Bucuria Nasterii Domnului

Referat

Sustinator :

Filip Andreea

Sarbatorile crestine ale Nasterii Domnului, Anului Nou si Bobotezei au in viata credinciosilor
o semnificatie aparte. Ele trezesc rezonante afective de inalta sensibilitate si de puternica
intensitate, creand o atmosfera de bucurie si un farmec cu totul specifice in trairea religioasa.
La aceasta contribuie in cea mai mare masura traditia veche si scumpa a colindelor, care
infatiseaza evenimentul de extraordinara importanta al venirii in lume a Fiului lui Dumnezeu
intrupat, intr-un nimb de deosebita frumusete si duiosie.
Ca parte integranta a folclorului religios, colindele prezinta o valoare nepretuita
prin originea si mai ales prin vechimea lor. Ele reprezinta cantecul nostru stramosesc si una
din cele mai vechi forme de manifestare a folclorului religios romanesc.
Marea iubire a lui Dumnezeu fa de om, s-a materializat n venirea pe pmnt i
ntruparea Fiului Su din Preacurata Fecioar Maria,artndu-se n toat splendoarea i
desvrirea ei, prin vieuirea Acestuia pe pmnt,culminnd cu patimile Sale nfricoate i
moartea Sa pe Cruce.
Iubirea lui Dumnezeu fa de om este venic, dar s-a artat fa de acesta n mai
multe etape ntr.un mod gradat.Prin creaie , pe om zidindu-l ntr-un chip mai aparte,
druindu-i duh din Duhul lui, via din Viaa Lui,lumin din Lumina Lui, iubire,putere i
frumusee din Iubirea, Puterea i Frumuseea Lui;prin Pronia(purtarea degrij) Sa de-a lungul
istorie fa de om chiar dac acesta se rzvrti-se i se lepda-se de El neascultndu-L.Prin
cercetarea i mngierea fcut prin prooroci, poporului Su Israel, care devenise neasculttor
i cerbicos(ncpinat).Iar n sfrit prin ntruparea Fiului Su, Care ne aduce bucuria
mntuirii patimile i moartea Sa, i ne descoper ultima tain,cea a nvierii noastre i a vieii
venice fericite,prin nviere i nlarea Sa,de-a dreapta Tatlui.
Artarea desvit a iubirii lui Dumnezeu n ntruparea Fiului Su este numit
de ctre Sfnta Scriptur i de Sfnta Biseric ,,Taina cea din veac ascuns.
Tain ascuns n sensul c Dumnezeu n Atotputernicia i Atottiina Sa, tia
parcursul omului i a lumii n istorie dup actului creaiei,cu toate implicaiile sale.Deci
naintea acestui act, El a avut n minte rennoirea omului i a lumii prin ntruparea Fiului
Su,dar faptul nu l-a fcut cunoscut fiinelor cereti apropiate, adic ngerilor,ci doar parial
oamenilor(proorocilor adic )de-a lungul unui timp ndelungat.
Aceast tain a ntruprii Logosului, Fiul i Cuvntul cel Venic al lui
Dumnezeu,
coparticipant mpreun cu Tatl i cu Duhul la actul creator, este un fapt i un
eveniment istoric consemnat cu acuratee i precizie n Sfintele Evanghelii.El este descris n
detalii admirabil, ntr-un mod literar i artistic,iar mai apoi cntat n preafrumoasa imnografie
a Bisericii,de ctre sfinii melozi.Dar pentru noi, poporul romn, exist o a treia cale de
cunoatere i preaslvire a minunatei Taine,anume creaia genului popular numit colind.

Colindul este tot att de bogat n coninut, precum textul imnografic sau
scripturistic,reuind s surprind adevrurile teologice fundamentale,mbrcate ntr-o form
artistic uneori de invidiat.Acest fapt a fost observat att de teologi ct i de etnografi i
folcloriti.Cu anii n urm mitropolitul nostru de la Cluj,Bartolomeu Valeriu Anania, a scris o
frumoas Pastoral de Crciun, n care desluea multiple i bogate nelesuri teologice n
colindul romnesc.Aceasta a fost nc de atunci un model i imbold de a cerceta bogia de
nelesuri teologice i duhovniceti n colindele romneti, care trebuie s recunoate c sunt o
bogie i un tezaur imens, nc necunoscut i neexploatat ndeajuns.
Bucuria Craciunului are in primul rand un sens soteriologic, pentru ca vine in
lume Mantuitorul lumii, care va scapa omenirea de pacat. In al doilea rand, bucuria este traita
de Craciun ca o manifestare a dragostei intre oamneni dupa modelul dat noua de Dumnezeu,
iar aceasta dragoste se exprima mai ales prin gestul de a face daruri celor dragi. Fiecare om
joaca rolul de Mos Craciun si este dator sa joace acest rol deoarece facand aceasta imita pe
Dumnezeu Tatal, Care a facut primul si cel mai mare Dar omenirii: Pruncul Mantuitor. Astfel,
Hristos devine darul vesnic facut noua de Dumnezeu, iar acest dar vine in lume aducand
multe alte daruri: iertarea pacatelor, biruirea mortii, vindecarea bolnavilor, invierea mortilor si
nenumarate alte binefaceri despre care ne vorbesc sfintii Evanghelisti. De aceea, cu ocazia
Craciunului, inainte de a astepta daruri, ar trebui ca noi sa fim primii care daruim. Darul, ca
manifestare a dragostei fratesti face ca starea noastra de bucurie sa nu ramana doar pentru
sine, ci sa se raspandeasca si la ceilalti. Bucuria deplina nu vine atunci cand ma bucur doar eu
si altul este in lipsuri, ci cand eu ma bucur si ii fac si pe altii sa simta aceeasi bucurie.
Cu adevarat, Nasterea Domnului poate fi socotita sarbatoarea dragostei divine si
invingerea egoismului din sufletele noastre. Inca din momentul Nasterii Domnului, cosmosul
nu a ramas dator, ci a raspuns cu darurile sale la darul primit de la Dumnezeu: pamantul a
oferit pestera, ingerii cantarea de bucurie, magii darurile, iar darul oferit lui Dumnezeu din
partea intregii umanitati a fost Preasfanta Fecioara Maria, care va deveni prin harul Duhului
Sfant:
Nascatoare
de
Dumnezeu,
Maica
si
Fecioara.
Bucuria Craciunului se simte cel mai bine in cadrul Sfintei Liturghii, pentru
ca Liturghia este slujba la care ingerii slujesc in chip nevazut cu preotii jertfa cea fara de
sange, iar ei au fost cei care au rasdapandit in lume bucuria nasterii cantand primul colind
Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni buna voire si au
anuntat bucuria nasterii Domnului pastorilor din jurul Betleemului: Iata va binevestesc voua
bucurie mare ca vi s-a nascut Mantuitor, care este Hristos Domnul. Deci, participarea la
Liturghia din ziua praznicului inseamna impartasirea aceleiasi bucurii pe care ingerii au avuto la Nasterea Pruncului Sfant.