Plauzibilitatea biologica ca incarcarile excesive pot determina o

crestere a pierderii osului marginal este controversata. Esecul

implantului ca rezultatul sarcinii ocluzale excesive intr-o directie
laterala a fost demonstrat prin studii experimentale intr-un model
de maimuta.(Isidor 1996, 1997), ceea ce sugereaza ca este posibil
sa induca pierderea osteintegrarii in cazul in care fortele sunt
dincolo de potentiatlul de reparatie a osului. Cu toate acestea,in
conditii clinice,impactul biologic si calificarea sarcinilor excesive
raman neclare si traducerea lor in pierderea de os marginal periimplantat nu a fost demonstrat.
Cu toate ca observatiile timpurii facute studii clinice sugereaza o
asociere intre sarcina excesiva si pierderea de os peri-implant
(Quirynen et al . 1992) analizele ar trebuii interpretate cu
precautie datorita potentialuui de distributie oblica a factorilor.
Alti factori cum ar fi fumatul si maxilarul vs. Mandibula au fost de
asemenea asociate cu pierderea de os peri-implantat. Ambele
studii de caz incluse in aceasta analiza sistematica au folosit
modele multivariate pentru analiza si am constatat ca extensia
grindei nu este un factor cu efect semnificativ asupra pierderii de
os marginal observabil cand factorii au fost controlati in modelul
static. O serie de alte variabile legate de configurarea protezelor
dentare partiale fixe au sugerat ca influenteaza capacitatea de
incarcare , cum ar fi extensia ocluzala bucolinguala a protezei in
plus fata de cele spuse mai sus asupra inaltimii de supraconstructiei si numarul , pozitia si inclinarea implanturilor de
sustinere.
De asemenea ,designul implantului si rugozitatea suprafetei
influenteaza capacitatea de implant a osului. Astfel, determinand
efectul potential al factorului de incarcare asociat pe pierderea de
os crestal peri-implant ca fiind complicat cu exceptia cazului in
care alte variabile sunt controlate adecvat in studiile clinice.
Peri-implantitis este o complicatie biologica importanta rezultand
in pierdere de os dar nu a fost considerata ca un rezultat in

revizuirea actuala din cauza lipsei unei relatii biologice plauzibile

cu prezenta/absenta extensiei grindei.
Informatii privind conditia tesuturilor peri-implant in studii clinice
legate de implanturi dentare este limitata. Incidenta de periimplantitis a fost raportata intr-un studiu inclus in cadrul revizuirii
curente; 5.1% din proteze au fost afectate. Incidenta cumulativa a
peri-implantitis si a complicatiilor tesutului moale pentru proteze
partiale dentare fixe dupa 5 ani a fost estimat a fi 8.6% intr-o
analiza sistematica anteriaoara.O revizuire sistematica mai
recenta descrie cifre alarmante de mari. Ei au preluat date din
doua probe de studiu si peri-implantitis a fost gasit in aceste
studii in 28% si 56% din subiecti.
In cadrul procedurii actuale, doar trei studii au fost incluse si doar
un singur studiu cu 480% pactienti urmat timp de 5 ani. Din
studiile excluse care nu indeplineau criteriul de urmarire de 5
ani ,au fost raportate rate de supravietuire pe termen scurt (95.6100%) .Intr-un alt studiu exclus ,datele comparative ale
complicatiilor protetice associate cu diferite designuri de implante
au fost prezentate.
Dupa o urmarire medie de 3.3 ani (44% din pacienti au fost
urmariti pentru 5 ani),rata de complicatii ale protezelor partiale
dentare fixe (majoritatea plasate in regiunile posterioare) a fost
de 29.4% pentru grinda si 7.9% pentru protezele fara grinda.
Este evident din aceasta analiza sistematica ca exista o nevoie
pentru cazuri clinice aditionale controlate cu cel putin o urmarire
de 5 ani pentru a determina in ce masura extensia grindei poate
afecta supravietuirea si complicatiile ale reconstructiilor implantos.
Concluzii
In limitele revizuirii actuale urmatoarele conluzii pot fi facute:

Rata de supravietuire la 5 ani a fost mare atat pentru proteza cu

grinda cat si pentru cea fara .
Cea mai frecventa cauza pentru pierderea protezelor partiale
dentare fixe cu extensie este fractura de implant.
Incorporarea de grinzi in proteze suportate de implant a fost
asociata cu o incidenta mai mare a complicatiilor tehnice ce tin de
supra-constructii (20.3% vs 9.7% pentru proteze fara grinzi)Mici
fracturi ale portelanului si slabirea puntilor au fost cele mai
commune complicatii tehnice.
Pentru proteze partiale dentare fixe cu grinzi rata de supravietuire
la 5 ani a fost de 71.7% comparative cu 85.9% pentru cele fara
grinzi.
Incorporarea grinzilor in protezele cu support pe implant nu a avut
un efect semnificativ asupra cantitatii de os marginal peri-implant
pierdut, fie la nivelul protezei fie la implant in apropierea grinzii.
Implicatii Clinice
O proteza partial dentara fixa suportata pe implant cu o extensie
pe grinda mica (o unitate dentara) este o terapie de restaurare
acceptata, si ar putea fi considerat ca un alternative la procedure
ce necesita chirurgie avansata sau pentru considerente estetice.