcionar public, pentru sine ori pentru altul, n vederea
ndeplinirii ori abinerii de la a ndeplini un act n exerciiul funciilor sale;

6. corupia pasiv este solicitarea ori primirea, cu intenie, de ctre un funcionar public, direct sau
indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine ori pentru altul, sau acceptarea unei oferte sau
promisiuni a unui astfel de folos, n vederea ndeplinirii ori abinerii de la a ndeplini un act n
exerciiul funciilor sale;

7. conflictul de interese este acea situaie n care un angajat al autoritii contractante are un interes
personal de natur patrimonial care ar putea influena ndeplinirea cu obiectivitate a atribuiilor care
i revin n exercitarea funciei publice;

8. contractant este ofertantul cruia i se atribuie contractul de achiziie public n urma aplicrii uneia
dintre procedurile prevzute n lege;

9. etica n achiziii este ansamblul de norme care reglementeaz derularea activitilor necesare pentru
desfurarea transparent, eficient i corect a procedurilor n domeniul achiziiilor publice, din
perspectiva comportamentului moral i al onorabilitii n ndeplinirea unei ndatoriri publice;

10. funcia public reprezint ansamblul atribuiilor i responsabilitilor, stabilite n temeiul legii, n
scopul realizrii prerogativelor de conducere i/sau de putere public n Ministerul Aprrii
Naionale;

11. practicile corupte reprezint oferirea, darea primirea sau solicitarea oricrui lucru de valoare sau
oricrei sume de bani, n scopul influenrii aciunilor oricrei persoane implicate n aplicarea
procedurii pentru atribuirea contractului de achiziie public sau n ndeplinirea contractului respectiv;

12. practicile frauduloase reprezint prezentarea eronat a faptelor n scopul influenrii aplicrii
procedurii pentru atribuirea contractului de achiziie public sau ndeplinirea contractului respectiv n
detrimentul autoritii contractante.

Capitolul 2
SCOP
Art.4. - Prin implementarea Codului se urmrete:

78

stabilirea unui ansamblu de reguli de etic i a condiiilor pentru protecia intereselor publice pe timpul
derulrii procedurilor de achiziii publice;
perfecionarea structurii organizatorice i a relaiilor funcionale pentru aplicarea riguroas a
instruciunilor, normelor i procedurilor care reglementeaz activitile n cadrul sistemului integrat de
management al achiziiilor publice pentru aprare i a standardelor conexe;
prevenirea i eliminarea faptelor ce pot constitui elemente sau practici lipsite de etic;
contientizarea angajailor de faptul c este n interesul acestora s respecte Codul, evitnd, astfel,
consecinele legale care pot genera efecte negative asupra acestora;
protecia, meninerea i stimularea concurenei i a unui mediu concurenial normal, n vederea
promovrii intereselor beneficiarilor produselor achiziionate;
creterea transparenei asupra utilizrii fondurilor publice i a organizrii i desfurrii procedurilor de
achiziie public.

Capitolul 3
PRINCIPII
Art.5. Pentru desfurarea procedurilor de achiziie public angajaii sunt obligai s respecte
urmtoarele principii:
integritatea, respectiv nsuirea de a fi integru, corect i incoruptibil;
competena profesional, respectiv ndeplinirea atribuiilor de serviciu cu profesionalism, competen,
imparialitate, aplicnd cunotinele, aptitudinile i experiena dobndite;
libera concuren, respectiv asigurarea condiiilor pentru ca orice furnizor de produse, executant de
lucrri sau prestator de servicii, indiferent de naionalitate, s aib dreptul de a deveni, n condiiile
legii, contractant;
eficiena utilizrii fondurilor publice, respectiv folosirea sistemului concurenial i a criteriilor economice
pentru atribuirea contractului de achiziie public;
transparena, respectiv punerea la dispoziia tuturor celor interesai a informaiilor referitoare la aplicarea
procedurii pentru atribuirea contractului de achiziie public;
tratamentul egal, respectiv aplicarea n mod nediscriminatoriu a criteriilor de selecie i a criteriilor pentru
atribuirea contractului de achiziie public, astfel nct orice furnizor de produse, executant de lucrri
sau prestator de servicii s aib anse egale de a i se atribui contractul respectiv;
confidenialitatea, respectiv garantarea protejrii secretului comercial i a proprietii intelectuale a
ofertantului;
responsabilitatea, respectiv respectarea separrii responsabilitilor stabilite prin lege pentru diferii
factori implicai n achiziiile publice i neimpunerea unor aciuni ca urmare a poziiilor ierarhice
ocupate.

79

Capitolul 4
FACTORI CARE INFLUENEAZ NEGATIV ETICA N ACHIZIII

A. Concurena neloial
Art.6. - (1) Contractanilor li se va solicita s exercite activitatea cu bun-credin, potrivit uzanelor
cinstite, cu respectarea intereselor beneficiarilor i a cerinelor concurenei loiale.
(2) Este considerat ca fiind contrar uzanelor comerciale cinstite neexecutarea unilateral a
contractului sau utilizarea unor proceduri neloiale, abuzul de ncredere, incitarea la comiterea de delicte,
precum i achiziionarea de secrete comerciale de ctre terii care puteau cunoate c respectiva achiziie
implic practici de natur s afecteze poziia comercianilor concureni pe pia.
Art.7. - Sub sanciunea nulitii contractului n cauz i a aplicrii de msuri sancionatorii prevzute
de lege, angajaii care au participat n orice fel la ntocmirea documentaiei pentru elaborarea i prezentarea
ofertei sau care fac parte din comisia de evaluare constituit pentru atribuirea contractului de achiziie
public respectiv nu au dreptul s dein calitatea de ofertant, ofertant asociat sau subcontractant.
Art.8. - Contractantul trebuie s fie informat c nu are dreptul de a angaja sub nici o form, n scopul
ndeplinirii contractului de achiziie public, persoane fizice sau juridice care au participat la ntocmirea
documentaiei pentru elaborarea i prezentarea ofertei sau care au fcut parte din comisia de evaluare
constituit pentru atribuirea contractului n cauz, pe parcursul unei perioade de cel puin 6 luni de la
ncheierea contractului. n cazul nerespectrii acestei cerine, autoritatea contractant va rezilia contractul de
achiziie public i va aciona pentru a obliga pe contractant s plteasc daune-interese i s fie deferit
organelor abilitate pentru aplicarea de msuri sancionatorii.
Art.9. - Angajaii cu responsabiliti n activitatea de achiziii publice au obligaia:
a) de a respecta caracterul confidenial al informaiilor prezentate de ctre ofertani/candidai n scopul
verificrii ndeplinirii condiiilor de calificare;
b) de a pstra confidenialitatea asupra coninutului ofertei, precum i asupra oricrei informaii
suplimentare solicitate ofertantului i a crei dezvluire ar putea s aduc atingere dreptului
ofertantului de a-i proteja proprietatea intelectual sau secretele comerciale.

B. Corupia
Art.10. Corupia, indiferent de form, activ sau pasiv, implic utilizarea abuziv a puterii publice
n scopul obinerii unui ctig necuvenit, pentru sine ori pentru altul, prin:
abuz de putere n exercitarea atribuiilor funciei publice;
fraud (nelciunea i prejudicierea unei alte persoane sau entiti);
favoritism;
instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii n domeniul achiziiilor publice;
nerespectarea dispoziiilor privind conflictul de interese.

80

Art.11. - Infraciunile corelate cu fenomenul de corupie, prezentate cu titlu exemplificativ n Anexa


nr. 1, sunt cele prevzute la art. 254 - 257 din Codul penal, precum i n legi speciale, ca modaliti specifice
ale infraciunilor prevzute la articolele menionate.
Art.12. - Msurile avute n vedere pentru prevenirea i eliminarea corupiei sunt, n principal,
urmtoarele:

1. instituirea unui sistem de selecie, promovare i evaluare a angajailor precum i a unui


sistem de control, bazate exclusiv pe recunoaterea obiectiv a meritelor i performanelor
profesionale;

2. implementarea Codului n cadrul tuturor autoritilor contractante;


3. stabilirea riguroas a atribuiilor de serviciu, prin intermediul fiei postului, pentru fiecare
angajat care i desfoar activitatea n domeniul achiziiilor publice i efectuarea, periodic,
a evalurii activitii profesionale a acestora;

4. identificarea posibililor factori de risc i luarea msurilor preventive, conform Anexei nr. 3 la
prezentul Cod.

Art. 13. - Vor fi exclui din competiie ofertanii care folosesc practici corupte sau
frauduloase n legtur cu procedura pentru atribuirea contractului de achiziie.
C. Conflictul de interese
Art.14. - Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese n exercitarea funciilor publice
sunt: imparialitatea, integritatea, transparena deciziei i supremaia interesului public.
Art.15. - Anterior numirii, la numirea n funcie sau n timpul exercitrii acesteia, angajaii au obligaia
s i administreze interesele private n aa fel nct s previn apariia unui conflict de interese.
Art.16. - Personalului autoritii contractante i este interzis:

1. s fie asociat unic ori s participe direct la administrarea sau conducerea unor organizaii ori
societi comerciale, cu excepia consiliilor de administraie ale regiilor autonome i societilor
comerciale din subordinea Ministerului Aprrii Naionale, din cadrul industriei de aprare sau n
legtur cu aceasta;

2. s ndeplineasc alte funcii dect cele n care este ncadrat, cu excepia cumulului permis de lege,
n condiiile stabilite prin ordin al ministrului aprrii naionale;
Art.17. - Dac angajatul, un membru al familiei sale sau o persoan aflat cu acesta n relaii de
rudenie sau afinitate, pn la gradul IV inclusiv, poate beneficia personal n urma unei decizii luate de
deintorul funciei sau dac la obinerea deciziei respective a participat i angajatul respectiv, acesta este
obligat s raporteze imediat, n scris, superiorilor si despre acest lucru i s se delimiteze de participarea la
astfel de activiti.

Art.18. - Persoanele care exercit funcii publice n domeniul achiziiilor publice vor

81

depune, n condiiile legii, o declaraie de interese, pe propria rspundere cu privire la funciile i


activitile pe care le desfoar.
D. Cadouri i ospitalitate
Art.19. - Angajailor le este interzis solicitarea sau acceptarea de daruri, bani, mprumuturi, cadouri
sau avantaje de alt natur de la societile sau persoanele cu care colaboreaz n mod oficial att pe
parcursul procedurilor de achiziii, ct i pe timpul derulrii contractului. Pot fi acceptate darurile cu valoare
simbolic primite ca materiale de reprezentare, oferite pe timpul ntlnirilor de protocol. Oferirea acestora sau
asigurarea de ospitalitate sunt practici ntlnite, de regul, n relaiile comerciale. Toate ofertele de cadouri,
inclusiv cele cu valoare protocolar, trebuie raportate de angajai efilor lor. Autoritatea contractant va lua
msuri de luare n eviden i de nregistrare a acestora.
Art. 20. - (1) Oferirea de ospitalitate partenerilor de afaceri reprezint o practic obinuit a
organizaiilor i societilor comerciale i este recunoscut faptul c aceasta poate fi benefic unei conduite
eficiente n afaceri. Invitaiile la prnz sau cin primite din partea unor reprezentani ai unor organizaii sau
societi comerciale cu care autoritatea contractant colaboreaz sau intenioneaz s colaboreze pot fi n
mod normal acceptate, att timp ct scopul acestora este de a avea o relaie corect, iar acceptarea invitaiei
nu contravine interesului autoritii contractante.
(2) Discuiile purtate cu reprezentanii acestor organizaii sau societi comerciale, n afara cadrului
de reglementare existent, sunt susceptibile de a fi considerate abatere de la etica n achiziii.
(3) Invitaiile cu caracter social, cele care se refer la evenimente sportive sau culturale, ofertele de
vacane, precum i ofertele de ospitalitate care includ cazarea sau transportul gratuit trebuie s fie declinate
de angajaii autoritii contractante.

(4) Angajaii trebuie s raporteze despre toate ofertele de ospitalitate propuse, indiferent
dac au fost sau nu acceptate.
E. Postangajrile
Art.21. - (1) Angajaii vor declara pe propria rspundere, n scris, c la plecarea din Ministerul Aprrii
Naionale nu vor desfura activiti n cadrul unor organizaii sau societi comerciale cu care acetia au
colaborat n timpul exercitrii funciei publice, fr ntiinarea autoritii contractante de la care au plecat,
pentru o perioad de cel puin 6 luni de la ncetarea raporturilor cu acest minister. Pentru angajarea la un
astfel de agent economic, n intervalul de timp menionat, angajaii sunt obligai s solicite acordul autoritii
contractante. Autoritatea contractant va informa noul angajator cu privire la posibila poziie de
incompatibilitate care ar putea s apar n raporturile cu Ministerul Aprrii Naionale.
(2) Aceste reguli sunt destinate, atunci cnd se solicit astfel de angajri, s ofere garania c:
nu exist motive de suspiciune c aciunile oricrui fost angajat al autoritii contractante ar fi putut fi
influenate de oferta sau promisiunea unei viitoare angajri ntr-o anumit organizaie sau societate
comercial;
nici o organizaie sau societate comercial nu dobndete un avantaj incorect asupra statului romn sau

82

al competitorilor si datorit angajrii unui fost angajat al autoritii contractante care a avut acces la
secrete comerciale prin natura funciei exercitate.
Art.22. Fac excepie de la prevederile art. 21 angajaii care au ocupat, pentru o perioad limitat de
timp, funcii publice n cadrul Ministerului Aprrii Naionale i revin la locul de munc avut anterior.

Capitolul 5
TRANSPARENA I CONFIDENIALITATEA INFORMAILOR
Art.23. - Autoritatea contractant va pune la dispoziia publicului, la cerere sau din oficiu, potrivit
legii, informaii care nu sunt clasificate sau nu au caracter confidenial.
Art.24. - Pentru asigurarea transparenei n activitatea de achiziii publice autoritatea contractant
poate desfura urmtoarele activiti:
organizarea de conferine de pres pe tema achiziiilor publice;
sprijinirea reprezentanilor mass-media n documentarea lor asupra activitii specifice desfurate de
ctre autoritatea contractant;
elaborarea i transmiterea unor comunicate de pres, rspunsuri, replici sau explicaii de natur a facilita
nelegerea de ctre opinia public a activitilor autoritii contractante;
iniierea unor ntlniri, mese rotunde i seminarii pe teme de interes privind achiziiile publice.
Art.25. - Punerea la dispoziia persoanelor interesate a datelor, documentelor i informaiilor se va
face n conformitate cu prevederile legale aplicabile n domeniu.
Art.26. - Informaiile comerciale sau de alt natur a cror divulgare poate produce prejudicii
persoanelor juridice de drept public sau privat vor fi clasificate, evideniate, nregistrate, pstrate, manipulate
i transmise conform prevederilor legale.
Art.27. - Angajaii autoritii contractante care au acces la informaii de natura celor menionate la art.
26 trebuie s le protejeze i s nu le utilizeze n scop personal sau ntr-un mod care ar putea prejudicia
corectitudinea competiiei.

Capitolul 6
REGULI DE CONDUIT
Art.28. - (1) Pentru respectarea Codului, angajaii sunt obligai:

1. s considere interesul public mai presus de orice alt interes, n exercitarea atribuiilor funcionale;

83

2. s aplice principiile fundamentale care stau la baza procesului de achiziie: integritatea, competena
profesional, libera concuren, eficiena utilizrii fondurilor publice, transparena, tratamentul egal i
confidenialitatea;

3. s fie loiali fa de instituia n care i desfoar activitatea;


4. s acioneze pentru achiziia de produse, lucrri i servicii de calitate i s accepte responsabilitatea
pentru rezultatele muncii proprii i a celor pentru care este rspunztor;

5. s cunoasc foarte bine reglementrile din domeniul achiziiilor publice i s manifeste interes
pentru respectarea i aplicarea corect a acestora;

6. s aplice principiile i metodele de management al riscului n achiziii;


7. s acioneze pentru susinerea onoarei, integritii i demnitii;
8. s exprime opinii ntr- o manier obiectiv i deschis, numai pe baza unei cunoateri adecvate
9. s manifeste ntotdeauna integritate personal, ncredere n sine, cinste i respect pentru alii
10. s evite afectarea conduitei sau a discernmntului de ctre problemele personale
11. s foloseasc priceperea profesional n interesul instituiei
12. s aib un comportament civilizat pe ntreaga perioad de desfurare a activitilor de serviciu sau
n conexiune cu acestea

13. s fie riguroi, contiincioi si responsabili n ndeplinirea sarcinilor de serviciu


14. s fie obiectivi i impariali n toate circumstanele exerciiului funciei publice
15. s nu se foloseasc de funcia lor pentru a obine avantaje sau beneficii personale
16. s nu solicite sau accepte cadouri, servicii, favoruri sau orice alt avantaj de la organizaiile,
societile comerciale sau persoanele cu care colaboreaz n mod oficial pe parcursul procedurilor
de achiziii

17. s i administreze interesele private n aa fel nct s previn apariia unui conflict de interese
18. s declare pe propria rspundere, n scris, c la plecarea din Ministerul Aprrii Naionale nu vor
desfura activiti n cadrul unor organizaii sau societi comerciale cu care acetia au colaborat n
timpul exercitrii funciei publice, fr ntiinarea autoritii contractante de la care a plecat, pentru o
perioad de cel puin 6 luni de la ncetarea raporturilor cu acest minister
(2) Regulile de conduit de la alineatul (1) sunt prezentate n Anexa nr. 2 i vor fi afiate n toate
ncperile unde se desfoar activiti de derulare a procedurilor de achiziii publice.

Capitolul 7

84

SANCIUNI
Art.29. - Persoanele care nu respect prevederile prezentului Cod rspund potrivit normelor
prevzute n reglementrile generale i speciale aplicabile n domeniu.
Art.30. Constituie, de asemenea, o nclcare a prevederilor Codului:
luarea la cunotin i neinformarea superiorilor despre nclcarea prevederilor Codului de ctre

1.

orice angajat al autoritii contractante;


neinformarea superiorilor despre presiunile de orice natur exercitate asupra unui angajat al

2.

autoritii contractante fcute n scopul de a nu ndeplini sau de a ndeplini n mod necorespunztor


funcia public.

Capitolul 8
DISPOZIII FINALE
Art.31. - Autoritatea contractant va lua msurile necesare pentru ca n cadrul comisiilor de evaluare
constituite n vederea atribuirii contractului de achiziie public s nu fie incluse, pe ct posibil, persoane care
vor avea atribuii ulterioare de auditare sau avizare a contractului de achiziie respectiv.
Art.32. - Codul nu modific i nu se substituie reglementrilor legale sau instruciunilor existente la
nivelul autoritii contractante cu privire la procedurile de organizare i derulare a activitilor de achiziii
publice.
Art.33. - Anexele nr. 1, 2 i 3 fac parte integrant din prezentul Cod.

SECRETAR DE STAT I EF AL
DEPARTAMENTULUI PENTRU ARMAMENTE
Doctor inginer
Gheorghe MATACHE

Anexa nr.. 1
(art. 11)
INFRACIUNI CORELATE CU FENOMENUL DE CORUPIE
CODUL PENAL (extras)
Luarea de mit (Art. 254)

85

Fapta funcionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primete bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori
accept promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, n scopul de a ndeplini, a nu ndeplini ori a
ntrzia ndeplinirea unui act privitor la ndatoririle sale de serviciu sau n scopul de a face un act contrar
acestor ndatoriri, se pedepsete cu nchisoare de la 3 la 12 ani i interzicerea unor drepturi.
Fapta prevzut n alin. 1, dac a fost svrit de un funcionar cu atribuii de control, se pedepsete cu
nchisoare de la 3 la 15 ani i interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fcut obiectul lurii de mit se confisc, iar dac acestea nu se
gsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor n bani.
Darea de mit (Art. 255)
Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, n modurile i scopurile artate n art. 254, se
pedepsesc cu nchisoare de la 6 luni la 5 ani.
Fapta prevzut n alineatul precedent nu constituie infraciune atunci cnd mituitorul a fost constrns prin
orice mijloace de ctre cel care a luat mita.
Mituitorul nu se pedepsete dac denun autoritii fapta mai nainte ca organul de urmrire s fi fost
sesizat pentru acea infraciune.
Dispoziiile art. 254 alin. 3 se aplic n mod corespunztor, chiar dac oferta nu a fost urmat de acceptare.
Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat n cazurile artate n alin. 2 i 3.
Primirea de foloase necuvenite (Art. 256)
Primirea de ctre un funcionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dup ce a ndeplinit un act n
virtutea funciei sale i la care era obligat n temeiul acesteia, se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 5
ani.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisc, iar dac acestea nu se gsesc, condamnatul este
obligat la plata echivalentului lor n bani.
Traficul de influen (Art. 257)
Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect,
pentru sine ori pentru altul, svrit de ctre o persoan care are influen sau las s se cread c are
influen asupra unui funcionar pentru a-l determina s fac ori s nu fac un act ce intr n atribuiile sale
de serviciu, se pedepsete cu nchisoare de la 2 la 10 ani.
Dispoziiile art. 256 alin. 2 se aplic n mod corespunztor.

(extras)

Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea i sancionarea faptelor de corupie


Art. 6^1 - (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect,

unei persoane care are influen sau las s se cread c are influen asupra unui funcionar, pentru a-l
determina s fac ori s nu fac un act ce intr n atribuiile sale de serviciu, se pedepsete cu nchisoare de
la 2 la 10 ani.

86

(2) Fptuitorul nu se pedepsete dac denun autoritii fapta mai nainte ca organul de urmrire s fi fost
sesizat pentru acea fapt.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fcut obiectul infraciunii prevzute la alin. (1) se confisc, iar
dac acestea nu se gsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor n bani.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat n cazul prevzut la alin. (2).
Art. 8^2 - Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcionar
al unui stat strin ori al unei organizaii publice internaionale, pentru a ndeplini sau a nu ndeplini un act
privitor la ndatoririle sale de serviciu, n scopul obinerii unui folos necuvenit n cadrul operaiunilor
economice internaionale, se pedepsete cu nchisoare de la unu la 7 ani.
Art.10 - Sunt pedepsite cu nchisoare de la 5 la 15 ani i interzicerea unor drepturi urmtoarele fapte,
dac sunt svrite n scopul obinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase
necuvenite:

1. stabilirea, cu intenie, a unei valori diminuate, fa de valoarea comercial real, a bunurilor


aparinnd agenilor economici la care statul sau o autoritate a administraiei publice locale este
acionar, comis n cadrul aciunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzacii comerciale, ori a
bunurilor aparinnd autoritilor publice sau instituiilor publice, n cadrul unei aciuni de vnzare a
acestora, svrit de cei care au atribuii de conducere, de administrare sau de gestionare;

2. acordarea de credite sau de subvenii cu nclcarea legii sau a normelor de creditare, neurmrirea,
conform legii sau normelor de creditare, a destinaiilor contractate ale creditelor sau subveniilor ori
neurmrirea creditelor restante;

3. utilizarea creditelor sau a subveniilor n alte scopuri dect cele pentru care au fost acordate.
Art. 11 - (1) Fapta persoanei care, n virtutea funciei, a atribuiei ori a nsrcinrii primite, are sarcina
de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a ndeplini pentru acesta vreo
nsrcinare, de a intermedia sau de a nlesni efectuarea unor operaiuni comerciale sau financiare de ctre
agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dac fapta este de
natur a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepsete cu nchisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Dac fapta prevzut la alin. (1) a fost svrit ntr-un interval de 5 ani de la ncetarea funciei, atribuiei
ori nsrcinrii, aceasta se pedepsete cu nchisoare de la 1 la 5 ani.
Art. 12 - Sunt pedepsite cu nchisoarea de la 1 la 5 ani urmtoarele fapte, dac sunt svrite n
scopul obinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

1. efectuarea de operaiuni financiare, ca acte de comer, incompatibile cu funcia, atribuia sau


nsrcinarea pe care o ndeplinete o persoan ori ncheierea de tranzacii financiare, utiliznd
informaiile obinute n virtutea funciei, atribuiei sau nsrcinrii sale;

2. folosirea, n orice mod, direct sau indirect, de informaii ce nu sunt destinate publicitii ori permiterea
accesului unor persoane neautorizate la aceste informaii.
Art. 13 - Fapta persoanei care ndeplinete o funcie de conducere ntr-un partid, ntr-un sindicat sau

87

patronat ori n cadrul unei persoane juridice fr scop patrimonial, de a folosi influena ori autoritatea sa n
scopul obinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepsete cu
nchisoare de la unu la 5 ani.
Art. 13^1 - Infraciunea de antaj, prevzut la art. 194 din Codul penal, n care este implicat o
persoan dintre cele prevzute la art. 1, se pedepsete cu nchisoare de la 7 la 12 ani.
Art. 17 - n nelesul prezentei legi, urmtoarele infraciuni sunt n legtur direct cu infraciunile de
corupie sau cu infraciunile asimilate acestora, prevzute la art. 10 - 13:

1. tinuirea bunurilor provenite din svrirea unei infraciuni prevzute n seciunile a 2-a i a 3-a,
precum i favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infraciune;

2. asocierea n vederea svririi unei infraciuni prevzute n seciunile a 2-a i a 3-a sau la lit. a) din
prezentul articol;

3. falsul i uzul de fals svrite n scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infraciunile prevzute
n seciunile a 2-a i a 3-a sau svrite n realizarea scopului urmrit printr-o asemenea infraciune;

4. abuzul n serviciu contra intereselor publice, svrit n realizarea scopului urmrit printr-o
infraciune prevzut n seciunile a 2-a i a 3-a;

5. infraciunile de splare a banilor, prevzute n Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea i sancionarea
splrii banilor, atunci cnd banii, bunurile sau alte valori provin din svrirea unei infraciuni
prevzute n seciunile a 2-a i a 3-a;

6. contrabanda cu bunuri provenite din svrirea unei infraciuni prevzute n seciunile a 2-a i a 3-a
sau svrit n realizarea scopului urmrit printr-o asemenea infraciune;

7. infraciunile prevzute n Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, svrite n
legtur cu infraciunile prevzute n seciunile a 2-a i a 3-a;

8. infraciunea de bancrut frauduloas i celelalte infraciuni prevzute n Legea nr. 31/1990 privind
societile comerciale, republicat, cu modificrile i completrile ulterioare, svrite n legtur cu
infraciunile prevzute n seciunile a 2-a i a 3-a;

9. traficul de stupefiante, nerespectarea regimului armelor de foc i al muniiilor, traficul de persoane n


scopul practicrii prostituiei, svrite n legtur cu o infraciune prevzut n seciunile a 2-a i a
3-a.

Infraciuni mpotriva intereselor financiare ale Comunitilor Europene


Art. 18^1 - (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraii false, inexacte sau incomplete, care are
ca rezultat obinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitilor Europene sau din bugetele
administrate de acestea ori n numele lor, se pedepsete cu nchisoare de la 3 la 15 ani i interzicerea unor
drepturi.
(2) Cu aceeai pedeaps se sancioneaz omisiunea de a furniza, cu tiin, datele cerute potrivit legii
pentru obinerea de fonduri din bugetul general al Comunitilor Europene sau din bugetele administrate de

88

acestea ori n numele lor, dac fapta are ca rezultat obinerea pe nedrept a acestor fonduri.
(3) Dac faptele prevzute la alin. (1) i (2) au produs consecine deosebit de grave, pedeapsa este
nchisoarea de la 10 la 20 de ani i interzicerea unor drepturi.
Art. 18^2 - (1) Schimbarea, fr respectarea prevederilor legale, a destinaiei fondurilor obinute din
bugetul general al Comunitilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori n numele lor se
pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Dac fapta prevzut la alin. (1) a produs consecine deosebit de grave, pedeapsa este nchisoarea de la
5 la 15 ani i interzicerea unor drepturi.
(3) Schimbarea, fr respectarea prevederilor legale, a destinaiei unui folos legal obinut, dac fapta are ca
rezultat diminuarea ilegal a resurselor din bugetul general al Comunitilor Europene sau din bugetele
administrate de acestea ori n numele lor, se sancioneaz cu pedeapsa prevzut la alin. (1).
Art. 18^3 - (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraii false, inexacte sau incomplete,
care are ca rezultat diminuarea ilegal a resurselor din bugetul general al Comunitilor Europene sau din
bugetele administrate de acestea ori n numele lor, se pedepsete cu nchisoare de la 3 la 15 ani i
interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeai pedeaps se sancioneaz omisiunea de a furniza, cu tiin, datele cerute potrivit legii, dac
fapta are ca rezultat diminuarea ilegal a resurselor din bugetul general al Comunitilor Europene sau din
bugetele administrate de acestea ori n numele lor.
(3) Dac faptele prevzute la alin. (1) i (2) au produs consecine deosebit de grave, pedeapsa este
nchisoarea de la 10 la 20 de ani i interzicerea unor drepturi.
Legea concurenei nr. 21/1996 (extras)
Art. 5 - (1) Sunt interzise orice nelegeri exprese sau tacite ntre agenii economici sau asociaii de
ageni economici, orice decizii de asociere sau practici concertate ntre acetia, care au ca obiect sau pot
avea ca efect restrngerea, mpiedicarea sau denaturarea concurenei pe piaa romneasc sau pe o parte
a acesteia, n special cele care urmresc:
fixarea concertat, n mod direct sau indirect a preurilor de vnzare sau de cumprare, a tarifelor,
rabaturilor, adaosurilor, precum i a oricror alte condiii comerciale inechitabile;
limitarea sau controlul produciei, distribuiei, dezvoltrii tehnologice sau investiiilor;
mprirea pieelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de
vnzri i achiziii sau pe alte criterii;
aplicarea, n privina partenerilor comerciali, a unor condiii inegale la prestaii echivalente, provocnd, n
acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj n poziia concurenial;
condiionarea ncheierii unor contracte de acceptarea, de ctre parteneri, a unor clauze stipulnd
prestaii suplimentare care, nici prin natura lor i nici conform uzanelor comerciale, nu au legtur
cu obiectul acestor contracte;
participarea, n mod concertat, cu oferte trucate la licitaii sau la orice alte forme de concurs de oferte;

89

eliminarea de pe pia a altor concureni, limitarea sau mpiedicarea accesului pe pia i a libertii
exercitrii concurenei de ctre ali ageni economici, precum i nelegerile de a nu cumpra de la
sau de a nu vinde ctre anumii ageni economici fr o justificare rezonabil.
Art. 6 - Este interzis folosirea n mod abuziv a unei poziii dominante deinute de ctre unul sau mai
muli ageni economici pe piaa romneasc sau pe o parte substanial a acesteia, prin recurgerea la fapte
anticoncureniale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comerului ori prejudicierea
consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, n special, n:
impunerea, n mod direct sau indirect, a preurilor de vnzare sau de cumprare, a tarifelor sau a altor
clauze contractuale inechitabile i refuzul de a trata cu anumii furnizori sau beneficiari;
limitarea produciei, distribuiei sau dezvoltrii tehnologice n dezavantajul utilizatorilor sau
consumatorilor;
aplicarea, n privina partenerilor comerciali, a unor condiii inegale la prestaii echivalente, provocnd n
acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj n poziia concurenial;
condiionarea ncheierii unor contracte de acceptarea, de ctre parteneri, a unor clauze stipulnd
prestaii suplimentare care, nici prin natura lor i nici conform uzanelor comerciale, nu au legtur
cu obiectul acestor contracte;
realizarea de importuri fr competiie de oferte i tratative tehnico-comerciale uzuale, n cazul
produselor i serviciilor care determin nivelul general al preurilor i tarifelor n economie;
practicarea unor preuri excesive sau practicarea unor preuri de ruinare, sub costuri, n scopul nlturrii
concurenilor sau vnzarea la export sub costul de producie, cu acoperirea diferenelor prin
impunerea unor preuri majorate consumatorilor interni;
exploatarea strii de dependen economic n care se gsete un client sau un furnizor fa de un
asemenea agent sau ageni economici i care nu dispune de o soluie alternativ n condiii
echivalente, precum i ruperea relaiilor contractuale pentru singurul motiv c partenerul refuz s se
supun unor condiii comerciale nejustificate.
Art. 63 - (1) Participarea cu intenie frauduloas i n mod determinant a unei persoane fizice la conceperea,
organizarea sau realizarea practicilor interzise de art. 5 alin. (1) i de art. 6 i care nu sunt exceptate conform
prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 8 constituie infraciune i se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 4
ani sau cu amend.
(2) Aciunea penal se pune n micare la sesizarea Consiliului Concurenei.
(3) Instana judectoreasc poate dispune publicarea, n pres, pe cheltuiala celui vinovat, a hotrrii
definitive.
*
**
Anexa nr. 2
(art. 28)

90

CODUL ETIC
PENTRU PERSONALUL DIN MINISTERUL APRRII NAIONALE
CU RESPONSABILITI N DOMENIUL ACHIZIIILOR PUBLICE
-extras-

REGULI DE CONDUIT PENTRU PERSONALUL AUTORITII CONTRACTANTE

1. s considere interesul public mai presus de orice alt interes, n exercitarea atribuiilor funcionale;
2. s aplice principiile fundamentale care stau la baza procesului de achiziie: integritatea, competena

profesional, libera concuren, eficiena utilizrii fondurilor publice, transparena, tratamentul egal i
confidenialitatea;

3. s manifeste loialitate fa de instituia n care i desfoar activitatea;


4. s acioneze pentru achiziia de produse, lucrri i servicii de calitate i s accepte responsabilitatea
pentru rezultatele muncii proprii i a celor pentru care este rspunztor;

5. s cunoasc foarte bine reglementrile din domeniul achiziiilor publice i s manifeste interes
pentru respectarea i aplicarea corect a acestora;

6. s aplice principiile i metodele de management al riscului n achiziii;


7. s acioneze pentru susinerea onoarei, integritii i demnitii;
8. s exprime opinii ntr-o manier obiectiv i deschis, numai pe baza unei cunoateri adecvate;
9. s manifeste ntotdeauna integritate personal, ncredere n sine, cinste i respect pentru celelalte
persoane;

10. s evite afectarea conduitei sau a discernmntului de ctre problemele personale;


11. s foloseasc priceperea profesional n interesul instituiei;
12. s aib un comportament civilizat pe ntreaga perioad de desfurare a activitilor de serviciu sau
n conexiune cu acestea;

13. s manifeste rigurozitate, contiinciozitate i responsabilitate n ndeplinirea sarcinilor de serviciu;


14. s fie obiectiv i imparial n toate circumstanele exerciiului funciei publice;
15. s nu foloseasc funcia public pentru a obine avantaje sau beneficii personale;
16. s nu solicite sau accepte cadouri, servicii, favoruri sau orice alt avantaj de la organizaiile,

societile comerciale sau persoanele cu care colaboreaz n mod oficial pe parcursul procedurilor
de achiziii publice;

17. s administreze interesele private n aa fel nct s previn apariia unui conflict de interese;
18. s declare pe propria rspundere, n scris, c la plecarea din Ministerul Aprrii Naionale nu vor

desfura activiti n cadrul unor organizaii sau societi comerciale cu care acetia au colaborat n
timpul exercitrii funciei publice, fr ntiinarea autoritii contractante de la care a plecat, pentru o
perioad de cel puin 6 luni de la ncetarea raporturilor cu acest minister.
*
**
Anexa nr. 3
(art. 12)
Posibili factori de risc i msuri preventive*

91

Sursa de
risc

Pericol

Msuri preventive

Planificarea achiziiilor publice


Buget.
Politica
financiar

Cuprinderea n buget a unor


cheltuieli ce nu se justific. Utilizarea
abuziv de ctre o persoan a
autoritii pe care o exercit

Fundamentarea Planului anual al achiziiilor publice


numai pe baza unei temeinice justificri a fiecrui
element de cheltuial din buget i dup verificarea
acestora mpreun cu personalul care are atribuii n
acest sens. Efectuarea n mod regulat a activitilor de
audit.

Percepia
nevoilor

Nevoile pot fi inventate sau


falsificate.

Orice nevoie trebuie justificat i verificat de o alt


persoan dect cea care a identificat i fundamentat
nevoia.

ntocmirea
specificaiilor

Specificaiile tehnice pot fi redactate


n favoarea unui anumit agent
economic i pot fi oferite informaii n
avans n acest sens.

Specificaiile tehnice trebuie s evite referirea la


marc, origine, procedeu i trebuie s fie verificate
dup ntocmire de ctre persoane sau comisii
independente n raport cu procedura. Dac nu este
posibil, atunci referirea la marc este urmat
obligatoriu de expresia: sau echivalent.

Realizarea specificaiilor pentru un


nou contract prin coafarea
specificaiilor unui contract deja
existent n scopul favorizrii unui
anumit ofertant.
Derulare procedur
Lansare
procedur

Procesul este derulat astfel nct s


creeze iluzia unei competiii.

Selectare

Procesul de selectare este utilizat de Eliminarea cerinelor abuzive n documentele de


aa manier nct determin numai
calificare.
limitarea competiiei.
Informarea oportun, complet i corect a
candidailor neselectai i explicarea motivului
excluderii acestora.

Criterii de
evaluare

Un algoritm de calcul secret sau


prezentat evaziv favorizeaz
modificarea criteriilor dup termenul
de depunere a ofertelor n favoarea
unui anumit ofertant.
Criterii de evaluare care nu sunt
obiective i cuantificabile pot induce
n eroare membri comisiei de
evaluare. Acelai aspect este valabil
atunci cnd membri comisiei de
evaluare nu au suficiente cunotine
tehnice.

Negociere

Verificarea ntregii documentaii de ctre persoane


sau comisii numite n acest scop. Atenie la posibile
firme fantom sau documentele de calificare
prezentate de acestea.

Verificarea existenei, claritii, posibilitii de


cuantificare i gradului de detaliere a algoritmului de
calcul din documentaia pentru elaborarea i
prezentarea ofertei (DEPO), pentru a face imposibil
modificarea criteriilor de evaluare pe perioada derulrii
procedurii.
Pregtirea temeinic a membrilor comisiei de
evaluare.

Ofertanii favorizai/preferai pot primi Control strict i audit al procesului de negociere.


informaii utile pentru procesul de
Nu se va permite niciodat unei singure persoane s
negociere.
poarte negocieri sau discuii cu candidaii/ofertanii.

92

Atribuirea
de
contracte
n mod
frecvent

Unii ofertani ctig n mod


frecvent, uneori n mod exclusiv,
competiii organizate de aceeai
autoritate contractant.

Aciuni permanente pentru mrirea numrului de


poteniali ofertani i atragerea participrii a ct mai
muli candidai la o procedur.

Atribuirea i administrarea contractului


Derularea
contractului

Negocierea de extinderi la
termenul contractual, stabilirea
unor clauze contractuale n
favoarea contractantului,
pierderea/ tinuirea unor
documente, etc.

Utilizarea modelului de contract din DEPO.


Numerotarea n serie i marcarea paginilor ce
formeaz contractul.

Modificarea
specificaiilor
tehnice dup
atribuirea
contractului

Modificarea specificaiilor dup


atribuirea contractului i
acceptarea creterilor de pre n
mod nejustificat. Schimbarea
cerinelor referitoare la cantitate
i calitate.

Ca regul general, nu se accept modificri la


contract. n cazuri excepionale, solicitrile de
modificri ale contractului trebuie fundamentate i
justificate. Schimbarea specificaiei nu nseamn
ntotdeauna o schimbare de pre.

Recepii

Acceptarea de devieri de la
cantitatea, calitatea sau
termenele agreate, falsificarea
documentelor de recepie,
furnizarea de adrese de livrare
fictive, etc.

Restudierea cu personalul cu atribuii n domeniul


achiziiilor publice a procedurilor privind desfurarea
recepiilor, inventarierea produselor, precum i
auditarea acestora.

Aprobarea
facturilor

Acceptarea la plat a unor


activiti nefinalizate,
antedatarea facturilor, plata
dubl, etc.

Confruntarea datelor nscrise pe factur i a


documentele conexe cu prevederile din contract:
specificaii, termene de livrare, list de preuri, note de
comand, etc.
Separarea atribuiilor privind: comanda, recepia,
acceptarea cererilor de plat, efectuarea plilor.
Efectuarea n mod regulat a activitilor de audit.

* La realizarea acestei anexe s-au avut n vedere prevederile din documentul Propunerea pentru un
posibil ghid de comportament al celor implicai n achiziii publice elaborat de Ministerul Finanelor
Publice n cadrul Programului Phare nr. RO.0006.05.01

Tema 7. Resursele umane ale sectorului public.


Functionarul public.
Fenomenul birocratiei si al coruptiei.
7.1. Introducere
Resursele umane ale sectorului pubic (cu accent, in acest capitol, pe institutiile publice) sunt
formate din :

93

A. Demnitari : ministri, scretari de stat si alte functii asimilate acestora. Ei sunt numiti printr-un act
administrativ de autoritatea ierarhic superioara, in general pe criterii politice, fiind legati de
anumite partide, coalitii politice sau alte grupuri de interese (civice, de afaceri, etc). In general,
in afara de cazurile de deces sau boala, le inceteaza mandatul prin demisie, demitere (retragerea
increderii), promovare (transfer) in alta functie sau expirarea perioadei pentru care au fost
numiti incetarea mandatului. Sint oamneni politici, nu sunt functionari de cariera.
Putina lume cunoaste, de exemplu, ca invidiatul post de demnitate publica ce se numeste
ministru provine dintr-un cuvint latinesc ce inseamna servitor.
Si intr-adevar, la origine si in esenta lor, functiile de demnitate publica sunt cele exercitate de
oameni capabilli si cu o probitate morala dincolo de orice indoiala, cu charisma de lider, care isi
pun in mod neconditionat energia in slujba binelui general al semenilor lor, fiindu-le recunoscatori
pentru incredera pe care i-au acordat-o si neconsiderind acesta functie ca pe o sursa de avantaje
personale.
Deoarece insa in practica lucrurile nu stau intotdeauna asa, a fost necesara reglementarea,
printre altele, a conditiilor de angajare a raspunderii ministrilor, pe de o parte cunoscind principiul
ca actul guvernarii nu se supune judecatii instantelor de drept comun, iar pe de alte parte majoritatea
ministrilor sunt si parlamentari si astfel beneficiaza de imunitate.
Astfel a aparut legea nr. 115 / 1999 privind responsabilitatea ministeriala (modificata si
completata), care se refera la faptele penale (infractiuni) savirsite de membrii Guvernului in
exercitarea mandatului lor individual.
Urmarirea penala poate fi ceruta numai de Camera Deputatilor, Senat si Presedintele Romaniei,
pe baza unui raport de ancheta intocmit de o comisie parlamentara permanenta sau o comisie
speciala constituita in acest scop.
Pentru membrii guvernului care sunt si parlamentari urmarirea panala poate incepe numai dupa
ridicarea imunitatii parlamentare. Judecarea membrilor Guvernului se face de catre Curtea Suprema
de Justitie, pe baza rechizitorului intocmit de Parchetul care functioneaza pe linga aceasta instanta.
In cazul in care s-a dispus trimiterea in judecata, ministrul justitiei sau, dupa caz, primul
ministru, comunica Presedintelui Romaniei data la care a fost sesizata catre Curtea Suprema de
Justitie, in vederea suspendarii din functie a acestuia.
In cazul in care cel deferit justitiei este ministrul justitiei, demersul catre Presedintele Romaniei
va fi facut de catre primul ministru.
Pina la raminerea definitiva a hotaririi judecatoresti de condamnare, membrii Guvernullui aflati
in aceasta situatie sunt considerati nevinovati.
Dupa condamnarea definitiva, membrul guvernului va fi demis de primul ministru, iar daca
acesta a fost condamnat de presedintele Romaniei.
B. Manageri : incadrati prin concurs, in conditii similare celor din intreprinderile publice.
C. Salariati : personalul din aparatul de lucru al autoritatilor si institutiilor publlice, care efectueaza
activitati de secretariat administrative, protocol, gospodarire, intretinere reparatii si de
deservire. Si aici o categorie aparte o formeaza gestionarii (care nu sunt functionari publici),
care se supun aceluiasi regim ca si gestionarii din intreprinderile publice.
D. Colaboratori ;
E. Alte categorii : practicanti, stagiari, voluntari, etc.
F. Functionarii publici.

7.2. Definirea si clasificarea functionarilor publici


Functionarii publici sunt de departe categoria cea mai importanta de resurse umane din
institutiile publice, prin importanta, profesionalism, moralitate si stabilitate.

94

Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii,


in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si
locala.
Intr-o acceptiune mai larga, functionarii publici sunt persoanele numite intr-o functie publica.
Functionarii publici trebuie sa asigure realizarea unui serviciu public stabil, profesionist,
transparent, eficient si impartial, in interesul cetatenilor, precum si al autoritatilor si institutiilor
publice din administratia publica centrala si locala.
Aceasta este acceptiunea termenilor de administratie publica si serviciu public avuta in vedere de
Vasile Lasker atunci cind a declarat, la sfirsitul sec. XIX : Voiesc sa fac din administratie o a
doua magistratura !
Raporturile juridice dintre functionarii publici si autoritatile si institutiile publice din
administratia publica centrala si locala sunt raporturi de serviciu.
Totalitatea functionarilor publici din autoritatile si institutiile publice formeaza corpul
functionarilor publici si sunt organizati in Agentia Nationala a Functionarilor Publici.
Functionarii publici sunt numiti de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice, cu
respectarea unor criterii si conditii bine stabilite, dupa cum se va arata mai departe.
Functiile publice se clasifica dupa cum urmeaza :
A.

B.

C.

Functii publice generale (ansamblul atributiunilor si responsabilitatilor


cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor
publice, in vederea realizarii competentelor lor generale) si functii
publice specifice (ansamblul atributiunilor si responsabilitatilor cu
caracter specific unor autoritati si institutii publice, in vederea
realizarii competentelor lor specifice) ;
Functii publice de clasa I (ocuparea lor necesita studii superioare de
lunga durata, cu diploma de licenta), functii publice de clasa a II a
(ocuparea lor necesita studii superioare de scurta durata, absolvite cu
diploma) si functii publice de clasa a III a (a caror ocupare necesita
studii liceale, cu diploma de bacalaureat) ;
Functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici
(categoriile I.1-7 de mai jos), functii publice corespunzatoare
categoriei functionarilor publici de conducere (categoriile I.8-12) si
functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de
executie (clasa I : expert, consilier, inspector, consilier juridic,
auditor ; clasa a II a : referent de specialitate ; clasa a III a : referent).

Prezentam in continuare lista functiilor publice :


Functii publice generale
1. Secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului ;
2. Consilier de stat ;
3. Secretar general si secretar general adjunct in ministere si alte organe de specialitate ale

95

administratiei publice centrale ;


Prefect ;
Subprefect ;
Secretar general al prefecturii, secretar general al judetului si al minicipiului Bucuresti ;
Director general in cadrul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale
administratiei publice centrale ;
8. Director general adjunct, director si director adjunct din aparatul ministerelor si al celorlalte
organe de specialitate ale administratiei publice centrale ;
9. Secretar al minicipiului, al sectorului minicipiului Bucuresti , al orasului si al comunei ;
10. Director executiv si director executiv adjunct al serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor si ale altoe organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si
in cadrul aparatului propriu al autoritaqtilor administratiei publice locale ;
11. Sef serviciu ;
12. Sef birou;
13. Expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor ;
14. Referent de specialitate ;
15. Referent.
4.
5.
6.
7.

Functii publice generale, altele de cit cele de mai sus, se stabilesc cu avizul Agentiei Nationale a
Functionarilor Publici.

Functii publice specifice


Arhitect sef ;
Inspector de concurenta ;
Inspector vamal ;
Inspector de munca ;
Controlor delegat ;
Comisar.
Functii publice specifice, altele de cit cele de mai sus, se pot stabili de autoritatile si institutiile
publice, cu avizul ANFP.

Functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale, astfel :


1. superior, ca nivel maxim ;
2. principal ;
3. asistent ;
4. debutant.
Principiile care stau a baza exercitarii functiei publice sunt :
5.
6.
7.
8.

legalitate, impartialitate si obiectivitate ;


transparenta ;
eficienta si eficacitate ;
responsabilitate, in conformitate cu prevederile legale ;

96

9. orientare catre cetatean ;


10. stabilitate in exercitarea functiei publice ;
11. subordonare ierarhica.
Activitatile desfasurate de functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere
publica, sunt urmatoarele :
punerea in executare a legilor si celorlalte acte normative ;
elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei
publice, precum si asigurarea avizarii acestora ;
elaborarea proiectelor poiliticilor si strategiilor, a programelor, studiilor, analizelor si
statisticilor, precum si a documentatiei privind aplicarea si executarea legilor, necesare
pentru realizarea competentei autoritatii sau institutiei publice ;
consilierea, controlul si auditul public intern ;
gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare ;
colectarea creantelor bugetare ;
reprezentarea generala a intereselor autoritatii sau institutiei publice in raporturile acesteia cu
persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din tara si strainatate, inclusiv in
justitie ;
realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a administratiei publice.
Persoanele numite sau alese in functii de demnitate publica (demnitari) nu intra in categoria
functionarilor publici.
Conditiile care trebuie indepinite de o persoana pentru a ocupa o functie publica :
are cetatenia romana si domiciliul in Romania ;
cunoaste limba romana, scris si vorbit ;
are virsta de 18 ani impliniti ;
are capacitate deplina de exercitiu ;
are o stare de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza, atestata pe baza de examen
medical de specialitate ;
indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica ;
indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice ;
nu a fost condamnata pentru savirsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra
autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori
a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savirsite cu intentie, care ar face-o incompatibila
cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea ;
nu a fost destituita dintr-o functie publica in ultimii 7 ani ;
nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege.
Ocuparea functiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire si concurs.
Functionarii publici sunt debutanti sau definitivi. Functionarii publici debutanti sunt persoanele
care ocupa o functie publica, in urma concursului promovat pentru ocuparea acelei functii si nu
indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru ocuparea unei functii publice definitive.

Functionarul public isi pastreaza gradul, clasa si treapta avute si atunci cind nu mai detine
functia din motive neimputabile acestuia. In acest caz, Agentia Nationala a Functionarilor Publici ii

97

va asigura incadrarea in alta functie publica, in limita locurilor disponibile si potrivit pregatirii sale
profesionale.
In cadrul activitatilor si institutiilor publice se constituie comisii paritare in alcatuirea carora
intra un numar egal de reprezentanti desemnati de conducatorul autoritatii sau institutiei publice si
de sindicatul functionarilor publici interesati, iar in lipsa sindicatului, de reprezentantii
functionarilor publici alesi prin votul majoritar al acestora.
Comisiile paritare participa la stabilirea masurilor privind : conditiile de munca, sanatatea si
securitatea muncii functionarilor publici in timpul exercitarii atributiilor lor, buna functionare a
autoritatii sau institutiei publice.
Comisiile paritare isi dau avizul in toate problemele de natura celor de mai sus, precum si in
orice alte situatii, la solicitarea conducatorului autoritatii sau institutiei publice.
Avizul comisiilor paritare are caracter consultativ si este intotdeauna dat in scris si motivat.
Fiecare functionar public are un dosar profesional care cuprinde :
a) documentul de numire in functie, documentul de atestare a studiilor si cel privind depunerea
juramintului ;
b) documentele privind evaluarea anuala a activitatii acestuia, avansarile in functii, grade sau
categorii, precum si sanctiunile discipinare ce i-au fost aplicate, ordonate cronologic si fara
discontinuitati, care nun au fost radiate in conditiile legii (cazier administrativ) .
In dosarul personal al functionarului public nu vor fi introduse documente care fac referire la
activitatile sau opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice alta natura.
Functionarului publlic i se vor elibera, la cerere, copii de pe actele existente la dosarul sau
personal.

7.3. Drepturile functionarilor publlici


-

dreptul la opinie ;
dreptul de a nu fi discriminat pe criterii politice, sindicale, religioase, etnice, de sex,
stare materiala, origine sociala sau de orice alta natura ;
dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau in aplicarea prevederilor
statutului functionarilor publici si care il vizeaza in mod direct ;
dreptul de asociere sindicala si profesionala, cu exceptia inaltilor functionari publici, a
functionarilor publici de conducere si a altor categorii, stabilite prin statute speciale ;
dreptul la greva, in conditiile legii, cu respectarea principiilor continuitatii si celeritatii
serviciului public ;
dreptul de ocupa functii in organizatiile sindicale si profesionale, in conditiile legii ;
dreptul de a fi ales sau numit intr-o functie de demnitate publica, cu exceptia
functionarilor publici civili din ministerele de aparare nationala, ordine publica si
siguranta nationala ;
dreptul la remunerare justa a muncii, prin salariul de baza, sporuri, suplimente si
indemnizatii ;
dreptul de a primi gratuit uniforma (acolo unde purtarea ei in timpul serviciului este
obligatorie) ;

98

dreptul de a primi zile de recuperare sau plata majorata cu un spor de 100 % pentru
zilele sau orele lucrate in afara programului normal de lucru, de 40 de ore si 5 zile pe
saptaminal, in limita a maximum 360 zile/an ;
dreptul perfectionarea continua a pregatirii profesionale ;
dreptul la concediul de odihna, concedii medicale, si alte concedii ; pentru concediul de
odihna functionarului public i se plateste indemnizatia de concediu si o prima de
concediu egala cu salariul, impozitata separat ;
dreptul la conditii normale de munca si igiena ;
asistenta medicala, proteze si medicamente, in conditiile legii ;
pensii si celelalte drepturi de asigurari sociale de stat ;
drepturi de delegare si detasare, in conditiile legii ;
pentru urmasi, in caz de deces : pensie de urmas si timp de 3 luni, echivalentul salatriului
de baza din ultima luna inainte de deces ;
protectie impotriva amenintarilor, violentelor, faptelor de ultraj, in exercitarea functiei
sau in legatura cu aceasta ;
despagubire in caz ca a fost prejudiciat material in exercitarea atributiunilor de serviciu.

7.4. Indatorirille functionarilor publici


-

indeplinirea cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de


serviciu, precum si abtinerea de la orice fapta de natura a aduce prejudicii persoanelor
fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici ;
sprijinirea propunerilor si initiativelor motivate ale subalternilor in vederea imbunatatirii
activitatii autoritatii sau institutiei in care lucreaza precum si a calitatii serviciilor publice
oferite cetatenilor ;
abtinerea de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice in exercitarea
atributiunilor ce le revin, sa nu favorizeze vreun partid politic si sa nu participe la
activitati politice in timpul programului de lucru ;
raspunderea pentru indeplinirea serviciilor ce le revin, conform legii ;
conformarea fata de dispozitiille primite de la functionarii cu functii publice ierarhic
superioare carora le sunt direct subordonati, cu exceptia cazurilor cind apreciaza ca
aceste dispozitii sunt ilegale, motivind in scris aceasta ; daca primeste dispozitia in scris,
se va conforma, cu exceptia cazurilor cind dispozitia are un caracter vadit ilegal, caz in
care aduce aceasta imprejurare la cunostinta superiorului ierarhic persoanei care a emis
dispozitia ;
pastrarea secretului de stat si a celui de serviciu, in conditiile legii ;
pastrarea confidentialitatii in legatura cu datele, faptele, informatiile sau documentele de
care iau cunostinta in exercitarea functiei, cu exceptia informatiilor de interes public ;
prezentarea unei declaratii de avere atit la numirea intr-o functie publica, cit si la
incetarea raporturilor de serviciu, conducatorului autoritatii sau institutiei respective ;
solicitarea sau acceptarea, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, de diverse daruri
sau alte avantaje, in considerarea functiei lor publice ;
primirea in mod direct de cereri a caror rezolvare le intra in competenta sau sa discute
direct cu petentii (cu exceptia celor carora le sunt stabilite asemenea atributii) sau
intervenirea pentru sustinerea acestor cereri ;
perfectionarea permanenta a pregatirii profesionale, cel putin 7 zile pe an, in cadrul
Institutului National de Administratie sau al altei institutii de invatamint similare, din
tara si strainatate, agreate conform legii ;

99

obligativitatea de a se angaja in scris ca nu vor parasi institutia din motive imputabile lor
pentru o perioada de 1 5 ani de la absolvirea unor cursuri profesionale cu o durata mai
mare de 3 luni, finantate din banii institutiei si pe durata carora au fost salarizati.

7.5. Incompatibilitati
Calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica, cu exceptia
calitatii de cadru didactic.
Functionarii publici nu pot detine functii in regiile autonome, societatile comerciale ori in
alte unitati cu scop lucrativ.
Functionarii publici civili din ministerele si institutiile privind apararea nationala, ordinea
publica si siguranta nationala nu pot fi alesi sau numiti pentru exercitarea unei functii de demnitate
publica.

7.6. Managementul functiilor publice si al functionarilor publici.


Se realizeaza prin Agentia Nationala a Functionarilor Publici, organ de specialitate al
administratiei publice centrale, infiintata in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor,
avind personalitate juridica.
Presedintele A.N.F.P. are rang de secretar de stat, numit de primul ministru la propunerea
ministrului MAI..
A.N.F.P. este finantata de la bugetul de stat. In exercitarea atributiunilor ce-i revin, ANFP
emite ordine cu caracter normativ si individual.
A.N.F.P. are atributiuni pe linia :
- elaborarii politicilor si strategiei managementului functiei publice si al functionarilor
publici ;
- monitorizarii si controlarii modului cum se aplica legislatia specifica ;
- elaborarii si avizarii proiectelor de acte normative in domeniu ;
- stabilirii criteriilor de evaluare si salarizare unitara a functionarilor publici ;
- organizarii sistemului de formare si perfectionare profesionala a functionarilor publici,
colaborind in acest scop cu INA ;
- creerii si administrarii bazei de date privind evidenta functiilor si functionarilor publici ;
- redistribuirea functionarilor publici carora le-au incetat raporturile de serviciu din motive
neimputabile lor ;
- dezvoltarii de relatii internationale cu organisme si organizatii de peste hotare, avind
acelasi profil ;
- indeplinirii oricaror altor atributii specifice, stabilite de Guvern.

7.7. Unele aspecte actuale


Uneori, regimul juridic clar definit, drepturile functionarilor publici sunt grav incalcate
chiar de catre reprezentantii vremelnici ai puterii politice prin autoritatile legislative, executive si
judecatoresti.
Astfel, acestia au gasit o serie de solutii pentru eludarea drepturilor functionarilor publici,
printre care acelea de a avea o planificare previzibila a carierei si o stabilitatea a locului de munca.

100

Pe criterii clientelare, politice, se incalca legea si se aplica masuri subtile, la marginea ei,
ori de cite ori are loc o schimbare politica (cu ocazia alegerilor parlamentare si locale).
Iata citeva din aceste metode :
a) rotatia cadrelor ;
b) schimbarea denumirii institutiilor ;
c) organizarea arbitrara a unor examene pentru testarea cunostintelor profesionale ;
d) restringerea statelor de functiuni si reducerea salariilor sub pretextul austeritatii bugetare,
eliminarea indezirabililor si apoi angajarea oamenilor din echipa proprie si marirea salariilor
acestora ;
e) comasarea sau divizarea institutiilor, departamentelor, etc. si marirea sau micsorarea numarului
de institutii ;
f) pedepse aplicate si disponibilizari pe motive minore si criterii subiective, cum ar fi de exemplu
loialitatea fata de Presedintele Romaniei ca persoana, nu ca institutie, cum ar fi normal cazul
celor 120 de functionari publici disponibilizati de la Administratia Prezidentiala dupa alegerile
din noiembrie 2000 ; cei 120 de functionari publici astfel disponibilizati au actionat in instanta
respectiva institutie si au avut cistig de cauza ;
g) crearea unei atmosfere de teroare, tensiune, incertitudine in institutii, amenintarea functionarilor
cu disponibilizarea iminenta, pentru a li se testa astfel spatele, relatiile si ai face pe cei mai
vulnerabili nervos si relational sa plece singuri ;
h) scoaterea la lumina din dosarele personale de la Securitate a unor documente compromitatoare
(adevarate, falsificate sau contrafacute), mediatizarea lor, precum si difuzarea unor sesizari,
anonime, colportarea de zvonuri defaimatoare, etc. in scop de presiune si santaj pentru
inlaturarea functionarilor indezirabili.

7.8. Fenomenul coruptiei


Este legat intrisec de existenta unor functii ce implica exercitarea puterii sau autoritatii de stat, si
de aceea este cu atit mai grav si mai periculos.
Inca Mihai Eminescu spunea : nimic nu este mai periculos pentru constiinta unui popor decit
privelistea coruptiei.
Inca din antichitate, coruptia este unul dintre comportamentele cele mai grave si mai raspindite
ale functionarilor publici.
In anumite perioade si situatii, intre anumite limite (mici atentii), coruptia este o forma de
curtoazie coruptia alba sau coruptia mica .
In Europa, coruptia este pentru prima data distinct definita si grav sanctionata in Franta, in 1810,
prin prevederile Codului penal. A constituit un model pentru majoritatea codurilor penale europene
ulterioare.
Recrudescenta faptelor de coruptie pe plan national si international, necesitatea respectarii
drepturilor omului si transparenta ce trebuie sa caracterizeze activitatea functionarilor publici au
determinat initiative, preocupari si reactii fata de saracirea populatiei prin afectarea bugetelor
publice, si asa reduse, acest flagel, care are ca efect subminarea bunei functionari a statului,
distrugerea bazei sale de legitimitate, credibilitatea si legalitatea prin dinamitarea si pierderea
increderii populatiei, si de aici diverse forme de protest, opozitie si sabotaj ale acesteia, declarate su
nu, fatise sau mascate, precum si disolutia autoritatilor statului.

101

a)
b)
c)
d)
e)
f)

Enumeram dintre acestea :


- scaderea impulsului catre o activitate sociala utila ;
- nesupunerea civica ;
- neimplicarea in viata comunitatii ;
- nerespectarea legilor, cresterea nivelului de infractionalitate ;
- neparticiparea la vot ;
- dispretul fata de reprezentantii autoritatilor si de stat in ansamblul sau ;
- neplata taxelor si impozitelor ;
- parasirea tarii, temporara sau definitiva ;
- indepartarea investitorilor straini, crearea unei imagini defavorabile pentru tara si
populatia ei.
Printre cauzele coruptiei, se pot enumera :
calitatea umana si morala scazuta a functionarilor publici ;
contagiunea functionarilor publici prin exemplele negative date de la cele mai inalte niveluri ale
ierarhiei politico administrative ;
nivelul scazut al salarizarii functionarilor publici ;
sistemul complicat, imprecis, contradictoriu si imprevizibil al actelor normative ;
ponderea prea mare a proprietatii publice a statului in economie, finantarea de la buget a unei
game prea largi de activitati ;
presiunile politice, psihice ori morale la care sunt supusi functionarii publici de cei interesati.

in sens larg, coruptia poate fi definita ca un fenomen social, expresie a unor manifestari
de depravare si descompunere morala, de degradare spirituala, educativa, etica si
culturala.
In sens popular, coruptia este folosirea abuziva a puterii in avantaj propriu.
In sens restrins, juridic, coruptia este forma cea mai grava a coruptiei sociale si intra sub
incidenta legii penale.

Literatura juridica o cuprinde si o defineste ca fiind acele fapte care prin care o persoana
incearca ori reuseste sa determine un functionar aflat in exercitiul atributiilor ca, in schimbul unor
foloase materiale sau a altor avantaje necuvenite, sa comita un act contrar legii sau indatoririlor sale
de serviciu sau sa favorizeze in orice mod persoanele implicate ; in mod corelativ, tot fapte de
coruptie sunt si actele acelor functionari care accepta in schimbul unor asemenea avantaje sa
aiba o astfel de conduita in timpul serviciului.
Legea nr. 161/2003, care modifica si completeaza legea nr. 78/2000 privind combaterea coruptiei,
defineste astfel infractiunile de coruptie: sunt infractiuni de coruptie infractiunile prevazute la art.
254 257 din Codul penal, la art. 6 si 8 din prezenta lege, precum si infractiunile prevazute in
legi speciale, ca modalitati specifice ale infractiunilor prevazute la art. 254 257 Cod penal si la art.
6 si 8 din prezenta lege.
Infractiunile prevazute la art. 254 257 Cod penal sunt: darea de mita (art. 254), luarea de mita (art.
255), primirea de foloase necuvenite (art. 256) si traficul de influenta (art. 257).
Infractiunile prevazute la art. 6 si 8 in legea nr. 161/2003 sunt:
art. 6: Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei
persoane care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pentru a-l
determina sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu...

102

Art. 8: Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui
functionar al unui stat strain ori al unei organizatii publice internationale, pentru a indeplini sau a nu
indeplini un act privitor la indatoririle sale de serviciu, in scopul obtinerii unui unui folos necuvenit
in cadrul operatiunilor economice internationale...
Infractiunile prevazute in legi speciale sunt: spionajul, tradarea, subminarea economiei nationale,
etc. dupa cum se arata si mai departe.

Etimologic, cuvintul coruptie provine din latinescul coruptio si inseamna stare de abatere
de la moralitate, de la cinste, de la datorie si de asemenea desfrinare, depravare.
In dreptul penal roman, principalele fapte care dau continut notiunii de coruptie sunt :
1. dare si luare de mita ;
2. primirea de foloase necuvenite ;
3. trafic de influenta ;
4. tradarea si tradarea prin transmiterea de secrete ;
5. spionajul ;
6. subminarea economiei nationale ;
7. abuzul in serviciu contra intereselor publice, abuzul de incredere ;
8. favorizarea infractorului, tainuirea ;
9. falsul si uzul de fals (cu referire la documente) ;
10. concurenta neloiala ;
11. furtul, delapidarea, gestionarea frauduloasa ;
12. inselaciunea, santajul ;
13. sustragerea de inscrisuri, sustragerea de sub sechestru.
Evident ca intre aceste fapte nu putem include, in sensul notiunii de coruptie asa cum o
intelegem la acest capitol, infractiunile de coruptie sexuala, seductie sau excrocherie
sentimentala decit daca au tangenta cu activitatea functionarului public in exercitarea atributiunilor
sale de serviciu.
Desigur ca exista o masura si o limita (inferioara si superioara) in toate fenomenele, iar
relatiile interumane au un caracter mai special, neputind fi strict si complet reglementate prin acte
normative, raminind intotdeauna un spatiu de manifestare a subiectivitatii si sensibilitatii specifice
fiintei umane. Dar acestea trebuie tinute sub control, prin educatie, pregatire profesionala si
culturala, dirijate spre realizarea binelui comun, spre respect reciproc, intrajutorare si solidaritate.
Functionarii publici nu trebuie sa uite nici o clipa ca sunt platiti din bani publici, proveniti din
taxele, impozitele si contributiile suportate de populatie, in slujba careia trebuie sa lucreze cu
competenta, moralitate si in respectul legii.
Esecul activitatii functionarilor publici este esecul statului si al sistemului pe care acesta il
reprezinta, este esecul redresarii si prosperitatii intregii societati.
Printre metodele de lupta impotriva coruptiei, pentru diminuarea si eradicarea acesteia, se
pot mentiona :
1. cresterea gradului de profesionalizare a functionarilor publici, perfectionarea managementului
carierei acestora (selectionare, instruire, promovare, salarizare, sanctionare, supervizare si control,
etc.).

103

2. restringerea, la strictul necesar, a diferitelor privilegii, imunitati, prerogative, puteri ale unor largi
categorii de demnitari si functionari publici alesi sau numiti : parlamentari, militari, primari, unele
organe de control, etc. care pot comite abuzuri si sunt cu greu trasi la raspundere, precum si crearea
unui corp de functionari publici mai redus, mai suplu, mai eficient.
3. reducerea ponderii sectorului de stat in economie, privatizarea rapida, decsentralizarea,
deconcentrarea si reducerea ponderii activitatilor subventionate de la bugetul de stat si a sumelor
alocate pentru unele din acestea, schimbarea metodelor lor de finantare. Concret, este cunoscut
faptul ca administrarea centralizata a banului public este ineficienta deoarece pina la 50 % din
aceste fonduri se pierd datorita inflatiei, proastei gestionari, cheltuielilor de administrare si
coruptiei. De aceea se propun noi metode de finantare (sponsorizari, externalizari de activitati,
parteneriat cu sectorul privat, etc.) prin care statul sa nu mai fie atit agent economic cit si
administrator al economiei, pe de o parte, si de asemenea atit prestator de servicii sociale cit si
controlor ale activitatii acestora. Prin privatizarea sau concesionarea unor activitati sociale el poate
deveni un controlor mai exigent si mai obiectiv.
4. perfectionarea legislatiei si a metodelor de lupta impotriva faptelor de coruptie. In acest sens, un
act normativ valoros este legea nr. 78 / 2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor
de coruptie, care defineste fenomenul coruptiei si ii largeste sfera, introducind notiuni ca
infractiuni asimilate si infractiuni in legatura directa cu infractiunile de coruptie ; de asemenea,
este largita sfera de cuprindere a personalului implicat in fenomenul coruptiei, prin includerea
personalului din domeniul pietei de capital, bancar, al burselor de valori, precum si a persoanelor
care ocupa o functie de conducere in partidele politice, sindicate, organizatii patronale, organizatii
non profit, etc.
De asemenea, un pas inainte este si adoptarea legii nr.115 / 1999 a raspunderii ministeriale,
desi inca perfectibila.
5. stabilirea unor norme si conditii clare, neechivoce, si elaborarea unui set de criterii precis
cuantificate, care sa nu mai necesite interventia si interpretarea diferitelor organe ale statului in
punerea lor in practica, in domenii cum ar fi :
- aprobarea unor facilitati fiscale (reesalonari, scutiri, exceptari, reduceri, etc) pentru
diversi agenti economici si oricum eliminarea acordarii acestora, ca un principiu
general ;
- acordarea unor facilitati pentru investitorii care investesc o anumita suma, creeaza un
anumit numar de locuri de munca, exporta o anumita parte a productiei, se
aprovizioneaza intr-o anumita proportie de pe piata interna, etc. fara a mai fi nevoie de
negocieri si aprobari de la organele guvernamentale, daca aceste criterii clare sunt
indeplinite integral si in termenele prevazute de actele normative.
Aratam mai devreme ca un factor favorizant al coruptiei este proportia exagerata a
sectorului de stat, administrarea centralizata a fondurilor publice, precum si scurgerea acestora pe
canale private, la contactul dintre sectorul de stat si cel particular.
Pentru a realiza aceasta jonctiune, o serie de demnitari si parlamentari in functie incalca
legea detinind in acelasi timp cu aceste inalte functii publice si pe cele de asociati in firme private.
La nivelul lunii iunie a.c., de exemplu, un numar de peste 65 de senatori, deputati si ministrii
detin participatii in mai multe firme private fiecare. Acest fapt constituie premiza dezvoltarii unor
relatii privilegiate cu autoritatile statului, posibilitatea incheierii unor contracte avantajoase pentru
firmele lor private cu autoritatile statului in domeniul achizitiilor publice, influentarea procesului
legislativ, activitatii executivului si a celorlalte autoritati in favoarea domeniilor sau zonelor

104

predilecte de actiune ale firmelor private (inclusiv prin alocari de fonduri publice, acordare de
facilitati, etc.), malformarea concurentei - intr-un cuvint, coruptie, cu consecinte directe si grave
asupra dezvoltarii economiei interne si asupra nivelului de trai al populatiei.
Fata de alte tari, cu nivel de dezvoltare mai ridicat, in Romania efectele coruptiei sunt mult
mai dureros resimtite de catre populatie, datorita fragilitatii sistemului economic si social in
ansamblul sau (nivel de dezvoltare redus, lipsa de resurse, nivel ridicat al somajului, saracirea
devenita cronica a populatiei, etc.)
Dar la noi coruptia nu are numai un nivel relativ (corelat cu starea interna) mai ridicat, ci si
absolut, fapt reflectat in toate clasamentele intocmite de organizatiile internationale pe aceasta tema,
unde figuram in zona tarilor sub dezvoltate din Africa, America de Sud si Asia de Sud Est,
dintre tarile europene fiindu-ne alaturi Albania, Bulgaria si Rusia.
Comisia Europeana, dupa ce a monitorizat timp de 2 ani (1999 - 2001) activitatea din tarile
europene foste comuniste, in cadrul programului Octopus (Caracatita) de lupta impotriva
coruptiei, ne-a facut o serie de recomandari, printre care infiintarea unei institutii specializate care
sa coordoneze aceasta lupta impotriva coruptiei. De asemenea, se recomanda perfectionarea
cadrului legislativ (inclusiv instituirea si aplicarea unui program de protectie a martorilor),
pregatirea si dotarea corespunzatoare a politistilor si magistratilor, etc.
Si pe plan international se manifesta serioase preocupari in acest domeniu : la Haga a avut
loc recent a doua conferinta interguvernamentala asupra luptei contra coruptiei, unde coruptia a fost
caracterizata ca un fenomen care sugruma dezvoltarea economiei si comertului si care tinde sa
afecteze cele mai vulnerabile categorii sociale. Conferinta, la care au participat reprezentanti de
rang inalt din 82 de tari ale globului, s-a incheiat prin semnarea unei declaratii care va servi ca baza
pentru conceperea tratatului O.N.U. asupra coruptiei.
Toate aceste actiuni si masuri au drept obiectiv reducerea reducerea acestui fenomen si
limitarea efectelor sale pina sub niveluri suportabile pentru societate.

7.9. Birocratia in administratia piblica


Este un fenomen foarte complex, care poate fi privit ca :
- o matrice, o structura, caracterizata de continuitate si permanenta a unui sistem de
management social ;
- o mentalitate, o atitudine : rigida, functionareasca, autarhica si autosuficienta (gen stat
in stat), potrivnica initiativei, inovatiei si progresului ;
- o categorie sociala (functionarii care o exercita) ;
- o organizatie, croita si condusa dupa reguli proprii, avind un caracter ermetic si, peste o
anumita limita, retrograd ;
- o stare de fapt, cu care cetatenii se confrunta la orice contact cu autoritatile statului,
carora li se reproseaza coruptia, incompetenta, dispretul si insensibilitatea fata de
necesitatile legitime ale cetatenilor, de rezolvarea (legala, de altfel) a problemelor
acestora.
Fenomenul birocratiei a constituit, inca de la sfirsitul secolului XIX, un obiect important de
studiu pentru multi cercetatori si ginditori din domeniul stiintelor sociale (politice, administrative,
economice, juridice, etc.).
Imaginea birocratiei este negativa, indiferent din ce parte este aceasta privita. Ea prezinta
simultan imaginea contadictorie a ineficientei lucrului facut de mintuiala si a puterii amenintatoare.
Incompetenta, formalism, rutina, delasare, pe de o parte ; manipulare, machiavelism, obstructionism
si intrigi bizantine, pe de alta ; aproape ca nu exista vreun rau care sa nu fi fost pus pe seama ei.

105

Birocratia are meritul rar de a fi anatemizata, dezavuata de intreg spectrul politic : dreapta cauta sa o
limiteze in numele pietei libere ; centrul, s-o reformeze in numele transparentei, al echilibrului si al
responsabilitatii ; stinga, s-o inlocuiasca in numele participarii si al autogestiunii.
Birocratia insa dovedeste o extraordinara putere de rezistenta, adaptare, auto regenerare si
dezvoltare in ciuda tuturor adversitatilor, constituind de fapt un rau necesar, care trebuie tinut sub
control.
1. Etimologic, termenul BIROCRATIE a aparut in sec. XIX si inseamna domnia biroului,
adica un sistem (politic) in care pozitiile ministeriale erau detinute de functionari de cariera,
raspunzatori de regula in fata unui monarh ereditar. Birocratia era opusa unui sistem al guvernarii
reprezentative, in care politicieni alesi prin vot raspundeau in fata unei adunari reprezentative sau a
unui parlament.
In secolul XX, birocratia era o trasatura caracteristica a dictaturilor militare, a guvernarilor
monopartite sau a altor forme de guvernare autoritara (inclusiv comuniste) in aceeasi masura ca si a
monarhiilor ereditare, in care se aplica opozitia la democratia parlamentara.
2. Un al doilea sens al termenului este furnizat de sociologia organizatiei si isi are originea
in opera lui Max Weber, pentru care birocratia nu reprezinta un sistem de guvernare, ci un sistem de
administratie efectuata de profesionisti pregatiti in acest scop si in conformitate cu anumite reguli
precise. Acest tip de administratie devenea precumpanitor in toate sistemele politice, fie ele
reprezentative sau monarhice, ca si in toate organizatiile a caror activitate presupunea indeplinirea
unor ample obligatii administrative : intreprinderi, sindicate, partide politice, etc.
Acest concept al birocratiei ca administratie profesionista presupune o dubla opozitie : mai
intii, intre administratie si formularea politicilor, care este responsabilitatea asociatiei ce foloseste
birocratia, aceasta din urma fiind legal subordonata ei ; in al doilea rind, intre metodele moderne si
cele traditionale de administratie, ultimile fiind aplicate de neprofesionisti.
Max Weber a identificat trasaturile fundamentale, comune tuturor sistemelor de
administratie pe scara larga, astfel ;
- ierarhie : fiecare functionar are o arie de competenta bine definita in cadrul unei
diviziuni ierarhice a muncii si este raspunzator pentru performantele sale in fata unui
superior ;
- continuitate : functia constituie o ocupatie salarizata permanenta, cu o cariera structurata
astfel incit sa ofere perspectiva unei promovari periodice ;
- impersonalitate : activitatea este organizata potrivit unor reguli precise, excluzind
arbitrariul sau favoritismele, fiind pastrata o inregistrare scrisa dupa fiecare tranzactie ;
- competenta : functionarii sunt selectati dupa meritele lor, sunt pregatiti special pentru
functiile pe care le vor detine si controleaza accesul la cunoasterea inmagazinata lla
dosare.
Administratia asigura coordonarea aplicarii unor politici, transformind politicile in directive
pentru a fi executate de cei din prima linie. In acest fel se traseaza linii de demarcatie atit intre
birocratie si clasa conducatoare (lideri, politicieni, demnitari) cit si intre birocratie si executantii
directi ai ordinelor si obiectivelor (muncitori, tehnicieni, etc.).
Intr-o agentie (institutie guvernamentala) birocratia se extinde pina la lucratorii de la ghisee.
Din punct de vedere sociologic organizatinal, intuim deja posibile efecte perverse, aspecte
criticabile : subordonatii capata autonomie, propriile lor puteri, manifestate prin retele sociale
interne informale (neoficiale), in controlul informatiilor sau in propria lor experienta.
Daca puterea caracteristica a superiorilor este aceea de a initia lucrurile, puterea
subordonatilor poate fi folosita pentru modificarea, intirzierea sau obstructonarea acestor initiative.

106

3. Un al treilea sens deriva din administratia publica, opusa celei dintr-o organizatie privata.
Un sistem de administratie poseda un caracter calitativ diferit prin situarea sa in sfera
guvernamentala, caracterizat prin :
- obligativitate ;
- relatia particulara cu legea ;
- preocuparea preponderenta pentru interesul general ;
- responsabillitatea publica a operatiilor sale.
4. Un al patrulea sens deriva din economia politica. Aici se pune problema distingerii intre
diversele tipuri de organizatii in termeni economici, in functie de sursa veniturilor lor. Din acest
punct de vedere, o birocratie este definita ca o organizatie non economica, finantata prin subventii
de catre asociatia care o intrebuinteaza, spre deosebire de cea finantata prin vinzarea produselor sale
pe piata.
Desi majoritatea organizatiilor birocratice apartin sferei publice, unele totusi nu intra in
aceasta sfera (biserici, organizatii de caritate, asociatii voluntare, etc.). Pe de alta parte,
intreprinderile publice isi vind produsele pe piata si nu sunt, din punct de vedere tehnic, birocratii.
Din punctul de vedere al abordarii economice, intre cele doua domenii radical deosebite (pietele si
ierarhiile) este evident ca birocratiile apartin de sfera ierarhiilor.
Astfel, pietele sunt aranjamente ce coordoneaza automat, pe orizontala, actiunile unui mare
numar de oameni prin functionarea mecanismului preturilor, fara sa incalce libertatile indivizilor si
fara sa necesite pentru aceasta inegalitati sociale.
Prin contrast, ierarhiile coordoneaza actiunea pe verticala, prin impunerea de obligatii si
printr-o structura a autoritatii exercitate constient in care statutul indivizilor este prin definitie
inegal.
Economia politica adopta deci o definitie restrictiva a birocratiei : numai acele tipuri de
ierarhie ce functioneaza in afara pietei sunt birocratice.
In Romania ne aflam intr-o perioada de domnie a birocratiei, din doua cauze principale :
a) lipsa unei traditii democratice indelungate, agravata de perioada de peste 50 de ani de dictatura
(1938 - 1989), ceea ce a frinat dezvoltarea unor mentalitati moderne si a unei clase
functionaresti profesioniste, emancipate ;
b) saracirea populatiei, lipsa de cultura civica a acesteia si necunoasterea legilor.
De altfel, intarirea birocratiei ca o arma de represiune facea parte din arsenalul ideologic si de
metode practicate ale managementului social sovietic, care vedea prin aceasta inca un instrument de
control si oprimare a populatiei, si care ne-a fost impus dupa 1945 si in Romania (punctul nr. 32 din
Planul K.G.B., conceput insusi de Lavrenti Beria in 1947, pentru implementarea modelului sovietic
stalinist in Europa de Est .)
Urmarile acestui vast plan de inginerie sociala le traim si astazi.
In Romania, spre deosebirile de tarile dezvoltate, birocratia este inca opresiva, are caracter
retrograd, opunindu-se prograsului social. Reprezentantii ei nu sint inca profesionalizati, vad
functiile pe care le ocupa ca pe surse de putere si cistiguri nemuncite, actioneaza discretionar,
imprevizibil si in dispretul cetateanului, la orice nivel ierarhic.
Cetatenii simplii si intreprinzatorii (romani si straini) sunt exasperati. Si in acest domeniu
Romania ocupa in statisticile internationale un nedorit loc fruntas, care nu este de natura a ne pune
intr-o pozitie avantajoasa in procesul de integrare europeana si euro atlantica.
Ca forme de lupta impotriva birocratiei (ca fenomen negativ si ca efect secundar nedorit,
pervers al administratiei publice) si de reducere a acesteia mentionam :
- manifestari individuale si de grup, spontane, ale cetatenilor impotriva functionarilor care
ii sfideaza, ii jignesc, ii dispretuiesc si le prejudiciaza interesele legitime ;

107

forme de organizare civica : de exemplu, infiintarea unei asociatii ce are drept obiectiv
combaterea birocratiei, la Ploiesti, in luna ianuarie 2001, denumita Vlad Tepes ;
- o initiativa, a Cenntrului pentru Reforma Institutionala si Sectorul Informal (IRIS),
organizatie non profit din Maryland (S.U.A.), sprijinita si de ambasada S.U.A. la
Bucuresti, de reducere a birocratiei in cadrul institutiilor administratiei publice locale din
29 de orase importante, in domeniul simplificarii procedurilor de infiintare a firmelor
(biroul mic) si de acordare a autorizatiilor de construire. Actiunea s-a desfasurat in
perioada ianuarie mai 2001 si a obtinut cele mai bune rezulltate in orasele Cluj
Napoca, Iasi, Timisoara si Giurgiu ;
- in sfirsit, o reglementare legala in iunie 2001 (ordonanta de urgenta a guvernului) prin
care se dispune simplificarea procedurilor de infiintare a societatilor comerciale.
Procesul de reducere a birocratiei va continua, ca o necesitate obiectiva, de succesul sau
tinind imbunatatirea imaginii Romaniei in lume, atragerea investitorilor straini, integrarea in
Uniunea Europeana si NATO, cresterea calitatii vietii cetatenilor romani, cresterea eficientei sociale
generale.
APRECIERI COMUNE ASUPRA CORUPTIEI SI BIROCRATIEI
Ambele sunt fenomene naturale, strins legate de activitatea de exercitare a puterii, in orice
stat si in orice perioada. In situatia Romaniei insa, ele au depasit orice limita rezonabila, devenind
chiar pericole la adresa sigurantei nationale si a statului de drept.
De exemplu, in toate chestionarele la care sunt rugati investitorii straini sa raspunda referitor
la problemele pe care le intimpina in Romania, ei indica in ultimii 11 ani aproape invariabil :
0. instabilitatea legislativa ;
0. coruptie, blocarea justitiei ;
0. birocratie, ineficienta administratiei,
mai apoi urmind problemele legate de facilitati fiscale pentru investitii, calitatea si
mentalitatea fortei de munca, slaba putere de absorbtie a pietei, etc.
Ambele fenomene reprezinta preocupari serioase ale tuturor factorilor si organismelor
abilitate atit pe plan intern cit si international.
Ambele fenomene pot fi combatute prin vointa politica, profesionalizarea functionarilor si
modernizarea (informatizarea) tuturor activitatilor administratiei publice, ceea ce va avea darul de a
reduce costurile acestora dar si de a accelera toate operatiunile din sistem, eliminind la maxim
contactele generatoare de coruptie si abuzuri dintre functionari si cetateni.

Tema 8. Alte resurse ale sectorului public


In afara resurselor umane, materiale si financiare prezentate in capitolele anterioare, sectorul
public (institutii si intreprinderi) mai poseda si utilizeaza si alte resurse importante cum ar fi :
1. date, informatii si documente, al caror regim urmeaza a fi stabilit prin lege.
De principiu accesul la toate aceste date, informatii si documente va fi liber, cu exceptii de
intensitate a libertatii accesului in ceea ce priveste unele domeii sau operatiuni, in acord cu teoria,
legislatia si practica internationala in aceasta materie.

108

2. resurse naturale : aer, apa, sol, etc., folosite in general gratuit sau cu costuri foarte scazute, dar
avind responsabilitatea atit de a le utiliza eficient in realizarea obiectivelor si scopurilor sociale, cit
si de a le proteja de distrugere si poluare, in conformitate cu normele tehnice si juridice aplicabile.
3. timpul, ca cea mai importanta resursa, in afara de capitalul uman. Spre deosebire de celelalte
resurse, timpul este neregenerabil, daca nu este bine folosit el nu mai poate fi reciclat, reutilizat. Din
nefericire, aici trebuie actionat cu foarte multa atentie, deoarece, datorita raminerii noastre relative
in urma fata de tarile dezvoltate, ritmul si modul de utilizare a timpului in Romania trebuie accelerat
respectiv imbunatit foarte mult, fara a sari peste etapele necesare in aceasta evolutie.
Pentru buna folosire a timpului, stabilirea unui obiectiv strategic de construire a viitorului este
foarte importanta, in sensul ca nu trebuie sa ne fixam atingerea unor tinte viitoare identice cu
performantele actuale ale tarilor dezvoltate, ci trebuie sa facem o previziune corecta si realista in
vederea atingerii unei convergente cu acestea.
Cresterea ritmului este de asemenea foarte importanta, avind in vedere ca utilizarea
intensiva a timpului, activitatile continue si bine conduse, sunt resurse de o inestimabila valoare.

Tema 9. Perspectivele sectorului public in Romania si pe plan


mondial
9.1. Introducere
Declinul ideologiei bunastarii constituie, actualmente, in multe din tarile dezvoltate, o fidela
antinomie a apogeului sau din primele decenii postbelice. Sectorul public se afla sub incidenta a
doua procese majore : pe de o parte, dereglementarea si dezetatizarea, care reconstruiesc pietele
libere in domeniul ofertei de servicii publice ; pe de alta parte, descentralizarea, care confera mai
multa putere decizionala comunitatlor locale.
Cele doua argumente importante care au justificat constructia Statului atotputernic,
interventionist si discretionar (eficacitatea alocarii resurselor si echitatea distributiei veniturilor) au
pierdut mult din caracterul de aparenta infaibilitate odata cu esecul obiectivelor propuse intr-o
deplina concentrare de catre macroeconomia keynesiana si social-democratia postbelica.
Economiile nationale nu au devenit mai stabile si mai dinamice prin aplicarea politicilor
industriale, fiscale si de control al preturilor, ci mai dependente de guvern si de sectorul public. Prin
urmare, ciclul economic al afacerilor s-a metamorfozat, in buna parte, intr-un ciclu politic.
Comunitatile locale lipsite de perspectiva prosperitatii durabile si cetatenii saraci nu au
dobindit o ameliorare substantiala a bunastarii, in termeni relativi, prin aplicarea politicii de
redistribuire a venitului national, ci au intrat in captivitatea programelor de asistenta sociala si a
iluziilor egalitariste.
Ideologia bunastarii a metamorfozat rezultatul individual intr-un titlu de privilegii
sociale, intr-un drept de a imparti la toti ceea ce produc foarte putini. Daca principiul coeziunii
sociale justifica, intr-o anumita masura, echilibrarea raporturilor de venit in favoarea persoanelor cu
mai putine oportunitati, aceasta nu poate explica rational transformarea egalitatii sanselor in
egalitate de rezultate.
Unul din factorii care explica apogeul justitiei sociale este confuzia voita intre nevoi si
dorinte. Iar pe masura ce expansiunea P.N.B. a permis o extensie a definitiei nevoilor, confuzia
mentionata a produs efecte din ce in ce mai anti-economice.
Exagerarile conceptului si a politicii de bunastare sunt demonstrate printr-o simpla
evidenta a ceea ce unele lucrari de economie includ in comensurarea saraciei :
- absenta micului dejun cald ;
109

- absenta petrecerilor onomastice si aniversare ;


- absenta vacantelor ;
- lipsa cinelor la restaurant
Dirijarea de catre Stat a activitatii economice si de repartizare a veniturilor a insemnat
demisia treptata atit a pietelor, cit si a comunitatilor locale. Asigurarea unor standarde de viata
unitare la nivel national putea fi realizata nu doar prin eliminarea insuficientelor sistemului pietelor
libere, ci si prin centralizarea deciziilor administrative si fiscale.
In primul rind, odata admisa necesitatea echitatii, acesta poate fi infaptuita doar de guvernul
central, care redistribuie veniturile, pe o baza justa, intre cetateni sau comunitati.
In al doilea rind, daca dezvoltarea economica ghidata de catre piete genereaza beneficii
inegale pentru diferite comunitati, acestea nu au capacitatea de a controla mecanismul pietelor. Este
stiut ca pietele eficiente opereaza la nivelul intregii economii nationale. Competitia unitatilor
teritorial administrative pentru atragerea resurselor si activitatilor economice ar putea sa
diminueze cresterea economica globala si, la limita, sa distruga unitatea nationala prin secesiune.
Mai mult, comunitatile sarace ar ramine in stagnare economica datorita inegalitatilor de potential
fiscal. Deci, dezvoltarea regionala poate fi alocata proportional doar prin politici unitare si
sistematice ale guvernului central.
In al treilea rind, multe din serviciile publice genereaza efecte de vecinatate care nu pot fi
internalizate in beneficiul societatii in cadrul restrins al comunitatilor locale datorita dimensiunii
acestor efecte si deschiderii totale a economiilor locale.
Toate aceste argumente consoaneaza cu viziunea dirijista a economiei. Nu e mai putin
adevarat ca influenta lor a fost diferita in politica economica a tarilor occidentale. Chiar daca
tendinta de extindere a sectorului public a fost comuna tuturor acestor tari, centralizarea a luat un
traiect mai viguros in cele cu traditie a interventionismului statal. In statele organizate pe baze
federale s-au conservat descontralizarea administrativa si principiul subsidiaritatii.
De aceea, descentralizarea sectorului public nu constituie un proces omogen, ci un set de
experiente variate. Oricum, sensul descentralizarii este mai putin o functie obiectiv fundamentata
teoretic, cit un principiu de bun simt, general admis de economisti si oameni politici : deciziile care
nu pot fi lasate pe seama initiativei private ar trebui sa fie lasate la cel mai scazut nivel posibil de
guvernare. Proximitatea agentilor economici privati si a institutiilor publice este favorabila
functionarii eficiente a pietelor si dezvoltarii economice locale, daca managementul politic
macroeconomic este corect.
In general, intrega experienta a descentralizarii sectorului public din tarile centrale este
semnificativa pentru politica tarilor cu economie de piata in curs de constituire. Cu un accent
special, probabil, ar trebui retinute urmatoarele aspecte :
- sectorul public de mari dimensiuni are un cost explicit ridicat bugeto fagia, si un cost
implicit enorm-ineficienta. Ingustarea pietelor si obturarea stimulentelor economice au
consecinte nefaste care pot merge pina la stagnarea bunastarii ;
- descentralizarea administrativa si fiscala nu exclude consolidarea puterii guvernului
central, ci potenteaza eficienta acestuia. cu citeva exceptii istorice, toate statele cu
centralizare excesiva a functiilor (data fiind cresterea numarului acestora) sunt
ineficiente si slabe ;
- descentralizarea fortifica democratia participativa si ca urmare, creeaza compatibilitate
intre diferitele categorii de interese economice si politice.
Costul sectorului public, in termeni de oportunitate, este invers proportional cu gradul de
dezvoltare.

9.2. Reperele descentralizarii

110

In pofida practicii traditionale in unele state (Austria, Australia, Canada, Elvetia si


Germania), a numeroaselor experimente recente (Franta, Maria Britanie, Spania, Suedia, Italia, etc.)
si a unei bogate literaturi de specialitate, conceptul de descentralizare a sectorului public ramine
destul de ambiguu. Astfel, in unele cazuri accentul se pune pe reforma administrativa, in sensul
transferului responsabilitatilor catre guvernarea locala. In altele se accentueaza transferul deciziilor
catre fortele pietei. Si inca un al treilea caz ar putea fi denumit al pietei sociale, o mixtura de
reforma administrativa si stimulente ale pietei.
Dezvoltarea aspectelor administrative a cunoscut aspecte foarte variate intre tari, si e de
presupus ca scimbarile din ultimile decenii comporta analize si concluzii diferite atit in termenii
continutului cit si a obiectivelor.
Pe de alta parte, natura complexa a sectorului public, nivelele de organizare administrativa si
tipul de guvernare locala fac dificila orice discutie asupra descentralizarii.
In principiu, admitind o acceptiune larga a sectorului public, descentralizarea priveste toate
activitatile in care se concentreza functiile traditionale si moderne ale Statului. Exceptind functia
externa a Statului, toate serviciile guvernamentale (administrarea ordinii publice, educatia, serviciile
de sanatate, etc.) constituie obiectul procesului de descentralizare. In aceeasi masura, sunt antrenate
redistribuirea venitului national si productia publica de bunuri si servicii. Acesta din urma este
descentralizata nu atit prin transferul drepturilor de proprietate si a puterii decizionale de la
guvernul central catre guvernele locale, cit prin transferul in sectorul privat. Piata in sine reprezinta
un ansamblu de aranjamente institutionale (drepturi de proprietate, contracte) si economice (decizii,
negocieri si preturi) descentralizate. Una din functiile moderne asumata de catre Stat : asigurarea
stabilitatii economice, concretizata in principal in politicile : monetara, fiscala si comerciala, poate
fi doar teoretic descentralizata totalmente. In realitate, chiar si cele mai liberale state au practicat si
practica o descentralizare partiala (deciziile fiscale cu exceptia celor care privesc stabilizatorii :
impozitul pe venitul personal si venitul intreprinderilor si impozitul pe vinzari).
Structura constitutionala a unei tari a influentat considerabil rapiditatea si eficacitatea
precesului de descentralizare a sectorului public. Ca regula generala, statele federale caracterizate
de nivele administrative multiple au avut intotdeauna un echilibru al puterilor decizionale.
Landurile germane, cantoanele elvetiene sau statele nord-americane au dobindit inca de la
constituire insemnate puteri politice si administrative, autoritatea lor derivind din constitutie si nu
de la guvernul federal. Pe de alta parte, nivelele administrative intermediare (counties, districts sau
departamente) nu detin atributii de control asupra comunitatilor locale, ci reprezinta mai mult
noduri in retea, transmitatori ai deciziilor locale care au atributii foarte largi.
Baza electiva e o caracteristica generala a nivelelor intermediare si locale de administratie
publica. dar, spre deosebire de statele centralizate, in cele federale primeaza caracterul politic al
acestora.
In statele cu organizare piramidala, atributiile nivelelor intermediare si locale ale
administratiei publice sunt stabilite de guvernul central. Fie ca prevaleaza principiul competentei
generale ca in modelul continental (Franta e reprezentativa), fie ca prevaleaza principiul furnizarii
de servicii publice ca in modelul anglo-saxon, administratiile locale sunt in totalitate subordonate
nivelului intermediar. Acesta poate sa aiba o reprezentare dubla ca in Franta, Italia si Spania
(consiliul de tinut, provincie sau departament si prefect sau comisar) sau o reprezentare simpla ca in
tarile nordice (consiliul are atributii acordate de electori, dar si atributii stabilite de guvern). In
pofida faptului ca administratiile locale si intermediare au competente foarte largi, reprezentantul
guvernului are dreptul conferit de lege in unele tari europene sa cenzureze aceste competente.
Situatia pare paradoxala in tarile nordice (mai cu seama Suedia, Norvegia si Danemarca),
unde descentralizarea este o practica traditionala si constitutionala, dar guvernul central exercita un
control execesiv prin reglementarile privind standardele si preturile serviciilor publice.
O decongestionare a guvernului central s-a produs prin crearea, in perioada postbelica, a
nivelului administrativ regional. In Italia, Spania si Belgia, administratiile regionale sunt relativ

111

autonome, protejate prin garantii constitutionale si dotate cu puteri legislative pe un spectru larg de
activitati. In Franta s-au creat autoritati regionale cu acelasi statut ca si autoritatile locale, deci fara
puteri legislative. Este evident ca regionalizarea administrativa a constituit o prima masura de
descentralizare.
Importanta pentru analiza proceselor de descentralizare a sectorului public este determinarea
sensului si a evolutiei guvernarii locale. Pentru ca un anumit grad de guvernare locala
caracterizeaza orice tara din lume, acesta ar putea sa creeze impresia existentei unei descentralizari
administrative universale. Intr-o asemenea viziune superficiala, chiar si organele locale ale puterii
de stat in tarile socialiste reprezinta expresia administratiei descentralizate. Esentiala este insa
distinctia in capacitatea unei comunitati de a stabili si executa obiective prin decizii proprii si
competentele acordate acesteia de catre Stat. In managementul public din Marea Britanie chestiunea
este transata foarte simplu, guvernarea locala fiind definita ca : autoritatea de a determina si
executa obiective in cadrul unei zone restrinse, mai mica decit entitatea statala.
Conceptul de self-government traditional in tarile anglo-saxone intareste distinctia
mentionata. Libertatea unitatii administrative locale de a decide si actiona pe baza propriei initiative
si responsabilitati, constituie caracteristica esentiala a guvernarii locale.
In termeni, economici, guvernarea locala implica administrarea serviciilor pe o baza locala
de organisme locale. Guvernarea moderna implica administrarea multor servicii nationale la nivel
local, si in alocarea unor asemenea servicii este imposibila diferentierea logica a functiilor care sunt
considerate ca domeniu specific al autoritatilor centrale, de cele care revin autoritatilor locale. In
majoritatea cazurilor apare mai facila sugerarea functiilor adecvate la o localizare particulara a
guvernarii.
Prin urmare, ar trebui sa opereze citeva criterii importante :
- criteriul subordonarii ;
- criteriul scalei locale ;
- criteriul electiv ;
- criteriul serviciilor comunitare ;
Guvernarea locala implica un sistem subordonat guvernului central, dar care nu actioneaza
doar ca un agent al acestuia, precum oficiile locale ale ministerelor. Astfel spus, guvernarea locala
nu este nici o entitate suficienta siesi, nici un organ al puterii centrale, ci un sistem care-si
datoreaza puterea de decizie alegatorilor si guvernului central sau Statului.
Scala locala insemna administrarea unei functii (sau servicii publice) la nivel local, chiar
daca asemenea servicii au o importanta nationala, cum ar fi de exemplu educatia. Evident, termenul
local comporta intelesuri variate, in functia de filozofia politica consacrata.
Alegerea prin sufragiu universal sau electori reprezinta baza unei definitii a guvernarii
locale. Aceasta implica administrarea unitatii teritoriale (municipalitate, comuna, etc.) de catre
persoane alese, situatie opusa administrarii de catre functionari ai guvernului central.
In fine, guvernarea locala este, in esenta, o metoda de a obtine servicii in beneficiul
comunitatii, indiferent de rangul acestor servicii (national, regional sau local).
Pe scurt, guvernarea locala are un caracter dual : participare politica si convenienta
administrativa. Cu alte cuvinte, ea raspunde unor norme de eficienta macroeconomica si unor
norme de democratie.
Normele de eficienta se refera la numarul locuitorilor dintr-o zona care sunt capabili sa
finanteze toate categoriile de servicii publice, ca si delimitarea unei zone administrative adecvate.
Sunt importante urmatoarele aspecte : omogenitatea zonala (in termeni sociali si culturali) ;
comunicarea (modelele de contact) ; competenta sau ierarhia ; oferata de servicii sau, mai corect
spus, deservirea ; elaborarea deciziilor si a strategiilor ; coordonarea sau elaborarea integrala a
politicii si capacitatea financiara.
Normele democratice sunt legate de implicarea cetatenilor in guvernare, proximitatea actului
administrativ de cetateni, posibilitatea de participare si alegere directa a corpului reprezentativ.

112

Toate precizarile facute pina acum ne permit sa definim descentralizarea sectorului public ca
fiind deopotriva auto-guvernare (descentralizare propriu-zisa) si delegare a puterii guvernului
central.
Delegarea puterii guvernului central poate avea loc prin deconcentrare administrativa si
devaluare. Deconcentrarea administrativa reprezinta simplul transfer al executiei functiilor
guvernamentele la nivele inferioare de administratie (regiuni, provincii sau tinuturi, municipalitati).
Practic se formeaza oficii locale sau regionale ale unui minister central.
Devolutia, posibil un echivalent nereusit in limba romana pentru cuvintul francez devolution
si cuvintul englez devolution, reprezinta transferul puterilor de decizie si a executiei unor functii de
la guvernul central catre administratiile locale. Acest transfer implica patru sensuri : devolutie
legislativa, devolutie executiva, devolutie administrativa si devolutie de consiliere.
Devolutia legislativa se refera la transferul puterii de a elabora legi si de a le implementa,
pentru o gama selectiva de probleme, de la parlament catre adunarile regionale sau provinciale.
Parlamentul isi mentine puterea de a legifera pentru toate problemele si dreptul de veto asupra
legislatiei provinciale. Daca nu ar exista aceste drepturi rezervate, atunci sistemul ar fi unul federal.
Devolutia executiva reprezinta transferul catre adunarile provinciale a responsabilitatii de a
decide modul de implementare a legilor adoptate de catre parlament, de a executa aceasta legislatie
si de a formula politici regionale specifice care nu produc impedimente politicilor nationale.
Devolutia administrativa constituie transferul puterii de administrare a functiilor
guvernamentale la organisme regionale. Acesta implica un tip particular de organizare a
departamentelor guvernului central.
Devolutia de consiliere se refera la formarea de organisme care sa consilieze guvernarile
locale in vederea elaborarii unor politici adecvate. Consilierea priveste, in aceeasi masura, atit
guvernul central cit si parlamentul.
Mai concis, putem explica descentralizarea sectorului public pe baza continutului procesului
guvernarii :
- formularea politicii ;
- decretarea legislatiei bazata pe acea politica ;
- determinarea modului de implementare sau executiei a legislatiei ;
- administrarea de rutina a implementarii.
Prin descentralizare, una sau toate cele patru componente pot fi transferate in
responsabilitatea guvernarii de nivel intermediar.
Neindoielnic, descentralizarea de nivel a sectorului public are importanta economica si
politica. Dar ea nu poate contribui la o ameliorare semnificativa a eficientei alocarii resurselor si a
calitatii functiei administrative, daca nu este dublata de o descentralizare cantitativa, o diminuare a
procesului guvernamental.
In acest context, apare mai mult decit justificata opinia unor specialisti britanici, potrivit
careia : Mult din ceea ce se discuta despre descentralizare si devolutia serviciilor guvernarii este
eronat ; problema reala vine din cresterea cantitatii de guvernare. Suntem pe cale de a dezvolta o
societate in principal socializata si colectivista. Daca dorim sa mentinem valorile unei societati
libere, crestine, in conditiile sfirsitului secolului XX, ar trebui sa privim la structura institutionala a
guvernarii noastre.

9.3. Teoria economica a descentralizarii : modele, argumente pro si contra


In teoria economica au fost elaborate trei modele ale guvernarii :
- guvernarea centralizata in mod absolut ;
- guvernarea descentralizata in mod absolut ;
- guvernarea partial descentralizata.

113

Primul model este irelevant pentru practica economica si politica, intrucit el presupune
inexistenta oricarui nivel intermediar intre guvernul central si cetateni. Or, chiar si statele totalitare
cunosc experienta administratiei regionale si locale, fie acestea si ca simpli transmitatori ai
deciziilor luate de un dictator sau un consiliu al coloneilor. In orice caz, explicitarea unui
asemenea model este inutila pentru scopul prezentei lucrari, acela de a formula concluzii privind
dimensiunea si structura sectorului public.
Descentralizarea sectorului public.
In practica administrativa, un asemenea proces revine la a statua doar autoguvernarea
unitatilor teritoriale. Teoretic descentralizarea absoluta implica disparitia sectorului public central
sau, sau cel putin, mentinerea unuia cu rol pur reprentativ. Cu alte cuvinte, Statul nu dispare, dar
ramine cu doua functii de reprezentare : politica externa si functia de aparare. De asemenea,
asumarea functiilor guvernului central de catre guvernele locale nu insemna si reducerea totala a
dimensiunii sectorului public. Sa retinem ca modelul descentralizarii absolute nu este echivalent cu
modelul economiei pur concurentiale (fara guvern si impozite). Ipoteza discutata reprezinta ceva
mai mult decit insula lui Robinson, dar mult mai putin decit Cetatea Soarelui.
Facind abstractie de productia de bunuri si servicii publice care constituie o variabila
implicata in model, accentul se deplaseaza pe trei componente importante ale politicii economice
care intra in atributia Statului: politica monetara, politica fiscala si politica comerciala. In orice caz,
exercitarea majoritaii functiilor Statului este conditionata de aceste instrumente existentiale.
Sa presupunem ca economia nationala se divizeaza in regiuni (termenul este fara nici o
conotatie administrativa), fiecare regiune avind moneda proprie, politica valutara proprie si politica
comerciala proprie (tarif vamal, contingente, etc.). consecinta imediata a acestei situatii ar putea fi
acoperirea, cel putin partiala, a deficitului bugetar prin emisiune monetara. Evident, aceasta ar
genere inflatie si probleme ale balantei de plati. Posibilitatea acoperirii deficitului comercial ar
consta in adoptarea autarhiei. Dar, o politica autarhica genereaza o reducere continua a bunastarii si,
ca urmare, instalarea unei stari economice incomparabil mai precara decit in cazul integrarii regiunii
in economia nationala.
Poate fi avuta in vedere o varianta a ipotezei descentralizarii absolute : zona monetara unica.
Toate regiunile au acelasi curs de schimb fata de restul lumii. Presupunem ca una din regiuni, A,
este specializata in productia de textile. In afara zonei monetare unice are loc o diminuare a cererii
de produse textile, ceea ce va determina reducerea outputului. Deficitul comercial duce la o
depreciere a ratei de schimb. Aceasta poate sa genereze o crestere a exportului si, implicit,
eliminarea deficitului comercial. De asemenea, va creste cererea pentru exporturi din celelalte
regiuni participante la zona monetara unica. Simultan, preturile de export vor spori in toate
regiunile, cauzind o diminuare a importurilor.
Rezultatul este eliminarea deficitului balantei de plati a zonei monetare unice inainte ca
deprecierea monedei sa restaureze pozitia competitiva a regiunii.
Regiunea A, confruntata cu inflexibilitatea salariilor, inregistreaza somaj. Daca forta de
munca nu are stimulente pentru a emigra in alte regiuni, nu exista nici o modalitate certa de a
elimina somajul. Ar trebui ca suficient capital se fie diponibil pentru a intra in regiunea A,
creindu-se astfel noi locuri de munca. Mobilitatea interna a factorilor de productie este cruciala
pentru cresterea economica a regiunilor. Cu cit este mai mic outputul regiunii A relativ la restul
zonei monetare, cu atit este mai stringenta nevoia de emigrare. Daca aceasta regiune este mica,
declinul exporturilor de textile va avea un efect nesemnificativ asupra cursului de schimb al zonei
monetare unice. In mod similar, cu cit gradul de specializare al regiunii este mai ridicat, cu atit e
mai mare nevoia de emigrare ca metoda de ajustare.
Regiunea care sufera un declin al exporturilor nu se poate ajusta la noua pozitie de echilibru
prin schimbarea preturilor din cauza a doi factori :
- tendinta de inflexibilitate a salariilor ;

114

deprecierea insuficienta a cursului de schimb pentru a permite ca regiunea sa redevina


competitiva pe piata mondiala.
O solutie ar fi crearea de zone monetare separate (curs de schimb fix intre regiuni si flotant
cu restul lumii). Astfel, regiunea A poate sa-si deprecieze suficient moneda pentru a relansa
exportul.
Introducerea monedelor regionale permite ajustarea mai rapida la schimbarile cererii si ale
tehnologiei de productie. Deprecierea monedei produce ameliorarea pozitiei competitive a regiunii
A, dar, in acelasi timp, o reducere a salariului real ca urmare a cresterii preturilor de import. Deci
singurul avantaj al unui asemenea model ipoteteic de economie regionala l-ar constitui protejarea
pozitiei competitive pe piata mondiala cu pretul diminuarii bunastarii individuale.
Trebuie considerate si alte consecinte ale modelului.
In primul rind, costurile de tranzactie pot fi destul de ridicate, adica costurile necesare
stabilirii pietelor si monedelor regionale. maI importante decit acestea sunt costurile declinului
schimburilor inter-regionale.
In al doilea rind, daca regiunile sunt mici si cu grad ridicat de specializare, deprecierea
monedei va afecta doar sectorul non-export al fiecarei economii regionale. Caracterul deschis al
unor asemenea mici economii inseamna ca doar o parte nesemnificativa a industriei nu va fi
antrenata in schimburile comerciale. De aici rezulta ca trebuie eliberate resurse fie prin substituirea
importurilor, fie expansiunea exporturilor, pe masura ce se depreciaza cursul de schimb. Exista
putine rezerve de resurse datorita dimensiunii reduse a sectorului nono-export si aceasta inseamna
ca cererea pentru importuri si oferta de exporturi tind sa fie relativ inelastice. In consecinta,
modificarile cursului de schimb sunt ineficiente si este improbabila o redresare a balantei de plati.
In al treilea rind, acolo unde sectorul de export este relativ larg, fluctuatiile cursului de
schimb vor cauza o instabilitate ridicata a indicelui regional al preturilor datorita efectelor
fluctuatiilor asupra preturilor de import. Daca muncitorii isi protejeaza salariul real fata de efectul
ratei inflatiei, economia regionala nu reuseste sa recistige pozitia competitiva. Rezultatul este
somajul.
In fine, cresterea monedei regionale poate exercita influente indezirabile asupra pietei
financiare. Pe de o parte, investitorii se vor orienta mai mult spre piata interna datorita riscurilor
inerente in regiunile sarace. Pe de alta parte, regiunile sarace nu vor mai atrage capitalul necesar
investitiilor, ba mai mult, ar putea sa aiba loc o fuga a capitalurilor autohtone. Cu alte cuvinte,
alocarea capitalului devine mai putin eficienta datorita mobilitatii scazute, iar diminuarea
productivitatii acestuia, implicit a ratei de rentabilitate, duce la o scadere a ratei de crestere
economica.
Cit priveste decizia regionala de politica comerciala, este improbabil ca aceasta ar putea sa
influenteze dezvoltarea economica in alt mod decit politica monetara. Desi modelul descentralizarii
absolute este unul ipotetic, se pot desprinde citeva conluzii semnificative pentru practica
economica :
- guvernul regional sau local nu poate substitui guvernul central in exercitarea functiilor
esentiale : stabilitatea economica si garantarea bunastarii ;
- zonele sarace nu dobindesc prosperitate prin acordarea unor largi puteri decizionale
autoritatilor respective. Aceasta deoarece politica comerciala nu poate opera eficient
intr-un spatiu restrins, iar politica fiscala are efecte contradictorii in conditiile unei
relative imobilitati a fortei de muncxa si a unei mobilitati ridicate a capitalului, dar cu
sens unic ;
- tentatia guvernului local de a oferi servicii publice pe scara larga in schimbul capitalului
politic poate fi la fel de mare ca si a guvernului central. Mai cu seama in regiunile
sarace, argumentul pretului accesibil al bunurilor si serviciilor oferite in regim public
poate fi decisiv pentru a justifica un sector public local cu rolul esential de stabilizator

115

social. Imperfectiunile astfel introduse sunt mai mari decit cele generate de guvernul
central, cu atit mai mult cu cit dubleaza ingustarea pietelor fragmentate.
Descentralizarea partiala
Majoritatea lucrarilor teoretice si a cerecetarilor practice au luat in considerare doar
descentralizarea partiala a sectorului public.
Economistul american Wallace Oates a tranmsat chestiunea descentralizarii absolute
afirmind ca : absenta prerogativelor monetare si deschiderea economiei regionale sau locale
sugereaza ca potentialul pentru politica macroeconomica de stabilizare efectiva este chiar limitat la
nivele descentralizate ale sectorului public.
Cu alte cuvinte, pe termen scurt guvernarea locala nu are capacitatea de a controla evolutia
pietelor prin politica monetara si comerciala, care pot opera efectiv doar la nivelul economiei
nationale. Pe termen lung, guvernarea locala poate sa influenteze dezvoltarea unei zone prin
asumarea de responsabilitati sporite in distribuirea veniturilor si alocarea resurselor (furnizarea de
bunuri si servicii publice). Pentru ca aceste responsabilitati sa devina efective este necesara
acordarea de competente largi pe cale constitutionala. Concret, descentralizarea politicii fiscale este
cadrul general pentru actiuni eficiente ale guvernelor locale, altminteri puterile juridice ale acestora
ramin la discretia guvernului central sau a ceea ce unii economisti au considerat a fi grantomania.
Puterea administrativa conditionata de subventii constituie un pur joc politic.
In privinta redistribuirii venitului exista restrictii severe asupra posibilitatilor guvernarii
locale de realizare a acestui obiectiv.
Standardul minimal de viata sau venitul minim garantat pe care guvernele postbelice din
tarile dezvoltate si-au propus sa-l asigure, priveste indivizii si nu grupurile comunitare.
In primul rind, politicile redistributive locale nu vor fi interesate de transferuri ale veniturilor
bugetare in intreaga tara. Relatia lor este mai directa cu cetatenii locului decit cu obiectivele
guvernului central.
In al doilea rind, mobilitatea potentiala a familiilor si firmelor poate poate sa diminueze pina
la anulare masurile locale de redistribuire a venitului. J. Stiglitz arata in acest sens : Daca miscarea
cetatenilor este relativ libera in intreaga tara, masura redistribuirii fezabile la nivel local este foarte
limitata. De exemplu, daca guvernarea locala ar putea sa stabileasca un program extins de
redistribuire a venitului, aceasta nu s-ar putea face decit prin cresterea impozitului pe venit si
proprietate si a taxelor pentru folosinta unor utilitati comunitare sau acordarea dreptului de a profesa
in anumite domenii. Consecinta ar fi mai mult ca sigur migrarea persoanelor cu venit ridicat catre
zonele cu politici fiscale favorabile intreprinderii si crearii de bogatie. De asemenea, localitatea sau
zona respectiva devin putin atractive pentru intrarea capitalurilor si dezvoltarea firmelor private.
Rezultatul evident, dar nu ultimul ca amploare, este o restringere puternica a bazei fiscale. Ce poate
decide guvernul local pentru a redresa bugetul ?
Apar trei solutii, toate la fel de nefavorabile pentru dezvoltarea zonei.prima, o crestere
substantiala a fiscalitatii, care ar determina transformarea miscarii capitalurilor si a persoanelor
fizice calificate sa intreprinda spre alte regiuni, intr-un fenomen de durata. A doua, insistenta pentru
a primi subventii mai mari de la bugetul de stat, in eventualitatea ca ar reusi, limiteaza de facto
autonomia locala si beneficiile descentralizarii sectorului public. A treia, emisiunea de imprumut
public este discutabila ab initio. Conditia esentiala pentru reusita emisiunilor obligatare este
certitudinea capacitatii de rambursare.
Daca statele nu pot intra in faliment, administratiile locale nu pot garanta ca vor evita un
asemenea risc.
Contraponderea la inhibarea intreprinderilor eficiente o constituie stimularea influxului
persoanelor cu venit scazut. Orice comunitate care decide sa furnizeze locuinte mai bune sau
asistenta medicala gratuita pentru saraci se poate confrunta cu un aflux masiv de saraci.

116

Asemenea masuri pot avea ca rezultat mai multa echitate sociala cu pretul scaderii nivelului
de dezvoltare locala. Simplu spus, eliminarea administrativa globala a saraciei sfirseste prin a cauza
o saracie si mai mare. Posibil, regula deciziei locale nu trebuie sa fie echitatea, ci eficacitatea
economica. Fara indoiala, daca administratia locala ar evalua lucid consecintele unor masuri
populiste, nu s-ar angaja deliberat la asemenea programe. Nici o comunitate nu poate fi satisfacuta
de perspectivele saraciei.
In al treilea rind, politica nationala de redistribuire a venitului constituie in sine un obstacol
in calea actiunii eficiente a pietelor. Aceasta introduce serioase ale concurentei si ineficiente ale
alocarii resurselor. Delegarea atributiilor redistributive ale guvernului central la nivelul ;
administratiilor locale ar spori mai mult decit proportional ineficientele guvernamentale. In locul
unei sigure si previzibile interferente cu pietele s-ar forma zeci de interferente si paralelisme
decizionale. Intr-o buna masura o tara de intreprinzatori poate deveni o tara de controlori si
potentati fiscali.
Daca scopul este descentralizarea sectorului public pentru a limita ineficienta alocarii
resurselor si a consolida stimulentele economice, compensarea restringerii orizontale a sectorului
public printr-o crestere in adincime constituie o modalitate garantata de a nu-l indeplini.
Argumentele potrivnice deciziei locale de redistribuire a veniturilor sunt departe de a sustine
o pledoarie pentru intarirea puterilor guvernului central in acesta materie.
Guvernul central nu poate fi mai performant decit guvernele locale atunci cind are ca
obiectiv redistribuirea venitului intre comunitati pentru a compensa inegalitatea potentialului fiscal
si a potentialului economic general. Pentru a indeplini un asemenea obiectiv, guvernul central
trebuie sa recurga la subventii selective sau categoriale. Caracterul discriminatoriu al acestui tip de
subventii comporta mai curind dispute de ordin politic. Din punct de vedere economic, granturile
categoriale introduc puternice distorsiuni in mixul de bunuri publice locale. Este stimulata in
permananta cererea de bunuri si servicii publice pentru ca, oricum, consumul acestora e aproape
gratuit pentru saraci si ii costa prea putin pentru cei bogati.
Masura duce, in ultima analiza, la constituirea de aglomerari urbane.
Deciziile guvernului central privind redistribuirea veniturilor de la o comunitate la alta
interfereaza cu alocarea eficienta a muncii si capitalului. Nivelul impozitelor remarca Stiglitz si
al serviciilor publice oferite de comunitate nu va reflecta corect potentialul economic al acestei
comunitati. Ineficientele pe care le genereaza acestea pot fi mai mici pe termen scurt, dar mai mari
pe termen lung. Indivizii vor fi stimulati mai curind sa ramina pe loc decit sa se mute in localitati
mai productive. Intr-adevar, poate fi mai bine sa se utilizeze aceleasi fonduri pentru a subventiona
emigrarea in alte zone decit stabilirea in zonele neproductive.
Indiscutabil, daca obiectivul esential este diminuarea inegalitatii intre indivizi, redistribuirea
ar trebui sa privesca indivizii si nu regiunile sau localitatile.
Guvernul central poate sa coopereze cu guvernele locale in realizarea functiei de
redistribuire a veniturilor, acesta din urma avind un avantaj informational. Ideea este confirmata de
practica administrativa din S.U.A. si Canada, unde atributiile sunt impartite precis intre diferitele
nivele de guvernare.
Finalmente, daca functia de redistribuire e considerata importanta pentru practica guvernarii,
responsabilitatile exercitarii ei e mai bine sa fie complementare si nu substitibile sau concurente.
Furnizarea de bunuri si servicii publice reprezinta cea mai evidenta decizie guvernamentala.
Mult timp, analiza economica si disputele politice s-au straduit sa raspunda la intrebarea : cine
trebuie sa decida ce bunuri publice sa fie produse si cui sa fie furnizate ? Guvernul central sau
guvernele locale ? Intr-o mult mai mica masura si abia in ultimul timp disputele sau canalizat in
jurul problemei : cum sa fie produse bunurile si serviciile publice.
Asa cum majoritatea serviciilor publice furnizate la nivel national nu sunt servicii publice
pure, la fel majoritatea celor furnizate la nivel local nu sunt servicii publice locale pure. Dar, in

117

cadrul unor zone restrinse apar probleme mai mari privind externalitatile. Totusi, daca cantitatea de
servicii publice nu ramine singurul criteriu decizional, furnizarea locala are certe avantaje.
Teoria descentralizarii elaborata de W. Oates sugereaza ca la o structura data a informatiilor
despre cerere, fiecare bun public ar trebui sa fie oferit de catre nivelul de guvernare care se bucura
de un avntaj comparativ in cunoasterea diversitatii preferintelor consumatorilor si in alegerea
metodei de furnizare. Bunurile publice pot avea caracteristici spatiale ce reflecta granitele specifice,
globale, regionale sau locale ale beneficiilor pe care acestea le procura consumatorilor. Pe baza
elementelor de cerere si a recunoasterii efectelor de vecinatate in productia si consumul serviciilor
publice, se pot identifica nivele decizionale privind cheltuielile publice, adica cine finanteaza aceste
cheltuieli si cine le gestioneaza.
Avantajul comparativ al nivelelor joase de guvernare provine din :
- deficienta institutionala a guvernului central in colectarea informatiilor privind
preferintele locale ;
- obligatia guvernului central de a adopta regula uniformitatii ofertei de servicii
publice.Chiar daca guvernul central ar putea sa identifice diversitatea cererilor
localitatilor si regiunilor, el nu va structura in mod corespunzator oferta de servicii
publice.
Deci, informatia superioara guvernarii locale constituie criteriul esential al descentralizarii
sectorului public.
Primul avantaj al descentralizarii sectorului public consta in gradul ridicat de adaptabilitate
al ofertei la nevoile si preferintele locale.
Teoretic, alocarea eficienta a resurselor are loc atunci cind beneficiile marginale sunt egale
cu costurile marginale. Obiectivele si actiunile unei comunitati nu trebuie sa implice costuri pentru
alte comunitati. In acest sens, contributia fiscala trebuie sa se reflecte in cantitatea si calitatea
serviciilor publice. Proximitatea agentilor publici si privati concura la indepllinirea acestei conditii.
Practic, optimul alocarii resurselor se obtine doar ca tendinta din cauza existentei imperfectiunilor
pietei si guvernarii. Se pare ca imperfectiunile guvernarii sunt cu atit mai mici cu cit majoritatea
deciziilor administrative se iau la nivele mai joase de guvernare. Acordurile pe care le stimulleza
piata au un caracter descentralizat. La fel ar trebui sa fie acordurile sectorului privat cu sctorul
public. Proximitatea celor doua categorii de agenti economici are, din acest punct de vedere, mai
putin o semnificatie geografica, cit una contractuala si economica. Referindu-se la aceasta
corespondenta, Charles Tiebout nota : Asa cum un consumator poate fi privit mergind lla o piata
privata pentru a cumpara bunuri ale caror preturi sunt stabilite, il plasam in pozitia de a merge la o
comunitate unde preturile (impozitele) serviciilor publice sunt stabilite. Ambele miscari raporteaza
consumatorul la piataMobilitatea spatiala ofera contrapartida bunurilor publice locale la
depllasarea pentru cumparare pe piata privata .
Evident, oferta locala de bunuri si servicii publice este limitata de marimea costurilor de
tranzactie.
Cazul nu este ca oferta publica de bunuri si servicii la nivel national sa fie constituita la
nivel regional sau local in regim etatist, ci cit mai mult din aceasta oferta sa revina sectorului privat
si pietelor. Simpla devolutie a puterilor legislativa si executiva incarca cu prea multa
responsabilitate guvernarea locala. Prea multe activitati aflate in competenta guvernarii locale fac ca
aceasta sa detina o pondere nesemnifivativa in deciziile de votare ale cetatenilor. Din acest motiv,
va fi mult mai usoara incredintarea unora dintre activitati in beneficiul unor persoane sau grupuri
private si scopului de a obtine beneficii publice.
Al doilea avantaj al descentralizarii sectorului public prin furnizarea locala de bunuri si
servicii publice il constituie competitia intre comunitati. Intrind in concurenta, comunitatile pot
adopta logica pietelor servicii publice la cele mai mici costuri posibile. Obiectivul diminuarii
costului serviciilor publice va determina o scadere a obligatiilor fiscale , atractiva pentru
dezvoltarea intreprinderilor private. Mai mult, guvernarea locala actionind eficient, va adopta

118

programele de asistenta socialla strict necesare. Astfel, este stopata tendinta administratiilor sarace
de a consuma excesiv bunuri publice in detrimentul bunurilor private sau, altfel spus, de a aloca
ineficient putinele resurse de care dispun. Clar, competitia intre comunitati nu poate fi similara cu
cea intre firme in caz contrar, ea ar duce la conflicte de interese si la anularea beneficiilor
descentralizarii. Dar mentinerea unui climat concurential in cadrul functiilor descentralizate ale
sectorului public este importanta pentru cresterea eficientei productiei de bunuri si servicii publice.
Al treilea avantaj pentru furnizarea locala de servicii publice il constituie ameliorarea si
acordarea initiativelor de dezvoltare la nivelul autoritatilor locale.
Desigur, descentrallizarea sectorului public are si unele dezavantaje, mai accentuate pentru
zonele slab dezvoltate.
In ipoteza unei totale independente in materie de fiscalitate, administratiille din zonele
defavorizate nu ar putea sa stimuleze dezvoltarea economica nici pe calea sectorului privat, si nici
pe calea sectorului public. Pentru a oferi un cadru favorabil initiativelor private, aceste administratii
ar fi determinate sa adopte politica facilitatilor fiscale largi. Rezultatul va fi un deficit cronic al
bugetului local. La rindu-i, acesta va duce la imposibilitatea finantarii unor proiecte publice strict
necesare pentru demarajul econimic (autostrazi, sosele, telecomunicatii, etc.). Starea precara a
infrastructurii si sistemul informational descurajeaza initiativa privata si influxurile de capital.
Se admite ca un sector puternic poate substitui un sector privat, insuficient dezvoltat.
Premisa este aceea ca sectorul public dintr-o zona defavorizata are un caracte concurential, doar
astfel fiind promovata cresterea economica (ceea ce este greu de crezut). Evident, un asemenea
sector nu constituie o realitate exogena. El trebuie creat. Prin urmare, vor fi stabilite impozite mari
care sa asigure finantarea unor cheltuieli publice considerabile. Dar, incercarea de a se baza pe
efectele multiplicatoare ale impozitarii sporite pentru a finanta cheltuielile publice suplimentare este
sortita esecului, deoarece :
- economiile regionale sau locale sunt deschise si o mare parte din cheltuiala publica sau
privata are ca destinatie bunuri si servicii produse in afara zonei. Mecanismul keynesian
al stimularii cresterii economice prin cerere este in acest caz inefectiv ;
- regiunile slab dezvoltate au o baza fiscala ingusta si orice solutie ar adopta nu isi pot
asigura suficiente venituri bugetare. Aceasta in conditiile in care tendinta respectivelor
regiuni este de a creste in permanenta cheltuielile publice, tinind seama de obligatiile
foarte mari comparativ cu regiunile dezvoltate.
Pe scurt, e putin probabil ca, adoptind o politica a cheltuielilor publice excesive, regiunile
defavorizate ar putea sa dezvolte macar sectorul public. Certa este insa strategia sectorului privat.
Descentralizarea politicii fiscale la administratiile zonelor slab dezvoltate poate instala aceste zone
intr-un cerc vicios al saraciei.
Sa fie oare indezirabila descentralizarea sectorului public in regiunile sarace ? Raspunsul
este categoric nu. Regiunile bogate au suficiente motive pentru a prefera descentralizarea fiscala si
suficiente mijloace pentru a determina guvernul central sa renunte la o parte din prerogative. Iar
guvernul central nu poate promova o politica discriminatorie intre regiuni, stabilind pe teritoriul
aceeasi tari cetateni de rangul I si cetateni de rangul II. Deci, competentele acordate guvernelor
locale trebuie sa fie similare atit din motive politice, cit si economice. Principalul motiv politic este
inacceptabilitatea tratamentului diferentiat al cetatenilor si grupurilor intr-un stat liberal care pune
mai presus de orice egalitatea indivizilor in fata legii. Motivul economic il constituie cerinta de a
asigura mediul favorabil. Daca se accepta ca interventionismul statal minimal reprezinta conditia
sine qua non a instituirii unei economii concurentiale, aceasta conditie este indiferenta la
particularitatile regionale.
Prin urmare, descentralizarea sectorului public, chiar avantajeaza mai mult regiunile bogate,
este necesara pentru a consolida libertatea economica si libertatea politica a persoanelor. Alegerea
intre optiuni diferite determina progresul economic, iar dezvoltarea fara progres este un elaborat al
absurdului din China maoista.

119

Experienta acumulata in tarile dezvoltate, ca si studiile elaborate de-a lungul ultimilor


decenii, releva faptul ca descentralizarea sectorului public se traduce, in modu cel mai adecvat,
prin :
- acordarea de competente sporite in materie fiscala la administratiile regionale si locale,
in sensul introducerii de noi impozite si taxe si acordarii de facilitati, cu restrictia puterii
guvernului central asupra stabilizatorilor fiscali : impozitul pe venit si impozitul pe
consum ;
- autonomia decizionala in gestionarea cheltuielilor publice curente de catre
administratiile locale ;
- puterea guvernelor locale de a decide si controla toate programele de investitii publice
care nu privesc interesul national. fInantarea prin subventii bugetare, nu este
conditionata de aprobarea valorii si parametrilor tehnici ai lucrarilor publice de catre
guvernul central, ci de respectarea conditie de eficienta economica. De aceea, s-a adoptat
progresiv formula granturilor bloc ;
- competenta organelor elective locale si zonale privind furnizarea serviciilor publice.
Singurele restrictii sunt : respectarea unor standarde nationale de calitate si fiabilitate
tehnica ; neinterferenta cu mecanismul pietelor. In ultima instanta, furnizarea locala de
bunuri si servicii publice ramine ancorata pe distinctia esentiala intre productia lor si
finantarea publica.
Doctrina public choice a demonstrat ca mijlocul efectiv de a controla Leviathan-ul modern
(walfare state) este descentralizarea sectorului public. G. Brenan si J. Buchanan pornind de la
efectul benefic pe care-l genereaza competitia intre firmele private, au argumentat ca
descentralizarea sparge monopolul guvernului centrall si intareste eficienta economica. Competitia
intre unitatille administrative descentralizate in contextul mobilitati interjurisdictionale a
persoanelor in cautare de cistiguri fiscale- poate oferi substitute partiale sau, posibil, complete
pentru restrictii fiscale expicite asupra puterii de impozitare.
In concluzie, teoria descentralizarii sectorului public este indestructibil legata de paradigma
guvernarii locale. Convingerea larg impartasita in ultima vreme, ca nu exista free lunch indiferent
de spatiul economic si timp, a determinat o nou paradigma a guvernarii locale, ale carei idei-cheie
sunt :
a) responsabilitatea guvernamentala fata de clienti (cetatenii deserviti).
Cadrul strategic in care ar trebui sa functioneze guvernele locale include opt elemente
importante :
- intelegerea cetatenilor ;
- raspunsuri la electorat ;
- stabilirea si urmarirea de obiective consistente si tangibile ;
- acordarea de responsabilitati precise managementului public ;
- formarea si motivarea personalului ;
- comunicarea efectiva ;
- monitorizarea rezutatelor ;
- adaptarea rapida la schimbare.
b) inovatia in organizarea furnizarii serviciilor publice locale. Metode posibile
experimentate in tarile OECD ;
b1) reglementarea contractorilor din sectorul privat prin :
- standarde de control ;
- folosirea vaucherelor ;
- contracte de dezvoltare ;
- folosirea ofertelor concurentiale ;
- contractare totala
b2) constituirea de cooperative, asociatii, trusturi si organizatii non-profit ;

120

b3) constituirea de organizatii caritabile si voluntare ;


b4) formarea parteneriatelor public-privat ;
b5) folosirea sectorului para-statal ;
c) reforma manageriala ;
d) reinterpretarea reprezentarii. Aici intervin patru concepte esentiale :
- identitatea ;
- legitimitatea ;
- penetrarea ;
- distributia.
e) acoperirea costurilor. Studiile efectuate in tarile EOCD (1987) au argumentat ca
finantarea atit a infrastructurii, cit si a ameliorarii serviciilor prin alte mijloace decit
bugetul public (in special impozite) poate fi mai favorabila pentru pentru mentinerea
unei pozitii financiare echillibrate. Aceasta a stimulat inovatii majore in
privinta recuperarii costurilor serviciilor publice locale in locul recurgerii la impozite.
Finantarea serviciilor publice este deplasata la fiecare nivel de guvernare catre o relatie
mai strinsa a costurilor cu serviciile furnizate cetatenilor ;
f) mutatii ale frontierelor guvernarii. Tendinta mai larga a revizuirii frontierelor Statului
a condus la consacrarea urmatoarelor trei principii :
- principiul corectitudinii pretului, care ne spune : cistigul de bunastare ce poate fi
obtinut prin urmarirea obiectivului de echitate sociala este mai mic decit pirderea de
eficienta produsa de interventia guvernamentala ;
- principiul failibilitatii guvernului : guvernul va promova mai mult rau decit bine atunci
cind cauta sa corecteze imperfectiunile pietei ;
- principiul cauzarii si mentinerii dependentei, care confirma ca interventia
guvernamentala, indiferent de nivel, a determinat aparitia si dezvoltarea dependentei
cetatenilor si comunitatilor de asistenta Statului.

121