Dreptul unui stat este format dintr-o totalitate de norme juridice, care acestea

la rndul su reglementeaz o serie de relaii sociale,care n ansamblu, alctuiesc un

sistem bazat pe anumite principii. ntr-un stat dreptul cunoate urmtoarele
sisteme: a) sistem juridic; b) sistem legislativ; c) sistem de drept. Sistemul juridic
este o dimensiune inalienabil a realitii sociale n condiii istorice determinate,
cuprinznd urmtoarele componente: contiina juridic, dreptul, realitile juridice
(ordinea de drept). Sistemul legislativ este unitatea actelor normative dintr-un stat.
Sistemul de drept reprezint structura intern a dreptului dintr-un stat, prin care se
realizeaz unitatea normelor juridice i gruparea lor n anumite pri
interdependente - ramuri i instituii juridice. Noiunea de sistem juridic" este mai
larg dect cea de sistem de drept". Pe lng structura sistemului de drept, ea mai
cuprinde i o serie de componente ale vieii juridice a societii, a cror analiz
permite evidenierea acelor pri i aspecte ale dezvoltrii juridice care nu pot f
elucidate doar prin analiza structurii sistemului de drept.
Noiunea de sistem juridic", spre deosebire de cea de sistem de drept"
reflect nu att concordana intern a ramurilor de drept ct autonomia lor ca
formaiuni juridice independente. Noiunea de sistem juridic" este strns legat de
dreptul comparativ. n acest sens, sunt utilizai diveri termeni, de exemplu,
savantul francez Rene David folosete termenul familia sistemelor juridice", juristul
rus S.S. Aiexeev - comunitate structural" etc, dar cel mai rspndit se consider
termenul familie juridic2 , Astfel, o familie juridic este o totalitate de sisteme
juridice naionale n cadrul unui tip de drept, asociate prin comunitatea formrii
istorice, structurii izvoarelor principalelor ramuri i instituii juridice, aplicrii
dreptului, aparatului de noiuni i categorii ale tiinei juridice3 . n concluzie
evideniem existena urmtoarelor familii juridice: a) romano-germanic; b) angloamerican; c) dreptul musulman (islamic). n prezent fecare stat dispune de un
sistem juridic propriu, cu trsturile sale specifce. n unele state funcioneaz
concomitent mai multe sisteme juridice. De exemplu, n S.U.A., paralel 4 cu sistemul
federal exist i sisteme juridice independente ale fecruia dintre statele din
componena federaiei, incluznd constituia, codul penal i organele proprii de
ocrotire a normelor de drept.

DREPTUL MUSULMAN (ISLAMIC) Dreptul musulman ca sistem de norme

exprim voina nobilimii musulmane susinute de stat. Codul de norme de drept i
teologice (ariatul) s-a format n Califatul Arab pe parcursul secolelor VII-X n baza
religiei musulmane - islamul. Islamul pornete de la faptul c dreptul existent a
venit de la Allah care a fost descoperit prin prorocul su Mahomed. Dreptul lui Allah
este dat omenirii o dat i pentru totdeauna, de aceea societatea trebuie s se
conduc de el i s nu creeze altul. Deoarece dreptul musulman reflect voina lui
Allah, el cuprinde toate sferele vieii sociale. n sensul larg dreptul musulman
determin motivele pe care trebuie s le tie musulmanul, rangurile care trebuie
respectate. Astfel el este un sistem islamic unitar de reglementare sociai-nonnativ,

care include att norme juridice, ct i norme nejuridice, n primus rnd normele
religioase i obiceiurile. Dreptul musulman se mparte n 2 pri: prima indic linia
de comportament al musulmanului fa de semenii si, iar a doua prescrie
ndatoririle fat da Allah. Funcia principal a dreptului musulman const n
pstrarea legturilor indisolubile dintre legislaia musulman i sursele ei primare.
Diferena dintre tiina juridic musulman i cea civil const n faptul c sistemul
juridic musulman i are sursa n Coran i consider dreptul un rezultat al
dispoziiilor divine, dar nu un produs a! contiinei omeneti i al condiiilor sociale.
Dei islamul este cea mai tnr dintre cele trei religii mondiale (cretinism,
budism), el are o larg rspndire. Conform diferitelor calcule, n lume triesc de la
750 pn la 900 milioane de oameni care confeseaz islamul. Dreptul musulman,
bazat pe postulate incontestabile, dau sistemului statornicie. Juritii musulmani
condamn tot ce este accidental i indeterminat. Dup structura lor, normele de
drept formulate de aceti juriti sunt bazate ntotdeauna pe factorii exteriori,
momentele psihologice find excluse contient din examinare. Teoretic, numai
Dumnezeu are putere legislativ. In realitate, ns, unica surs a dreptului
musulman l constituie lucrrile savanilor juriti.
Examinnd dosarul, judectorul niciodat nu apeleaz la Coran, cartea sfnt
care cuprinde dogmele i tezele religiei musulmane i diferite precepte religioase,
etice i juridice. El se refer la juristul, a crui autoritate este unanim recunoscut.
Dreptul penal musulman este bazat pe deosebirea dintre pedepsele ferm stabilite i
cele discreionare. La msurile de pedeaps stabilit se condamn pentru
urmtoarele infraciuni: omor, furt, jaf armat, revolt. Judectorului i se acord o
mare libertate de apreciere i un ir de norme din acest drept au fost create anume
pe aceast cale. Actualmente sistemele juridice din rile musulmane au suferit
modifcri considerabile, deoarece importana, sfera de aciune i ponderea
dreptului musulman s-au diminuat, iar nsui 6 dreptul a asimilat cte ceva din
codifcrile europene, de exemplu Egiptul, Sudanul, Yemenul, Emiratele Arabe Unite
etc. au renunat defnitiv la judectoriile musulmane.
Bibliografe: 1. Giurgiu N., Drept penal general. Doctrin, legislaie,
jurispruden, Contes, Iai, 2000, 2. Dumitru Baltag, Alexei Guu, Teoria general a
dreptului, Chiinu, Academia de Poliie, 2002

Sistemul dreptului musulman

Dreptul islamic este aplicabil - intr-o masura mai mare sau mai mica - in toate statele arabe, in
Pakistan si in Bangladesh, in Iran si In Afganistan sau in Indonezia. Islamul, de la radacina selam "supunere fata de Dumnezeu" este in primul rand o religie, apoi un stat si in sfarsit o cultura.
Religia Islamului comporta doua fatete diferite. In primul rand ea este o teologie care fxeaza
dogmele, precizand ceea ce trebuie sa creada fecare musulman. Cea de a doua este sariatul - "calea

de urmat" - cuprinzand regulile dintre cele mai diverse, de la organizarea statului si normel penale, de
la organizarea familiei pana la posturi si rugaciuni, pe care fecare credincios trebuia sa le respecte
pentru a pune in aplicare principiile fundamentale ale invataturii profetului.
Dreptul musulman este, in conceptia islamica, rodul revelatiei divine. Potri8vit invataturii
musulman e, regulile sale au fost relevate de Dumnezeu, prin intermediul arhanghelului Gabriel,
profetului Mahomed. Din ordinul califului Abu-Bekr, invataturile profetului au fost adunate de unul din
discipolii acestuia, pe nume Zaid, intr-o carte ce a capatat denumirea de Coran ("istorisire"), devenind
cartea sfanta a lumii mahomedane. Din cele peste 6200 de versete pe care le cuprinde coranul,
circa500-600 pot servi ca un material din care se pot extrage reguli de comportare. Ca instrument
legislativ, Coranul este incomplet si contine aspecte contradictorii. Completarile la Coran si-au gasit
fundamentul in traditie. Corpul de reguli care o exprima poarta numele de Sunna. Prin Sunna insa
musulmanii nu inteleg decat acea traditie legata de viata si activitatea lui Mahomed. Fiecare dintre
principiile de credinta cuprinse in Sunna formeaza obiectul unui hadith. Fiecare hadith cuprinde doua
elemente: textul (matn) si baza sa (isnad) care exprima lantul de transmiteri succesive, de la profet
pana in zilele noastre. Deoarece islamul nu cunoaste o autoritate suprema religioasa, care sa fe
insarcinata cu interpretarea textelor sacre, unitatea de interpretare este asigurata prin idjma, cel de-al
treilea izvor al dreptului musulman, care ofera credinciosului criteriul cu ajutorul caruia el poate
recunoaste sensul exact al textelor sacre. Acest criteriu este acordul unanim al comunitatii
musulmane.
Practic, dijma poate f cunoscuta dupa tratatele marilor jurisconsulti. In fapt, in prezent idjma
reprezinta singura baza dogmatica a dreptului musulman dupa care se orienteaza judecatorul, coranul
si Sunna nefind decat baze istorice. In context - nu poate decat sa completeze acele domenii de
reglementare care nu erau epuizate de dreptul sacru, fara insa a contrazice sariatul.
Am prezentt doar cateva aspecte generale despre dreptul musulman cu privire la care se poate
remarca in prezent o ingustare a sferei sale de aplicare, in conditiile evolutiei legislatiilor multor tari
musulmane catre sisteme juridice de inspiratie europeana.

17.BAZELE
DREPTULUI
MUSULMAN.IZVOARELE
ORIGINALE.IZVOARELE
SECUNDARE.
18.CONTINUTUL
DREPTULUI
MUSULMAN.DREPTUL
PENAL.PERSOANELE. OBLIGATIILE. Dreptul musulman ca sistem de norme a s-a
format in Califatul Arab in sec. VII-X si este bazat pe religia musulmana - islam.
Islamul este a doua mare religie a lumii avnd peste un miliard de adepti numiti
musulmani. A fost raspndita de profetul Mohamed n sec. VII n Arabia. Din punct
de vedere etimologic termenul de ,,islam nseamna supunere devotat de
Dumnezeu. Cel care se supune voiei lui Allah este musulman. Dreptul musulman
cuprinde atit norme juridice, cit si nejuridice religioase si obiceiuri. Izvoare
principale ale Islamului: 1)Coranul este cuvntul lui Allah i cartea sfnt a
islamului. Allah a transmis Coranul ngerului Gavril, care la rndul su l-a transmis
profetului Muhammad . n varianta n care se gsete n zilele noastre, Cartea nu a
suferit nici un fel de schimbare sau intervenie din partea vreunei fine pmnteti.
Spre deosebire de cretinism, aceast biblie nu este doar o nvtur moral, el
reglementeaza ntreaga via religioas, politic, civil i penal, pn la ocupaia
zilnic. 2)Sunna ,n care sunt nregistrate spusele i faptele profetului Muhammad.
Sunna este exemplul vieii profetului Muhammad trit dup nvtura lui Allah;
aceasta este alctuit din tot ceea ce a fcut, a spus sau a aprobat el. Cine respect
Coranul, respect n mod automat i Sunna, deoarece acestea nu pot f separate.
3)Ijma'a constituie un mod de adaptare a Islamului la schimbrile din lumea n care
trim,ea exprima acordul intre jurisiti asupra unei probleme date, presupune

majoritatea sau consensul. 4)Ijtihad-ul este efortul intelectual al nvatilor

musulmani de a gsi soluii la problemele care apar n viaa musulmanului i a
comunitii islamice.Ijtihadul poate f fcut n mai multe moduri: prin analogie,
opinie. In cadrul dreptului musulman lipseste divizarea clasica in dreptul public si
drept privat; din numarul principalelor ramuri ale lui fac parte dreptul penal,dreptul
judiciar si dreptul familiei. Dreptul penal cunoate, practic, acelai numr de
infraciuni ca i dreptul european , pedepsele , ns, sunt diferite: nu se recunosc
circumstanele atenuante , recidiva , tentativa.Delictele sunt contra lui Dumnezeu ,
contra persoanei , contra societii. Pedeapsa poate f btaia cu biciuire ,
nchisoarea,amenda ori pedepse morale ,cum ar f incurajarea sau
blamarea.Infraciunile contra lui Dumnezeu sunt prevzute n coran: furtul, tlhria,
consumarea de vin.Dreptul penal musulman recunoate probe legale , adic
adevrul nu poate f stabili dect pe cile prevzute de lege.Sistemul se opune
probei libere a judectorului ,potrivit convingerii lui.Sunt 4 tipuri de probe :
testimoniale ,mrturisirea ,jurmntul ,i proba cinei inainte de af prins.Pedeapsa
capital se execut prin lapidare , decapitare , crucifcare sau spnzurare. Dreptul
civil. Bunurile .Potrivit dreptului islamic , un bun devine obiect al dreptului dac este
util economic,spiritual sau moral omului sau societii.Nu sunt bunuri deci nu pot
forma obiect de apropiere terenurile moarte, necultivate sau necultivabile
.Persoanele .Dreptul islamic cunoate persoane libere i sclavi. Sclavul are drepturi
familiale se poate cstori, copii ns se nasc sclavi.Cstoria .O cstorie este
valabil dac nu sunt impedimente la ncheierea ei ,dac exist consimmntul
soilor , se face formal , i se constituie dot. Femeia datoreaz soului ascultare
pentru tot ce este licit , iar acesta are drept de constrngere limitat.: ea nu poate f
obligat s cltoreasc cu copii .Succesorul trebuie s fe de aceiai religie cu
defunctul.Copii n dreptul islamic sunt copii naturali i naturali nerecunoscui.Islamul
nu recunoate nici adopiunea nici legitimarea, astfel c toi copii sunt egali.