i privea la ei, srmana, ca la chipul soarelui. De cu zori pornea sgeat cutnd pe deal i vi Hran pentru puii si. i-n iubirea-i ... nu o dat s-a culcat ea nemncat, Dar destul de fericit, c nu s-a-ntmplat nicicnd Dintre pui s-adoarm unul ars de sete sau flmnd ... Nici n-a fost mai mndr mam dect ea-ntre rndunici Cnd vzu-ntr-o zi c puii se fcuser voinici. i n-a mai avut odihn, nici ct ai clipi sub soare, Pn cnd pe fiecare pui mi l-a-nvat s zboare... Dar cnd toi puteau s plece ncotro voiau, sub slav, Rndunica istovit a czut n cuib bolnav ... ! i cu ochii plini de lacrimi, int-n ochii fiecui, Zise celor ase pui: Dragii mamei, eu, de-asear, simt n inim un cui Aripile ru m dor i nici vorb s mai zbor ... Dumnezeu mi-a dat putere orict am avut nevoi, S gsesc ntruna hran pentru voi ... Astzi, fiindc sunt bolnav, dragii mamei, se cuvine, Mari cum v-a crescut micua, s-ngrijii i voi de mine. i ca nimeni dintre puii-mi s nu simt c mi-e rob, Fiecare s-mi aducei zilnic numai cte-un bob, Ale voastre ase boabe milostive m vor ine, Pn cnd o s vrea cerul, s m fac iari bine! Ascultnd cuvntul mamei, au zburat cei ase pui, i-au adus vreo ase zile, fiecare bobul lui ... Mai departe ns puii, bei de-al slvilor nalt, Fiecare-avnd ndejde, c-i va duce cellalt, N-a mai dus nici-unul bobul i uitata mucenic, A murit atunci de foame, cea mai sfnt rndunic. i-a rmas de-atunci povestea, trist, neluat-n seam, Oriicui ai sta s-o spui, C o mam i hrnete ase, opt sau zece pui, ns zece pui, adesea, nu pot toi hrni o mam.