Istorie economica Curs

Introducere in Istoria Economica a Romaniei

Importanta studierii istoriei economice
Studierea evolutiei economice a spatiului romanesc a suscitat
interesul numerosilor specialisti i teoreticieni ai doctrinei economice cu
scopul declarat de a intelege mecanismele ce guverneaz dezvoltarea
economica a unei comunitati pe termen scrut, mediu si lung. Primele
preocupari in aceasta directie au cel mult un caracter descriptiv si urmaresc
prezentarea nu doar a aspectului economic ci in principal a celui social si
politic. Cronicarii moldoveni sau munteni, printre care amintim pe Dimitrie
Cantemir, reliefeaza trasaturile specifice ale principatelor romane realizand o
fresca utila asupra nivelului relatiilor economice si sociale la romani.
De partea cealalt n Transilvania statutul politic, social si economic al
romanilor transilvaneni este amintit in operele reprezentantilor Scolii
Ardelene, generatiei pasoptiste si mai ales in cadrul miscarii memorandiste.
Interesul pentru partea economica este din ce n ce mai prezent in cadrul
secolului al XIX-lea, nume precum Kogalniceanu, Ghica sau Bratianu realiznd
prin operele lor timide incercari de teoretizare a stiintei economice, Balcescu
punandu-si definitiv amprenta istoriei gandirii economice. Debutul sec XX aduce
cu sine o crestere a preocuparilor in directia dezvoltarii si modernizarii
economiei romanesti, teoria sincronismului avand suficienti de multi adepti atat,
in mediul politic cat mai ales in mediul economic. Participarea Romaniei la
primul Razboi Mondial si relizarea Marii Uniri va adduce cu sine nu doar
importante transformari politice, dimpotriva, va constitui un moment de
relansare a politicilor economice si sociale in noul context dat de unificarea
tuturor provinciilor romanesti si crearea unei piete unice nationale de peste 17
milioane de locuitori.
In perioada interbelica dezvoltarea economica a Romaniei a dus in
discutie necesitatea dezvoltarilor
provinciilor romanesti aflate intr-un
inferior stadiu de dezvoltare economica si sociala dar care prin potentialul lor
economic puteau aduce un aport pretios economiei nationale (Basarabia,
Bucovina, Oltenia, Dobrogea). Perioada interbelica reprezinta din punct de
vedere economic politic sau cultural un maxim atins de Romania, intrucat, dupa
cel de-al Doilea razboi mondial situatia economica si geopolitic a Europei nu
va mai permite Romaniei sa joace un asemenea rol nici la nivel mondial si nici la
nivel european. Dupa 1945 eforturile in directia teoretizarii economiei nationale

si in principal a gandirii economice au fost umbrite de implicarea factorului politic

care urmrea instituirea unor noi relizari denumite ideologic democratii
populare. Dominaia sovietica va fi omniprezent dup 23 august 1944 i va
urmari
n mod
constant anihilarea oricror forme de opoziie a
intelectualitatii romanesti si in paralel va induce opiniei publice sentimentul ca
noua ideologie comunista este cea justa.
Din punct de vedere economic implicaiile sunt majore n sensul c,
unui raport normal intre cerere si oferta i se substituie planificarea centralizat
iar propietii private i se opune acum proprietatea de stat, omniprezenta la toate
nivelele societatii. Autoritatile se straduiesc acum sa implementeze nu doar un
nou regim politic ci si unul economic fapt ce va contribui la catalogarea
acestui regim ca fiind drept unul totalitar.
Dup 1989 situatia politica si economica a Romaniei se inscrie peniste
coordonate specifice fostului spatiu comunist din Europa Centrala si de Rasarit,
trecandu-se la implementarea unei democratii reale pe plan politic iar, pe
plan economic si social la liberalizarea raportului dintre cerere si oferta si
instituirea unor masuri sociale de reala protectie a cetateanului. Cu toate aceste
eforturi (exprimate si teoretizate) si in lucrarile unor specialiti de marc, paii
facuti de Romania in aceasta directie au fost extreme de timizi, la 17 ani dupa
si o data cu integrarea in U.E. argumentul economic al Romaniei este inca net
inferior celui de dinainte de 89. Nevoile de specialisti in domeniul stiintelor a
facut ca dupa anii 90 sa existe o adevarata explozie in privinta celor ce doreau sa
devina economisti, acest interes, mentinandu-se constant chiar i n prezent si
asta datorit noilor realiti sociale, economice si politice impuse de apartenenta
la U.E. si de existenta societatii de consum. Politica economic comuna a Uniunii
Europene are drept obiective crearea unei politici de bunstare economico-social,
a unui model de dezvoltare economic, ns decalajele economice dintre centru i
periferie vor ramne sesizabile, cel puin la nivelul individului dupa toate analizele,
pana in 2030.
Periodizarea istoriei economiei
Punctele de vedere diferite dintre economisti si istorici contribuie la
amanarea stabilirii unui consens intre cele doua parti datorita, in special conditiilor
sociale , economice si politice in care au evoluat natiunile diferite, Romania fiind
un bun exemplu care ilustreaza corespondenta intre periodizarea universala a
istoriei economice si cea nationala.
Periodizarea istoriei economice are in principal in vedere evolutia fortelor si
relatiilor socio-economice capabile sa realizeze transformari evidente de la un
nivel al dezvoltarii sociale la altul. In acest context putem identifica corespondenta

pentru perioada istorica economica a Romaniei cu cea universala.

Exista in mod evident si particularitati date de intarzierea sau dezvoltarea
timpurie a unor zone raportate la spatiul geografic romanesc:
1.Epoca straveche (epoca antica) corespunde din punct de vedere social aparitiei
primelor forme de organizare si anume: ginta, tribul, unitatile tribale, statale si
imperiile antice si cronologic este ncadrata intre mileniul .d. Hr. i sritul
secolului VIII. D. Hr.
2.Epoca medievala (Evul Mediu) cuprinde aproape 1000 de ani, adica secolul VIIRevoluia lui Tudor de la 1821.
3.Epoca moderna are la baza revolutia de la 1821 si are drept reper final Marea
Unire de la 1918.
4.Epoca contemporana tine de la formarea statului national unitar roman si pana in
prezent.
Limitele si datele cronologice ce fixeaza diferite perioade si epoci.istorice au
o valoare orientativa si nicidecum una absoluta, ele trebuind percepute doar ca
niste repere care pot fi anticipate in majoritatea cazurilor de elemente specifice
apoi care le succed sau pot fi urmate pana tarziu de elementele specifice perioadei
istorice care le-au precedat.
Exemplu poate fi Revolutia lu Tudor Vladimirescu 1821 care desi constituie
un reper istoriografic, general recunoscut i care delimiteaz perioada medieval
de cea modern poate fi perceput mai exact att din perspectiva cauzelor ct i a
efectelor.:
- elemente de modernitate n raporturile socio-economice apar nc de la 1600
(treptat se trece la munca cu lucratori, salariati, domeniul feudal incepe sa fie vazut
ca o ferma agricola iar targurile si orasele in dezvoltare demografica isi asigura
necesarul de produse alimentare din zonele rurale).
-de asemenea forme specifice oranduirii feudale in ceea ce priveste luteratul
terenului agricol sunt prezente si dupa 1821 pana in prima parte a sec XX sub
forma invoielilor agricole. Invoieli care nu sunt agreate de lege dar care nici nu pot
fi impiedicate datorita conditiilor sociale specifice ale unor comunitati rurale.

CAPITOLUL I
Primele forme de organizare sociala si
economica la nord de Dunare
Cercetarile arheologice au demonstrat existenta pentru acest spatiu a unei
continuitati demografice incepand cu paleoliticul i continund pana la inceputul
mileniului I i.d.Hr. Primele semne de organizare social au fost identificate ca
datnd nc din julul anilor 600.000 .d.Hr. pe Valea Drjovului Formele
organizare social existente nu fac rabat de la regula generala a celorlalte
tipuri de comuniti din Europa acelei perioade, procesul de evolutie fiind
in intregime sinonim. Relieful a favorizat aparitia pentru inceput a unor
comunitati de agricultori care vor dezvolta un sistem economic, social si politic
absolut specific. In aceste conditii comunitatile de agricultori de la N de Dunare
vor avea un sistem special de relatii sociale, economice si religioase depinzand
in totalitate de roadele pamantului, acestia avand culte religioase specifice
(cultul fertilitatii) ce marcheaza in acest fel veneratia lor asupra pamantului.
Concomitant dezvoltarea demografica va conduce la aparitia unei competitii
intre comunitati astfel incat principalele obiective ale acestora vor fi in esenta:
- securitatea membrilor comunitatii
- asigurarea resurselor economice (hrana)
- cresterea demografica a comunitatii
Rezultatul firesc a unui asemenea proces s-a concretizat din punct de vedere
social in aparitia unor structuri sociale insarcinate cu functii specifice
elementul de diferenta intre indivizi este dat de proprietatea privata.
Surplusul de hrana si bunurile economice pe care unii membri le
inregistreaza in raport cu altii evident, surplusul de resurse poate fi acum
realizat si prin alte mijloace (lupte, furt, luare in stapanire, etc.)
Apar nobilii (cei care au un interes
major
in
apararea
comunitii, ntruct, in caz de conflict aveau de pierdut cel mai mult).
Apar preotii (prin pozitia lor sociala si dominanta in cadrul comunitatii
aveau o serie de drepturi ce le garantau o imunitate participand la actul
decisional)
Apar oamenii liberi- acetia constituie marea masa a populatiei din
punct de vedere social si politic definesc adunarea razboinicilor ce se
supune doar unei capetenii militare si are atributii decizionale
importante
O data cu dezvoltarea schimburilor economice si aparitia inegalitatii
sociale din punct de vedere politic membrii acestor comunitati isi deleaga

competentele decizionale unor reprezentanti (cei avuti) din randul carora se

alege capetenia militara si apoi cea politica. Relatiile de rudenie sunt extrem de
importante, insa daca la inceput rudenia se socotea pe linie materna, o data cu
cresterea rolului economic si militar al barbatului in societate relatiile de snge
se vor socoti pe linie patern (rzboinicul fiind elementul principal al
comunitii).
Omogenizarea acestor structuri sociale va conduce la cresterea
performantelor economice ale asezarilor umane si implicit va deriva de aici
necesitatea aparitiei unor areale de locuire intarite menite sa protejeze
comunitatea de intrusi. Dezvoltarea economica inegala a unor importante zone
geografice va determina un flux continuu de informatii, schimburi
economice, relatii sociale, cu repercursiuni extreme de importante.
n epoca pietrei apare prima mare diviziune sociala a muncii care din
punct de vedere al activitatii economice mparte lumea in:
- triburi de agricultori sedentari ( culte ale fecunditatii)
- triburi de pastori, razboinici migratoare ( culte uraniene, solare)
Organizarea sociala eficienta si avantajul tehnologic detinut de triburile
de pastori le va permite acestora s se impun n fata comunitatilor de
agricultori fenomenul fiind cunoscut in intreaga Europa drept indoeuropenizare.
Indoeuropenizarea reprezint un process extreme de important n procesul de
constituire a popoarelor europene din antichitate n sensul ca noii veniti avnd o
structur social superioar, o civilizaie material superioar vor reui sa
conieuiasc cu autohtonii sedentary ce divinizau cultele pmntene. Noii venii
vor reui, graie tehnicii militare superioare si tehnologiei de prelucrare a
bronzului, s se impun i odat cu ei i cultele uraniene vor avea de ctigat n
faa celor anterioare ce venerau fertilitatea i fecunditatea. Generalizarea folosirii i
prelucrrii metalelor va coincide cu apariia poparelor antichitii iar civilizaia lor
material i arta vor nregistra un nou avnt mai cu sema n spaiul central i sudest European. Gradul de perfecionare al ceramicii, al armelor i podoabelor
reprezint un criteriu important n recunoaterea diferitelor stadia de cultur i
civilizaie pentru diferitele comuniti locale indiferent de spaiu sau timp.
Generalizarea folosirii pe scar larg a metalelor, ncepnd cu mileniul II .d.Hr,
va da posibilitatea confecionrii unui numr ridicat de obiecte a caror ntrebuinare
va fi dintre cele mai diverse.
Sfrsitul epocii pietrei va aduce cu sine importante schimbari in cadrul
noilor comunitati (rolul elitelor si al razboinicului fiind mult exagerat) dar in

acelasi timp dezvoltarea economica va obliga comunitatile sa dezvolte relatii

directe, ajungandu-se astfel cea dea doua mare diviziune sociala a muncii in
cadrul comunitatilor (mestesugarii) detasandu-se acum de ceilalti membri.
ntrucat agricultura ramane principala ocupatie cultivarea pamantului se face
dupa reguli stricte, fiecare familie primind un lot egal prin rotatie asupra caruia
al inceput nu aveau drept de proprietate ci doar de folosinta. Cultivatorul este
stapan pe uneltele, vatra locuibila si roadele muncii sale, insa semne ale unei
incipiente ierarhizari sociale sunt evidente, unii membrii reusind sa detina si
functii de conducere si raspundere fapt ce le confera numeroase avantaje
economice si sociale. Totodat, acetia pot opta acum pentru stapnirea celor mai
bune loturi de pamant arabil. Lucru care le asigur recolte mai mari si
posibilitatea de a-si spori avutia, de a dobandi noi priviliegii si de a-si consolida
pozitia sociala in cadrul familiei extinse, ginta, trib.

Primele forme de organizare social-economice

Studiile arheologice au demonstrat existenta vietii in nordul Dunrii nc din
paleolitic iar formele de organizare sociale sunt similare ca forma si structura cu
cele existente in celelalte comunitati ale Europei.
Nevoile de subzisten i lipsurile tehnologice (folosirea de unelte, arme
rudimentare) au determinat asocierea indivizilor in comunitati care in functie de
legaturile de rudenie vor constitui ginti la inceput, matre liniare si ulterior
patelimiare care sunt forme incipiente de comunitati umane. In interiorul acestora,
toate bunurile se impart in mod egal iar cresterea demografica, plecatnd de la un
stramos roman, va face ca mai multe ginti sa constituie un trib, iar mai multe
triburi, un stat.
Asocierea in comunitati umane a avut la baza asigurarea unor necesitati
vitale de securitate si de subsistenta care pe masura ce s-au implnit au contribuit si
la aparitia altor trebuinte morale, religioase. Gini - familii cu un stramos comun.
n functie de relief, comunitatile romane s-au specializat fie in cultivarea
terenului, caz in care membrii acestora au devenit sedentari si s-au transformat in
agricultori, fie anumite comunitati au ramas cu principala indeletnicire, cresterea
animalelor, fapt pentru care au ramas incontinuare migratori. In functie de ocupatia
lor de baza, agricultori sau crescatori de animale (sedentari sau migratori)
comunitatile umane vor pune bazele unui set de valori, sociale, morale si religioase

specifice care vor contribui la formarea culturii si identitatii acelor popoare.

n spatiul Carpato-Danubiano-Pontic comunitatile umane din preajma
inceputului mileniului I inainte de Hr, fusesera deja constituite pe tiparul mai larg
al comunitatilor europene si asiatice, astfel incat, tracii, prin ramura lor nordica,
getii si ulterior dacii se vor individualiza ca triburi sedentare ce aveau ca principale
ocupatii, arta razboiului, cultivarea terenului, vanatoarea, pescuitul, apicultura si
cresterea animalelor.
Aceste ndeletniciri ii vor aduce pe geti si daci n contact cu populatiile
avansate din punct de vedere tehnologic din sud, grecii, macedonenii i ulterior
romani astfel nct comerul va contribui n mod esenial la dezvoltarea societii
geto-dace n sensul ierarhizarii sociale pe criterii materiale, proprietatea privat
constituind martorul acestor transformri. Atta vreme ct proprietatea n comun
fusese omniprezent n cadrul comunitatilor umane, progresul social fusese lent
intrucat oamenii nu erau interesati de schimb si de productie. In momentul in care
proprietatea privata personala castiga importanta atunci schimbarile se
dinamizeaza, oamenii fiind interesati sa vanda si sa cumpere pentru a-si spori
bunastarea materiala.
Dezvoltarea schimburilor comerciale dintre geti si daci pe de-o parte in
mileniul I i Hr si celelalte popoare va contribui si la accelerarea procesului de
coeziune statala, triburile singure nefiind capabile sa-si protejeze membrii. In
prima jumatate a mileniului I i Hr, getii si dacii de la nordul Dunarii depasisera de
ceva vreme atat stadiul de dezvoltare dat de epoca pietrei, cat si partial cel dat de
civilizatia bronzului fiind integrati mai mult sau mai putin in ceea ce se numeste
civilizatia fierului. Potrivit acestul stadiu principalele arme si unelte sunt facute din
fier, un material care este mai rezistent decat bronzul si piatra, insa necesita o
tehnologie de prelucrare net superioara celei necesare prelucrarii bronzului.
Mrturiile arheologice si izvoarele istorice mentioneaza
pentru inceputul mileniului I i.Hr. existenta marelui neam al tracilor din randul
carora se evidentiaza ramura de N getii. Intrarea getilor in istorie se
datoreaza tot unor acte economice pe care acestia ca autohtoni le dezvolta cu
coloniile grecesti intemeiate pe tarmul Marii Negre incepand de la secolul VII
i.Hr.
Diferentele de cultura si civilizatie dintre geti si greci
vor favoriza aparitia unor relaii de buna vecinatate, traduse in fapte, prin
dezvoltarea schimburilor comerciale intrucat, economiile lor erau absolute
complementare. Intensificarea acestor schimburi comerciale prin troc la inceput
va avea consecinte importante pe plan economic, social si politic atat pentru
greci cat si pentru autohtoni. Ierarhizarea sociala se va accentua in cadrul
ultimilor cresterea cererii de bunuri economice contribuind la preluarea
modelului grecesc, cel de folosire a sclavilor in cadrul comunitatii la
activitati economice.

Desi fenomenul nu are o asemenea amploare ca in cadrul economiei

greco-romane totusi el exista, tracii si grecii regasindu-se ca etnii importante pe
piata negotului de sclavi atat in Grecia cat si in Roma. Scalvii considerai
membrii inferiori ai familiei nu aveau drepturi politice si sociale fiind
considerati in Antichitate drept unelte vorbitoare. Particularizarea getilor
dunareni din marea masa a tracilor era un fapt deja implinit la sfarsitul secolului
VI i.Hr. acestia traind organizati in triburi si uniuni tribale condusi de sefi
militari si car detineau si disputau controlul economic si politic asupra unui
teritoriu.
Potrivit relatiilor istoriografice getii erau un neam razboinic in cadrul
caruia religia se afla la mare cinste cei mai viteji si mai drepti dintre traciHerodot Istorii- care aveau ca principale ocupatii economice cultivarea
pamantului, cresterea animalelor, vanatoarea, pescuitul, prelucrarea metalelor,
mestesugurile si mineritul.
Nivelul de dezvoltare economic si social al lor era sinonim cu cel al
celorlalti europeni, germani si celti in schimb era inferior celui detinut de greci
si alte popoare mediteraneene. Prima referinta facuta in istorie despre getii
doborgeni se petrece odata cu expeditia lui Darius I regele persilor la Nordul
Mrii Negre contra scitilor, in drumul sau toate triburile tracilor din Balcani
supunandu-se fara lupta cu exceptia getilor care s-au purtat nesabuit si au fost
pe data rapusi acest eveniment aratand ca la acea perioada nu doar in
Dobrogea ci si in intreaga Dunare se cristalizase desja importante structuri
statale ce aveau organizare militara, politica, religioasa proprie.
n cadrul acestora dezvoltarea economica era accentuata de
inegalitatea sociala, doar elitele permitandu-si luxul de a cumpara produse
manufacturiere grecesti, macedoniene sau romane. Masa getilor foloseau produse
autohtone confectionate de mestesugari geti pe care le obtineau fie prin
intermediul schimburilor de marfuri sau prin intermediul monedei. Incepand cu a
doua jumatatea a mileniului I i.Hr. apar la inceput prin intermediul colonistilor
greci si apoi al macedonenilor si romanilor monezi in spatial geto-dacic.
Circulatia monetara desi sporadica este prezenta totusi pe intreg acest areal de
locuire aratand compatibilitatea economiei geto-dacilor la cea a vecinilor lor.
Aparitia statului dac centralizat
Strangerea legaturilor economice dintre diferite formatiuni politice
aflate la N de Dunare, unitatea religioasa si etnica vor favoriza in consecinta
unificarea dacilor si a getilor sub conducerea lui Burebista in prima jumatate a
sec I i.Hr. Desi forta militara a acestuia era impresionanta Strabon Geographia- puteau ajunge la doua sute de mii de oameni, legaturile dintre

centru si periferie erau rudimentare intrucat multe dintre comunitati fusesera

incluse cu forta ( celtii, getii, dacii si cetatile grecesti).
Administratia regala era organizata pe criterii elenistice, Burebista fiind
considerat cel dinatai si cel mai mare dintre regii traci, centrul puterii sale fiind
in Muntii Orastiei, din punct de vedere economic si politic autoritatea sa
se intinde in V de la Dunarea mijlocie si patrulaterul boem pana in E la gurile
Bugului, in N din Carpatii Padurosi pana in S la Muntii Haemus. Acest fapt a
facilitat patrunderea produselor de factura greceasca si romana pe teritoriul
statului dac. Intrucat schimburile comerciale erau absolute avantajoase
pentru ambele parti, chiar daca din punct de vedere politic Burebista reprezinta
o amenintare pentru romani la gurile Dunarii.
Statul daca este considerat a fi
unstat sclavagist nceptor avnd multe similitudini din punct de vedere economic
cu sistemele asiatice.
Vecinatatea cu Imperiul Roman va permite folosirea pe teritoriul getodacilor a uneltelor, armelor, podoabelor romane si a unor tehnologii
superioare, acest lucru fiind absolut necesar partii la N de Dunare, Evidenta
acestui fapt o constituie aparitia in aceasta perioada cat si dupa Burebista unor
imitatii de factura dacica a dinarilor romani de argint, fapt ce evidentiaza
nevoia acuta de moneda pentru cumpararea de produse pe piata geto dacica.
La inceputul sec 1 i. Hr. societatea geto-daca, desi faramitata din punct
de vedere politic dupa Burebista, din punct de vedere economic se pare ca
reuseste sa constituie o piata economica unica. Schimburile comerciale cu
Imperiul roman, relatiile politice cu Imperiul Roman (bazate fie pe buna
vecinatatea sau razboi) vor stimula dezvoltarea economica prin cresterea
intensitatii schimburilor comerciale intre geto-daci si romani prin
intensificarea circulatiei monetare si prin sporirea monedei pe piata dacica,
specializarea si aparitia unor mestesuguri noi ce genereaza produse solicitate
atat de geto-daci cat si de romani, devoltarea unor sectoare economice noi
(minerit si metalurgia), transformarea societatii geto-dacice dintr-o societate
autarhica bazata pe relatiile de consum (se produc bunuri economice nu doar
pentru suficiena menajelor ct i pentru pia), creste randamentul si
productivitatea societatii economice care produc bunuri destinate schimburilor si
mai ales exportului:
- cereale
-animale
-ceara
-miere
-metalurgie
-neferoase
-sare

Apar acum si se dezvolta schimburi comerciale intre geti si greci sau geti cu
romani in care obiectul de schimb erau sclavii. Drept urmare apar numeroase
asezari cu caracter economic cum ar fi targuri cu polarizarea actiunilor
economice dintr-un spatiu inconjurator, insa o adevarata viata economica nu
intalnim decat in cadrul cetatilor grecesti de pe malul Marii Negre, aflate intrun stadiu net superior de dezvoltare economica. Societatea geto-dacica este
impartit n dou clase sociale, criteriile de departajare fiind fr ndoial cele
date de bunstarea material sau de valoarea proprietii personale, tarabostes
reprezintnd aristocraia iar comati oamenii liberi. Existena sclavilor este
recunoscut nsa eficiena lor economic este redus graie i numrului lor redus.
Dezvoltarea economic este probat de descoperirile arheologice ce atest
folosirea de ctre daci i gei a uneltelor de fier, a plugului cu brzdar de fier pe
lng cel de corn de cerb, a uneltelor specializate pentru minerit i metalurgie.
Dezvoltarea tot mai intens a schimburilor a determinat apariia celei de a treia
mari diviziuni sociale a muncii i anume apariia negustorilor, spaiul cultural
greco-roman contribuind din plin la acest lucru.

Organizarea economico-sociala a geto-dacilor

Primele informatii dintre geti si daci le avem pe filiera greaca (Herodot).

Getii sunt amintiti la jumatatea mileniului I i Hr ca locuind de-o parte si de alta a
Dunarii de la Marea Neagra si pana spre Muntii Carpati, fiind un popor desprins
din neamult tracilor dar care se individualizeaza printr-o organizatie economica,
politica si religioasa superioara si acare avea ca principala ocupatie: razboiul,
agricultura, comertul si mestesugurile. Primele schimburi comerciale pe care getii
le au sunt cele avute cu colonistii greci stabiliti pe tarmul vestic al Marii Negre de
la care importau unelte, arme, podoabe, ceramica, vesminte si carora le exportau
cereale, animale ,miere, ceara, sare si sclavi. Contactul dintre civilizatia superioara
greaca si autohtoni va contribui si va accelera ierarhizarea si stratificarea societatii
geto-dace in fc de averea personala.
Strabon, in lucrarea sa "Geografia" ii aminteste pe geti si daci (anii 30 i Hr)

fiind primul care afirma faptul ca getii si dacii sunt unul si acelasi popor, au aceeasi
limba, port, obiceiuri. Getii si dacii sunt buni cultivatori de cereale (grau,mei), vita
de vie, apicultori, vanatori, pescari. Getii locuiau in asezari fortificate cu pamant si
lemn si intretineau un comert activ, fapt atestat de numeroase produse cu specific
subdunarean descoperite in aceasta perioada la nordul Dunarii dar si mai ales
numeroase tezaure si depozite monetare gasite in aceleasi conditii.
Din punct de vedere economic, locuitorii de la nordul Dunarii se situeaza pe
un nivel net inferior grecilor, macedonenilor si romanilor, fapt pentru care
economiile celor 2 parti sunt complementare. Drept urmare, pe masura ce
societatea geto-daca evolueaza, autohtonii intra in parteneriat in special cu
colonistii greci de la tarmul marii, fiind angajati ca mercenari pt pauza depozitelor
de marfuri.Comuniunea de limba, cultura si obiceiuri va face ca in prima jumatate
a sec I i Hr, in timpul regelui Burebista, tinutul locuit de geti si daci sa fie unificat,
Burebista devenind "cel dintai si cel mai mare dintre regii Traciei", fiind o reala
amenintare econ si politica pt romani.
Intre a doua jum a sec I i Hr si a II a jum a sec I d Hr nucleul statului dac se
pastreaza in Muntii Orastiei, ins , puterea militara si economica a dacilor scade, dar
contactul prelungit cu Imperiul Roman va face ca economia sa inregistreze
progrese tehnologice remarcabile (introducerea brazdarului roman de Fier). In
timpul lui Decebal, Dacia este reunificata cu un potential politic, economic, militar
superior dar redus teritorial la granite. Bogatia economica a Daciei va atrage dupa
sine derularea a celor 2 campanii militare din timpul imparatului Traian. Serbarile
ocazionale de cucerire a Daciei au durat 123 zile, iar Tezaurul dacic capturat de
romani a fost evaluat la peste 100000 kg de metale pretioase.
Odata cu transformarea Daciei in provincie romana (o mare parte a
teritoriului), organizarea administrativa si economica a Daciei in perioada
stapanirii romane a avut ca principal argument exploatarea zacamintelor de Au,Ag,
Fe si sare (de asemenea si cultivarea cerealelor), iar pe de alta parte a avut un
obiectiv strategic acel de a diviza lumea barbara impedicandu-i pe vecinii
imperiului sa se coalizeze impotriva lui printr-o frontiera intarita, nr mare de
soldati, prin acorduri aconomice cu acestia, "subsidii financiare".

Stadiul dezvoltarii economice in perioada statului dac condus de Decebal

ncepnd cu a doua jumatate a secolului I are loc un proces coagulare
politica a structurilor si formatiunilor statale de la N de Dunare, nucleul
central fiind in interiorul arcului carcaptic in zona Muntilor Orastiei.Cum ar
fifactori religiosi, etnici, economici etc. ii vor ajuta pe geto-daci sa refaca
unitatea statala pregatindu-se sa intre in competitie cu Imperiul Roman la
gurile Dunarii. In acest moment relatiile daco-romane se pot caracteriza in
primul rand prin relatii de conflict (getii trec Dunarea si jefuiesc provinciile
romane de la S de Dunare urmarind si eliberarea conationalilor lor). Cu
romanii au si relatii politice cordiale bazate pe subventionarea pacii de catre
romani prin plata unor stipendii capeteniilor geto-dacice in urma carora
acestea se vor oblige sa protejeze frontierele romane.
Din punct de vedere economic si politic
statul dac in timpul lui Decebal cuprinde o arie geografica mai mica avand ca
extremitati Tisa in V, Carpatii Paudrosi in N, Nistru in E si Dunarea la S.
Omogenitatea teritoriului este mai mare iar nivelul de dezvoltare economica
si sociala este mai uniforma.
Spre deosebire de perioada anterioara izvoarele istorice
(Dio Casius) mentionaza faptul ca Decebal a pus prefecti in fruntea
cetatilor si agriculturii fapt ce poate fi interpretat un real efort de
organizare administrativa. Aceste functii au competenta de a asigura buna
desfasurare a lucrurilor, interesul pentru agricultura, arata clar preocuparea catre
export si incasarea de venituri si achizitia de unelte, arme, podoabe.
In perioada lui Decebal se recunosc din punct de vedere arheologic
numeroase exemple de asezari miniere, getii fin mesteri in prelucrarea
metalelor neferoase si a sarii. Izvoarele istorice vorbesc frecvent nu doar de
vitejie si religie la geto-daci, dimpotriva sunt amintite puterea si bogatia
deosebita a statului dac.
Statul dac in
timpul
lui Decebal atinge maximul dezvoltarii
economice si politice, situatie reliefata de tratatele dintre daco romani cat si de
izvoarele istorice, nivelul schimburilor comerciale si gradul de devoltare.
Autorii antici amintesc faptul ca anterior cuceriri romane limba latina este
frecvent vorbita la N Dunarii si acest lucru este pus in exclusivitate pe seama
unui nivel ridicat al schimburilor comerciale. La sfarsitul secolului I i.Hr. Dacia
reprezinta o atractivitate pentru romani din punct de vedere economic, politic
si strategic, forta economica, politica si militara a statului dac condus de
Decebal este acum mult superioara celei a lui Burebista fapt ce va contribui
la depunerea unui real efort de catre romani pentru a cuceri Dacia in urma a
doua razboaie grele care se vor finaliza cu desfiintarea statului dac si

transformarea sa in provincie romana. Economia Daciei

Roman devin complementare.

si a Imperiului

Consecintele cuceririi romane la N Dunarii

La 6 august 105 d.Hr. un document atest faptul c la acea vreme cea
mai mar e par t e a t er i t or i ul ui Daciei fusese tranformata n provincie
roman, dei, totusi se mai poarta lupte razlete, acum se desfasoara un puternic
efort de organizare si pacificare a provinciei. Pentru a detine un control absolut
asupra noii prvincii sunt aduse foe militare de elita- legiuni- care vor
supraveghea populatia si care vor asigura si paza provinciei Avand o functie
strategica mare noua provincie daco- romana va beneficia de atentie sporita
fiind inclusa in randul provinciilor de rang imperial conduse de guvernatori
militari, reprezentanti directi ai mparatului. Importanta strategica si politica a
noii provincii nu deriva doar din argumentul militar bogatia provinciei atragand
atentia barbarilor si a altor locuitori din Imperiu ce se vor muta in Dacia. In
acest timp Dacia romana devine un focar de latinitate prin numarul mare al
militarilor, colonistilor, veteranilor, functionariilor care asigura buna administrare
a provinciei. Noii veniti si colonistii romani vor primi si ei pamant la fel ca si
veteranii dreptul roman obligand sa cultive terenul agricol in caz contrar
putandu-se ajunge si la pierderea dreptului de proprietate.
Conform normelor romane autohtonii sunt pe de o parte
indemnati sa practice activitati agricole si comerciale, pe de alta parte pentru a
creste randamentul si nivelul schimburilor comerciale dintre provincii si
restul Imperiului sunt adusi specialisti in minerit, mestesugari etc. Abundenta
resurselor economice ale solului si subsolului va face din Dacia una dintre
cele mai reprezentative provincii ale Imperilui si care beneficiind de toate
atuurile va ajunge intr-un timp scurt de stapanire romana sa uniformizez nivelul
de dezvoltare economica si culturala a locuitorilor provinciei.
In perioada stapanirii in Dacia este caracterizata din punct de vedere
economic prin:
- dezvoltarea unei infrastructuri specifice romane
- aparitia unor asezari urbane, colonii si municpii locuite de catre
romani in cadrul carora este folosita o arhitectura tipic romana
- se intensifica circulatia monetara si comerciala in interiorul provinciei cat
mai ales intre provincie si restul Imperiului
- cresterea productiei este certificate acum prin organizarea
mestesugarilor si a negustorilor in organizatii si asociatii profesionale
organizate ierarhic (colegii sau bresle cu atributii specifice)
- stapanirea romana va aduce cu sine in provincie folosirea unor

tehnologii economice si a unor unelte de lucru performante care vor

contribui la sporirea randamentului
muncii
si a productiei
si
schimbului
- efortul de romanizare va aduce cu sine integrarea printre autohtoni a
noilor veniti in
numar mare care vor avea un aport deosebit in devoltarea
economica a provinciei
- numarul mare de militari romani cantonati de la inceput la hotare si in
provincie (peste 50. 000) demonstreaza interesul puternic si atentia de
care se bucura Dacia, si demonstreaza un nivel ridicat al
schimburilor comerciale desfasurate intre armata romana si autoritati
- din punct de vedere material nivelul productiei este net superior celui
detinut de daci
anterior, romanii aducand o tehnica de productie noua, de calitate atat in
prelucrarea metalelor, ceramica, haine ca o caracteristica a provinciei
sunt descoperite pe intreg spatial monezi de factura romana, insa
ponderea dinarilor de argint scade folosindu-se moneda romana marunta
de arama semn al unei precaritati pe o parte a populatiei provinciei
si a unei puternice circulatii monetare
- dinarii romani sunt folositi sporadic avand o functie de teraurizare,
semn ca exista un element important de populatie ce are posibilitati
materiale deosebite
- materialele arheologice atesta numeroase locuinte romane pe intreg
teriotoriul provinciei, fapt ce poate fi pus pe seama unui puternic flux
economic atat in interiorul provinciei cat si in exteriorul ei , din punct de
vedere politic, economic, militar Dacia romana functioneaza ca un
tampon intre economia Imperiului si lumea externa care vor dezvolta
relatii economice si de buna vecinatate cu provincial romano-daca
- cucerirea Daciei a incadrat atat din punct de vedere economic, politic,
material si spiritual pe daco-romani in cadrul circuitului commercial
international de la acea data ajutand la relatia de productie in
societatea geto-daca.
Cucerirea Daciei si transformarea unei mari parti in provincie romana va
favoriza dezvoltarea sociala si economica a acestor tinuturi si implicit va aduce
standardele lumii romane la gurile Dunarii cu tot ceea ce presupune din
punct de vedere economic, politic si cultural. Din punct de vedere material
lumea daco-romana se situeaza peste nivelul atins de societatea dacica si acest
fapt presupune o crestere substantiala a fluxurilor de bunuri si servicii in
spatiul noii provincii.

Viata economica si sociala intre retragerea aureliana si intemeierea

statelor medievale romanesti
1) Consecintele retragerii stapanirii romane din Dacia
2) Forme de organizare sociala si economica obstea teritoriala
3) Crearea primelor comunitati economice si sociale la Nordul
Dunarii (romanii, tari, cnezate si voievodate)
1) Consecintele retragerii aureliene
Criza economica si politica din secolul II-III d. Hr. ce dicteaza statul
roman are reprcusiuni majore la nivelul provinciilor imperiului in sensul ca
subtierea bazei economice contribuie la slabirea capacitatii de reactie a
autoritatii centrale. Perioada de pace relative (lipsa unor noi cuceriri romane)
dublata de sistemul economic de tip sclavagist va face ca ub scurt timp
numarul acestora sa scada (la fel si productia si randamentul muncii acestora,
scalvii nefiind interesati in acitvitatea pe care o prestau). Aceste noi realitati
conduc la aparitia unor noi relatii de productie, marii proprietari de terenuri
incredintand spre lucru taranilor liberi sau unor sclavi suprafete de terenuri
cultivabile prelevndu-se de la acestea o dare in bani (sau in produse).
Pentru teritoriul provinciei romane Dacia colonatul s-a dezvoltata mai
putin pe de o parte lipsei de reactie iar pe de alta parte datorita existentei in
general a unei mici proprietati taranesti bine reprezentate si care desi nu
poseda numeroase bunuri materiale, se mentine in perioada stapanairii
romane si datorita modelului propus anterior de societatea geto-daca. Retragerea
aureliana este impusa de factori militari
si
politici
specifici,
in
conditiile in care mentinerea provinciilor de la N de Dunare ar fi pus in cumpana
frontiera dunareasca a Imperiului; pentru a asigura frontiera de N a Imperiului
vor fi retrase in timpul Imparatului Aurelian, armata si administratia de pe
teritoriul Daciei legiunile romane fiind folosite pe Dunare. Populatia daco-

romana cifrata la peste 1 milion de locuitori a ramas pe loc legata fiind de

bunurile economice pe care le poseda, de traditii si mai ales datoria
constientizarii faptului ca acest teritoriu le apartine.
Retragerea armatei si administratiei romane nu va lasa vechea
provincie fara aparare desi aceasta va fi expusa in totatlitate popoarelor
migratoare. Din punct de vedere economic consecintele vor fi dezastruoase
pentru prosperitatea provinciei in sensul ca dupa aceasta data economia
provinciei se ruralizeaza (nemaiexistand cerere, se reduce si oferta de
produse si bunuri economice astefel incat vor produce doar pentru propria lor
suficienta economica). Relatiile comerciale din interiorul provinciei decad
intrucat retragerea administratiei romane lipseste provincia de principalul
beneficiar de pe piata, si anume institutile statului. De asemenea:
lipsa cererii atrage dupa sine decaderea mestesugurilor care nu mai
au piata de desfacere pentru bunurile lor
caile de comunicatie atat din interiorul provinciei cat si legaturile cu
S Dunarii sunt nesigure astfel incat rutele comerciale aproape ca
dispar in intregime
retragerea armatei si a administratiei presupune incetarea totala
a invenstitiilor si a lucrarilor edilitare, presupunea incetarea
circulatiei mometare si disparitia treptata a acesteia de pe piata
provinciei
lipsa criculatiei monetare arata existenta unei populatii dacoromane sarace, precum si reintoarcerea la schimbul economic bazat
pe marfa contra marfa
in acelasi timp schimburile comerciale si de populatie dintre
daco- romani si dacii liberi cresc in intensitate intrucat are loc un
proces de patrundere pe de o parte a dacilor liberi in interiorul
fostei provincii, iar pe de alta parte are loc un proces de migrare a
populatiei daco- romane in teritoriul locuit de dacii luberi pentru a
se pune la adapost de atacurile migratorilor
expuse in primul rand atacurilor populatiei migratoare
asezarile urbane vor resimti din plin socul noilor veniti si treptat
acestea nu vor mai avea valoare administrative, valoare comerciala,
depopulandu-se, populatia retragandu-sa in zone mai ferite.
Din punct de vedere social se pun bazele acum unor forme de
organizare ce imprumuta mult din traditia geto-daca care este structurata pe
relatii de buna vecinitate si care se argumenteaza dupa normele specifice
dreptului roman transmise acum pe cale orala.

2.Aparitia obstii teritoriale pe intreg cuprinsul fostei Dacii reprezinta

rezultatul unui
indelungat proces de uniformizare etnica, spirituala si materiala rezultat in
urma derularii unor relatii economice si sociale intre popoarele daco-romane.
Organizarea obstii teritoriale la romani, ca unitate sociala comuna este
fundamentata pe existenta proprietatilor in comun (in devalamasie) asupra
teritoriului obstei (teren agricol, paduri, livezi, pasuni, luciu de apa, mori).
In cadrul obstii toti membrii sunt egali in drepturi, fiecare faimilie
primind prin rotatie un lot de teren arabil egal, acestia fiind stapani pe
roadele muncii lor.Cu timpul relatiile economice specifice din cadrul obstii fac
posibila si aparitia proprietatii private (la inceput constand doar din vatra casei,
unelte, arme si podoabe) iar ulterior anumiti membrii ai obstii reusesc sa
pastreze pentru sine atat loturi importante de pamant cat mai des anumite functii
de conducere in cadrul obstii care le confera anumite privilegii in raport cu
ceilalti. In felul acesta din punct de vedere social se realizeaza o ineglaitate
sociala care va dinamiza relatiile economice atat din cadrul obstii cat si din
afara acesteia.
Retragerea romana va da posibilitatea popoarelor migratoare sa intre in
contact cu populatia autohtona si sa suplineasca intr-o oarecare masura rolul si
functia acesteia (in schimbul prelevarii unei parti din roadele muncii).
Acest parteneriat intre migratori si autohtoni este perfect acceptabil atat din
punct de vedere economic si social cat mai ales din punct de vedere politic si
militari intrucat noii veniti indeplinesc functia de protejare a provinciei in
timp ce populatia
acesteia desfasoara vechile activitati economice.
Faptul ca populatia daco-romana nu este supusa la plata unor impozite in
bani demonstreaza pe de o parte lipsa monedei si caracterul rudimentar al
economiei preponderant agricole, iar pe de alta parte demonstreaza o
stapanire lejera fara amprenta efectiva (chiar efemera) asupra autohtonilor.
Economia populatiei daco-romane este una de subzistenta, se produce doar
pentru consum, vechile deprinderi mestesugaresti din perioada stapanirii
romane fiind in cele mai multe cazuri abandonate.
Avand un nivel de
organizare sociala si politica inferior populatiei daco-romane mirgatorilor le-a
fost mult mai usor sa perceapa impozite colective de la comunitati si nu
impozite individuale asa cum fiscul roman o facea cu succes. In conditiile date
acest parteneriat intre daco-romani si noii veniti se vor baza pe relatii
economice profitabile pentru ambele parti dar, in esenta ele vor contribui la
aparitia si dezvoltarea acestor structuri social statale la N Dunarii.

3) Uniformizarea spatiului de
voievodatelor si tarilor romanesti)

la

Dunarii

(aparitia

cnezatelor,

Din punct de vedere social, economic si cultural se va desfasura in sec

VIII-IX d.Hr. dupa ce populatia autohtona va resimti influentele trecerii
migratorilor la S Dunarii exceptie fac slavii care desi trec in masa la S
Dunarii in sec VIII vor intra in contact cu populatia autohtona si vor pune
bazele pe intregul areal locuit de daco-romani unor formatiuni statale. Relatiile de
productie din cadrul obstelor teritoriale se vor dinamiza sub impulsul
schimburilor comerciale cu noii veniti sau cu Imperiul Roman, mai tarziu cu cel
Byzantin, care desi trece prin perioade dificile reuseste sa detina un control politic
si chiar economic asupra teritoriului de la N Dunarii.
Cresterea fortei economice a obstilor teritoriale se datoreaza atat
factorilor interni cat si externi si drept consecinta reinteresarea tuturor
membrilor obstii teritoriale in conservarea situatiei existente, si treptata se va
ajunge la situatia in care unii dintre membrii instariti ai obstii sa aiba un
interes major in raport cu ceilalti. Vor aparea astfel structuri specializate
similare celor existente in cadrul statului precum armata sau alte adunari
reprezentative. Avand un interes comun mai multe obsti se reunesc in cadrul
unor romanii populare sau in cazul de criza vor pune bazele unor mici
formatiuni politice cnezate sau voievodate, tari conduse de voievozi sau cnezi
ce aveau ca principala functie mentinerea securitatii comunitatii. Forta
economica a acestora este una evidenta de vreme ce diploma Cavalerilor Ioaniti
atesta pentru teritoriul dintre Carpati si Dunare o serie de formatiuni politice
extreme de bogate cu un comert infloritor, Voievodatul lui Lotovoi, Cnezatele
lui Ioan si Farcas, Tara lui Seneslau voievodul romanilor; cronicile maghiare
atesta pentru sec IX-X, voievodatele lui Gelu, Glad si Menumorut si ulterior
voievodatele lui Ahtum si lui Gyula, care depindeau politic si economic cu
Bizantul.
Cronicile arabe, rusesti si poloneze atesta pentru spatiul de la E de
Carpati in aceasta perioada a unor numeroase formatiuni politice care se
remarca nu doar din punct de vedere economic si militar Tara Brodnicilor, Tara
Berladcinilor, Tara Vrancei precum si o seama de alte formatiuni statale in
zona Campulung, Siret, Baia, Hotin, Suceava si Orhei.

CAPITOLUL II
Organizarea social-politica si economica in
Evul Mediu romanesc
1) Organizarea politico-statala a romanilor la inceputurile Evului Mediu
2) Relatiile comerciale si dezvoltarea economica a statelor medievale
3) Dreptul de proprietate; organizarea feudala; relatii economice si
sociale
1)

Organizarea politico-statala a romanilor la inceputurile Evului Mediu

Generalizarea la N Dunarii a unor formatiuni statale specifice de tipul

tarilor, cnezatelor si voievodatelor reprezintala cumpana dintre cele doua
milenii primele forme de coagulare, in primul rand sociala si economica si in al
doilea rand politica a romanilor. Atat obstea teritoriala precedenta cat si
cnezatele si voievodatele nu reprezinta decat pasi intemerdiari absolut
necesari in evolutia spre o piata economica si o organizare politica absoluta si
comuna tuturor locuitorilor din spatiul capato-danubiano-pontic.
Intemeierea voievodatului Transilvaniei
In secolul al X-lea functionau in interiorul arcului carpatic 3
formatiuni politice romanesti cu o organizare sociala si politica incipienta, de
tip feudal si care sunt nevoite sa faca fata presiunii exercitate de maghiari.
Izvoarele amintesc de ducatul lui Menumorut in Crisana, voievodatul lui
Gelu in Transilvania si ducatul lui Glad in Banat. In secolul al X-lea izvoarele
itorice amintesc de existena a doar 2 astfel de formatiuni politice urmand ca
in secolul urmator sa fie atestat documentar
la1176, dupa
o
lunga
perioada de framantari politice, Leustachie voievodul. In acest nou contrast
voievodatul Transilvaniei este inclus in cadrul regatului maghiar, voievodul
fiind vasal regelui iar structurile de conducere sunt acaparate de catre nobilii
maghiari.
Faptul ca se mentine forma de organizare sociala a voievodatului
(specific romanilor) demonstreaza ca regalitatea maghiara nu a avut forta
necesara sa impuna un alt model de organizare intrucat cel existent era viabil si
recunoscul de majoritatea populatiei de origine romn.

Intemeierea voievodatului Tarii Romanesti

La S de Carpati Diploma Cavalerilor Ioaniti din 1247 enunta ca etape
intermediare pana la Basarab I cnezate si voievodate ce dezvolta o bogata
activitate comerciala si care se afla cel putin teoretic sub suzeranitate
maghiara.Unificarea formatiunilor
politice dintre
Carpati i
Dunare
demonstreaza existenta unei culture comune tuturor romanilor.
Unificarea politica realizata de Basarab I demonstreaza ca din
punct de vedere economic si social conditiile sunt indeplinite, teritoriul
Tarii Romanesti aflandu-se si la intretaierea a doua principale rute comerciale
europene (N-S si E-V) fapt ce contribuia la cresterea substantiala a
veniturilor statului de pe urma taxelor si impozitelor de tranzit. Pe langa taxele
de tranzit in porturile Dunarii, in interiorul tarii si in trecatorile Carpatilor la
granite se desfasoara un puternic comert cu cereale, vite, miere, sare si alte
produse pe care economia autohtona le putea oferi in schimbul uneltelor,
armelor, podoabelor, matasuri aduse de negustorii straini.
Aceasta este o preocupare constanta a negustorilor atat autohtoni cat si
straini, fapt confirmat de repetatele privilegii comerciale pe care majoritatea
domnitorilor munteni le acorda unor centre economice puternice precum
Brasovul, Bistrita sau Sibiul. In aceste orase transilvanene regalitatea maghiara
acordase la randul ei privilegii economice si feudale
autohtonilor
incurajundu-se astfel dezvoltarea economica si comertul ce aduceau
importante venituri fiscale. Este de remarcat ca in intreg Evul Mediu romanesc
piata economica pentru care functionau cele 3 mari orase negustoresti este
piata romaneasca, relatiiloe lor comerciale fiind desfasurate in procent de
peste 90% pe piata romaneasca.
Din punct de vedere economic relatiile comerciale (in special cele
de tranzit) cunosc o dezvoltare fara precedent datorita puternicului flux
comercial dintre Europa Occidentala si Orient, negot dominat de cetatile
italiene Genova, Florenta si Venetia. Un semn al realei forte economice a
noului stat aparut intre Carpati si Dunare il constituie politica dusa de
Basarab I ce reuseste sa afirme Tara Romaneasca pe plan extern, mai cu seama
dupa victoria de la Posada din1330 cand reuseste sa obtina independenta fata
de regatul maghiar. Urmasii sai la tron, Nicolae Alexandru(1356-1364),
Vladislav Vlaicu(1364-1376) sau Radu I (1376-1385) si Dan I (1385-1386),
vor continua aceiasi politica de consolidare a autoritatii centrale si de intarire a
independentei
chiar dac relatiile cu regalitatea maghiara vor imbraca
forme mai puternice (domnitorii romani se vor declara vasali pentru a

detine posesiunile romanesti de peste munti, (Amlasul si Fagarasul).

Intemeierea voievodatului Tarii Moldovei
Coagularea politica la Rasarit de Carpati va face ca in scurt timp dupa
intemeierea voievodatului Transilvaniei si al Tarii Romanesti se se ajunga la un
stat de sine stator absolut independent de coroana maghiara ce se facea vinovata
de infiintarea unei marci de aparare aici sub conducerea lui Dragos, un voievod
roman maramuresean - a carui extindere se va face spre S si la Rasarit urmarind
linia Carpatilor, Dunarea si hotarul Nistrului. Procesul se deruleaza sidatorita
populatiei autohtone care se rascoala de sub dominatia maaghiara, alungand-ui
pe reprezentantii regalitatii maghiare. Bogdan I Latcu (1369-1377), Petru I
(1377-1392) si Roman I (1392-1394) vor cosolida statul moldav inlaturand
ultimile resturi ale dominatiei tatare din sud si vor pune bazele unui stat unitar si
centralizat pe harta Europei.
Din punct de vedere comercial sunt atestate o serie de nuclee
economice (targuri) asezate pe principala ruta comerciala a Rasaritului
Europei si care face legatura dintre comertul scandinav (dintre Marea Baltica si
Marea Neagra). In porturile Chilia si Cetatea Alba de la gurile Dunarii ca de
altfel si prin cetatile de granita Orhei si Hotin se desfasoara un puternic comert
de tranzit aducator de venituri importante la visteria statului. Principalele
centre comerciale sunt Baia, Siret, Suceava, Roman, Barlad. Schimburile
comerciale se desfasoara
in
moneda straina atat maghiara, poloneza
cat si italiana sau byzantina cursul de schimb este unul valabil si presupune mari
diferentieri chiar de la o regiune la alta.
Dobrogea
Din punct de vedere politic teritoriul dintre Dunare si Mare reintra in
circuitul bizantin incepand cu sfarsitul secolului al IX-lea dupa aproximativ 3
secole de cvasie indepedenta in timpu carora sunt atestate documentar cel
putin 3 formatiuni politice avand conducatori slavi. Reintegrarea in circuitul
bizantin a condus la dezvoltarea comertului
si mestesugurilor atata in orasele de la tarmul Marii Negre cat si in cetatile
(factoriile) aflate pe malul drept al Dunarii si intemeiate de iatalieni.
Nucleul statului dobrogean este in S acesteia (Tara Carvanei) atestat
documentar in secolul al XI-lea. Slabirea dominatiei binzantine va da
posibilitatea unor despoti locali precum Balica sa se rupa de Bizant desi se
pare ca astia erau vasali tarilor bulgari.

2) Relaiile comerciale i dezvoltarea economic a statelor medievale

In Evul Mediu romanesc schimburile comerciale dintre tarile romane
reprezinta o constanta extrem de importanta in cadrul relatiilor de buna
vecinatate si a celor politice, atat regalitatea maghiara cat si conducatorii
voievodatului Transilvaniei, Moldovei si Tarilor Romanesti vor constientiza
faptul ca dezvoltarea mestesugurilor si a comertului reprezinta o sursa
importanta de venituri fiscale ce contribuie la intarirea autoritatii centrale i
administrative. De astfel, acest proces de unificare statala este simultan n
ntreaga Europa i este condiionat de cresterea schimburilor comerciale si
de incurajarea dezvoltarii mestesugurilor poate tot in Europa; Liga hanseatica
din N Germaniei (formata din centre comerciale si libere din punct de vedere
feudal), republicele italiene si orasele flamande se dinamizeaza din punct de
vedere economic in primul rand si ulterior din punct de vedere politic.
Economia tarilor romane (Moldova si Tara Romaneasca) este una agricola in care
relatiile de productie se afla intr-un stadium incipient de dezvoltare feudala.
Inegalitatea sociala este acum evidenta insa majoritatea populatiei este
formata din tarani liberi din punct de vedere economic ( razesi in Moldova,
mosneni in Tara Romaneasca ) exista insa si un mic procent de populatie ce
locuieste in targurile comerciale (domnesti) si care dezvolta activii
manufacturiere(comerciale). Rascoalele
repetate ale aranimii din
Transilvania (1437;1514) prezinta un tablou destul de sumbru al
unorrealitati sociale dure ce apasau asupra celei mai numeroase coategorii sociale
taranimea- care statea la baza procesului de productie economica. Spre
deosebire, locuitorii oraselor erau liberi nefiind in niciun fel legati de
seniorul local feudal. Acesti oraseni se bucura de privilegiile domnesti fiind
scutiti de taxe si impozite si sunt pusi la adapost de ncercrile marilor
feudali (boierimea/nobilimea) de a-i subjugadin
punct de
vedere
economic. Situatia este similara si in Transilvania insa nici aici nobilii
maghiari nu au forta necesara de a se impune, orasele regale bucurandu-se
de imunitati si privilegii. Avnd o baza economica stabile si venituri fiscale
numeroase, conductorii arilor romne reusit s demonstreze
ca
stapanesc din punct de vedere politic situatia chiar daca de drept sunt vasali fi ai
regelui maghiar, fie ai regelui polon. Forta economica le da un statut privilegiat,
voievodul Transilvaniei fiind considerat al doilea om in stata dupa regale
maghiar in timp ce domnitorul Moldovei este unul din vasalii importanti
ai regelui polon (permitandu-si sa-si imprumute suveranul cu mari sume de
bani fapt fara precedent). Tot semn al unei dezvoltari economice durabile este
construirea unei retele de fortificatii atat in zonele de granita cat si in interior.
Desi ne aflam in plin proces de feudalitate toate aceste

realizari nu ar fi putu fi posibile fara implicarea financiara si politica masiva a

voievozilor romani intrucat cetatile nou construite vor reprezenta autoritatea
centrala in teritoriu. Deasemenea in aceasta perioada se trece pe scara larga la
edificarea unor importante lacase de cult construite cu specialisti straini si puse
sub ascultarea unor stareti de cele mai multe ori greci, semn al unor importante
legaturi cu Bizantul. La baza acestui proces de dezvoltare statala sta fara indoiala
sporul demografic al statelor medievale romanesti, izvoarele indica pentru
Transilvania circa 550000 locuitori, pentru Tara Romaneasca 400000 in
timp ce pentru Moldova aproximativ 200000. Activitatea predominanta a
acestei populatii este fr, ndoial, agricultura cu activitile conexe. Totusi, ca
o caracteristica a negotului celor doua tari romnesti, Moldova si Tara
Romaneasca o constituie exportul de animale, boii moldovenesti fiind
renumiti in spatiul nordic
ca si ovinele provenite din Tara Romaneasca.
Schimbul de produse dintre Orient si Occident va asigura importante
beneficii unor orase de granita precum Cetatea Alba, Chilia, sau Braila,
Brasov, Suceava, Giurgiu, Turnu, Sibiul si Bistrita. Alaturi de sporul natural,
dezvoltarea vietii urbane va contribui din plin la cresterea in intensitate a
productiei mestesugaresti si a schimbului de produse cu alte zone.
Mitropoliile
celor doua tari, romanesti sunt absolute independente si doar din punct de
vedere spiritual depind de Patriarhia din Constantinopol. Un alt semn al
dezvoltarii economice a tarilor romane este construirea unor resedinte domnesti
precum Baia, Suceava, Iasi in Moldova, Campulung, Targoviste si Bucuresti
in Tara Romaneasca, capitale ce vor concentra un important flux comercial.
Desi din punct de vedere economic
Moldova si Tara Romaneasca nu desfasoara
activitati
manufacturiere
(mestesugaresti de referinta) ele au importante beneficii de pe urma comertului
de tranzit, asigurandu-se in acest fel domnitorilor romani sursa de finantare
pentru derularea cu succes a campaniilor militare. Impulsionate de
schimburile comerciale in crestere tarile romane vor fi nevoite sa bata
moneda proprie incepand cu a doua jumatate a secolului al XIV-lea; in Tara
Romaneasca se pun in circulatie ducati, dinari si bani de argint in timp ce in
Moldova se bat grosi de arama.
In momentul in care comertul
dintre Europa Apuseana si Orient va fi obstructionat de statul otoman atunci
indepedenta economica si politica a tarilor romane va deveni un fapt petrecut.
Atingerea Dunarii de catre statul otoman precum si cucerirea Constantinopolului
vor reprezenta din punct de vedere economic inceputul unei lungi perioade de
decadere a intregului spatiu central si S-E European datorat instituirii
monopolului comercial de catre turci. In acelasi timp, disputa pentru acapararea
principalelor centre comerciale ce apartineau tarilor romane se va acutiza,
domnitorii romani fiind lipsiti in cele din urma de ele precum si de

importantele venituri fiscale ce confereau forta economica si politica

voievodatelor lor. Consecinta fireasca va fi orientarea spre mai multe rute
ocolitoare spre Indii, descoperirea Lumii Noi si mutarea centrului comertului
mondial din Marea Mediteraneana in Atlantic.
3) Dreptul de proprietate; relatiile de productie in societatea feudala
Societatea feudala este structurata pe criteriul stapanirii personale asupra
pamantului, domnul/regele fiind seniorul suprem toti celalti fiindu-i supusi.
Piramida sociala este completata cu vasali de rang inferior care au proprii lor
seniori, la baza acesteia fiind taranimea(libera si dependenta). Exista patru tipuri
de proprietate in Evul Mediu Romanesc:
1. proprietatea domneasca/regala pentru Transilvania
2. proprietatea feudala (nobiliara/ boiereasca)
3. proprietatea bisericeasca
4. proprietatea taraneasca (exista doua tipuri, proprietatea a taranimiii libere
si cea a taranimii dependente).
Domeniul feudal reprezinta unitatea de baza a economiei medievale
romanesti, in cadrul sau desfasurandu-se relatiile de productie specifice.
Nobilul/boierul in Moldova si Tara Romaneasca sunt posesorii cu drepturi
depline asupra feudului (mosiei sau domeniului feudal) chiar daca pentru unele
cazuri acestia au primit la origine doar dreptul de uzufruct asupra acestuia si
nu un drept deplin de proprietate, pe care in timp l-au transmis ulterior
urmasilor lor in cadrul aceleiasi familii. Veniturile domeniului sunt exploatate
de catre feudal de cele mai multe ori cu putin simt practic, sporirea
acestora facandu-se pe seama taranimii ce este impovarata cu noi dari si
impozite ce o determina sa nu produca bunuri decat in limita nevoilor proprii,
comertul si productia destinata schimbului nefiind deloc incurajata. Abuzurile
determina in scurt timp o spoliere a avutului taranimii care va ajunge in scurt
timp sa fie dependenta de seniorul feudal. (neputndu-si indeplini obligatiile
feudale numeroase comunitati se vor aservi cu totul seniorului local).

Dezvoltarea economica a Principatelor Romane in perioada

Regimului turco-fanariot

1.
2.
3.
4.

Context istoric
Relatiile economice ale principatelor
Masuri administrative, economice si sociale reformatoare
Consecinte ale instaurarii regimului fanariot

1. Contextul istoric:
Debutul regimului fanariot in Tarile Romane se situeaza odata cu
inceputul secolului alXVIII-lea cand ultimii domnitori romani din principate,
Dimitrie Cantemir in Moldova (1711) si Stefan Cantacuzino in Tara
Romaneasca(1716) sunt inlaturati din scaun de catre puterea suzerana.
Ocupand un loc important in conducerea imperiului otoman, grecii fanarioti vor
aviza direct administrarea principatelor fenomenul nefiind deloc unul specific
romanesc, dimpotriva, el regasindu-se si in cazul altor provincii aflate sub
suzeranitate otomana.
Solutia gasita de turci a fost determinata de noua configuratie politica din
Europa Centrala si de Sud-Est unde recesiunea otomana antrenase miscarile
de eliberare ale populatiilor in cauza. Sistemul dominatiei otomane, stat tipic
feudal cu putine sanse de modernizarea relatiilor sociale si a dezvoltarii
economice, cauzeaza o stagnare a progresului economic si social al intregului
spatiu supus influentei turcesti. Din punct de vedere politic, autonomia celor
doua tari romanesti este acum grav stirbit deoarece domnii sunt numiti direct de
catre sultan, fara asentimentul tarii, sunt straini si nu reprezinta interesele
acesteia in raporturile cu imperiul, dimpotriva. (pentru a-si mentine tronul ei
fac mari concesii politice si fiscale impunand noi contributii datorate Portii
Otomane.)
Administrarea principatelor se caracterizeaza acum printr-o fiscalitate
excesiva, ministrii fanarioti exploatand excesiv si sistematic avutia celor doua
tari romane, in contextul in care Imperiul Otoman nu mai beneficia de de
resursele economice rezultate din cuceriri. Fiind un stat slab dezvoltat, sub
aspectul relatiilor sociale si al organizarii politice si administrative, Poarta
Otomana va dovedi o reala incapacitate de a eficientiza propria economie
fiind nevoita sa apeleze la sporirea haraciului, peschesurilor, vanzarea

functiilor(domniilor), carora le confera semnificatie economica. Atenia

sporit de care beneficiaza Tarile Romane in aceasta perioada reflecta
importanta economica a lor pentru Poarta Otomana nevoita sa aplice masuri noi
de administrare a principatelor pentru evitarea unor posibile crize economice din
imperiu. (printre obligatiile economice ale celor doua principate se regaseste
si aceea de a furniza aprovizionarea cu alimente a Constantinopolului
Eforturile facute pe plan politic de majoritatea domnitorilor fanarioti
vizeaza intarirea autoritatii centrale si supunerea controlului marii boierimi
pamantene, indepartata din functiile de conducere si nevoita sa asiste la
pierderea rolului sau politic si mai cu seama si economic. Regimul sufera si
datorita numeroaselor rapturi teritoriale ale Tarilor Romane carora puterea
suzerana este incapabila sa le mai fac fa. Consecintele economice sunt
dezastruoase, rechizitiile suferite in cursul campaniilor militare sunt
impresionante si conduc la o stare de saracie generalizata ce antreneaza chiar
miscari de populatie si criza autoritatii centrale in ultima instanta.Intarirea
dominatiei otomane asupra arilor Romane in aceast perioada coincide cu
slabirea accentuata a prestigiului si a fortei economice pe plan extern si precede
miscarile de eliberare nationala si sociala ce vor izbucni in Balcani.

2. Relatiile economice ale principatelor

Pe plan intern se observa totusi, sub impulsul ideilor iluministe o timid
ncercare de a reconfigura economia romaneasca pe principii economice
moderne. Nivelul schimburilor
comerciale creste, numrul trgurilor i
importana economic a oraelor deasemenea. Principala ocupatie este n
continuare agricultura, cu activitatile colaterale de unde si interesul pentru
detinerea unor suprafete cat mai mari de teren arabil. Realtile sociale intre
cei care detin teren si cei care nu sunt structurate pe principii feudale asa ca
imobilismul acestora se reflecta si in slabele performante economice in raport
cu Europa Apuseana. Se dezvolt unele ramuri ale industriei alimentare
comertul dar exportul de cereale reprezinta sursa principala de venit a
principatelor. Tot acum din punct de vedere social, si avand importate implicatii
economice se deruleaza un fenomen de instrainare a mosiilor boierimii
pamantene, noii proprietarii avand un simt practic mult mai dezvoltat si trecand
in consecinta la deposedarea de pamanta a taranimii libere, si inrobirea acesteia
pentru a obtine maximum de beneficii de pe urma exploatarii pamantului.
Schimburile neechivalente dintre Tarile Romane si Poarta Otomana sunt
suportate de catre acestea, produsele intrate in circuitul economic otoman

inregistrand preturi de 4-5 ori mai mici decat cele curente pe piata europeana.
Monopolul comercial otoman, instituit asupra comertului exterior al principatelor,
va face ca doar dupa satisfacerea nevoilor financiare ale Porii Otomane s se
permit exportul pe celelalte piete a unor produse de baza. Pentru a intarii aceste
reguli domnitorii fanarioti sunt desori trasi la raspundere si obligati sa ia masuri
dure contra celor ce practica un negot clandestin si mult mai profitabil cu tarile
europene platind vama cucului.
Totusi, complementaritatea economic a principatelor romne cu piaa
occidental reflect o preocupare intens a comercianilor romni de a desfaura
afaceri n Transilvania, la Viena sau n Polonia acolo unde situaia economic
permitea obinerea de ctiguri normale pe pia. Deasemenea numrul celor
care se ocupau de negoul permanent cu Imperiul Otoman este semnificativ, muli
locuitori ai principatelor reuind s strng averi impresionante i s ocupe
funcii adminstrative importante la Constantinopol.
n concluzie, relatiile economice ale Tarilor Romane in aceasta
perioada se caracterizeaza printr-un deficit substantial care dublat de volumul
mare de obligaii economice fa de Poarta Otomana va conduce la accentuarea
stagnrii economice a Principatelor i la importante consecine sociale.
3. Msuri administrative, economice i sociale reformatoare
Durata efemer, de cele mai multe ori, a domniilor ii va obliga pe
domnitorii fanarioti sa procedeze la o contabilizare exacta a veniturilor si
cheltuielilor pentru obtine maximum de beneficii de pe urma administrarii
principatelor. Intrucat durata unei domnii medie este de 3 ani timpul scurt va
obliga pe fanarioti sa puna ordine in finantele statului, sa se ingrijeasca de buna
administrare a principatelor si sa ientifice noi oportunitati de crestere a
veniturilor pentru a face fata solicitarilor otomane sporite. In acelasi timp
sistemul de cumpararea a tronului ii va determina pe domnitorii fanarioti sa
liciteze sume astronomice pentru scaunul principatelor, recurgand la creditori ce
trebuiau despagubiti odata ce pretendentii ocupau tronul principatelor.
Sumele mari de mani vehiculate arata ca totusi principatele detineau un
potential economic imens si costurile aferente ocuparii scaunului domnesc
puteau fi returnate intr-un timp relativ scurt. De altfel, asta era si prima
preocupare a noilor domni, strangerea impozitelor fiind cruciala pentru
mentinerea bunelor raporturi cu poarta otamana.
Una dintre cele mai importante
msuri cu caracter economic si social a fost data de introducerea impozitului
unic pe cap de locuitor capitatia, desi se va mai practica sistemul impozitelor
colective, similar celui platit de obtea teritorial n vechime.
Modalitatea

de impunere fiscal reprezint aadar o mbinarea a sistemului individual cu

cel colectiv, visteria statului stabilind cuantumul impozitelor pe cap de
locuitor pentru fiecare. n situatiile, dese de altfel, n care un membru al
unei colectiviti prsea comunitatea aceasta era impusa la plata impozitului
aferent, prin aceasta masura urmarindu-se descurajarea actelor de fuga de pe
mosii si o oarecare stabiitate fiscala. In acelasi timp se observa o repartizare a
impozitelor pe categorii fiscale de populatie, scutelnicii (boierii mari si mici,
neamuri si mazili, comunitatii scutite de plata, sau aflate in posesia unor
manastiri, etc) si toti ceilalti locuitori care erau obligati sa suporte plata
impozitelor catre stat.
Concret,
birnicii reprezentau
categoria
contribuabililor(majoritatea populatiei) iar clasa privilegiatilor (cuprinde pe
boieri, cler, negustoari sau oraseni). La sfarsitul perioadei fanariote
statisticile aratau pentru Tara Romaneasca ca aproape din populatie intra in
randul scutelnicilor, cealalta jumatate fiind nevoita sa suporte si contributia
aferanta celorlalti. Mai mult decat atat, orice schimbare de domnie atragea
recoltarea veniturilor restante, chiar si acelor percepute deja, situatia
ilustrativa fiind recoltarea in 12 sferturi anuale a capitatiei! Din punct de vede
administrativ atributiile
fiscale erau coordoonate de
catre marele
vistiernic care raspundea in fata domnitorului de organizarea si incasarea
eficienta a datorilor fiscale ale populatiei. In aceasta actiune el era ajutat de un
corp de slujbasi ce primeau leafa din visteria statului, raspunzand printre altele
si de incasarea tributului de catre Poarta Otmana. Practica arata ca domnitorii
fanarioti, in incercarea lor de a se achita de obligatiile economice fata de
Imperiul Otoman, recurgeau la tot felul de abuzuri nicio alta institutie neputan
ingradi abuzurile adminstratiei fanariote (sfatul domnesc, organ reprezentativ
in Evul Mediu este acum redus la calitatea de divan, un consiliu ce il
ajuta uneori pe domn sa guverneze tara.)
Din punct de vedere social reformele lui Nicolae Mavrocordat privind
eliberarea robilor demonstreaza ca la acea data situatia economica impunea
schimbari majore ce vor si avea loc. Din punct de vedere politic are loc o
reorganizare a administratiei, se introduc slujbasi salariati si nu in ultimul rand
acestia sunt specializati pe functiile ce le ocupa. Se incearca stabilizarea
fiscala a masei rurale, demonstrand un adevarat program politic de reforme
iluministe. Optiunea fanariota se grefeaza pe continuarea unui proces de
modernizare a raporturilor sociale,economice si politice incepute in principate
in conditiile unei mobilitati rural excesive si a necesitatii consolidarii
regimului. Programul de reforme, debuteaza in 1741 si vizeaza reorganizarea
administrativa, judiciara si fiscala a instiutiilor statului inspiritul ideii de
rationalizare a statului. Se urmareste deasemenea si sporirea competentei
statului in asigurarea raporturilor de proprietate. Eficienta reformei fiscale din

Tarile Romane prefigureaza alte initiative de pe continent, sau le urmeaza si

garanteaza in ultima instanta o politica fiscala coerenta. De asemenea
reglementarea de catre puterea centrala a raporturilor dintre stapanii de pamant
si tarani urmareste asigurarea unui echilibru intre privilegiile boieresti si
calitatea reformei fiscale din principate.
4. Consecinte ale instaurarii regimului fanariot
Regimul fanariot va contribui in mod decisiv la intrarea principatelor
romane in circuitul economic modern si european, gratie masurilor eficiente
luate pe plan administrativ, economic, social si politic. Sub impulsul
modrnismului, si constituind avangara Portii Otamane in Europa, fanariotii nu
au ramas indiferenti la avantajele trecerii la un sistem modern de
administrare a tarii deoarece aceasta va presupune o ordine mai buna in
finante si implicit o stabilitate a domniei. Reformele vor face pasul catre
modernitate in principate si vor asigura baza necesara dezvoltarii viitoare a
acestoa in contextul primei jumatati a secolului al XIX-le.
In acesta perioada in cele doua principate romnesti sau succedat la tron
40 de domnii n Tara Romaneasca si 36 in Moldova, fapt ce ilustreaza o grava
instabilitate politica si administrativa. Concurenta acerba inte familiile fanariote
pentru ocuparea tronului va face ca acestea sa furnizeze importante daruri in
bani, bacsisuri, blanuri, produse cu scopul declarat de a obine bunvoina
marilor dregtori otomani. Chiar i aa per ansamblu nu se poate nega faptul c,
domnitorii fanarioi aveau deschidere european, n contextul secolului luminilor,
reuind s pun n ordine finanele i sistemul administrativ al tarii. Msurile
moderne, puse n practic, chiar dac vin din considerente speciale, au avut
darul de a stopa meninerea vechilor legturi feudale dinamiznd societatea
romneasc. Msurile adoptate n aceast perioada sunt n cele mai multe
cazuri similare cu ceea ce se practic deja n Europa Apusean i nu fac dect sa
racordeze economia principatelor din punct de vedere formal la cea a celorlate
state europene.
Tot acum, se urmrete realizarea unei separaii a visteriei personale a
domnului fa de cea a rii, condiiile tulburii obligandu-i pe fanarioi s aplice
aceste msuri pentru a se proteja n eventualitatea unei schimbri din funcie. Tot
ca o msura de precauie, se introduce sistemul vnarii funciilor i rangurilor
boiereti, domnia realiznd importante venituri anticipate i cointeresnd prin
arendarea unor importante venituri fiscale ale rii pe respectivii dregtori
fapt ce va conduce la generalizarea abuzurilor asupra contribuabililor. Totusi
pe plan general se identifica o organizare i o rigurozitate
sporita
n

finanele statului, domnitorii fanarioi fiind condiionai n scaun de plat

contribuiilor ctre Poart i pentru o buna achitare a acestora ei trebuiau s
aiba o imagine exact a veniturilor i cheltuielilor statului. Mijloacele,
considerentele i abuzurile ce au stat la baza acestei modernizari in
administrarea tarii insa au fost grefate pe o stare de inapoiere economica si
social evidenta care a ingreunat dezvoltarea relatiilor moderne in principate.
Expresie a ncercrilor fanariote de modernizare economic,
administrativ, social i politic sunt diferitele reglementri juridice ce au ca
obiect eficientizarea relaiilor sociale i economice ntre locuitorii celor dou
principate:
Reformele lui Constantin Mavrocordat
Capetele de porunci (Tara Romaneasca1714)
Codul lui Mihai Fotino (Tara Romaneasca 1765)
Pravilniceasca Condica a lui Alexandru Ipsilante (Manualul
de legi, 1780, Muntenia)
Pandectele lui Toma Carra (Moldova 1806)
Manualul juridic al lui Andronache Donici( Moldova 1814)
Codul civil al lui Scarlat Calimah (1817Moldova)
Legiuirea lui Caragea (1818 Muntenia)

CAPITOLULIII
Principatele Romne n prima jumatate a
Secolului al XIX-lea
1.
2.
3.
4.
5.

Consideraii generale asupra contextului european

Cerine economice, sociale i politice ale revoluiei de la 1821
Revenirea la sistemul domniilor pmntene
Importana economic a Regulamentului Organic n Principate
Organizarea administrativ a rilor Romne; raporturile dintre
proprietari i rani
6. Evoluia schimburilor comerciale i a produciei n Principatele Romne in
prima jumatate a secolului al XIX-lea
7. Dezvoltarea Galatiului si a Brailei in perioada statutului de porto-franco

1. Consideratii generale asupra contextului European

Inceputul secolului al XIX-lea se caracterizeaza, pe plan extern, prin
intensificarea divergentelor teritoriale dinte Marile Puteri angrenate in
conflicte militare de anvergura. Anul 1815 reprezinta pentru principalele
monarhii europene sfarsitul epocii napoleoniene ce prefigura schimbari
majore ce ar fi putut periclita soarta capetelor incoronate ale Europei. Chiar si
asa difuzarea ideilor revolutiei franceze prin intermediul armatelor lui
Napoleon se va face pe intregul continent astfel ca, ele vor ajunge si in
principatele romane.
Sfnta Alian (incheiata la Viena in 1815 intre Austria, Prusia i
Rusia) isi va asuma dreptul de a reprima inca din fasa orice incercare de
destabilizare a situatiei politice existente in Europa. Problemele generate de
omul bolnav ala Europei Imperiul Otoman- vor atrage atentia statelor
eurpene ce vor incerca sa solutioneze cauza prin indepartarea Portii
Otomane din Europa. (principalele interesate fiind Rusia si Austria). Dintre
popoarele Europei Centrale si de Sud-Est, grecii se aflau pe o treapta de
dezvoltare sociala, economica si politica net superioara celorlalte state fapt
pentru care vor fi primii sprijiniti de catre opinia publica occidentala in
incercarea lor de a se elibera de sub dominatia otomana.

Principatele romane suporta acum finalul regimului fanariot care, cu

toate incercarile de modernizare a societatii de catre regim acesta se
dovedeste incapabil sa raspunda cerintelor vremii. Dezvoltarea relatiilor de
productie, a schimbului si interesul tot mai mare pentru rentabilizarea
productiei vor contribui, in mod paradoxal la adancirea decalajului dintre
realitatea de fapt si starea de drept. Mai mult decat atat, importante
considerente politice si nationale fac acum ca sistemul domniilor fanariote sa fie
mai putin dorit ca niciodata, mare parte a boierimii pamantene,
marginalizata si exclusa de la treburile publice, isi doreste revenirea la
domniile pamantene si alegerea domnitorilor din randul ei. Aceasta reactie vine
pe fondul amenintarii de a pierde si privilegiile economice dupa ce le pierduse
pe cele politice in favoarea grecilor.
Opiunea boierimii din principate nu are nimic naional i social, ea
reprezint doar o reacie de clasa la ameninrile regimului. O caracteristic a
societii o reprezint generalizarea sistemului sudiilor (supusi strini care se
bucur de protecia puterilor strine i care au o serie de privilegii fiscale fiind
scutii de plata impozitelor ctre stat). Generalizarea acestei practici are loc pe
fondul implicarii tot mai accentuate a statelor straine n afacerile interne ale
rilor Romne i acest lucru afecteaz autonomia i veniturile fiscale ale rii.
2. Cerinte economice, sociale si politice ale revolutiei de la 1821
In perioada ce a precedat revolutia lui Tudor Vladimirescu regimul
obligatiilor feudale impuse taranimii s-a inasprit, in locul darii in banii
clacasilor li se impune de catre boieri si arendasii de mosii plata in zile de
claca intrucat veniturile mosiei cresteau daca bunurile economice erau
distribuite pe piata si nu acordate ca pana atunci taranilor. Puse in cumpana, cele
doua mari categori de obligatii ale taranilor, cele fata de proprietarul agricol si
cele fata de domnie, balanta va inclina in favoarea clor din urma. Monopolul
comercial otoman nu permiteau, prin existenta numeroaselor vami interne,
dezvoltarea unor categorii sociale astfel ca nemultumirile erau evidente in toate
straturile si paturile sociale ale populatiei. La acesta stare de lucruri se adauga
contextul international framantat de rascoale in spatiul Balcanic, conjunctura
favorabila si pentru incercarile de eliberare a Tarilor Romane de sub dominatia
otomana.
Declansarea in ianuarie 1821 a revolutie de catre Tudor
Valdimiresc reprezinta expresia unor importante nemultumiri sociale si
economice a locuitorilor din principate, exprimate in propgramul revolutionar de
la 1821. Documentele programatice ale revolutiei sunt:
Proclamatia de la Pades (Tismana) februarie 1821;

 Proclamatia de la Bolentin Vale martie 1821;

Proclamatia de la Bucuresti 23 martie 1821;
Factorul principal in izbucnirea rascoalei il constiuie partida boierimii
pamantene care solicita pentru sine un program minimal de reforme ce ar fi
vizat doar schimbari de natura politica la nivelul conduceii principatului Tara
Romaneasca. Aceste ar fi constat doar in schimbarea conducerii grecesti si
revenirea la domniile pamantene si reformarea justitiei si a armatei. Printre
masurile sociale si economice preconizate de Tudor, el insusi un prosper
negustor, sunt amintite:
1. suprimarea vamilor interne
2. inlaturarea elementelor nepemantene din dregatoriile publice si din
cele bisericesti
3. crearea unei armate nationale formata din oameni scutiti de dari
4. desfiintarea privilegiilor pentru straini
5. sa se pastreze doar darile din vremea lui Ioan Voda Caragea
6. scutirea de dari a viitorului domn, Tudor
7. dregatorile sa fie acordate nu pe bani sau nastere ci pe vrednicie
Adeziunea populaiei rii Romneti la micarea lui Tudor va
reprezenta semnalul c radicalizarea programului revoluionar reprezint
singura cale de succes. Totui odat ce obiectivele minimale au fost
ndeplinite, marea boierime s-a dezis de aciunea domnului Tudor astfel nct
acesta a fost prsit de apropiaii si i asasinat din ordinul efului micrii de
eliberare greceti ETERIA, Alexandru Ipsilanti.
Dezvoltarea Galatiului si a Brailei in perioada statutului de porto-franco
Inceputul secolului al XIX-lea se caracterizeaza, pe plan extern, prin
intensificarea divergentelor teritoriale dinte Marile Puteri angrenate in
conflicte militare de anvergura. Anul 1815 reprezinta pentru principalele
monarhii europene sfarsitul epocii napoleoniene ce prefigura schimbari
majore ce ar fi putut periclita soarta capetelor incoronate ale Europei. Chiar si
asa difuzarea ideilor revolutiei franceze prin intermediul armatelor lui
Napoleon se va face pe intregul continent asa incat ele vor ajunge si in
principatele romane. Sfnta Alian (incheiata la Viena in 1815 intre Austria,
Prusia iRusia) isi va asuma dreptul de a reprima inca din fasa orice incercare
de destabilizare a situatiei politice existente in Europa. Problemele generate de
omul bolnav ala Europei Imperiul Otoman- vor atrage atentia statelor
eurpene ce vor incerca sa solutioneze cauza prin indepartarea Portii
Otomane din Europa. (principalele interesate fiind Rusia si Austria).

Principatele romane Moldova si Tara Romaneasca suporta acum

finalul regimului fanariot care, cu toate incercarile de modernizare a societatii
de catre regim acesta se dovedeste incapabil sa raspunda cerintelor vremii.
Dezvoltarea relatiilor de productie, a schimbului si interesul tot mai mare
pentru rentabilizarea productiei vor contribui, in mod paradoxal la adancirea
decalajului dintre realitatea de fapt si starea de drept. Mai mult decat atat,
importante considerente politice si nationale fac acum ca sistemul domniilor
fanariote sa fie mai putin dorit ca niciodata, mare parte a boierimii
pamantene, marginalizata si exclusa de la treburile publice, isi doreste
revenirea la domniile pamantene si alegerea domnitorilor din randul ei. Aceasta
reactie vine pe fondul amenintarii de a pierde si privilegiile economice dupa ce
le pierduse pe cele politice in favoarea grecilor. Monopolul comercial otoman nu
permitea, prin existenta numeroaselor vami interne, dezvoltarea unor categorii
sociale astfel ca nemultumirile erau evidente in toate straturile si paturile sociale
ale populatiei. La acesta stare de lucruri se adauga contextul international
framantat de rascoale in spatiul balcanic, conjunctura favorabila si pentru
incercarile de eliberare a Tarilor Romane de sub dominatia otomana.
La jumatatea secolului al XIX-lea principatele romane inregistreaza deja
progrese semnificative in privinta relatiilor de productie si de schimb fata de
momentul destramarii monopolului comercial otoman (Pacea de la Adrianopol
din 1829). Intr-o perioada scurta de timp (1829-1848) principatele romane au
fost racordate la sistemul
economic
european,
nivelul
schimburilor
comerciale atingand valori uriase fata de perioada anterioara. Desi este situat la
interferenta imperiilor, Tarist, si Otoman orasul Galati, cu toate distrugerile
provocate de desele razboaie, va reusi sa devina un punct de reper pe harta
comertului european inca din secolul al XVIII-lea, dovada fiind si numarul mare
de lucuitori ce aveau calitatea de suditi, supusi straini, protejati de consulate straine
deschise in oras. Acestia sunt atrasi de disponibilitatile comerciale ale orasului a
astfel incat acordarea statutului de port liber in 1837 se baza pe o puternica traditie
comerciala in orasul de pe Dunare. Recensamintele facute arata ca majoritatea
mestesugarilor ce lucrau in fabiricile si manufacturile din Galati sunt de origine
romaneasca in schimb negustorii sunt in majoritate straini.
nlaturarea monopolului comercial otoman si
liberalizarea de catre Turcia a comertului prin Marea Neagra si stramtorile Bosfor
si Dardanele va permite dinamizarea relatiilor economice ale principatelor cu

statele occidentale europene astfel ca incepand cu anul cu anul 1837, orasului

Galai ii este atribuit statutul de port liber, ( porto-franco) fapt ce va contribui la
accelerarea dezvoltarii economice a orasului. Activitatea comercial s-a dezvoltat
i din cauza exportului masiv de cereale, poziia important pe care o avea portul
Galai n exportul rii fiind remarcat i de reprezentantii statelor straine acreditati
in principate.
Perioada Regulamentului Organic si venirea
la tronul principatului Moldovei a domnitorului Mihail Sturza (1834-1849), care n
1837 confera Galatiul statutul de porto/franco (port liber de plata taxelor vamale)
constituie un puternic atu pentru viata economica, sociala si mai ales pentru
cresterea demografica a orasului. Populatia orasului va creste de la 3.000 de
locuitori n 1834 la 10.000 de locuitori in doar doi ani fiind deja atestate n oras
peste 2.000 de case si magazii de comert, 32 de hoteluri, 8 bancheri, 62 case mari
de comert, 7 fabrici. n 1860 numarul locuitorilor ajunge la 26.059, iar n 1873,
anul in care va fi suprimat statutul de porto-franco al orasului se va ajunge la
60.000 de locuitori. Aceasta dinamica are in legatura cu emigrarea masiva a
taranilor de pe mosiile boieresti si cele ale Episcopiei Romanului. Majoritatea
taranilor urmareau sa scape nu doar de obligatiile feudale impovaratoare ci si de
tratamentul extrem de dur aplicat de arendasi fapt ce reiese din rapoartele oficiale.
In mod paradoxal, liberalizarea comertului cu grane face ca obligatiile feudale sa
nu mai corespunda atat propietarilor si arendasilor de terenuri agricole cat si
taranilor nevoiti acum sa presteze munci mult mai impovaratoare. Odata stabiliti in
oras cei mai instariti vor intra in afaceri si comert in timp ce majoritatea taranilor
saraci vor fi nevoiti sa se angajeze in atelierele, manufacturile si fabricile din oras
in calitate de muncitori necalificati sau ca salahori si docheri in port, argati,
slujitori, etc.
Consecinta acestui val de populatie determina o
reconfigurare a domeniilor economice ce se dezvolta in orasul de la Dunare,
agricultura nu mai reprezinta domeniul prioritar locul acesteia fiind ocupat de
mestesuguri, comert sau de lucratorii industriali. Cu toate aceste sunt multi dintre
locuitori, considerati plugari in recensamantul din 1830, care lucreaza si iau in
arenda suprafete de teren in proximitatea orasului, pana spre jumatatea secolului an
XIX-lea, semn ca dezvoltarea economica si portuara nu poate absorbi decat treptat
si limitat forta de munca ce aflueaza spre oras din regiunile invecinate. De
asemenea, in preajma orasului se cultiva supravete intinse de vita de vie ale caror
vinuri erau recunoscute in strainatate fapt ce diversifica exportul prin portul Galati.
Recensamantul din 1838 identifica in oras o serie de mestesuguri noi, iar in

cel din 1845 sunt identificati1040 de mesteri dintre care 324 sunt straini. Actul
domnesc ce atesta eliminarea taxelor vamale obliga pe toti parcalbii din Moldova
sa aduca la cunoastinta locuitorilor oraselor si satelor acest lucru precum si tinerea
de targuri si iarmaroace 5 la numar ce durau 8 zile. Tragurile saptamanale orasul
era vizitat de numerosi comercianti din orasele romanesti dar si din strainatate, iar
prin ziarul bilingv roman si italian se facea o buna publicitate orasului. Pntru
solutionarea litigiilor Tribunalu Comercial va fi mutat de la Iasi la Galati si se
infiinteaza un oficiu postal pentru corespondenta si trimiterea banilor la Iasi sau
Braila.
Incepand cu 1837 se deschid n oras numeroase
reprezentante ale unor firme straine, case de import-export, agentii de navigatie,
reprezentante comerciale. Totodata se amenajeaza portul si are loc mbunatatirea
instalatiilor portuare. Apar si primele institutii care deservesc comertul prin portul
Galati. Beneficind de pe urma exportului masiv de cereale orasul se va inscrie
printre primele localitati din Moldova ca importanta economica, sociala si politica
alaturi de Iasi, Botosani, Roman sau Bacau. Se dezvolta industria mecanica fara a
se inlatura compet productia manufacturiera iar capitalul strain isi face aparitia prin
fabricile de conserve in 1844, argasit piei, fabrica de cherestea, moara mecanica
sau brutarie in 1858. Chiar daca statutul de port liber confera avantaje locuitorilor
pentru productia mestesugareasca aceasta situatie deschide calea unei concurente
cu produsele streine ce se fac simitite pe piata galateana. Importul de marfuri
straine nu afecteaza totusi productia locala fapt dovedit si de numarul in crestere al
meseriasilor, lucratorilor industriali si al intreprinderilor deschise la Galati.
Un raport oficial al parcalabului de Galati din 1862 confirma acest lucru
piata locala fiind avida in continuare de produse manufactturire si industrial semn
al unei dezvoltari economice si al cresterii demografice puternice. Cresterea
numarului de ateliere, fabrici si manufacturi poate fi pusa pe seama faptului ca
produsele importate erau oricum suficient de scumpe pentru populatia orasului.
Abundenta materiei prime va contribui la specializarea si organizarea pe bresle a
mestesugarilor ce locuiesc pe ulitele orasului a caror denumire atesta si recunosc
rolul important al mestesugarilor in activitatea economica a orasului. In privinta
dezvoltarii industriei mecanice rolul principal revine capitalului strain, austrica,
englez si francez. Dezvoltarea acestui sector s-a facut lent, ca peste tot in principate
si se datoreaza exclusive conditiilor oferite de orasul de la Dunare: mana de lucru
ieftina, materii prime din abundenta si posibilitatile de desfacere nelimitate oferite
de statutul de port liber de plata taxelor vamale. (ex 1844 fabrica de conserve

Goldner avand 150 lucratori salariati, 1862 fabrica de argasit piei tot cu capital
englez, fabrica de carne sarata cu capital austriac, moara mecanica, brutarie si
fabrica de lumanari cu capital francez care in aceiasi perioada avea 103 lucratori si
era considerata cea mai mare fabrica din Moldova avand si cea mai mare valoare a
productiei)
Liberalizarea comertului la schela a determinat dezvoltarea economica a
orasului intr-o adevarata epoca de aur intre 1837-1874 favorabila acumularilor de
capital gratie exporturilor masive de cereale si vite romanesti pe piata Europei
Apusene. Preturile bune vor aduce profituri mari expoetatorilor dar si
producatorilor de cereal si vor asigura cresterea eeconomica a orasului acest
devenind un adevarat magnet pentru locuitorii principatelor romane dar si pentru
reprezentantii Marilor Puteri ce isi vor dinamiza comertul cu Orientul. Anglia,
Franta, Austria, Italia sau Prusia sunt principalele beneficiare ale eliminarii taxelor
vamale fapt dovedit de numarul mare de vase comerciale ce acosteaza in port si
care incarca sau descarca diverse marfuri. Concurenta dintre statele industrializate
europene pentru piata romaneasca va scoate la iveala divergentele de interese
dintre aceste fata de spatiul balcanic si mai ales fata de dorinta locuitorilor din
principate de a se uni intr-o singura tara. Austria este unul din statele ce isi vor
asigura o pozitie importanta in comertul dunarean introducand curse regulate pe
Dunare ale vapoarelor cu aburi, atat pentru transportul de pasageri cat si pentru
transportul de marfuri si pentru protejarea intereselor economice proprii nu se va
arata favorabila unirii principatelor.
Posibilitatile mari de intrare pe piata turceasca conduc la aparitia in oras a
numeroaselor consulate deschise de majoritatea Puterilor Europene dar nu numai.
Interesul deosebit pentru libertatea navigatiei pe Dunare va face ca dupa razboiul
Crimeii din 1853-1856 la Galati si Sulina sa fie stabilit sediul Comisei Europene a
Dunarii cu atributii importante in reglementarea traficului pe fluviu, commisie care
garanteaza drepturile economice si de transit pe fluviu si a statelor neriverane
acestuia. Momentul va dinamiza si mai mult activitatea portuara a orasului si in
consecinta dezvoltarea economica si demografica este net superioara fata de
perioada anterioara. Dupa unirea principatelor romane de la 1859 orasul Galati
devine principal poarta a exporturilor romanesti, peste 60% din ele derulandu-se
prin portul Galati.
Activitatile comerciale sunt mult ingreunate de existent in circulatie a unui
numar considerabile de monede, de la guldeni olandezi la tekini turcesti, ruble

rusesti sau lire englezesti. Abundenta caselor comerciale, a celor de credit sau a
bancherilor nu rezolva problema introducerii unei monede etalon haosul financiar
reprezentand un motiv de bucurie pentru camatari speculanti si bancheri ale caror
dobanzi la imprumuturi ajungeau si la 20% din valoarea imprumutului. Cu toate
acestea complementaritatea economiei principatelor cu cea a Anglie si Frantei,
state ce se aflau in faza revolutiei industrial va contribui la sporirea cometului de
cereale, asfel incat la 1850 Anglia detinea deja 50% din totalul exporturilor
romanesti de cereale iar in 1851 va atinge 60%. In mod similar cantitatea de
produse englezesti importate pe piata locala va creste si ea contribuind la scaderea
preturilor produselor similare manufacturizate in Viena sau Lipsca. Cererea de
produse industriale, fierarie, manufacturi (bumbac, lana, ) din Anglia se justifica
prin calitatea buna a produselor si pretul scazut in timp ce din Franta se importa cu
precadere incaltaminte, produse de lux, colonial, etc. Prin intermediul Comisiei
Europene a Dunarii, cu sediul la Galati din1856 cele doua state apusene isi intaresc
si mai mult pozitiile pe piata locala contribuind la mentinerea caracterului
cosmopolit al orasului. Concomitent Galatiul devine unul dintre cele mai mari
centre europene de desfacere a pestelui inca din primii ani ai statului de portofranco.
Municipalitatea orasului, interesata in circulatia marfurilor si desfacerea
marfurilor, s-a preocupat inca din perioada regulamentara pentru intretinerea
drumurilor ce legau urbea Galatilor de celelate orase ale Moldovei. Afluenta de
marfuri spre portul de la Dunare va avea un impact pozitiv si asupra localitatilor
rurale invecinate, statisticile din epoca inregistrand o dinamica pozitiva a
numarului de gospodarii pe rutele comerciale ce legau Moldova de Galati.
Eforturile facute in directia sistematizarii orasului vor avea drept rezultate
modernizarea orasului sub directa initiative a municipalitatii, arhitectului Rizer si
a unei comisii a infrumusetarii.Tot la inceputurile devenirii orasului port liber s-au
realizat lucrari de investitii in port in valoare de 576.000 lei in 1842 pe baza
planurilor unui architect francez (Capitania portului,carantina, vama, depozitele,
iluminatul public, pavarea ulitelor ce duceau din centrul orasului spre port.)
Potentialul economic al Galatilor reiese si din rangul acordat acestui de
domnitorul Moldovei de targ domnesc supus la plata unor taxe speciale si
importante cantitativ pe care putine orase si-ar fi putut permite sa o plateasca. (ex
vama icrelor, darea saului, taxele de curierat etc). In perioada de dupa Unire portul
Galati continua sa se dezvolte si datorita atentie de care se bucura, in fata

domnitorul Alexandru Ioan Cuza fost parcalab de Galati intre 1856-1857.

Declinul activitatilor economice si portuare incepe sa se faca simtit odata cu
acordarea de avantaje fiscale si facilitati vamale, in primii ani de domniei ai
principelui Carol I, capitalului austriac si german. Totusi, efectul scaderii Galatilor
in ponderea exporturilor romanesti se va accelera dupa razboiul de independent
odata cu alipirea Dobrogei la principatele romane. Rolul portului Galati de va fi
preluat acum de portul Constanta ce oferea posibilitati multiple de acostare a
navelor. In aceste conditii municipalitatea orasului constata ca activitatea portuara
aducatoare de venituri pentru comercianti si producatorii locali va scadea
considerabil iar dupa anularea statutului de porto-franco acest lucru va stagna
pentru o perioada dezvoltarea economica a orasului. Orasul avea mult de suferit de
pe urma concurente facute de celelate porturi astfel ca o serie de oameni politic
influenti, ce vizitau Galatiul in acesta perioada vor face, la solicitarile
municipalitatii interpelari in parlament pentru sprijinirea si revigorarea activitatii
economice si portuare.

Economia rom neasc n a doua jumatate a secolului al XIX-lea

1) Proiecte economice i sociale enunate n cadrul revoluiei romne de la
1848
2) Dezvoltarea Principatelor Unite n perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza
3) Doctrine economice i politice n spaiul romnesc
4) Romnia la cumpna secolului XIX si XX; economie societate i cultur
La jumatatea secolului al XIX-lea principatele romane inregistreaza deja
progrese semnificative in privinta relatiilor de productie si de schimb fata de
momentul
destramarii monopolului comercial otoman (Pacea de la
Adrianopol din 1829). Intr-o perioada scurta de timp (1829-1848) principatele
romane au fost racordate la sistemul
economic
european,
nivelul
schimburilor comerciale atingand valori uriase fata de perioada anterioara.
Revoluia romn de la 1848 va constitui un bun prilej de exprimare a unor
prefaceri sociale si politice generate de intensificarea volumului
schimburilor comerciale si de apropierea principatelor fata de principalele state
europene, In prima jumtate a secolului al XIX-lea Transilvania constituie in

continuare una din provinciile defavorizate de Imperiul Habsburgic. Chiar

daca in raport cu celalte state romanesti are o prezentare mult mai buna in
privinta numarului de intreprinderi comerciale, a dezvoltarii
unor
ramuri industriale noi ( constructii, metalurgitului, prelucrarea leamnului,
industria textile, hartia, pielarie, etc.) fata de cele romanesti.
Orientarea comertului transilvan din puncul de vedere al
volumului este in continuare excedentara in raport cu Moldova si Tara
Romaneasca,iar in privinta schimburilor cu celalte provincii ale
imperiuluiTransilvania inregistreaza pierderi
importante
de
capital
datorita unui nivel economic inferior. Aceasta situatie se pastreaza in linii mari
si in a doua jumatate a secolului al XIX-lea cu mentiunea ca acum se
generealizeaza pe intreg cuprinsul Transilvaniei, Banatului si al Bucovinei
aparitia unor societati cu profil de intrajutorare financiara proprii romanesti ce
vor concentra capitalul autohton si vor da posibilitatea efectuarii unor investitii
masive in industrie.
Un reper important al
dezvoltarii economice il constituie numarul kilometrilor de cale ferata care la
inceputul secolului XX il depasea pe cel detinut de vechiul regat. Dezvoltarea
sistemului bancar va da posibilitatea aparitiei unor relatii moderne de schimb si
in teritoriile aflate sub dominatie austriaca ajutand printre altele la afirmarea
romanilor din aceste teritorii, la sprijinirea unor idealuri sociale si nationale.
In Moldova dintre Prut si
Nistru situatia este una specifica intrucat inprimii ani de dominatie tarista
(incepand cu 1912) nu se inregistreaza schimbari majore in organizarea
provinciei insa, dupa revolutia de la 1848 are loc un process de rusificare
fortata ce va impiedica o dezvoltare nationala a provinciei, principalele
eforturi fiind canalizate in directia pastrarii identitatii nationale. Cu mici
exceptii principala ramura economice ramane agricultura si in consecinta asistam
la o slaba dezvoltare a relatiilor sociale si economice intrucat Rusia tarista
ramane pe mai departe un stat conservator si feudal.
1) Proiecte economice si sociale enuntate in cadrul revolutiei romane de la 1848
Izbucnirea revolutiei romane de la 1848 reprezinta un moment de
maxima importanta in privinta afirmarii identitatii nationale al exprimarii unor
doleante, cererii) sociale si politice pe fondul cresterii economice
generale.Revolutia europeana de la 1848 fu ocazia si cauza decalansarii
revolutiei romanesti (Nicolae Balcescu).
In Europa Apuseana clasa conducatoare a revolutiei este burghezia care
datorita numarului, rolului si fortei ei economice doreste obtinerea unor pozitii

politice pe plan national si in consecinta pentru a avea succes in lupte contra

vechii nobilimi, isi propune adoptarea unor programe economice, sociale si
politice radicale, vizand prin aceste masuri atragerea de partea ei a ceoralate
categorii sociale, in special cea a lucratorilor industriale. In consecinta obicetivele
revolutiei europene in apusul continetului (in statele dezvoltate din punct de
vedere economic) sunt mai mult sociale si economice si au in vedere
adoptarea de masuri in scopul liberalizarii relatiilor sociale si a dezvoltarii
economice.Spre deosebire de aceasta situatie in C si S-E Europei se inregistreaza
o cu totul alta situatie caracterizata prin faptul ca popoarele din acest spatiu
greografic se afla sub dominatie straina, nu au constituite state nationale
indepedente si in consecinta dezvoltarea lor economica este inferioara celui din
apusul continentului.
Agricultura este in continuare organizata pe criterii feudale si
constituie principala ramura economica aducatoare de venit in timp ce in Apus
locul acesteia este luat de industrie.Inobilismul relatiilor sociale si economice
faceca aici numarul celor angrenati in activitati comerciale (al burgheziei) sa
fie unul absolut inferior fata de Apusul continentului si ca atare fosta economie
a burgheziei sa fie modesta; principalul rol economic il au in continuare marii
proprietari de teren (boierimea si nobilimea).
Din punct de vedere social avem si o alta deosebire si anume ca
dezvoltarea economica inegala face ca in Apus sa avem un proletariat
numeros in timp ce in Centrul si Rasaritul continentului numarul si forta
acestuia nu are prea mare relevanta, taranimea reprezinta principala
categorie sociala; in timp ce in apus burghezia conduce si organizeaza
revolutia de la 1848 propunandu-si masuri economice si sociale radicale, la
rasarit e Elba revolutia este data de marea boierime, nobilime, ce are un
program revolutionar mult mai moderat si cu obiective politice si nationale ce
urmaresc moderat si obiective politice si nationale ce urmaresc fie
realizarea unitatii nationale, a indepedentei sau ambele. Principatele romane nu
fac exceptie
de la acest cadru general si in consecinta principalele masuri
si proiecte sau programe revolutionare au un character moderat, de clasa
intrucat rolul burgheziei este detinut in principate de reprezentantii boierimii
liberale care scoliti in Apus se intorc acasa si doresc transpunerea in practica a
unor idei si reforme noi. Aici insa ei se lovesc de rezistenta marii boierimi
ce nu agreaza schimbari bruste in peisajul social considerand ca acestea iar
ameninta pozitia. Drept urmare sunt constituite deja 2 tabere:
- cea refomatoare ( boierimea liberala )
- cealalta conservatoare
Principalele acte sau documente programatice ale revolutiei de la 1848 sunt:
1. Petitiunea proclamatiunie 15 martie, 1848, Iasi

2. Petitiunea nationala Blaj, mai , Transilvania

3. Proclamatia de la Islaz, iunie, Tara Romaneasca
4. Dorintele Partidei Nationale din Moldova, august 1848 Brasov
Toate aceste documente revolutionare au un caracter national si mai putin social
sau economic intrucat ele sunt redactate de catre reprezentanti ai boierimii si
acestia nu erau pregatiti pentru realizarea unor schimbari si reforme sociale.
In cosecinta suportul acordat revolutiei de catre principala categorie sociala
(taranimea) este unul minim intrucat acesteia nu i se ofera nimic.
Precizari
pentru impunera unor reforme sociale precum cea a
revolutionarilor moldoveni .grabnica imbunatatie a starilor locuitorilor
sateni nu exprima altceva decat constientizarea unei societati si nu a
masurilor care trebuiesc adoptate. Aceasta situatie se regaseste si in Tara
Romaneasca acolo unde guvernul revolutionar a condus tara timp de 2 luni
nevrandu-se punerea in practica decat a unor decizii de moment ce vizau
apararea revolutiei de interventia straina. Cu toate acestea sprijinul popular
manifestat de populatia urbana s-a dovedit cu prilejul celor 2 incercari de
lovitura de stat organizate de Partida Conservatoare.
Insuccesul revolutiei romane ( si a celei europene) are drept principala
cauza interventia armata straina in teritorile romanesti (tarista, otomana si
habsburgica).Cu toate acestea desi se restaureaza regulamentele organice totusi
prin activitatea revolutionarilor de la 1848 majoritatea plecati in exil se va face
o buna propaganda in strainatate in privinta idealurilor politice (nationale) de
Moldova si Tara Romaneasca.
2) Dezvoltarea social-economica in perioada domniei lui Alexandru Ioan
Cuza
Insuccesul revolutiei romane de la 1848 nu va
reprezenta
o
abandonare a idealurilor nationale de unitate si indepedenta ce vor fi intr-un mod
fericit indeplinite dupa razboiul Crimeiei (1853-1856) Rusia pe de o parte si
Turcia, Franta, Anglia si Sardinia. Cu prilejul conferintei de pace de la Paris se
ia in discutie soarta principatelor, consultarea vointei populatiei prin adunarile
ad-hoc, iar dispute dintre Partida Unionista si cea care se opune unficarii
principatelor este transata la 1859 cu prilejul dublei alegeri de la Iasi si
Bucuresti a lui Al Ioan Cuza drept domn al Moldovei si Tarii Romane. In acest
fel s-a gasit o cale de mijloc ce impaca pentru moment pe adeptii unirii cat si pe
cei care se opuneau acesteia in tara si in strainatate.
Domnia lui Al Ioan Cuza
debuteaz cu un set de reforme, sociale, politice si economice menite a realize
unificarea administratiei, legislatiei si nu in ultimul rand a dezvoltarii economice
reale a celor 2 principate. Din punct de vedere economic si organizatoric

principalele masuri adoptate de Cuza si apropiatii sai se vor referi la

redistribuirea avutiei nationale prin cele 2 legi si anume legea secularizarii
averilor manastiresti prin care 11% din terenul arabil al principatelor (si al
veniturilor aferente) este reintrodus in circuitul national si reforma agrara in
cadrul careia aproape jumatate de milion de rani mprtiti n 3 categorii, vor fi
mproprietrii prin desfasurarea fostilor sau vechilor proprietari de catre stat.
Noii mproprietariti nu puteau s i vnd loturile de teren vreme de 15 ani si
erau impusi la plata unei contributii financiare catre stat.
Cu veniturile obinute din despagubire vechii proprietari puteau sa
realizeze investitii majore fie in agricultura fie in industrie intrucat erau
exceptate suprafetele de teren arabil ce insumau 500 de Ha fr a fi calculate
rurile, livezile, viile, iazuri, sau puni, iar cele 500 de Ha de teren arabil erau
considerate pe membru al familiei. Din punct de vedere social si economic
masura a fost binevenita pe termen mediu si lung insa pe termen scurt ea a
avut efecte catastrofale deoarece in 1864 si 1865 nivelul productiei agricole a
fost cu mult inferior fata de nivelul precedent.
Domnia lui Al Ioan Cuza este importanta deoarece prin reformele ei
economice si sociale a facut imposibil reintoarcerea la situatia anterioara si a
inscris Romania pe drumul modernizarii, relatiilor sociale, economice si politice.
Romania este acum un stat modern si capabil sa profite de caracterul
international la 1877 i s obin indepedenta. Pna la declansarea Primului
Razboi mondial dezvoltarea economica a Romaniei si stabilitatea politica vor
reprezenta succesul procesului de modernizare a societatii romanesti.
ntre 1859-1866 evoluia economic a Romaniei este marcata de
profunde transformari datorate att factorilor demografici dar mai ales a
deschiderii Principatelor Unite catre Occident. Prin porturile de pe Dunare, mai
ales in Galati se exportau cantiti importante de cereale, cherestea, pcur, vin,
sare si alte produse manufacturiere fiind importate cu precdere din Franta si
Anglia, masini, unelte, produse textile,obiecte de lux etc. Statutul de porto-franco
pe care att Galaiul dar i Brila l deineau deja in 1837 favoriza dezvoltarea
economic a zonelor adiacente celor doua porturi astfel nct atat Brila dar mai
ales Galai nregistreaza o dezvoltare economica urbana si portuara fr precedent.
La sfarsitul domniei lui Cuza statul romn pise ferm pe calea
modernizrii sociale si politice. Odat cu abdicarea acestuia de la tron si venirea
principelui Carol I de Hohenzolen ca Domn al Principatelor mai 1866 se va
instaura o perioada de real progres si stabilitate econ si legislativa, Romania
moderna oferind pana la 1914 cadrul legislativ absolut necesar pentru dezvoltarea
pe coordonatele trasate deja de Europa apuseana. Dupa obtinerea independentei
1878 dar si inainte de acest moment dezvoltarea economica incepe sa aiba ca
principal reper industria extractiva si de prelucrare a titeiului precum si sectorul

bancar. Veniturile generate la bugetul statului vor da posibilitatea efectuarii unor

investitii majore in special in domeniul transporturilor acolo unde Romania era
absolut deficitar.
3. Doctrine economice i politice n spaiul romnesc
Chiar daca s-au facut pasi insemnati pt cresterea standardelor de viata a
populatiei rurale, ca o caracteristica privind dezvoltarea economica a Romaniei
ramane capacitatea de cumparare a populatiei rurale la standarde minime, fapt ce
impune posibilitati limitate de expansiune a industriei. Totusi la sf sec IXX si
inceputul sec XX, in decursul a 5 decenii de prefaceri eco-sociale si politice
Romania moderna finalizeaza procesul de tranzitie de la economia feudala la
economie de piata, de la sistemul invoirilor agricole la cele doua reforme agrare
majore din 1864 si ulterior in 1921. Marea Unire de la 1918 va consacra principiile
fundamentale ale democratiei politice sociale si economice prin constitutia de la
1923.
Din punct de vedere doctrinar, partidele politice isi disputa monopolul
asupra cailor de urmat privind dezvoltarea economica a Romaniei, atat partidul
liberal cat si cel consevator propunand in perioadele cnd se aflau la guvernare,
solutii la dezvoltarea economica in functie de grupurile de interes pe care le
promovau. Liberalii de pild erau adeptii dezvoltarii industriei manufacturierii si
industrializarii economiei nationale prin intermediul capitalului autohton ( "prin
noi nine") in timp ce conservatorii aduceau ca solutie dezvoltarea agriculturii si a
industriilor conexe in etape ( politica pailor mruni). In a doua jumtate a
secolului al XIX-lea economia romneasc este angrenata in circuitul economic
european mai ales ca agricultura constituie principala ramura economic a tarii i,
pe aceste considerente economia romaneasca este una absolut complementara cu
cea a statelor occidentale. Cresterea economica are la baza nu doar schimburile tot
mai puternice cu Europa apuseana, dar si alti factori contribuind la cresterea
veniturilor statului si ale contribuabiilor precum:

obtinerea independentei in 1878

cresterea demografica

dezvoltarea accelerata a zonelor urbane pe langa Bucuresti si Iasi apar

Galati Ploiesti, Braila, Pascani, Craiova

perioada de relativa stabilitate (de pace)

existenta unui cadru national unitar, legislativ

incurajarea aparitiei si dezvoltarii unor noi ramuri industriale si

anume: industria extractiva, ind de prelucrare a titeiului, dezv sist bancar, ind
celulozei si hartiei, sticla, ciment, ind alimentara, confectii, ind constructoare de

masini si transporturile atat rutiere cat mai ales fluviale si maritime (Constanta).
Factori care franeaza dezvoltarea aconomica

lipsa de coerenta in promovarea politicilor protectioniste

incheierea unor acorduri vamale si comerciale defectuase pt economia

nationala cu Austro-Ungaria

lipsa unor politici sociale care sa ajute micii proprietari de terenuri

agricole din zonele rurale (taranimea)

infrastructura deficitara
Din punct de vedere financiar, dupa 1878, Romania a fost nevoita sa
apeleze la creditul strain pt a compensa deficitul de credit autohton astfel ca isi
face aparitia capitalul strain Marmorosh Banc, Banca Romaneasca Albina.
Acumularile de capital generate de masurile protectioniste (legea bogatiilor solului
si subsolului) au determinat investitii masive in sectorul industrial si in agricultura,
contribuind pe de o parte la cresterea numarului de ateliere, fabrici, masini, unelte
si a lucratorilor industriali iar pe de alta parte va contribui la cresterea nr
lucratorilor salariati din agricultura (lucratori agricoli). Agricultura chiar daca nu
este cel mai performant sector economic, gratie potentialului si investitiilor facute
reprezinta la 1900 principala sursa de venituri a populatiei in jur de 70% din
populatie contribuind si in proportia cea mai mare la exporturi.
4.Romnia la cumpna secolului XIX si XX; economie societate i cultur

La nceputul secolului al XX-lea societatea romneasc se afla n pragul unei

provocri far precedent n istoria recent a a Romniei. Problema principal o
constituia efortul de modernizare, mai costurile acestui process ce ameninau deja
s transforme radical relaiile politice, sociale si de munc dintre propietarii de
teren i cei care lucrau terenul agricol. Reforma agrar din 1864 ndeplinise doar
parial ateptarile tuturor parilor implicate astfel ca importana rezolvrii acestei
problem era majora dat fiind faptul c agricultura rmne principala ramur
economic. Implicaiile sociale, politice si economice sunt evindente astfel ca
autoritile i mai ales partidele politice, Liberal i Conservator i afirm n mod
public dorina de a rezolva favorabil acest aspect al problemei agrare constituit de
redistribuirea ceva mai echitabil a terenului agricol i a celei electorale. Desele
frmntri sociale de la sfritul secolului al XIXlea prefigurau deja marea
rscoal rneasc izbucnit n 1907 pe fondul accenturii diferendelor dintre
rani i moieri. n principiu este vorba despre cele peste 1 milion de ha de teren

agricol, deinute de propietarii de moii, peste 1000 de ha, din marea proprietate i
care sunt destinate exproprierii. Deasemenea, va fi readus n discuie i problema
schimbrii legii electorale i acordarea votului universal, reform fr de care
nfptuirea Romniei contemporane ar fi rmas doar un simplu proiect. ( pondera
agriculturii n crearea produsului social, a venitului naional i n ocuparea
populaiei evideniaz importana economic a agriculturii). Structura social
reflect pe deplin realitile existente, n 1913 peste 81% din populaie locuia nc
n mediul rural.
ntre 1901 i 1914 ritmul de cretere al produsului social al Romniei a fost
n medie de 7,5% iar venitul naional de 5,6%. Creterea ritmului de industrializare
a economiei naionale va permite, pe de o parte, accentuarea ponderii industriei la
realizarea venitului social de la 20% n 1901-1902 la 25% n 1912-1913 iar pe de
alt parte va contribui la scderea venitului national din produsul social de la 65%
n 1901-1902 la 55,7% n 1912-1913 ca efect al cheltuielilor necesare introducerii
de maini unelte i utilaje n procesul de producie. Cu tot efortul de modernizare
a economiei, industria nu reuea s fac fa cerinelor interne, gradul sczut de
prelucrare a produselor i materiilor prime contribuia la diminuarea randamentului
cu de 2-3 ori mai puin n raport cu statele puternic industrializate. Eforturile fcute
n direcia protejrii industrie naionale vezi rzboiul vamal cu Austro-Ungaria,
tariful vamal Costinescu 1904, acordarea de faciliti ntrprinztorilor autohtoni,
etc - se vor lovi permanent de nevoia de atragerii de resurse fiscale la bugetul
statului i n consecin vor contribui la contractarea de credite atat externe ct i
interne, datoria public crescnd ntr-un ritm vertiginos. Proporia mic n ceea ce
vizeaz concentrarea capitalului industrial era evideniat de mrimea
ntreprinderilor, majoritatea nefiind altceva dect nite ateliere cu un numr mic de
angajai. O anchet fcut n anul 1913 de autoriti identifica 379 din 629
ntreprinderi cu un numr mai mare de 100 de lucrtori.
O piedic serioas n calea dezvoltrii societii romneti, a
creterii nivelului de trai al populaiei o reprezenta cu siguran i lipsa de unitate a
provinciilor romneti, mare parte din teritoriu i din populaia romnesc trind
sub dominaie strin n teritorii istorice romneti precum Basarabia, Banatul,
Criana, Maramureul sau Transilvania. Pentru mplinirea acestor idealuri istorice
Romnia trebuia s ia decizii istorice iar, ocaziile se vor ivi ct de curnd odat cu
declanarea Primului Rzboi Mondial.

CAPITOLUL IV
Dezvoltarea economica a Romaniei in secolul XX

Economia romneasc n anii primului rzboi mondial

1.Economia romneasc n perioada neutralitii 1914-1916

2.Efortul economic de rzboi al Romniei 1916-1918

1.Economia romneasc n perioada neutralitii 1914-1916

Declanarea Primului Rzboi Mondial reprezint un moment de
cotitura n istoria contemporan a statelor lumii datorit att cauzelor ct i
consecinelor pe care le-a generat. Lupta pentru mprirea i remprirea lumii,
pe considerente preponderent economice va gsi majoritatea statelor beligerante
nepregtite pentru susinerea unui efort economic de rzboi aa de ndelungat,
printre care se va numra i Romnia. Problema finanrii cheltuielilor militare va
fi una extrem de presant pentru guvernele statelor ce se vor implica n conflict,
singura soluie creditarea extern.
Romnia se va situa nc de la nceput n prima linie a frontului
disputat de cele dou blocuri militare i politice, Puterile Centrale, respective
Antanta. Clasa politic i deasemenea opinia public se vor diviza n dou tabere
pe considerente de simpatie sau oportunitate politic susinnd intrarea rii n
rzboi de o parte sau de alta. Ambele pri beligernate promiteau mai mult sau mai
puin voalat susinerea intereselor romneti n provinciile aflate sub dominaie
strin, Antanta garantand drepturile romnilor din Banat, Transilvania,
Buncovina, aflate sub dominaie austro-ungara sa se uneasc cu Vechiul Regat n
timp ce Puterile Centrale susineau dreptul Romniei de a se uni cu Basarabia,
teritoriul dintre Prut i Nistru care se afla sub ocupaie arist. Avnd n vedere

acest situie precum i lipsa de pregtire a Romniei pentru a purta o campnie

militar de success, Consiliul de Coroan va hotr adoptarea unei neutraliti
armate n primi ani ai rzboiului 1914-1916.
Disputa dintre beligerani nu a inut cont de statutul de
neutralitate al Romniei, fiecare parte urmrind s ocupe poziii dominante n
economia romneasc, fiind folosite toate armele economice posibile de la
cumprarea de aciuni n domeniul industrial sau bancar mergnd pn la acordarea
de credite statului roman, cumprarea de cantiti mari de cereal i petrol pentru a
atrage Romnia de o parte sau de cealalt. n anul 1916 potiia statelor Antantei se
ntrise puternic n detrimental statelor Puterilor Centrale, capitalul francez, englez,
olandez sau belgian reprezentau deja peste 61% din ntregul capital strin al
societilor industriale din ar n timp ce capitalul german i austro-ungar nu mai
deinea dect aproximativ 36%. Disputa v-a fi sustinut i n planul creditrii,
Italia si Anglia numrndu-se printre statele care au finanat pregtirile militare ale
Romniei.
Rzboiul a surprins total nepregtit economia romneasc nu doar pentru
participarea efectiv la conflict, ci i pentru situaia de neutralitate deoarece cele
dou tabere i vor boicota reciproc relaiile comerciale oriunde pe glob chiar i cu
statele neutre. Blocajul economic va constitui o lovitura suficient de puternic att
pentru importul dar mai ales pentru exporturile romneti mai ales dup intrarea
Turciei n rzboi de partea Puterilor Centrale. Mai mult dect att, armata romn
era slab dotat comparativ cu a celorlate ri beligerante, costurile nzestrrii fiind
extrem de ridicate. Reprezentarea suficient de slab a industriei constructoare de
maini, fr a deine o ramura dezvoltat a industrie chimice, economia
romneasc nun era capabil s fac fa rzboiului, mai ales c rezultatele
fuseser fcute publice nc din timpul participrii Romniei la Campania din
Balcani. Dotarea armatei a avut de suferit i datorit afacerilor mai puin
avantajoase pe care statul le-a ncheiat cu diferite firme, scandalurile fiind de
notorietate public. Totui, pentru a suplini lipsa de personal calificat se vor
deschide mai multe coli de ucenici pentru a pregti strungari, personal ethnic,
ajustori, etc.
Situaia producie agricole reflect cel mai bine eforturile guvernului romn
de a crete producia, statisticile oferite fiind evidente: n 1913 producia de gru a
crescut de la 2229 mil tone la 2440 mil tone iar suprafaa cultivat cu porumb a
crescut de la 1.600.000 ha la 2.100.000 ha n aceeai perioad. Pentru moment
necesitatea constituirii rezervelor de stat va fi primordial pentru susinerea
economic a efortului de rzboi astfel nct autoritile romne vor opri exportul
produselor cerealiere dar, recolta bun din 1915 a determinat, la cererea
exportatorilor acordarea unor permise speciale pentru exportul de cereale. Preurile
mici de achiziie oferite de germani i austro-ungari vor impulsiona statul romn

s exporte cereale cu precdere n statele Antantei ns, blocarea strmtorilor

Bosfor i Dardanele de Turcia va avea efecte decisive privitor la scderea
veniturilor ncasate din exporturi de statul sau firmele romneti.
ntre
anii
1914-1916 se va nruti foarte mult situaia locuitorilor de la orae datorat n
primul rnd omajului n ramurile industriale care nu aveau o colaborare direct cu
armata. (estimrile ating cifra de 100.000 de omeri, martie 1915 2/3 din
muncitorii din Bucureti nu aveau de lucru iar n Galai 44%.) Preul produselor
alimentare va crete vertiginos iar chiriile la fel. Srcirea lucrtorilor industriali va
fi accentuat i de concentrrile massive fcute de stat pentru creterea numeric a
armatei.
2.Efortul economic de rzboi al Romniei 1916-1918
Situaia economic se va nruti i mai mult odat cu intrarea
Romniei n rzboi la 14/27 august 1916. Dup o scurt campanile victorioas n
Transilvania forele conjugate ale Austro-Ungariei, Germaniei i Bulgariei vor
determina retragerea armetelor romne pe aliniamentul Carpailor si Dunre
evideniind slbiciunile din dotarea armatei naionale. Fora ofensiv a Puterilor
Central va continua si armata romn, cu tot sprijinul aliat,va fi nevoit s cedeze
trectorile Carpailor, Turtucaia, la sud de Dunre, iar n urma btliei de pe
Neajlov-Arge s evacueze parte din teritoriul naional. Refugierea autoritilor, a
armatei si a unui numr important de locuitori n Moldova va crea serioase
dificulti economice, sociale i politice la care se vor aduga cele militare, frontal
fiin stabilizat pe linia Carpailor Orientali si Focani, Nmoloasa, Galai si Dunre.
n teritoriul ocupat de inamic se va institui o administraie filo-german, cu unicul
scop de a ajuta la jefuirea bogiilor solului i subsolului n folosul Puterilor
Centrale.
Pregtirile militare privind iminenta intrare n rzboi a Romniei nu vor
trece neobservate, ca de altfel i efortul financiar i economic pe msur. Costurile
se vor cifra la impresionanta sum de 539 mil lei in 1913-1914, 542,5 mil n 19141915 atingnd 831mil lei n exerciiul bugetar 1916-1917. Anii de neutralitate au
reprezentat n esen o perioada de agravare a fiscalitii pentru cei mai muli dintre
locuitori, autoritile ncasnd riguros orice tip de impozit. Prin realizarea unui
mprumut naional guvernul liberal a reuit sa reduca datoria pe care o avea fa
Banca Naional.
Intrarea efectiv n rzboi va accentua declinul economiei romneti asta
datorit deznodmntului nefericit al campaniei din prima parte a rzboiului.
Ofensiva armatei romne din august 1916 n Transilvania se va ncheia mult prea
repede, dup numai patru luni de la declanarea operaiunilor inamicul reuise s
ocupe Oltenia, Muntenia i Dobrogea lipsind astfel autoritile romne de

importante resurse materiale i umane necesare frontului, populaiei evacuate dar

nu numai. nfrngerile din prima parte a campaniei militare se vor solda cu
apeoximativ 100.000 de mori, 150.000 rnii i 250.000 de prizonieri, pierderi
care vor determinat noi recrutari i ncorporri ale ranilor i muncitorilor
accentund scderea produciei industriale i agricole. Evacuarea n Moldova i
stabilizarea frontului pe crestele Carpailor Orientali i aliniamentul FocaniNmoloasa-Galai a oferit un scurt rgaz pentru a pregti refacerea armatei romne
cu sprijinul constant ala aliailor. Dei anterior condiiile prevzute n convenia de
alian cu Antanta au fost parial ndeplinite de aliai colapsul economic, militar i
politic prefigurat asupra Romniei i pericolul trecerii resurselor acestei sub
ocupaia Puterilor Centrale a determinat suplimentarea ajutorului economic i
militar acordat statului romn care va reui cu eforturi deosebite s nregistreze n
vara anului 1917 singurele victorii ale Antantei de pe teatrele de operaiuni la
Mrti, Mreti i Oituz.
n teritoriul ocupat Puterile Centrale vor institui un regim dur de dominaie
prin intermediul administraiei militare care va avea drept obiectiv aservirea
economiei romneti efortului lor de rzboi. Se va trece la distrugerea tuturor
componentelor industriei romneti ce nu putea fi fcute funccionale pentru
ocupant sau care nu puteau fi dislocate n statele Puterilor Centrale. Industria de
extragere i prelucrare a ieiului, alimentar, ci ferate, portuar, etc. De o atenie
deosebit se vor bucura exploatrile petrolifere, agricultura, circulatia monetar sau
transporturile. Exporturile de produse romneti, legale sau mai putin legale,
consumul pe loc al armatei de ocupaie vor diminua i mai mult potenialul
economiei naionale (1,2 mil tone gru, 495 mii tone porumb, 860.000 vite,
106.000 porci, etc).
n teritoriul neocupat cheltuielile vor crete mult n raport cu diminuarea
resurselor fapt ce determin apariia deficitelor bugetare i nsprirea fiscalitii.
Numrul mare de refugiati, civili sau militari, reorganizarea rezistenei armate sau
aprarea i administrarea teritoriului vor mpovra bugetul de stat i aa deficitar.
Agricultura i industria vor fi reorganizate pe criteria cvasimilitare, exploatarea
cmpurilor petrolifere i a pdurilor se va accentua iar pentru a face fa
cheltuielilor militare autoritile vor contracta noi mprumuturi la Banca Naional
de 1,2 mld lei n 1917, i 1,5mld lei n 1918. Creterea masei monetare aflate n
circulaie (de la 700 milioane lei n 1913 la 2 miliarde lei n 1918) se va solda cu
adncirea inflaiei i creterea preurilor evideniindu-se necorelarea dintre nevoile
pieei i circulaia monetar. Deprecierea leului va impune restricii la exportul de
aur, Banca Naional achiziionndu-ul chiar la preuri mari de pe piaa intern.

Consecine economice, sociale i politice ale Marii Uniri de la 1918

Sfritul Marelui Razboi, asa cum este el cunoscut in istoriografia
occidentala, reprezinta un moment de cotitura in istoria statelor participante si in
special a Europei, continent ce a fost principalul teatru de razboi. Pierderile umane
si materiale au fost nemaiintalnite pana la acea vreme si fiind cifrate la aprox 9
milioane de morti, 5 milioane de disparuti, 7 milioane de infirmi si 15 milioane de
raniti. La acestea se vor adauga pierderile economice cifrate la peste 330 miliarde
de dolari dintre care mai mult de 200 de miliarde reveneau aliatilor, iar in privinta
productiei industriale europene, aceasta a scazut cu circa 40%, productia agricola
cu 30 % iar inflatia a crescut de peste 10 ori. Din punct de vedere politic asistam la
prabusirea celor 3 mari imperii multinationale: Imperiul Tarist, Austro-Ungaria si
Imperiul Otoman iar pe locul sau vor aparea noi state politice independente precum
Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Finlanda, tarile baltice, iar altele isi vor
desavarsi unitatea nationala: Romania, Iugoslavia.
Infrangerea Puterilor Centrale va avea importante consecinte nu doar politice
dar si economice intrucat noile state vor urmari sa-si consolideze pozitiile de
independenta politica si economica pe plan international. Chiar daca, la conferinta
de pace de la Paris statele invingatoare vor impune Germaniei si aliatilor sai
reparatii de razboi absolut uriase, acestea nu puteau nici macar ipotetic sa anuleze
efectele sociale, economice si politice ale razboiului. Mai mult decat atat, razboiul
va contribui definitiv la pierderea de catre Europa a pozitiei de lider in domeniul
economic, aceasta fiind nevoita sa-si reorganizeze domeniile grav afectate de
razboi. State precum Canada, Japonia si Elvetia vor inregistra mari profituri de pe
urma relatiilor comerciale cu beligerantii dar mai ales datorita creditarii
reconstructiei de razboi necesare statelor europene. Economia Statelor Unite iese
cel mai bine din razboi, aceasta controland deja in 1919 sume mari de capital in
economiile statelor europene, gratie imprumuturilor masive acordate. Ea va
domina intreaga lume de acum incolo, inclusiv Europa pe care o va transforma
intr-o piata de desfacere atat a marfurilor cat mai ales a capitalului. Dac la 1913
Statele Unite detineau active in strainatate peste 3,5 miliarde de dolari, iar in
economia americana, capitalul strain investise aprox 6,8 mil de dolari, la sfarsitul
razboiului investitiile straine scazusera la jumatate in timp ce valoarea capitalului

american plasat in strainatate se dublase contribuind la cresterea venitului national

cu 30% in 1919 fata de 1911.
In privinta economiei romanesti, aceasta va inregistra mutatii deosebite
datorita reintregirii intr-un singur stat a tuturor provinciilor romanesti in urma unor
importante manifestari nationale precum cele din martie 1918 de la Chisinau,
noiembrie de la Cernauti si incheiate la 1 dec 1918 la Alba Iulia. Reprezentantii
celor 3 provincii istorice romanesti si anume Basarabia, Bucovina si Transilvania
vor vota pentru unirea cu Romania, actul lor politic constituind implinirea unui
deziderat milenar al tuturor romanilor de a trai intr-un singur stat national, unitar si
independent. Romania Mare va reprezenta acum o tara de marime medie in
Europa gratie aportului economic, territorial si demografic cu care fiecare province
va contribui la realizarea Romaniei Mari. Procesul va fi totusi unul de durata si va
impune costuri suplimentare generate de reorganizarea administrative teritoriala,
legislativa, economica, culturala, politica.
Provinciile romanesti unite in 1918 cu tara se aflau intr-o situatie la fel de
dificila cu vechiul regat datorita dominatiei straine, insa per ansamblu Marea Unire
de la 1918 va contribui in mod decisiv la cresterea potentialului economic al
Romaniei dupa cum urmeaza:
Populatia Romaniei va creste de la aprox 7 milioane la aproape 18
milioane de locuitori
Prin desfiintarea barierelor vamale se realizeaza un sistem unitar al
economiei nationale (economiile noilor provincii si al vechiului regat
sunt complementare)
Va creste potentialul resurselor naturale si materiale si intelectuale.
In plan social, se produc mutatii evidente,
Ponderea economica a marilor proprietari de terenuri, a arendasilor
scade in favoarea burgheziei (a intreprinzatorilor), rolul acestei
categorii sociale fiind de acum si unul politic.
Integrarea in cadrul economiei nationale a resurselor si a capacitatilor tehnice
productive ale teritoriilor romanesti aflate sub dominatie straina va diversifica
capacitatea economica a Romaniei Mari facilitand strangerea legaturilor
economice intre diferitele domenii precum si cresterea potentialului productiei
transporturilor, resurselor umane si materiale de peste 2.5 ori fata de potentialul
economic a statului roman antebelic. Participarea Romaniei la razboi alaturi de
aliati se va concretiza din punct de vedere economic in doar 1% din suma totala de
peste 132 miliarde de marci pe care Germania trebuia sa le achite aliatilor sub titlul

de reparatii de razboi (in timpul conferintei de la Spa, suma era absolut infima in
comparatie cu distrugerile si pagubele provocate de Puterile Centrale Romaniei).
Desi Austria, Ungaria si Bulgaria avea stabilite obligatii fata de Romania de 10.5
% (reparatii orientale) totusi Cei Patru Mari ( SUA, Anglia, Franta si Italia) vor
impune statelor mai mici (puteri regionale) plata unor rate de eliberare, datorii pe
care tarile respective le contractasera in timpul razboiului. De asemenea, Marile
Puteri doreau ca statele succesoare Austro-Ungariei sa contribuie si sa suporte
proportional datoriile si reparatiile de razboi, in 1924 Romaniei stabilindu-i-se o
suma de 235 milioane franci, aur drept cota de eliberare si rambursare de catre
aliatii sai. Romnia nu a platit aceste sume dar nici nu a primit sumele cuvenite din
partea Germaniei stabilite la Spa.
Sistemul monetar si cel bancar vor suferi transformari generate de retragerea
in 1921 a monedelor straine aflate in circulatie concomitant cu extinderea
prerogativelor Bancii Nationale a Romaniei asupra intregului teritoriu national.
Din punct de vedere al refacerii economice chiar si in conditiile cresterii
potentialului economic al Romaniei dupa Unire, nivelul productiei antebelice si al
exporturilor in diverse domenii va fi atins in 1921 si 1924, fapt ce va contribui la
adancirea crizei economice de dup razboi. Noul cadru national impunea
generalizarea unor reforme si masuri populare precum reforma agrara din 1921
(cea mai radicala din centrul si rasaritul Europei) in cadrul careia peste 1 milion de
familii rnesti vor primi pmnt prin exproprierea moiilor ce cuprindeau mai
mult de 500 hectare de teren agricol. Acordarea votului universal si elaborarea unei
constitutii unitare pentru toti romanii, in 1923 vor reprezenta masuri politice cu
importante implicatii sociale si economice.
Unirea de la 1918 va face din Romania Mare un stat de importanta medie pe
harta Europei din punct de vedere teritorial si demografic, iar din punct de vedere
economic, statul roman va reusi sa devina in perioada interbelica cel mai important
competitor din centrul si sud-estul Europei.

Economia romneasc n perioada interbelic

Perioada interbelic se subimparte din punct de vedere economic n 4 etape si
anume:
etapa refacerii economice 1919-1921

 etapa cresterii economice 1922-1929

etapa crizei economice din 1929-1933
etapa cresterii economice 1034-1939
1. Procesul refacerii economice a Romaniei (1919-1921) a presupus realizarea
unor obiective absolute similare cu cele avute de multe din statele europene
afectate de rzboi si s-a caracterizat prin:
necesitatea refacerii productiei industrial si agricole
reglementarea circulatiei monetare si stagnarea inflatiei
echilibrarea balantei comerciale si de plati si a bugetului de venituri si
cheltuieli
refacerea infrastructurii, transporturilor si reluarea cresterii economic
Reluarea progresului economic se va face insa lent si in mod inegal insa dupa
depasirea crizei alimentare din 1920-1921, Romania va reusi sa-si concretizeze
refacerea economic prin atragerea investitiilor de capital, cresterea numarului
intreprinderilor si a muncitorilor si mai ales prin sporirea fortei motrice si a
inzestrarii tehnice a intreprinderilor. Guvernarea liberala va elabora o legislatie
economica protectionista aferenta doctrinei liberale prin noi insine si care
urmarea cresterea gradului de mobilizare a resurselor capitalului autohton
concomitent cu limitarea capitalului strain in economia romaneasca. Prin legea
minelor din 1924 se va interzice concesionarea exploatarii bogatiilor solului si
subsolului, capitalului strain intr-o proportie mai mare de 40%, potrivit noii
constitutii insa sub presiunea politica si economica externa legea va fi modificata
in sensul ca cetatenii romani vor putea detine 50,1% din capital iar capitalul strain
49,9%. Totusi refacerea economica si dezvoltarea industriei nationale va fi posibila
tot datorita prezentei capitalului strain, fapt ce dovedeste ca, desi politica de
protejare a capitalului autohton era mult mai prezenta decat in trecut, Romania
reprezenta inca una dintre cele mai atractive piete din Europa pentru investitiile
straine. Totodata are loc si o redistribuire a ponderii capitalului strain, cel francez,
englez, olandez si american, fiind mult mai prezent decat cel german sau austroungar.
Refacerea agriculturii va fi strans legata de reforma agrara din 1921 ce va
expropria peste 66% (peste 6 milioane de hectare) din suprafata detinuta de mosiile
cu peste 100 de hectare. Taranii vor fi improprietariti cu loturi de teren agricole de
pana la 5 hectare prin rascumparare insa in primii ani ai reformei, productia
agricola va fi una mai mica decat cea antebelica, ulterior dezvoltarea agriculturii si
a productiei agricole va contribui si la ameliorarea celei mai imp categorii sociale
si va intensifica procesul de stratificare sociala. Refacerea eco nationale va dura
mai mult decat refacerea economica a marilor puteri, insa odata cu depasirea

nivelului productiei si exporturilor antebelice statul va prelua intr-o masura mai

mare controlul asupra comertului incurajand exportul de produse finite si
impunand un regim de taxe pentru exportul de cereale si produse alimentare. In
1926, valoarea exporturilor va depasi valoarea importurilor iar exportul de petrol
va depasi 40% din totalul exporturilor.
2. Etapa de crestere economica (1922-1929)
Cresterea economica din prima decada a perioadei interbelice va reprezenta
o continuare fireasca atat a procesului de crestere consecutiva a volumului
productiei comertului dar si datorita stabilitatii monedei nationale si cotatiei pe
care aceasta o avea pe pietele financiare international. Totusi masurile economice
luate de autoritatile romane, nu se puteau inscribe decat in tendinta generala
adoptata de majoritatea guvernelor statelor europene, astfel ca pe plan European si
international asistam la o crestere a concurentei produselor la export (cerealele
romanesti, partial petrolul sunt concurate puternic de cerealele americane importate
de statele europene de peste ocean. In acest context, statul roman a fost nevoit sa
contracareze prin masuri economice apararea intereselor economice nationale si
acest lucru s-a facut atat prin intermediul protejarii capitalului autohton dar si prin
controlul si dirijarea economiei nationale. Cresterea economica va fi ajutata si de
acordarea de comenzi importante in domenii diverse de catre stat firmelor private,
atat pt inzestrarea armatei dar si pentru realizarea unor obiective de infrastructur
(industria metalurgic, industria energetic, trasporturi, industria prelucrtoare,
textile, maini, alimentar).
Avntul economic in aceasta perioada se regaseste atat in
domeniul investitiilor realizate in industrie ( de la 40 miliarde la 75 miliarde-1929)
dar si in domeniul industriei prelucratoare, extractive sau electrice unde ponderea
cresterii acestor sectoare se pastreaza. Avantul economic este fara indoiala sustinut
de cresterea la scara internationala a cererii de petrol fapt ce contribuie la
dezvoltarea infrastructurii, a industriei constructoare de masini, cailor ferate,
santierelor navale si nu in ultimul rand a transporturilor aeriene. Importurile sunt
formate in special din produse industriale, instalatii, utilaje, automobile si anumite
materii prime deficitare. Totusi, importurile vor ajuta la sustinerea cresterii
economice nationale prin faptul ca utilizarea unor tehnici industriale eficiente va
contribui la cresterea randamentului si a productiei atat cele industriale cat si
agricole. Pentru sustinerea acestei cresteri economice sanatoase , in 1927 guvernul
liberal va fi nevoit sa realizeze stabilizarea monetara iar Banca Nationala a inceput
revalorizarea leului prin angajamentul de a nu mai emite moneda peste plafonul
atins in dec 1924 deoarece masa monetara sporise de peste 12 ori fata de nivelul
antebelic. Datoria publica a tarii va creste in mod constant ajungand in 1927 la
aproape 6 miliarde de lei si asta in conditiile in care din 1924, bugetul Romaniei

este excedentar (desi veniturile bugetare au crescut de 13 ori, cheltuielile vor creste
de 18 ori fata de nivelul antebelic).
3. Perioada crizei economice (1929-1933)
Desi criza economic a avut efecte mai dure peste ocean, totusi, acestea s-au
resimtit suficient de puternic i n Europa, mai ales n statele puternic
industrializate. Parte a economiei europene avnd o economie industrial-agrar,
Romnia va suporta efectele crizei economice ntr-un mod oarecum original, ele
resimindu-se mai mult la nivelul sectoarelor economice puternic industrializate:
producia agricol, n timpul crizei economice a fost una destul de bun, iar faptul
ca preul de export al cerealelor pe piaa international s-a prbuit va avea un
dublu efect. Pe de o parte va contribui la scaderea veniturilor statului si ale
exportatorilor, iar pe de alta parte cerealele vor fi consummate pe piata interna. In
anii crizei economice statul a avut mari probleme in privinta achitarii datoriei sale
externe contractate atat de guvernele liberale si taranesti, insa exportul de titei va
reprezenta singura sursa de venituri chiar daca pretul acestuia va scadea la jumatate
(nivelul productiei va creste in aceasta perioada pentru a compensa scaderea
pretului iar cantittatea de titei extras se va mari in mod evident gratie investitiilor
facute de cap strain). Singura, industria extractiv, va face nota discordanta cu
celelalte ramuri economice care, datorit crizei vor contribui la izbucnirea unor
micri sociale de proportii precum grevele minerilor, ceferitilor si petrolistilor
dar nu numai. Instabilitatea economic i cea social vor contribui din plin la
instabilitatea politic i, n consecin la nesigurana n actul decizional in ultima
instan din anul 1933. Romnia, prin intermediul partidului National Taranesc
aflat la guvernare va accepta rentoarcerea lui Carol al II lea pe tron si desfiinarea
regenei. Economia romneasc n intervalul 1929-1933 va resimi i n plan
financiar, nivelul investitiilor financiare, el fiind drastic diminuat mai ales in
sectoarele metalurgice si siderurgiei. Potenialul economic al Romniei va fi serios
afectat astfel c, pentru a face fa deficitelor bugetare uriae Romnia va nceta
plata datoriei externe i va recurge la o politic de diminuare drastic a cheltuielilor
mergnd chiar pn la suspendarea temporar a plii salariilor unor categorii de
bugetari.
4. Depsirea momentului crizei economice din anii 1929-1933 s-a facut
in mod treptat, economia romaneasca revenindu-si cu greu dupa o astfel de grea
ncercare, nivelul productiei si al exporturilor de dinaintea crizei fiind atins in
1934-1934. Cresterea economica sustinut se va inregistra in toate ramurile
industriale dar odata cu aparitia primelor amenintari la adresa pacii si securitatii
internationale, statele lumii printre care si Romania vor acorda o atentie sporita
inzestrarii armatelor nationale cu echipamente militare. Anii 1936 -1937 reprezint

anii de maxima dezvoltare economica atat in privinta productiei cat si a

exporturilor din intreaga perioada interbelica, ns aceasta crestere economica va fi
stopata de izbucnirea in 1939 a celui de-al Doilea Rzboi Mondial.
n deceniul urmtor crizei economice statul romn ncheie contracte i
acorduri de colaborare economic cu un numr important de state diversificndu-i
semnificativ relaiile economice att din perspectiva exporturilor ct i din cea a
importurilor. Acest fapt se datoreaz att participrii Romniei la o serie de trguri
i expoziii internaionale precum cele de la Milano i Praga din 1933 sau cele din
1937 de la Belgrad Milano, Bari sau Praga. Deosebit de fructuoase, sub aspectul
ncheierii de schimburi comerciale, s-au dovedit participarile romneti la expoziii
internaionale din Japonia n 1935, Expoziia Universal de la Bruxelles din 1937,
Expoziia de la Berlin din 1939 sau cea de la New York. Un impact deosebit asupra
evoluiei economie romneti n perioada imediat anterioar declanrii celui de al
doilea rzboi mondial va fi dat de Tratatul economic romno-german din 23
martie 1939. Prevederile acestui acord vor subordona din punct de vedere
economic statul romn cu toate eforturile ce se vor face ulterior de statele
occocidentale pentru scderea ponderii germane asupra exporturilor de cereale i
petrol. Exporturile romneti se vor corela potrivit unui plan economic cu
necesitile statului german care se oblig s furnizeze echipament militar pentru
armata romn. Practic, prin nfiinarea de societi mixte romno-germane n
domenii de interes major, ntreaga economie a Romniei va fi supus unui adevrat
monopol german. Semnarea acestui tratat a fost extrem de controversat n epoc,
autoritile romne urmrind prin acesta s tempereze preteniile statelor vecine
de revizuire a granielor. Cel de al treilea Reich nu va ine cont de dorina prii
romne de garantare a frontierei vestice dect atunci dup ce preteniile Ungariei i
ale Bulgariei vor fi satisfcute macar parial. Mai mult dect att, prin semnarea de
ctre Germania i Uniunea Sovietic a Pactului de neagresiune din vara anului
1939, ntreaga opinie public internaional va fi luat prin surprindere. Unele
dintre prevederile secrete ale acestui pact se refereau i la Romnia, mai precis la
modificarea frontierei sale rsritene n favoarea U.R.S.S.-ului slbind i mai mult
potenialul economic, politic i militar romnesc pe scena internaional. Statul
romn devine acum o prad cu adevrat uoar, fiind extrem de uor de atras de
partea german n condiiile n care aliaii tradiionali, Anglia i Frana se vor afla
n imposibilitate de a sprijini Romnia.
Economia romneasc va fi puternic afectat de cedrile teritoriale din
vara anului 1940 precum i de declanarea celui de al doilea rzboi mondial.
Pregtirile de rzboi i participarea efectiv la conflict att nainte ct mai ales
dup 23 august 1944 vor contribui i mai mult la slbirea economic a Romniei
cu toate c efortul de rzboi o situeaz pe un onorabil loc patru n topul statelor
care au luptat n rzboiul antihitlerist. Costurile economice sunt si mai relevante

dac inem cont de faptul ca economia romneasc a fost vlguit de Germania pe

perioada ct Romnia a luptat alturi de aceasta, respectiv iunie 1941-august1944,
de pierderile masive suferite pe front i nu numai pricinuite de aliai, de pierderile
suferite din partea Germaniei i a aliailor si dup 23 august 1944 i nu n ultimul
rnd de ntreinerea practic a celor dou armate de ocupaie german i sovietic
nainte i dup ntoarcerea armelor din 23 august 1944.

Romnia ntre 1945-1990

1. Refacerea economic postbelic

2. Instituirea economiei planificate de tip socialist
n primii ani postbelici principala problem economic a Romniei va
consta n refacerea i repunerea n circuitul economic a tuturor instalaiilor
industriale i a terenurilor agricole distruse de rzboi. Situaia era cu att mai
dificil cu ct un numr important de locuitori czuser prad ororilor conflictului,
aproximativ 1 milion de mori, rnii i disprui nu mai puteu contribui la
reconstrucia rii devastat de rzboi. Cuantumul redus al resurselor materiale i
umane datorat distrugerilor suferite pe parcursul anilor de conflict, dezorganizarea
produciei, statutul internaional conferit Romniei, prin Convenia de Armistiiu
din 12 septembrie 1944 dintre Naiunile Unite i Romnia, obligaiile economice i
dificultile trecerii la economia de pace vor impune adoptarea unor msuri
economice cu caracter dirijist i etatist n scopul impulsionrii refacerii economice
i a normalizrii societii romneti. Adoptarea unui plan economic menit s
eficientizeze situaia economic i implicit cea social-politic va fi ntrziat
datorit jocului politic disputant ntre partidele politice tradiionale i Casa Regal
pe de o parte i reprezentanii partidului comunist sprijinii de Uniunea Sovietic
de cealalt parte care aveau ca i obiectiv politic instaurarea unui regim asemntor
modelului oferit de statul sovietic.
Inflaia galopant i seceta din anii 1945-1947 vor ngreuna i mai mult
misiunea autoritilor romne de a reface potenialul economic al rii cu toate
eforturile legislative fcute n acest sens iar, impunerea guvernului controlat de
comuniti n martie 1945 condiioneaz i mai mult refacerea economic de
climatul politic. Reforma agrar din 23 martie 1945 are principal obiectiv
desfiinarea marii proprieti funciare i ctigarea unei adeziuni populare n
vederea obinerii sprijinului politic necesar noii puteri. Odat cu legitimarea

autoritilor comuniste n urma ctigrii alegerilor din noiembrie 1946, prin

fraud, procesul de trecere a Romniei de la economia de pia la cea centralizat
ntr n linie dreapt iar msurile economice luate vor ntrzia refacerea
economic, obiectivul politic i economic al autoritilor comuniste fiind cu totul
altul. n decembrie 1947 ultimul obstacol n transformarea Romniei dintr-un stat
independent economic i politic este nlturat prin forarea abdicrii Regelui Mihai
i transformarea statului din monarhie constituional n republic.
Economia Romaniei in perioada 1945-1989

Evolutia agriculturii dupa 1945 este data de Reforma Agrara din 23 martie
care desfiinta marea proprietate funciara si instituia monopolul statului asupra
productiei de cereale chiar daca aparent un numar important de familii taranesti vor
fi impropietarite cu teren agricol datorita conditiilor dure ale razboiului precum si
datorita ineficientii muncilor agricole, productia globala de la nivelul anului 1938
luata ca element de referinta va fi depasita tarziu abia in 1971 chiar daca raportarile
oficiale vorbeau de productii record la hectar. Incheierea procesului de
colectivizare a contribuit la reunirea loturilor de teren arabil in asociatii ale
agriculorilor (cooperative agricole de productii sau CAP-uri) sau ferme de stat
(intreprinderi agricole de stat IAS) care totalizau peste 90% din suprafata arabila
din Romania. Dupa 1945 dar mai ales dupa 1947, Romania inregistreaza un
process de transformare economica si politica si anume dupa abdicarea Regelui
Mihai si abolirea monarhiei de la 30 dec 1947 se va realiza trecerea de la economia
de schimb la cea planificata. Instituirea regimului comunist si trecerea la dictatura
clasei muncitoare vor eroda institutiile democratice astfel incat, atat in plan politic
dar si in plan economic, vom asista la o scadere a initiativei si a performantelor
tuturor celor angrenati in institutiile statului. Inlaturarea proprietatii private si
reconsiderarea rolului proprietatii de stat va avea consecinte nefaste asupra
randamentului, atat in domeniul productiei industriale dar si in cel al productiei
agricole. Trecerea la economia planificata, pentru toate statele din fostul lagar
socialist va reprezenta un moment de cotitura in dezvoltarea lor economica in
sensul ca refacerea lor economica de dupa razboi va fi mult ingreunata de urmatorii
factori:
- Adoptarea noului sistem politic si economic

- faptul ca din pc de vedere economic si politic se stitueaza ca si randament

sub nivelul economiei de piata sau a liberului schimb
- timpul necesar cu destructurarea vechiului sistem economic,
implementarea celui nou si motivarea cetatenilor va fi suficient de mare
pt ca in 1989 decalajul dintre Europa occidental sic ea central si est
europeana sa fie mult mai mare.
Argumentele pozitive a Romaniei planificate de sistemul centralizat constau
in faptul ca au fost adoptate masuri concrete privind cresterea productiei in toate
domeniile economice, realizarea unor obiective de infrastructura, de interes
national si regional si realizarea unor obiective importante precum construirea de
scoli, spitale, drumuri, cai ferate, aeroporturi, absolute indispensabile trecerii
Romaniei la stadiul de tara mediu dezvoltata. Pentru a obtine independent
economica si a impiedica Romania sa devina un granar al C.A.E.R.-ului
(conform planului sovietic Valev), autoritatile romane in frunte cu Ghe Gheorghiu
Dej vor trece la un amplu proces de masuri ce vizau dezvoltarea industriala a
Romaniei, menite sa evidentieze rolul industriei romanesti in cadrul lagarului
socialist. Consecintele acestui program, din punct de vedere politic au fost cat se
poate de benefice pentru partidul comunist, in sensul ca prin cresterea numaruluir
de unitati industriale si cresterea numarului de lucratori salariati din cadrul acestuia
se va spori sustinerea politica a regimului, insa din punct de vedere economic,
acest lucru va deschide calea aparitiei unor intreprinderi putin rentabile si mari
consumatoare de energie ale caror produse vor fi necompetitive pe piata occidental
datorita costurilor mari si calitatilor reduse. In acest contest, lipsa de concurenta
intre intreprinderile de stat si asigurarea pietei interne cu produsele specifice vor
intari si mai mult caracterul necompetitiv si neperformant al economiei
centralizate, cu consecinte nefaste pe termen mediu si lung asupra cresterii
bunastarii sociale. Intreprinderile romanesti vor excela in putine domenii la export
iar acest avantaj se va pierde usor in contextual in care cele mai multe dintre
intreprinderile romanesti foloseau o tehnologie neperformanta, invechita si
produceau produse de uz caznic si de consum mult sub standardele celor
occidentale.
Instituirea economiei planificate in Romania a suprimat orice decizie a
managerilor la nivelul factorilor de raspundere, astfel incat, statul nu mai agreaza
in niciun fel intreprinderile private decat in domeniul serviciilor si acelea sub un
control strict. Totusi, ca si avantaje, economia planificata da posibilitatea statului sa

realizeze obiective economice concentrand resursele acolo unde este cazul, fara
apelul la finantarea externa sau la capitalul privat. Statul controleaza bine prin
politici monetare si fiscal cantitatea de bani de pe piata reducand inflatia, economia
planificata favorizeaza statul in ansamblul sau in timp ce economia de piata
favorizeaza mai mult piata si regiunile locale. Ca si minusuri, statul nu poate
identifica preferintele consumatorului, excesele, deficitele in materie de productie,
fapt ce contribuie la lipsa de produse sau alimente de pe piata. Impactul in viata
personala este unul foarte mare, in sensul ca, oportunitatile de angajare sunt
limitate. Din punct de vedere social, autoritatile comuniste s au preocupat de
cresterea gradului de alfabetizare a populatiei astfel incat,peste 95% din populatie
in 1999 stia sa scrie si sa citeasca, iar prin intermediul unitatilor scolare de profil se
crea forta de munca specializata in special pentru domeniile de mare importanta
(ind siderurgica, metalurgica).
La sfarsitul anilor 80 chiar daca potentialul agricol al Romaniei
era in continuare remarcabil fata de cel al celorlalte state comuniste, dezvoltarea
industriala atinsese un nivel maxim ce putea incadra Romania in categoria tarilor
mediu dezvoltate si care aveau o pondere importanta in special cantitativa in
productia globala in domenii precum otel ,carbune, energie, agricultura. Din
pacate, acentual pus pe dezvoltarea industriei grele a neglijat sectorul serviciilor si
mai cu seama cel financiar bancar astfel incat odata cu prabusirea comunismului in
Romania si in intreaga Europa centrala si de rasarit, majoritatea statelor foste
comuniste se vor gasi, ca de altfel si Romania in situatia de a fi extrem de
vulnerabile pt a trece din nou la economia liberului schimb. Cei 50 de ani de
izolationism au marit decalajul dintre economiile occidentale si cele ale statelor
foste socialiste astfel incat ultimele nu se vor putea alinia la standardele impuse de
piata decat platind niste costuri sociale si economice foarte mari. Nici integrarea in
Uniunea Europeana pentru multe din statele foste socialiste nu reprezinta o
certificare a valorii de piata a economiilor lor, in sensul ca discrepantele economice
si sociale sunt in continuare mult prea evidente.

Biliografie

1. Gh Iacob, Economia Romaniei 1859-1939, Editura Fundatiei Universitare

Axis, Iasi, 1996
2. C.G.Marinescu, I Brezeanu, Galati, Editura Meridiane, Bucuresti 1967
3. Ioan Brezeanu, Galati, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1980
4. I.Brezeanu, N.G.Munteanu, Judetul Galati pe scara timpului, Galati, 1972
5. Elena Lolescu, Istoria Economiei Nationale, Editura Sitech, Craiova 2003
6. Paul Paltanea, Istoria Galatilor, Editura Poro-Franco, Galati,1991
7. Maria Muresan, Dumitru Muresan, Istoria Economiei Nationale, Editura
Economica, Bucuresti, 2003
8. N.N.Constantinescu, Istoria economiei nationale, Bucuresti, Editura
Economica, 2003
9. http://www.scritube.com/geografie/ORASUL-GALATI-LA-INCEPUTULSEC93179811.php
10. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gala%C8%9Bi