Oedip rege i libertatea asumrii destinului

Noiunea de Destin a fost formulat nc din Antichitate, pentru antici destinul reprezentnd caracterul
predestinat i implacabil al vieii fiecrui individ. Destinul era ntruchipat ntr-o form uman aflat mai
presus de voina zeilor. Poporul grec credea cu trie c viaa fiecarui om era hotrt de destin,
ntruchipat de Moire, zeie nendurtare de care se temeau chiar i zeii. Grecii considerau c durata
vieii i data morii erau decise n momentul naterii, astfel nct nimeni nu se putea sustrage
destinului. Unele expresii din literatur conduc la interpretarea c Zeus nsui se supunea destinului.
El tia c orice ncercare de a-l modifica ar avea drept urmare anularea legilor fundamentale ale
Universului, a echilibrului i ordinii sale perfecte. Concepia despre destin a generat o anumit filozofie
a vieii care tindea spre atingerea perfeciunii n timpul existenei pmnteti, redescoperind sensul
religios al bucuriei de a tri. Ei erau mai preocupai de viaa pe pmnt dect de cea de dup moarte,
despre care aveau o imagine destul de sumbr : un ntunecat trm unde umbrele celor ce au fost
cndva duceau o semiexisten lipsit de rost, vegheai de Hades.
Stoicii considerau c totul este Divinitate i Divinitatea este n tot. Prin urmare, esena lucrurilor i
ordinea ce leag lucrurile ntre ele ntr-un tot unitar sunt de natur divin. Dup stoici, universul este
un mecanism uria, n care nimic din ceea ce i se nmpl fiecruia nu este ntmpltor si tot ceea ce i
se ntmpl omului duce la desvrirea universului. Totodata, stoicii susin i existena libertii
nscris n planul cosmic. n acest sens, destinul l ghideaz pe cel care i se opune, iar refuzul
acestuia nu ar schimba cu nimic ordinea cosmic. n acest sens, Marcus Aurelius afirm: exist o
singur armonie universal i, dup cum universul este alctuit i desvrit de toate corpurile, tot aa
i soarta apare ntregit de ctre celelalte cauze particulare.Potrivit acestei armonii, omul nu trebuie
s se opun evenimentelor, n caz contrar, armonia universal ar fi perturbat. De asemenea, Boetius
afirma c tot ceea ce are fiin deine o ordine.
Conceptul de destin este strns legat de cel de liber arbitru. Liberul arbitru este posibilitatea sau
raiunea de a alege ntre bine i ru. Relaia dintre destin i liber arbitru sunt cel mai bine ilustrate n
tragedia greac a lui Sofocle, Oedip rege. Aceasta este o tragedie a cunoaterii, eroul fiind stpnit de
patosul adevrului pe care l va afla cu preul propriei sale distrugeri. , Ileana Berlogea afirm c
Oedip ntruchipeaz desvrit lupta omului cu destinul, dar si eroul capabil sa faca orice pentru a
afla adevarul. Prin urmare, adevrul este cel care i confer omului libertatea, ns pentru a ajunge la
adevr i la cunoaterea lui, personajul Oedip are nevoie de liber arbitru.
Structura piesei lui Sofocle "Oedip rege", urmrete naintarea lui Oedip spre adevrul care i va fi
fatal, marcnd loviturile pe care i le d destinul o data cu fiecare revelaie. Regele Laios concepe un
copil, fie din neglijenta sa, fie printr-un siretlic al locastei, pe care sotul ei nu o prevenise asupra
profetiei apolinice, conform creia, nou-nscutul va fi ucigaul tatlui su. Contient de rul nfptuit,
regele hotrte s-i abandoneze biatul pe un munte aflat ntre ape, nu nainte ns de a-i lega
picioarele. Astfel, viitorul uciga este ndeprtat de centrul sacru al cetii i al familiei regale i in
acelai timp, el este lsat n voia zeilor. Legarea n sine a picioarelor, simbolizeaz mpiedicarea
destinului lui Oedip.
Odat ajuns la vrsta maturitii, Oedip pleac la oracolul din Delhi, pentru a afla dac sunt sau nu
adevrate cele spuse de un corintean, conform crora el ar fi fiul natural al regelui Polib. Pythia l
alung ns din templu, din cauza impuritii destinului su viitor. Oedip se sperie de profetia oracolului
potrivit creia el urmeaz s-i ucid tatl, aa nct decide s nu se mai ntoarc n Corint, convins
fiind c el este fiul regelui din acel inut. Aadar, prin ncercarea eroului de a-i evita soarta, el devine
instrumentul ei.
Datorit vinoviei lui Oedip care-i ucisese tatl, ciuma ce se abate asupra cetii Theba ca o form
de manifestare a miasmei, fora malefic infernal, sectuind apele, distrugnd holdele, decimnd
animalele i provocnd sterilitatea femeilor. Cetatea bntuita de miasm, trimite o delegaie la Delhi,
pentru a afla cine este mortul care a provocat-o i ce trebuie fcut pentru a linisti mnia acestuia. Din
nou personajele cu facultati mantice, Pythia si mai apoi Tiresias, intervin n destinul lui Oedip,
ndemnndu-l sa-l gseasc pe ucigaul necunoscut i indicndu-l pe acesta n Oedip nsui. Regele
nu nelege sensul profeiilor, semn c nelegerea uman nu este la acelai nivel cu cea divin.
Oedip afl n cele din urm c necunoscutul pe care cu multi ani n urma l omorse era chiar tatal
sau, Laios, iar Iocasta, regina vduva cu care s-a cstorit, este chiar mama sa. Orbit de furie o caut
ca s o ucid. Un slujitor aduce vestea c regina s-a spnzurat, nnebunita de pcatul svrit. Astfel,
Oedip si ntelege destinul aa cum i fusese acesta ursit de ctre Moire i cum i-l prezisese Pythia. O
dovad a liberului arbitru de care Oedip d dovad este acela c el nu alege moartea, ntruct nu
suporta gndul sa-i ntlneasca parintii pe lumea cealalta. Acesta alege s prseasc Teba dup
ce, reflectnd la consecinele pe care le vor suporta fetele sale, i ia ramas bun de la ele.

Asumndu-i destinul i n acelai timp vinovia faptelor sale, Oedip decide s se pedepseasc
singur, scondu-i ochii. Prin orbirea fizic, Oedip obine vederea i cunoaterea interioara, profund.
De fapt, vina pe care i-o recunoate eroul nu este nici paricidul, nici incestul, ci ignorana n care s-a
aflat, ndeprtndu-se de adevr. Cu alte cuvinte, ochii sunt instrumentul hybrisului eroului din tragedia
lui Sofocle. Aadar, odat cu scoaterea ochilor, Oedip i depete condiia uman, admind
existena destinului aa cum a fost el scris de Moire, vede lumea aa cum este ea fcut de zei i este
capabil s vad cu ochi de profet, asemeni Pythiei sau a lui Tiresias.
Prin urmare, superioritatea omului asupra destinului st n cunoaterea att a adevrului ct i a
propriului sine. Ucigandu-i tatl, Oedip execut justiia divin. El este practic un instrument pe care
zeii l folosesc pentru a-l pedepsi pe Laios care nu a ascultat de spusele oracolului. Chiar dac
aparent Oedip este nvins de destin, el se ridic deasupra lui prin demnitatea cu care ntr-un final l
accept i cu care l nfrunt.
Capodopera a literaturii anitce,Oedip rege este o tragedie reprezentativa
pentru confruntarea dintre om si destin. Aceasta tema, caracteristica tragediei
grecesti constituie o problema a omului din toate timpurile.
Oedip rege este o tragedie a cunoasterii, eroul fiind stapanit de patosul adevarului
pe care il va afla cu pretul propriei sale prabusiri. Strucura piesei
urmareste ianitarea lui Oedip spre adevarul care ii va fi fatal, marcand
loviturile pe care i le da destinul o data cu fiecare revelatie.Cetatea Teba este
bantuita de ciuma si regele Oedip si-a trimis cumnatul, pe Creon, sa afle de la
oracolul din Delphi cum isi poate salva tara de teribilul flagel. Creon se intoarce cu
vestea ca zeii vor face sa inceteze ciuma atunci cand tebanii il vor pedepsi pe
ucigasul inca necunoscut al lui Laios, fostul lor rege. De fapt, oracolul nu spune
atat de precis dar Creon face legatura intre raspunsul oracolului si crima
nerezolvata.O dat aflat motivul (unul din locuitorii cetii omorse pe Laios, fostul
conductor),Oedip ncepe ancheta pentru aflarea adevrului, aruncnd
totodat un blestem asupra ucigaului, pe care l sortete s fie
toat viaa urmrit de pcatul svrit, iar nici un locuitor s nu-l
adposteasc din motiv c-i o ruine pentru noi. Prevestind parc tragedia care
urmeaz, adic taina naterii i crimei lui Oedip, le mrturisete
tebanilor un motiv superior al aciunilor sale: Iar eu ce-i sunt urma/
n scaunu-i regesc, cum i-n al luiculcu/ Cci azi a mea-i nevasta lui, iar
pruncii lui,/ De n-ar fi fost de soart greu lovii ei azi/.Pornind cercetarea,
el o conduce tot mai aprig cuct ncepe s bnuiasc, la un moment dat c
vinovatul ar putea fi chiar el.Oedip este strain de Teba, el a venit din Corint
si a fost incoronat rege in locul lui Laios, mort de curand, ca rasplata pentru
ca, rezolvand enigma Sfinxului, scapase cetatea de acest monstru care lua
viata tuturor celor care nu ii puteau raspunde la ghicitoare. Inainte
de a intalni Sfinxul, Oedip aflase de la oracolul din Delphi ce soarta il asteapta,
isi va ucide tatal si se va casatori cu propria lui mama. Astfel Oedip a
hotarat sa nu se mai intoarca nicicand in Corint si sa plece in Teba in incercarea
de a scapa destinului. Insa pe drum ucide, dintr-o cearta, un batran. S ne gndim
numai ce fel de tat este cel ce l ucide Oedip nu poruncise el ca pruncul s fie
aruncat n prpastie? Oedip scap prin miracol i rpune el pe cel care i plnuise
moartea. Caci Laios aflase si el de la oracol destinul sau, si precum fiul sau,
incercase la randul sau sa evite prezicerea. Dar Oedip nu stia ca isi ucise
tatal.Batranul proroc orb, Tiresias, prin darul sau cu totul aparte, cunoaste insa
adevarul.Acum cand Oedip cauta asasinul, il chema (la sugestia corului) pe Tiresias.
Acesta refuzasa dezvaluie secretul infiorat de gravitatea sa: A sti e
groaznic un lucru, cand nu-i devreun/ Folos acelui care-ar sti. La insistentele
lui Oedip care in cele din urma il acuza ca ar fi complotat la detronarea
regelui Laios, Tiresias raspunde cu aluzii ce tintesc tot mai clar spre
regele insusi. Cand in sfarsit il acuza direct: Il cauti tu pe ucigas? Esti insuti
tu!,Oedip nu l crede la nceput, arunca jigniri i acuzatii de complot mpreun cu
Creon pentru nlturarea regelui. De la inceput Oedip banuise ca motivele uciderii lui
Laios erau politice si nu a fost atacat si ucis de niste talhari, iar teoria
unei noi conspiratii a inceput sa se contureze in mintea sa. Totusi btrnul
profet spunea adevarul, ceea ce Oedip nu stie incasi il ia in deradere pentru ca nu a
reusit sa rezolve ghicitoarea Sfinxului, caci e orb si inutil,dar acesta ii raspunde:

ma-nvinuiesti ca-s orb. Dar oare tu,/ Cu ochi-ti buni, tu naruirea nuti-o vezi? Tot
Tiresias intuiete si orbirea lui Oedip: Azi vede-va orbi! E om avut srac/Va fi!
Un orb dus de toiag, cerind tot prin/ Strini. i va afla c alor lui copii/ Le-a
fost itat dar i frate el le-a fost;/ C maic-si i-a fost i fiu, i-a fost i
so;/ i c pe tatl su il-a ucis! Te du-n/ Palat! i s frmni n gnd tot ce
i-am spus./ Iar de-ai s afli c-am prezis greit, s spui/ C-n meteugul
meu sunt un nepriceput! Oedip nu pare a se putea concentra si furia lui
creste, astfel in fata argumentelor (plauzibile!) ale lui Creon cum canu este vorba de
o conspiratie, el decide sa il condamne la moarte. Atunci intervine Iocasta,legatura
dintre ei, sotia lui Oedip si sora lui Creon.Incercand sa-l linisteasca, Iocasta,
fosta nevasta a lui Laios, releva cateva fapte care pentru ea nu au insemnatate
dar care sporesc zbuciumul lui Oedip: lui Laios i se perzise cava fi
omorat de propriul sau fiu, dar fusese ucis de necunoscuti la
incrucisarea a trei drumuri cu putin timp inaintea sosirii lui Oedip in
Teba, astfel incercand a dovedi ca profetiile nu sunt decat amagiri.
Ingrozit de aceasta dezvaluire Oedip marturiseste ca, fara sa vrea, in urma
unei certe, omorase un batran in locul descris de Iocasta, la rascrucea
dintre Corint, Teba si Delphi.Isi face intrarea un mesager din Corint care aduce
vestea mortii regelui Polybus (tatal adoptiv al lui Oedip) si il informeaza ca
poporul se asteapta ca el sa se intoarca la tron.Oedip ezita, desi acesta ii
confirmase ca prezicerea oracolului nu s-a infaptuit si ca tatal sau nu a fost ucis de
el, Oedip raspunde ca se teme de a-si vedea mama, Merope, pentru a evita totusi
spusele oracolului. Vestitorul aduce precizari care o fac pe regina Iocasta amutita de
groaza sa vada adevarul; Oedip nu este fiul regelui din Corint, ci ii
fusese adus chiar de catre mesager, la vremea aceea cioban, care il primise de la
un alt pastor, din Teba.Din descoperire n descoperire, Oedip se prbuete n
prpastia crudului adevr:necunoscutul pe care cu muli ani n urm l omorse era
chiar tatl su, Laios; iar Iocasta,regina vduv cu care s-a cstorit, este
chiar mama sa. Orbit de furie o cauta ca sa o ucida. Un slujitor aduce
vestea c regina s-a spnzurat, nnebunit de pcatul svrit.Acelai
slujitor ntiineaz c, gsind-o moart, Oedip i-a scos ochii cu un ac pentru a-i
ispi ngrozitoarea crim, el nealegnd moartea pentru c nu
suport gndul s-intlneasc prinii pe lumea cealalt. Prsete Teba dup
ce, reflectnd la consecinele pe care le vor suporta fetele sale, i ia rmas bun de
la ele: Pe voi, copile, dac-ai pricepe de pe acum/ Eu mult v-a sftui:
rugai-v acum/ Ca oriiunde vei tri s-avei un trai/ Mai bundect al
tatlui ce v-a dat natereOedip si-a luat lumina ochilor spre a se pedepsi si a nusi mai vedea faradelegile. Dar orbirea lui are si un rol simbolic, sugerand
cunoastera profunda, pe vremea cand avea ochi,el nu vedea inauntrul sau. In final,
lumina puternica a adevarului i-a luat vederea asa cum soarele orbeste pe cel care
cuteaza sa-l priveasca tinta.O dat aflat ucigaul, Oedip i asum toate
consecinele pe care tot el le hotrse,contientiznd rul ce se slluia n
el. Faptul c a orbit reprezint puterea interioar ce l caracterizeaz (amnunt
specific eroilor de tragedie) i lipsa puterii de a prevedea; dar,totodat,
ochii nchii n exterior se deschid n interior, putnd privi adnc n sine. Oedip
suport treptat starea de catharsis (exil), la fel ca i cititorul, el
prbuindu-se ncet n interior, cci pcatul motenit se transform n blestem.
Prin destinul su, devine un arhetip cultural, o paradigm pentru nlrile i
decderile omului.
In simbolul orbirii gasim sensul inaltator al tragediei: destinul l-a invins pe Oedip,
dar acesta s-a ridicat deasupra sortii prin demnitatea cu care a infruntat-o si prin
patosul cu cares-a pus in slujba adevarului. Superioritatea omului
asupra destinului potrivnic sta in cunoastere!Mitul lui Oedip poart
n el semnificaii de o tulburtoare permanena uman. Dincolo de
Sfinx, incest i paricid, sau mai bine zis prin mijlocirea lor ni se
dezvluie o profund i mereu actual filosofie. A reine din drama lui
Oedip i a sublinia att de ngroat faptul c i-a ucis tatl i a devenit soul
maei sale nseamn a scpa esenialul, a rmne opac la filosofia ascuns n
strvechea legend a substitui marile i eternele ei probleme, problemele
minore i particulare a le unei societi n criz.
- personajele deosebite

Corul
prin interventiile sale face legatura intre episoadele piesei, comentand
situatia eroului. Scotand in evidenta caracterul trecator al vietii, fericirii si
maririi, corul dezvolta motivul soartei schimbatoare, cea pe care latinii o
vor numi fortuna labilis. Tot corul indica si o greseala a lui Oedip, aceea de
a se fi considerat fericit, uitand ca fericirea poatefi urmata de nenorocire.
Pastorul
trimis de catre regina sa ucida copilul in varsta de doar trei zile,
pastorul pare a fi un om de suflet care nu se poate demite la crima.
Totusi, el minte cu nerusinare despre indeplinirea ordinelor regale, si de
ce nu si divine? Doar Apollo impinse cuplul regal la astfel de atrocitati.
Martor la uciderea lui Laios pe care il insotea la Delphi, dupa cea fost promovat de
la un simplu pastor la garda regala, acesta minte din nou aruncand vina pe niste
talhari. Dar cum a ajuns regina sa isi dea copilul unui pastor? Si ce cauta
acesta in palat? Ce fel de personaj este? La inceput exista inclinatia de a
ne parea rau de el, trebuie sa fie greu sa fi trait cu atatea secrete.
Desigur el stia ca regele era ucigasul predecesoruluisau. In cele din urma era
pregatit sa minta si despre prietenia cu pastorul corintean avansatla rangul de
mesager. Prin urmare, soarta unui om maret, Oedip, cautator
neobosit al adevarului si minte inteligenta care a rezolvat enigma
Sfinxului este pecetluita de un mincinos de rand, un om care nu a spus adevarul
pana nu a fost fortat.
Sfinxul
joaca un rol simbolic deosebit in legenda lui Oedip, nu doar pazeste rascrucea dintre
cele trei drumuri, Delphi, Corint si Teba, ci prezice in ghicitoarea sa
destinul lui Oedip. Cine merge dimineata in patru picioare, la amiaza in doua si
seara in trei? Omula raspuns Oedip, dar oare nu chiar Oedip este acel om? In patru
picioare cand era micut, in doua cand a crescut si in trei cand orb avea nevoie de
baston. Si in afara de acest detaliu,Sfinxul i-ar fi putut prezice destinul si
in alte moduri, cu siguranta. Dar de ce a vorbit despre picioare? Poate pentru
ce Oedipous inseamna in limba greaca picioare umflate?Acest Oedip al carui
glezne au fost strapunse inainte de a fi condamnat la moartea de la care a
fost salvat. Tot in limba greaca oida inseamna a cunoaste. Pana la urma chiar
titlulne dezvaluie sensul tragediei, drama destinului si a cunoasterii.
Oedip rege
e considerat o capodoper, i pn astzi a rmas un punct de referin. S-a spus c
este prin excelen otragedie a destinului implacabil.De ce tebanii nu au aruncat pur
si simplu cu sageti in Sfinx in loc sa stea de-o-parte si sa isi vada concetatenii
devorati? Aparitia acestui monstru mancator-de-oameni este dilema? De ce
ocupa un rol atat de crucial intr-o legenda despre sentimentele si
reactiile umane, despre destinele si tragediile lor? De ce este deci Sfinxul inclus
in tragedie?Sfinxul este originar din Egipt. Marele Sfinx de la Giza (Egipt) se poate
asemana cu Sfinxul din Oedip rege prin faptul ca pazea calea inspre trei piramide
(inspre trei drumuri).Pe o inscriptie intre labele sale scria Kheperi Re
Atum, cele trei nume date zeitati isolare la rasarit amiaza apus.
Coincidenta? Dar Sfinxul egiptean era barbat, si nu avea aripii precum cel din
Oedip rege(care a ales un mod teribil de ciudat pentru o faptura inaripata
de a se sinucide), iar in rolul sau de gardian era mai binevoitor!In Odiseea, Homer
atinge in trecere subiectul regelui Oedip insa nu vorbeste si
despre Sfinx, despre care auzim prima data la greci de la Hesiod care desi
nu o descrie o numeste necazul din Cadmeans" (Teba). De la inceputul secolului 6
(750 i.C.), pictorii din Corint incep sa infatiseze Sfinxul cu chip de femeie si cu
aripi.Dar cine a trimis Sfinxul si de ce? Pentru a pedepsii tebanii pentru pacatele
lui Laios?I n i s t o r i s i r e a l u i H o m e r , S f i n x u l n u j o a c a , p r e c u m
spuneam nici un rol. Dar incluzandu-l, Oedip devine cel
c a r e r e z o l v a p r o b l e m a , g a s i n d a s t f e l o o a r e c a r e compensare
pentru pacatele sale. Prin aceasta acceptiune il putem percepe ca pe un erou,Oedip
care cauta cu pasiune rezolvarea propriului sau mister si care dovedeste curajul de
ase auto-condamna si pedepsi. Sofocle avea nevoie de Sfinx pentru ca astfel putea
dovedi inteligenta lui Oedip.