Istoria literaturii romane de George Calinescu

Calinescu spune despre Bacovia ca ar fi mostenit de la Traian Demetrescu

nostalgia maladiva si tonul de romanta sfasietoare. Sombolismul poetului
e unul subur cu ploi insinuate, monotonie, urat funebru si tristete.
Se observa la Bacovia ca unele simboluri capata aspecte infernale,
dezvaluind o teroare de apa ostila contaminand tot dand un sentiment fizic
de insalubritate.
Ploaia si zapada, cu efecte de monotonie acustica, nelinistesc prin durata si
intensitate.
Bacovia are propriul sa stil al pateticului, descrie un cavou, priveste sicriele
de plumb asculta scartaitul coroanelor si vede fantome. Insa trece si prin
multe emotii: strigate, rasete sarcastice,nervozitate, plansete.
Descrie elementele ca fiind goale, lipsiste de culoare alcatuind un tablou
haotic si plin de ecouri.
Poetul e capabil de reinnoire si se observa incercarea de folclor in stil
ermetic, unde se intalnesc mitologii si elemente geografie, invaluite in
intuneric si mister.
Daniel Dimitriu-Bacovia
George Bacovia afirma ca s-a opus publicarii propriilor volume deoarece erau
doar scrierile sale nu adevarate opere de arta,iar publicarea lor a venit
odata cu o criza financiara. Nu vorbeste despre sine, doreste sa isi mentina
la distanta viata personala.
povesteste chiar Bacovia intr-un interviu luat de I. Valerian ca, traind izolat,
poezia nu este decat o discutie cu el insusi, o normalitate, un gest al
existentei sale. Poezia este un document cu uz intern pentru al ajuta in
crizele de singuratate, are valoarea unei compensatii restranse, un dialog
intrerupt cu lumea.
Isi vede poeziile ca fiind un obiect de schimb in trocurile facute zi de zi
pentru existenta.
conditia de scriitor si cititor al propriilor scrieri se leaga de fericirea marunta
a omului obisnuit care se retrage in ocupari care ii distrag atentia si il
deconecteaza putin de la necazurile sale. Bacovia a recunoscut ca pentru el
arta e o recreatie dupa munca.

Poezia Plumb e o poezie de notatie, de consemnare ocazioanala. Bacovia

fusese la o inmormantare a unei rude la Bacau si vazuse acolo un cavou.
Inautru erau niste sicrie de plumb peste care erau depuse coroane, iar
tanarul a fost foarte impresionat de ceea ce a vazut.
Aruncand o privire asupra poeziei, lasand deoparte zonele de descriere si
confesiune, rezulta doua secvente coerente din punct de vedere semantic,
dar inexpresive din cauza dezorganizarii. Poetul are o schematizare, in prima
strofa pastreaza in versurile 1,3 si 4 acelasi nucleu substantivul plumb care
devine un fel de refren al strofei. Aceeasi schema este identificata si il al
doilea catren . in ambele strofe, versul al treilea devine proeminent eul care
este asimilat de spatiul funerar, verbul a sta apare la forma flexionara
scurta a imperfectului si marcheaza persistenta, nu provizoriul. Astfel ca
versul trei din cele doua strofe are statutul de refren al intregii poezii.
Spargerea descrierii prin relatarea starii de spirit la persoana I poate parea
ca un simplu procedeu de animare, dar efectul este contrar.
In versul refren descriptivului si era vant i se substituie senzitivul si era
frig care amplifica sentimentul mortii. In perimetrul obiectelor apare un
element echivoc-cadravrul, ce afecteaza echilibrul oarecum inofensiv al
ambiantei. Patrunderea lui in spatiul elaborat al poeziei are consecinte. A
doua strofa aduce cu ea o multime de neclaritati si de ciudatenii. Ultimul
vers contine un pronume posesiv in dativ fara un posesor cert.
Lumea este pentru Bacovia fundamental materiala, reducandu-se aproape
totul la vaz si auz.
Saracia peisajului face ca relatiile complicate sa fie excluse prin numarul
limitat de obiecte.
Reperele lumii sale se afla intr-o categorie simpla: toamna, cer de plumb,
ploaie, noroi, parcuri, frunze vestede, singuratate, recluziune, boala. In
fiecare poezie, aproape ca autorul recontituie de la un capat la altul acelasi
univers, nu schimba datele de aici si monotia si obsesia.
Desi aduce in prim plan cam aceleasi repere Bacovia nu se repeta, fiecare
text exprima o alta identitate a verbului poetic, in descrie dintr-un unghi nou.
In fiecare moment Bacovia reproduce si noteaza.
Plumb este o poezie generoasa, in sensul ca exprima conditia umana ca o
experienta inaintea mortii, comunicand astfel o realitate fundamentala si
generala.

Exista in scrisul lui Bacovia doua teme mari: tema confesiunii si tema
comuniunii. Prima descrie imcomplet biografia autorului, a doua se
conformeaza pana la un punct unor modele de lectura, deci apartine
cititorului.

Bosonea Laura-Maria-Simbolismul lui George Bacovia

n poezia lui George Bacovia se gsesc influene din Edgar Poe i simbolismul
francez prin ideea obsedant a morii, prin atmosfera de nevroz , prin
legturile pe care el le face ntre culoare, muzica i propriile sentimente.
Spaiul dominant n poeziile lui este oraul infern citadin(M.Petroveanu),
spaiu al pedepsei, unde oamenii apar i dispar de pe scena vieii, n
anonimat, n universul nemplinirii existeniale i a srciei specific
mahalalei.
Oraul este o ruin, consecina fiind degradarea materiei, chiar i a spaiului
protector i intim, casa ce i-a pierdut funcia primordial de centru al lumii.
Spaiul din exterior pn la imagina ntregului ora mondial, devine terifiant,
terorizant, loc al doliului care se prelungete pn n adncul materiei,
constituind moravuri abisante, ce construiesc adevrate Sodome i Gomore.
Solitudinea este starea existenial obinuit, din care se proiecteaz spaiul
imaginar, cu toate umbrele sale.
Dragostea nu e sentimentul salvator al comuniunii fiinelor, nu se opune
singurtii. De cele mai multe ori dragostea este asociat morii nsoit de
reprezentri macabre.
Dragostea nu mai e proiectat ca un ideal ca n romantism, ci este o trire
anemic i condamnat din start la eec. Dragostea n poeziile lui Bacovia
nu este reprezentat niciodat n concordan cu natura protectoare;
dimpotriv, elementele naturii se coreleaz cu sentimentele tririi omeneti.
Principalul mijloc de trasmitere a strilor sufleteti folosite de Bacovia e
utilizarea sugestiilor cromatice. Nu utilizeaz o gama variat de culori,

acesta fiind de obicei obsedante: rou, galben, roz, albastru, negru, alb fr a
forma un miraj optic, fiind folosite n tue groase, sugernd obsesia poetului.
Dominante n universul bacovian sunt albul i negrul, care sunt de fapt
nonculori. Din combinarea lor este rezultat decorul scenei universale pe care
joac poetul. Negrul este culoarea neatulului, a morii, sugernd
carbonizarea, trecerea n lumea anorganic. Prin alb sugereaz impresia de
ireal, de imensitate, de infinit sau impresia de inexistent.Albul fiind i
culoarea pereilor i vemintelor de sanatoriu sugernd nimic altceva dect
obsesia morbid. Suferin este hiperbolizat, cptnd dimensiuni cosmice.
Eul liric se simte prizonier n propriul su corp, asemnat cu o racl.
Violetul este o culoare ce poate fi ntlnit des la Bacovia pentru a sugera
halucinaii, stri tulburtoare, de alinare. Violetul rupe sensul realitii, vii i
morii amestecndu-se.
Galbenul semnific culoarea deznadejii, culoarea frunzelor ce cad i a feei
bolnave.
Roul n lirica bacovia evoc sngele, tlmcete senzaia de moarte, fiind
culoarea sngelui care se scurge.
Utilizeaz culorile stinse crora le corepsund ritmuri frnte, fr sonoritate
exterioara, imitnd fonetul frunzelor moarte i cderea ploii.
Sentimentul prizonieratului este dominant n poezia bacovian. E o lume
bolnav, atacat de un microb nevzut, cu victime; de aici i sentimentul
descompunerii, a morii care slluiete n via. Bacovia e speriat de o
astfel de lume, vrea s ias din acest cerc, dar evadarea nu se poate realiza,
de aici i tragedia-neputina salvrii. i rmne glasul poetic prin care i
exprim durerea astfel transmind cititorului aceeai durere.