8. Care sunt modaliatatile de educare a coezivitatii de grup?

Coeziunea grupala se refera la acele dependente care unesc individualitatile in interiorul

grupului facandu-i rezistenti la influntele distructive din interior sau din afara. Atractia spre
grup a indivizilor poate fi impulsionata fie de faptul ca grupul le permite realizarea unor scopuri
individuale importante, fie ca el ofera un sistem de activitati interesante pentru membrii sai, fie
ca raspunde si satisface necesitati interindividuale care in afara grupului nu ar putea fi
satisfacute.
Coeziunea grupului este un produs supraindividual, generat de grup, care nu se reduce la
numarul de relatii reciproce ale indivizilor. Este posibil ca in grup sa functioneze un coeficient
mare de afinitati mutuale si intr-o proportie mare indivizii sa se prefere reciproc; acest numar in
sine nu decide ca grupul sa fie si coeziv, dimpotriva s-ar putea ca el sa contina si fractiuni,
subgrupuri informale.
Coeziunea poate rezulta dintr-o multipla determinare:

sentimentul de a fi impreuna si de cooperare;

nevoia de a avea un obiectiv;

posibilitatea constatarii unui progres in mersul spre obiectiv;

faptul ca fiecare membru are sarcini specifice semnificative care sunt necesare
pentru indeplinirea obiectivelor.
Pentru educarea coezivitatii de grup se impune o buna cunoastere a structurilor informale
ce se constituie si utilizarea acestora cu mult tact pedagogic.
Un rol insemnat in educarea si mentinerea coeziunii revine gradului in care grupul scolar,
ca mediu afectogen, constituie sursa si locul de satisfacere a problemelor afective ale elevilor.
Sunt cazuri cand aceasta satisfacere se realizeaza in afara sa, exclusiv in grupurile informale,
aceasta situatie putand genera stari tensionale, insatisfactii.
Un alt factor de mentinere a coeziunii il constituie tehnica de motivare la care apeleaza
cadrul didactic in procesul instructiv si anume motivarea prin competitie sau motivarea prin
cooperare. Aceste situatii motivationale nu trebuie opuse una alteia ci este indicat a se folosi
tehnici de cooperare prin competitie, aceasta pentru ca anumite forme de competitie intre elevi
au efecte pozitive atat in dezvoltarea lor cat si in mentinerea interesului pentru relatia de grup.
Un alt mijloc de educare si de mentinere a coezivitatii de grup este modul in care se
exercita recompensele: s-a considerat ca recompensele adresate intregului grup (chiar daca
meritul este individual) mentin un climat pozitiv si indeamna la coparticipare.
Cateva metode de dezvoltare a coeziunii care ca au aplicabilitate la grupul de elevi, sunt:
fiecare membru sa se familiarizeze cu responsabilitatile celorlalti;
fiecare membru sa inregistreze si sa recunoasca eforturile celorlalti pentru
realizarea scopurilor comune;

fiecare membru sa cunoasca aspecte din viata personala a celorlalti (date, idealuri,
obiceiuri, preocupari);
fiecare membru al grupului sa simta si sa aiba posibilitatea sa-si exprime punctul
de vedere in orice situatie care priveste activitatea grupului;
trairea in comun a succeselor si insucceselor;
intelegerea si acceptare disciplinei interne a grupului.

Grupul de elevi permite modelarea caracterelor in cadrul relatiilor comune specifice

activitatii scolare. Cooperarea in timpul activitatilor colective stimuleaza emergenta unor
comportamente caracteristice prin initiativa, activism social, evaluare colectiva.
Modul in care grupul de elevi actineaza asupra fiecaruia dintre membrii sai constituie un
adevarat model de invatare psiho-sociala, preia, transmite si consolideaza unele norme si modele
gata elaborate de colectivitatea umana, de societate; de asemenea grupul filtreaza, prelucreaza,
adapteaza pentru scopurile si nevoile proprii aceste norme sociale; in acelasi timp grupul
elaboreaza norme proprii, modele comportamentale adecvate cerintelor situatiei si nevoilor
membrilor.
Utilizarea potentialului grupului in activitatea de invatare si-a gasit expresia in doua tipuri
de activitate: invatarea scolara pe grupuri si formarea psiho-sociala prin metoda grupului de
antrenament.
Activitatea scolara pe grupuri poate lua forme diferite: rezolvarea unor teme-exercitii,
ajutor reciproc prin repetare in grup a unor teme, rezolvare de probleme, fiecarui membru
revenindu-i o sarcina partiala. Acesta activitate are ca efect formativ insusirea unui model
colectiv de munca, acomodare interpersonala a partenerilor, achizitii reciproce.
Grupul de antrenament este axat exclusiv pe utilizarea potentelor grupului in scopul
formarii, invatarii psiho-sociale dirijate, a achizitionarii unor modele comportamentale
dezirabile, mijloc de reducere a surselor disonantelor cognitive in mediul scolar.
Grupele de antrenament produc efecte pozitive intr-o multitudine de idei: antrenare in
exprimare, deschidere si explorarea problemelor de relatie, evolutie personala in sensul unei mai
bune cunoasteri de sine si gasirea cailor de comunicare, optimizarea relatiilor cu ceilalti.
Sensul schimbarii prin grup si achizitiile dobandite pot fi inregistrate la
urmatoarele niveluri:

nivelul sinelui: cresterea constiintei propriilor sentimente si a efectului

comportamentului propriu asupra altuia, constientizarea sentimentelor si reactiilor
celorlalti si a efectului asupra propriei persoane, modificari in atitudinile fata de altii
si fata de grup (incredere, respect, toleranta);

nivelul rolului social: amplificarea constiintei rolului personal, cresterea

responsabilitatii personale, schimbarea atitudinii fata de rolul propriu si fata de
rolurile celorlalti;

in colectivitatea scolara si in clasa de elevi, pornind de la achizitiile personale se

pot produce fenomene cum sunt: cresterea constiintei valorii in grup, cresterea
increderii in puterea grupului, costientizarea problemelor colective.

10. Completati si explicati fisa de caracterizare psihopedagogica

14. Pornind de la Tipologia invatarii in conceptia lui R. Gagne, pentru fiecare tip de invatare,
formulati raspunsul: Ce invata subiectul?