UNIVERSITATEA DE MEDICIN I FARMACIE GR. T.

POPA IAI
FACULTATEA DE MEDICIN DENTAR
DISCIPLINA: CLINICA I TERAPIA EDENTAIE PARTIAL REDUSE

Analiza pe o perioada de trei ani a

protezelor partiale fixe din ceramica pe
suport de titan realizate cu ajutorul
tehnologiei CAD/CAM

Prospective Observation of CAD/CAM

Titanium-Ceramic-Fixed Partial Dentures: 3-Year Follow-Up

Analiza pe o perioada de trei ani a protezelor partiale fixe

din ceramica pe suport de titan realizate cu ajutorul
tehnologiei CAD/CAM

Abstract
Exista putine informatii cu privire la performanta clinica a protezelor partiale
fixe (PPF) din ceramica pe suport din titan realizate prin tehnica CAD/CAM. Scopul
acestui studiu este de a evalua aceste lucrari la 3 ani de la protezarea initiala a
pacientilor.
Materiale si metode:
31 de PPF au fost fabricate pentru 23 de pacienti. Scheletele din titan au fost
fabricate folosind tehnologia CAD/CAM iar componenta fizionomica a fost realizata
din portelan cu polimerizare scazuta. Dupa ce s a confirmat ca nu exista complicatii
mecanice sau biologice, PPF au fost cimentate folosind ciment pe baza de fosfat de
zinc. Pacientii au fost rechemati la 12 , 24 si 36 de luni dupa cimentare, pentru a
examina prezenta unor complicatii mecanice, cum ar fi fracturi ale componentei
fizionomice sau metalice, sau a unor complicatii biologice, carii, gingivita sau
afectare parodontala. Conditia parodontala a fost evaluata folosind urmatorii
parametri : adancime de sondare (probing depth PD), sangerare la sondare (BOP)
si index de placa (PI). Succesul pe termen lung si durata de viata a protezelor au
fost estimate folosind analiza Kaplan-Meier
Rezultate
Au fost prezente patru fracturi coezive si 3 de tip adeziv, insa nu au existat
fracturi ale scheletului. Rata de succes cumulativa a PPF din ceramica pe suport din
titan realizata cu tehnologia CAD/CAM in ceea ce priveste complicatiile mecanice a
fost de 76.4 % iar succesul cumulativ a fost de 96.8% dupa 3 ani. Un pacient a
prezentat carii, insa afectarea nu a fost corelata cu o percolare marginala datorata
neetanseitatii. Nu s-au gasit alte complicatii biologice. Parametrii parodontali au
crescut pana la 24 de luni si s-au mentinut pana la finalul perioadei de 3 ani. La
finalul perioadei, PD a fost de 2.86 mm, procentul de suprafete cu sangerare a fost
de 23.5 si PI a fost 0.45
Concluzii
Aparatele gnato-protetice conjuncte din ceramica realizate pe suport din titan
cu ajutorul tehnologiei CAD/CAM au rezistat in cavitatile orale ale pacientilor timp de
3 ani fara complicatii majore, desi riscul de fractura este aparent crescut.

Introducere
n stomatologie, aliajele de metale nobile au o lunga istorie de utilizare i siau demonstrat succesul clinic pe termen lung al protezelor pariale fixe (PPF). n mai
multe studii, totui, n mod constant creterea preului aurului a influenat clinicienii
care au inceput sa caute variante mai accesibile ca pret de cost. Titanul a primit o
atenie considerabil datorita proprietilor sale mecanice i biologice si pretului
mult mai mic decat al aliajelor nobile. S-a demonstrat excelenta sa
biocompatibilitate, rezistena ridicat la coroziune i rezistenta adecvata.
Din pcate utilizarea Ti cu tehnica convenionala lostwax implica mai multe
probleme. Ti are o temperatura de topire semnificativ mai mare dect aliajele de
metal nobil, ceea ce face procesul de turnare dificil, i afinitatea mare a Ti topit
pentru masele de ambalat duce la formarea unui strat reactiv pe suprafata tiparului.
Deoarece s-a ajuns la concluzia ca acest strat compromite calitatea adeziunii
titaniu-ceramica ,au fost testate mai multe metode, cum ar fi modificarea presiunii
aerului sau temperaturii, sau folosirea unor diferite mase de ambalat pentru
imbunatatirea turnarii titanului. Intre timp, o abordare total diferit a fost dezvoltata
pentru utilizarea Ti ca material de restaurare, depind aceste deficiene inerente.
Metoda alternativ iniial folosea duplicarea mecanica i tehnici de eroziune
prin scnteie. Pentru a realiza o singura coroana metalo-ceramica, forma exterioar
este fcut prin frezarea unei tije de Ti, iar prelucrarea suprafaei interne prin
erodare cu ajutorul unui electrod de grafit. Pentru a fabrica cadrul unei PPF, unitile
unice finite au fost pozitionate n relaie spaial corect, i apoi unite cu ajutorul
unei metode de sudare cu laser. Un porelan special de faetare a fost dezvoltat
pentru a fi compatibil cu cadrul Ti. n primul rnd, porelanul trebuia sa aib un
coeficient sczut de dilatare termic, deoarece coeficientul de dilatare termic a Ti
este semnificativ mai mic dect cel al unui aliaj metalic nobil convenional . In al
doilea rnd, este necesar s fie polimerizat la o temperatur sub 880 C, deoarece
o temperatur mai mare de 880 C a rezultat ntr-o modeificare dimensional
semnificativ a scheletului i o suplimentare a stratului de oxid n timpul arderii.
PPF titan-ceramice fabricate folosind metodele descrise mai sus au fost
evaluate n mai multe studii clinice. n general, performana clinic a PPF-urilor
titan-ceramice a fost optima, cu fracturi ale scheletului de mai puin de 3% . Nu au
fost raportate complicatii biologice majore. Chiar dac incidena fracturilor
porelanului era mai mare dect cea a PPF convenionale cu schelet din aliake
nobile,numrul real de PPF care au trebuit s fie nlocuite a fost mic.Mai trziu,
prelucrarea restaurrilor titan-ceramice au fost avansat din punct de vedere tehnic
prin incorporarea proiectareii si produciei asistate de calculator (CAD / CAM) . In
metoda CAD / CAM, modelul este scanat folosind un scaner optic pentru a inregistra
trimite date la computer. Dup digitizarea mdeolului ,scheletul este practic proiectat
pe calculator, pe baza datelor i folosind sistemul specific de software CAD. Apoi,
fiierul electronic este transferat la unitatea special de frezare. Sistemele

contemporane CAD / CAMsunt capabile sa fabrice nu doar o coroana dar si scheletul

pentru lucrari de pana la 14 elemente sau pe implante.
Dei tehnologia CAD / CAM pare s promit o mbuntireconstanta, exist
nc o lips de cunotine despre performanta clinica a PPF din titan-ceramic
realizate cu tehnologia CAD / CAM.Prin urmare, scopul acestui studiu clinic a fost de
a evalua succesul, rata de supravietuire, si parametrii clinici a PPF din titanceramic realizate cu tehnologia CAD / CAM la 3 ani dupa cimentare

Materiale i metode
Douazeci si trei de pacienti (7 barbati, 16 femei), cu vrste cuprinse ntre 27
i 69 de ani (varsta medie de 55.3), au participat la acest studiu clinic.Toi pacienii
aveau nevoie de cel puin un PPF. Pentru a fi incluse n studiu, dintii stalpi candidat
pentru PPF trebuiau s ndeplineasc mai multe criterii clinice determinate prin
istoric medical / stomatologic precum i prin examinri clinice i radiografice.Aceste
criterii au fost: (1) parodoniu sntos, (2) dinte vital sau cu tratament endodontic
eficient, (3)poziia corect n arcada dentar, i (4) o cantitate suficient de
structura coronal. n plus,au fost forele ocluzale echilibrate pe ambele pri,
dreapta i stnga ale cavitatii bucale si o ocluzie favorabila. Pacientii cu disfuncii
temporomandibulare, afectiuni sistemice sau boli infectioase netratate au fost

exclui din studiu. Femeile gravide au fost, de asemenea, excluse din studiu.

Pacientii au fost informai cu privire la scopul studiului,procedurile clinice

implicate, materialele care urmeaz s fie utilizate,i beneficiile / riscurile studiului.
Cerinele din Declaraia de la Helsinki au fost
ndeplinite, iar pacientii si-au dat
consimmntul informat. Studiu clinic
prospectiv a fost proiectat conform
recomandrilor CONSORT pentru

mbuntirea calitatii studiilor clinice, i a fost aprobat de ctre autoritile

Comitetului de etic (numr vot: 031203). In total, au fost plasate 31 de PPF din
titan-ceramic realizate cu tehnologia CAD / CAM (1 anterior, 30posterior). Toate
procedurile de tratament au fost efectuate de cinci cadre didactice de la Catedra de
Protetica, de la Universitatea Martin-Luther din Halle-Wittenberg, Centrul de
Stomatologie i Medicina oral, (Halle, Germania), care aveau 4 - 6 ani de
experien clinic. Pentru a calibra pregtirea bonturilor, s-au realizat preparari de
proba pe modele speciale, cu dini artificiali i detaabil(KaVo-Model Basic, KaVo
Dental, Leutkirch, Germania). Pentru a crea praguri echivalente, a fost utilizat un
instrument de preparare cu un diametru de 1,2-mm (8837 KR, Brassler,
Lemgo,Germania). Pentru a garanta o reducere ocluzala minima i reproductibila, un
instrument de polizat cu un diametru de 1,6 mm ,cu captsferic (BB186, Hu-Friedy,
Chicago, IL) a fost folosit ca si indicator. Formarea pentru calibrare a fost realizata
de ctre un un specialist in protetica inainte de inceperea studiului. Cele mai multe
lucrari au fost cu 3 elemente(22 PPF), n timp ce patru cu 4 elemente, patru cu 5
element, i o unitate de 6 au fabricate i introduse (un total de 108 de uniti).
Dinii stlpi au fost preparati n conformitate cu reperele pentru restaurri
metalio- ceramice convenionale. Pentru a crea un spaiu suficient pentru faetare la
o grosime minima a cadrului i pentru a evita pragurile supraconturate, a fost creat
un prag chamfer adanc circumferential(1,2-mm lime), i a fost fcut reducerea
ocluzal de 1,5 pn la 2 mm.Dup preparare, s-a luat amprenta intregii arcade .
PPF intermediare au fost fabricate folosind materiale de bis-GMA(Protemp Garant,
3M ESPE) i cimentate cu ajutorul unui ciment provizoriu (TempBond, KerrHawe,
Bioggio, Elveia).Scheletele PPF finale au fost fabricate utiliznd sistemul CAD /
CAM Everest (KaVo). Modelul a fost turnat dintr-un tip special de gips tip IV (Everest
Rock, KaVo). Dupa dezinsertia amprentei, modelul a fost finisat si scanat cu o
camera speciala (Everest Scan, KaVo). Software-ul(Everest design Sherpa, KaVo)a
capturat n mod automat prepararea la prag . Tehnicianul dentar a realizatd esignul
scheleturilor, inclusiv a intermediarilor, cu ajutorul softwareui. Sa decis ca grosime
sa fie 0,5-mm, ca si cea utilizata pentru restaurarile conventionale metalo-ceramice
econvenionale .In urma recomandrile productorului,aria seciunii transversale a
conectorului cadrului a fost setata la cel puin 5 mm2 (nlime medie: 2.8
mm,Lime: 2.4 mm). Datele finale au fost transferate la unitatea de frezare cu 5
axe (Everest motor, KaVo) iar cadrul a fost realizat prin frezea unui bloc de titan
grad 2 (Everest T-Blank,KaVo).
nainte de realizarea componentei fizionomice, adaptarea scheletelor a fost
evaluata intraoral cu ajutorul unui explorator dentar (EXS3A6, Hu-Friedy) si cu un
material siliconic (Fit Checker, GC, Tokyo, Japonia).Odat ce adaptarea a fost
confirmata ca satisfctoare, scheletul a fost furniruit cu portelan low-fusion (Vita
Titanium Porcelain, Vita Zahnfabrik, Bad Sackingen, Germany)). Restaurrile din
zona vizibil (pn la al doilea premolar) au fost fabricate cu prag juxtagingival. Ca
rezultat, 26 de PPF s-au fcut cu o bandeleta de metal ramasa vizibila. Contactele

proximale i ocluzale au fost ajustate. A fost confirmat faptul c toate restaurrile

au fost fara probleme tehnice, cum ar fi fisuri sau alte defecte de portelan. S-a
verificat din nou adaptarea lucrarilor in cavitate folosind sonda explorer si materialul
siliconi .PPF-urile s-au cimentat cu ciment fosfat de zinc (Harvard,Richter &
Hoffmann, Berlin, Germania).Imediat dup cimentare, au fost masurate. adncimea
de sondare parodontal(PD), sngerarea la sondare (BOP), i indexul de placa (PI) la
dintii stalpi Examinrile follow-up au constat in examene clinice i fotografice a PPF.
Examenele radiologice (Fig 1) au fost realizte pentru a analiza o posibila
radiotransparenta periapicala.
La 12, 24, si 36 de luni dup cimentare, pacientii au fost rechematei,iar
restaurrile au fost examinate pentru complicaii mecanice i biologice de catre doi
membri ai Departamentului de Protetic cu 4 -6 ani de experien clinic. Evalurile
follow-up au inclus examene clinice, radiologice si fotografice. O nou clasificare,
mai practica, a fost introdus pentru evaluarea defectelor mecanice ale porelanului
dup cum urmeaz: Clasa I: o fisur vizibil prin schimbarea direciei sursei de
lumin, clasa II: o fisur clar cu decolorare, Clasa III: ciobire n corpul de porelan;i
clasa IV: exfolierea portelanului cu expunerea cadrului de metal.Orice alte
complicaii mecanice ale PPFs au fost observate i raportate. Complicaii biologice,
cum ar fi cariile secundare, radiotransparenta periapicala, i pierderea vitalitatii
dintelui au fost observate i raportate daca au fost gasite. Parametrii
parodontali(PD, BOP, PI) au fost masurate pentru comparaie cu parametrii la
momentul initial. n cele din urm au fost luate amprente maxilare and mandibulare
folosind hidrocoloid ireversibil (Palgat Plus, 3M ESPE)pentru a fabrica modele de
diagnosticare.PPF au fost clasificate ca "de succes" n cazul n care au lipsit orice
complicaii mecanice i biologice, iar "supravieuirea" PPF a fost considerata n cazul
n care aceasta functiona fara complicatii (s) dar nu trebuie inlocuita. Succesul si
rata de supravieuire au fost estimate cu ajutorul analizei Kaplan-Meier cu intervale
de ncredere de 95%.
Rezultate
Pe parcursul celor 3 ani de follow-up, fracturi ale portelanui au avut loc pe
apte PPF (patru fracturi coezive, trei adezive)rezultnd n nlocuirea unui PPF din
cauza pierderii functiei estetice (fig 2). Fracturile au aprut la sapte pacienti,adic
nici una din cele apte PPF nu au avut mai mult de o fractur.ase fracturi au fost
gsite pe elementele de agregare si una pe corpul de punte. Toate fracturile au avut
loc la dinii posteriori. Nu a fost observat nicio fractura de schelet n inervalul de 3
ani.n ceea ce privete complicaiile biologice, un pacient a dezvoltat carii radiculare
pe un dinte bont al PPF, nefiind asociate cu neadaptarea marginala. Deoarece
leziunea carioase a fost departe PPF, a fost eliminat complet, i dintele a fost
restaurat cu ajutorul unui material compozit (Tetric Ceram,Ivoclar Vivadent,
Ellwangen, Germania), fr a nlocui ntreaga PPF. Valoarea medie a PD a crescut
constant de la 2.17mm(Referin) la 2,86 mm (36 de luni), dar creterea PD de la 24
pn la 36 luni a fost de numai 0,03 mm (tabelul 1). Medie PI i procentul

suprafeelor cu BOP, de asemenea, a crescut la nceput, dar creterea s-a oprit la

12 luni (BOP) sau 24 luni (PI).
La rechemarea de la 24 de luni, patru pacienti (ase PPFs, toate posterioare )
au fost pierduti din cauza condiiilor medicale sau schimbarilor de adresa. Prin
urmare, rata succesului Kaplan-Meier cumulat cu privire la complicatiile mecanice
a fost de 76,4% (95% interval de incredere:62,4% pn la 93,5%) (fig. 3), iar rata de
supravieuire cumulativ a fost 96,8% (95% interval de ncredere: 90,8% pn la
100%) (figura 4), dup 3 ani de utilizare.
Discuie
Dupa 3 ani, cu toate c s-a observat c majoritatea PPF realizate CAD / CAM
au supravieuit fr complicaii, apte PPF] au prezentat defecte minore in portelan.
n funcie de gravitatea i / sau locaia fracturii porelanului, a fost determinat
supravieuirea PPF.Din fericire, toate problemele ar putea fi rezolvate prin lustruire
simpla sau reparaii cu ajutorul unui sistem adeziv autogravant(Clearfil SE Bond,
Kuraray, Tokyo, Japonia) i un agent de silanizare (Clearfil Porcelain Bond Activator,
Kuraray) n combinaie cu un material compozit (Tetric Ceram,Ivoclar Vivadent).
Pacientii au aprobat schimbarile estetice si functionale care au intervenit odata cu
restaurarile. Singura lucrare care a trebuit eliminata a prezentat pierderea functiilor
si esteticii si a prezentat fractura coeziva a ceramicii (clasa III).In acest caz,
restaurarea ei nu a fost posibila. Odat ce s-au realizat modificarile, nu au mai fost
rpezente probleme la aceste PPF.
Pentru a determina motivele pentru fractura porelanului, factorii legati de
pacient au fost investigati cu atenie n acele cazuri cu complicaii mecanice ale PPF.
Nici un pacient nu avea obiceiuri parafunctionale, cum ar fi bruxismul. De fapt, un
pacient cu respectivele obiceiurile parafunctionale nu ar fi fost acceptat pentru
studii n concordan cu criteriile de includere. Pentru ca fracturile au avut loc la
exercitarea unor functii normale, s-a banuit ca ar putea exista doua cauze. n primul
rnd, proprietile mecanice generale ale porelanului cu polimerizare scazuta,
inclusiv rezistena legturii la suportul de titan, nu ar fi fost suficient de puternice
pentru a rezista forelor ocluzale. Au fost patru fracturi coezive i trei adezive.
Fractura de coeziune ar putea avea loc n cazul n care rezistena mecanic a
ceramicii nu a fost destul de mare, sau n cazul n care in ceramica ar si exista
goluri de aer sau defecte ,acestea fiind surse de iniiere a fisurii. Pe de alt parte,
fractur adeziva ar fi avut loc din cauza fortei mici de adeziune ntre ceramica si
titan. ntr-un studiu clinic anterior, s-a plasat aceasta ceramica experimentala lowfusion pe cadre din titan fabricate conventional. Incidenta fracturii ceramice a fost
extrem de mare (41%), iar autorii au speculat o nepotrivire de dilatare termic ntre
porelan i metal, obervand tiparele de fractura. Civa ani mai trziu, Walter si
colab. au raportat rezultatele din studiul lor clinic n au comparat PPF din ceramica
pe suport de titan cu PPF metalo-ceramice cu schelet din aur. Rata de supravietuire
Kaplan-Meierra n ceea ce privete fractura porelanului a fost de 84% pentru PPF TI

i 98% pentru PPFs convenionale de aur nobil.Mai multe studii au investigat

proprietile fizice ale cermicii cu polimerizare la temperaruri mici, iar rezultatele
mixte ar putea explica de ce rata de supravieuire nu putea fi la fel de mare ca cea
a PPF convenionale cu aliaj de aur. Esquivel si colab. au raportat c rezistenta la
ncovoiere a porelanului low-fusion a variat intre 130-142 MPa,cifre care au depit
specificaiile ADA. Kontonasaki si colab. au raportat c rezistenta la fractura de
porelan low-fusion(0,69 MPa m1 / 2) a fost semnificativ mai mic dect cel al
ceramicii high-fusion (0,81 MPa m1 / 2), cu toate acestea, microrezistena acestor
dou materiale nu a fost semnificativ diferit una de cealalta (aproximativ 4,5 GPa).
Clelland si colab au raportat c uzura smaltului dintilor antagonistii nu a fost foarte
diferita pentru cele doua tipuri de ceramica. Puterea de adeziune ntre Ti i
ceramica low-fusion a fost un subiect investigat in multe studii. S-a raportat c
aplicarea agentului de legare a crescut puterea de adeziune de la 18.7 MPa (de
control) pentru la 22.6MP i abraziunea cu aer a crescut adeziunea de la 13,8MPa la
22,2 MPa; cu toate acestea, rezultatele au fost nc semnificativ mai mici dect
rezistena adeziunii ntre aliaj de aur i portelanul tradiional (51,2 MPa) .Per
ansamblu, se pare c sunt nc necesare mai multe mbuntiri in ceea ce priveste
porelanul cu polimerizare joas i adeziunea sa la suprafata Ti pentru a a obine
rezultate clinice comparabile cu PPF convenionale pe suport de aliaj de aur.
n al doilea rnd, ar trebui s fie luata n considerare capacitatea de
proiectare virtual a Sistemului CAD / CAM. Asa cum am descris mai devreme,
tehnica de fabricare pentru PPF titaniu-ceramice a evoluat ;cu toate acestea, rata
de succes cumulativ din acest studiu (76,4%) nu a fost la fel de mare ca cea a
tehnicii realizare a scheletelor din studiul lui Walter si colab. Chiar dac sistemul
CAD / CAM dezvoltat recent era o tehnica inovatoare cand a inceput acest studiu, nu
ar fi putut sa fie perfect n toate aspectele. Elementele de agregare au fost fcute
cu o grosime uniform de 0,5 mm intreaga. Designul corpurilor de punte fost
selectat dintr-o biblioteca a software-ului n conformitate cu conturul de fixare
extern. n consecin, n unele zone, porelanul a fost plasat fr suport metalic
adecvat si a fost supus la forte de forfecare inevitabile, care au determinat fractura
porelanului. Din fericire, tehnologii CAD / CAM a evoluat n mod constant pentru a
depi aceste limitri, i azi sistemele sunt capabile s fie proiecteze scheletul dupa
forma anatomica sau sa scaneze tiparele fara procedura de erodare.
S-a constatat c parametrii parodontali au crescut la nceput; totusi, se pare
ca restaurarile nu au cauzat o deteriorare a starii parodontale deoarece cresterea
parametrilor s-a oprit inainte de pragul de 36 de luni si s-au mentinut in limite clinic
acceptabile. De exemplu, media maxim a fost de 2,86 mm PD. Efectul asupra
tesuturilor parodontale a cadrului titan, a mai fost raportat ntr-un studiu anterior cu
un rezultat similar si anume ca PD a crescut, ramanand totusi in limite normale. Se
anticipeaz c , avand in vedere progresele acestor tehnologii,CAD / CAM va avea
un rol major n stomatologia restaurativa a viitorului, Se poate produce un cadru
metalic mai rapid, mai simplu, i prin metode mai economice dect tehnica wax-

up.S-ar putea argumenta c frezarea unui bloc ar duce la o pierdere mare, avnd n
vedere valoarea real a metalului, care rmne pentru a fi utilizat ca si cadru dup
procesul de mcinare;cu toate acestea, chiar daca CAD / CAM utilizeaza blocuri
metalice, costul este mai mult mai mic dect turnarea aliajelor de mare nobile. n
ceea ce privete precizia CAD / CAM, in acest studiu nu s-au gasit cazuri de
inadaptare marginala la nivelul pragurilor. Dei unul din pacienti a dezvoltat carii,
acestea nu au parut s fie asociate cu adaptarea marginal, ci mai degrab cu
igiena deficitara a pacientului.
Posibilitatea de a freza unitati multiple asa cum s-a aratat in acest studiu este
de mare insemnatate. Cu tehnicile anterioare de fabricare, lipirea cu ajutorul
laserului era necesara pentru realizarea unor schelete pentru PPF cu mai multe
unitati, rezultand in prezenta unor zone slabe in stabilitatea protezei. Folosind
CAD/CAM, odata ce proteza este realizata la grosimea indicata, frezarea unui
schelet dintr-o singura bucata duce la cresterea rezistentei acestuia, asa cum s-a si
demonstrat prin absenta unor fracturi de schelet. Mai mult, tehnica CAD/CAM se
poate dovedi superioara in acest aspect chiar si fata de tehnica conventionala de
turnare a aliajului in tipar. Calitatea scheletului depinde in acest ultim caz de
tehnicianul dentar si de eventuale erori ce pot aparea in timpul tehnicii wax-up.
Uneori clinicianul trebuie sa frezeze el insusi scheletul sau substructura pentru a
realiza o adaptare perfecta.
Sistemul CAD/CAM este complet mecanizat si nu are loc expansiune sau
contractie de priza a materialului. Atunci cand acuratetea sistemului CAD/CAM va fi
incontenstabila, urmatoarea problema va fi modul de obtinere a unor amprente cat
mai fidele. In prezent, acuratetea scheletului CAD/CAM este identica cu modelul
turnat, deoarece amprenta este realizata pe acesta. Daca exista discrepante intre
model si situatia din cavitatea orala, vor exista probleme cu adaptarea lucrarii. Mai
mult , Ti nu se comporta bine in cadrul procedurilor de sudare, ceea ce poate pune
probleme in corectarea unei neadaptari. Astazi, tehnicile de amprentare digitala pot
fi piesa lipsa in completarea sistemului CAD/CAM.
Atunci cand rezultatele acestui studiu vor fi aplicate in clinica, trebuie sa se ia
in considerare limitele acestuia. In primul rand, studiul a fost realizat ca o observatia
prospectiva fara un grup de control, ceea ce inseamna ca s-au comparat indirect cu
alte sisteme de restaurare prezente in literatura. In al doilea rand, perioada de 3 ani
luata in considerare aici e posibil sa fie prea scurta pentru evaluarea esecurilor PPF.
In al treilea rand, deoarece numarul de pacienti a fost mic, rezultatele au fost
analizate impreuna, indiferent de pozitie sau numar de elemente.
Asa cum s-a mentionat anteriori, PPF din ceramica pe suport din titan
realizate prin tehnologia CAD/CAM au avut rezultate clinice optime in ceea ce
priveste rata de supravietuire. Totusi, riscul crescut de fractura a ceramicii
reprezinta o problema. Asadar, cu ajutorul unui software CAD imbunatatit, se poate
realiza un alt studiu care sa determine daca acest risc poate fi diminuat

Concluzii
Avand in vedere limitele acestui studiu, se poate concluziona ca protezele
partiale fie din ceramica pe suport din titan realizate prin tehnologia CAD/CAM s-a
mentinut fara complicatii in cavitatile orale ale pacientilor pe o perioada de trei ani,
singura problema ce a aparut fiind riscul mare de fractura a componentei
fizionomice. Parametrii biologici nu au fost compromisi de protezare in limitele
perioadei de 3 ani.