Sunteți pe pagina 1din 189

Carly Phillips

Burlacul

THE BACHELOR

PROLOG. Sunteţ i să nă toasă , doamnă Chandler. Şi cardiograma şi tensiunea arterială sunt normale. Nu e dec â t un caz nefericit de indigestie. Un antiacid, puţ ină odihnă , şi ar trebui s ă vă simţ i ţ i bine. Doctori ţ a îşi ag ăţă stetoscopul de gâ t, notâ nd î ncă ceva în tabel. Sentimentul de u şurare alunec ă prin trupul Rainei Chandler la fel de puternic ca durerea care o cuprinsese mai devreme. Senza ţ ia aceea î nfior ă toare din piept şi din braţ o luase pe nepreg ă tite. Cu toate c ă îşi pierduse so ţ ul î n urma unui atac de cord la v â rsta de treizeci şi şapte de ani, Raina nu privise niciodat ă cu deta şare durerile ap ă rute pe nea şteptate. Devenise o persoan ă conştiincioasă în privinţ a să nă tăţ ii sale, atentă la greutatea ei, şi î ncepuse un program de exerci ţ ii care consta î n plimbă ri pe jos î n pas vioi, rutin ă pe care o respectase pâ nă în ziua de ast ă zi. La primul puseu de durere, ea se repezise la telefon, apel â ndu­l pe fiul ei cel mare. Nici m ă car amintirile nepl ă cute, ale mirosurilor sterile şi antiseptice din spital, sau griul depresiv al pere ţ ilor nu o î mpiedicar ă să se î ngrijească de să nătatea sa. Avea o misiune de î ndeplinit înainte de a p ă ră si aceast ă lume. Aruncă o privire că tre tâ nă ra şi atractiva doctori ţă care o înt â mpinase la Camera de urgen ţ e. Orice femeie cu o î nfăţ i şare pl ă cut ă în ţinuta verde monoton ă de spital avea poten ţ ial. — Eşti nou ă în ora ş, nu­i a şa? Dar Raina ştia r ă spunsul î nainte ca cealalt ă să î ncuviinţ eze. Cuno ştea pe toat ă lumea din Yorkshire Falls, cu o popula ţ ie de 1723 de persoane ce aveau s ă devină curâ nd 1724, câ nd soţ ia editorului edi ţ iei locale a Yorkshire Falls Gazette va na şte viitorul lor copil. Medicul s ă u generalist fusese dr. Eric Fallon, un prieten apropiat de mul ţ i ani. V ă duv ca şi ea, Eric sucombase recent î n fa ţa dorin ţ ei de a se bucura mai mult de via ţă şi a munci mai puţ in. Fiind noul asociat al lui Eric, domni şoara dr. Leslie Gaines avea propriul r ă spuns î n privinţ a unui stres mai redus.

Ea era nou­venit ă î n ora ş şi, din punctul de vedere al Rainei, acest lucru o fă cea nu doar interesant ă , dar şi o nou ă potenţ ială soţ ie pentru podoabele ei de bă ieţ i.

— Eşti că să torit ă ? întrebă Raina. Sper c ă nu te va sup ă ra î ntrebarea, dar am trei fii burlaci şi… Doctori ţa chicoti.

— Sunt î n ora ş de numai c â teva să pt ă mâ ni, î nsă reputa ţ ia fiilor

dumneavoastră le­a luat­o mult î nainte, doamnă Chandler. Pieptul Rainei se umfl ă de mâ ndrie. Erau b ă ieţ i de treabă , fiii ei. Ei reprezentau marea sa bucurie, iar de cur â nd sursa unei frustr ă ri permanente.

Chase, bă iatul cel mare, Rick, poli ţ istul favorit al ora şului, şi Roman, corespondentul s ă u extern şi fratele mai mic, cel care se afla acum la Londra, participâ nd la un summit economic.

— Prin urmare, doamn ă Chandler…

— Raina, o corect ă ea, studiind­o pe amabila doctori ţă . Un râ s pl ă cut,

sim ţul umorului. Î ndepă rt ă imediat posibilitatea ca t â nă ra să fie sufletul

pereche pentru Roman ori pentru Rick. Conduita ei a şezată l­ar plictisi pe Roman, iar programul de medic ar

intra î n conflict cu cel al ofi ţ erului Rick. Dar ea putea fi femeia perfect ă pentru

bă iatul cel mare, Chase.

Din momentul î n care preluase de la tat ă l său, cu aproape dou ă zeci de ani î n urmă , funcţ ia de editor al Yorkshire Falls Gazette, el devenise mult prea sobru, mult prea şef şi peste m ă sură de protector. Slav ă Cerului c ă moştenise frumuseţ ea tată lui să u, un chip cizelat care producea o prim ă impresie î nainte ca el să deschidă gura, prelu â nd controlul. Femeile cumsecade ador ă bă rba ţ ii protectori, iar marea parte a celor nem ă ritate din ora ş s­ar că să tori cu Chase cât ai clipi. Era chipe ş, ca şi Rick şi Roman. Scopul ei era de a­ şi că sători cei trei fii, şi a şa va face. Dar mai î ntâ i, vor

trebui să ­ şi dorească din partea unei femei ceva mai mult dec â t sex. Nu c ă ar fi ceva r ău î n privinţ a sexului; î n realitate, putea fi mai mult dec â t pl ă cut, reflect ă ea, aduc â ndu­ şi aminte. Dar problema ei era de fapt mintea î nchistat ă a fiilor ei. Ei erau b ă rbaţ i. Şi fiindcă ea fusese cea care î i crescuse, ştia exact cum g â ndeau. Rareori îşi doreau o femeie pentru mai mult de o noapte. Norocoasa avusese parte de o lună , nici mai mult, nici mai pu ţ in. G ă sirea unei femei hot ă râ te, asta era solu ţ ia. Cu î nfăţ işarea lor atr ă gă toare, specific ă neamului Chandler, femeile le

că deau la picioare. Î nsă bă rba ţ ii, inclusiv fiii să i, îşi doresc ce nu pot avea, iar

bă ieţ ii ei aveau prea mult, cu prea mare u şurin ţă .

Ispita lucrului interzis şi pl ă cerea de a v â na dispă ruser ă . De ce s­ar gâ ndi un bă rbat la p â nă câ nd moartea ne va desp ă r ţ i, câ nd femeia e dispusă să

cedeze fă ră nici un angajament? Nu c ă Raina nu ar fi î nţ eles generaţ ia actual ă .

O î nţ elegea. Dar adora în acela şi timp leg ăturile vie ţ ii de familie – şi era

suficient de deşteapt ă î ncâ t să ­ şi dorească pachetul complet.

Î nsă î n lumea de azi, femeia trebuie s ă ­i ofere bă rbatului o provocare. Emoţ ie. Şi chiar şi atunci, Raina sim ţ ea că fiii ei ar da î napoi. Bă rba ţ ii Chandler aveau nevoie de o femeie special ă ca să le trezeasc ă interesul şi să ­l menţ ină . Raina oft ă . Ce ironie ca ea, o femeie care avusese drept ideal propria c ă snicie şi copiii să i, să crească trei fii care considerau sacru cuv â ntul burlac. Cu atitudinea lor, ea nu va avea parte de nepo ţ ii pe care şi­i dorea. Iar ei nu vor avea niciodat ă parte de fericirea pe care o meritau.

— C âteva recomand ă ri, Raina. Doctoriţ a î nchise repede graficul şi ridică

privirea. Îţ i sugerez să ai mereu î n casă o sticlu ţă cu comprimate antiacide, î n caz de urgen ţă . O cea şcă cu ceai se dovede şte adesea cel mai bun remediu.

— F ăr ă livr ă ri de pizza la ore t ârzii din noapte, în concluzie? Î ntâ lni căut ătura amuzat ă a tinerei doamne.

— Mă tem c ă nu. Va trebui s ă ­ ţ i g ă seşti alt ă distracţ ie.

Raina strâ nse din buze. Lucrurile pe care avea s ă le î ndure î n viitor.

Pentru fiii s ă i. Vorbind de ei, Chase şi Rick aveau să revină dintr­o clipă î n alta, iar doctori ţa nu î i r ă spunsese încă ia cea mai presant ă întrebare. Raina îşi l ă să privirea să alunece de­a lungul trupului zvelt al doctori ţ ei.

— Nu vreau s ă insist, însă

Dr. Graines r â nji, evident î ncă amuzată .

— Sunt că să torit ă . Şi chiar dac ă nu a ş fi fost, sunt convins ă că fiii

dumneavoastră ar aprecia foarte mult dac ă şi­ar gă si singuri partenerele potrivite. Raina îşi temper ă dezam ă girea, flutur â nd mâ na î n semn de r ă spuns.

— Ca şi cum fiii mei îşi vor g ă si vreodat ă femeile care li se potrivesc. Sau

ar fi bine să spun soţ iile. Nici o urgen ţă de viaţă şi de moarte nu i­ar putea sili să ­ şi aleag ă o femeie şi să se a şeze la casa lor… Vocea Rainei deveni t ă r ăg ă nat ă

î n timp ce sensul propriilor vorbe p ă ru să prindă contur. Urgenţă de via ţă şi de moarte. Singurul lucru care i­ar convinge pe fiii s ă i să se î nsoare. Propria ei urgen ţă de via ţă şi de moarte. Î n vreme ce planul ei î ncepea să prindă form ă , conştiinţ a Rainei o

implor ă să renun ţ e la idee. Era o cruzime s ă ­i facă pe fiii ei să creadă că e bolnavă . Pe de altă parte, era spre binele lor. Ei nu erau în stare să ­i refuze nimic, nu î n momentul î n care ea avea cu adev ă rat nevoie de ei, iar ea, miz â nd pe firea lor bun ă , î i va conduce î n cele din urm ă spre acel „au tr ă it ferici ţ i pâ nă la adâ nci bă trâ neţ i”. Nu că ei ar şti sau ar aprecia asta. Îşi mu şcă buza. Era un risc. Dar f ă r ă nepoţ i, singură tatea se î ntrevedea dezolantă î n viitorul să u, a şa cum, f ă r ă o soţ ie sau o familie, se î ntrevedea şi pentru copiii ei. Voia ca ei s ă aibă ceva mai mult dec â t case şi vieţ i goale – genul acela de viaţă pe care îl avusese ea dup ă moartea so ţului să u.

— Doamn ă doctor, diagnosticul meu… e confiden ţ ial?

Tâ năra femeie îi arunc ă o privire piezi şă . F ă ră î ndoial ă că era obi şnuit ă cu aceast ă î ntrebare în cazurile cele mai grele. Raina îşi verifică ceasul. Bă ieţ ii

ei trebuiau s ă se întoarc ă dintr­o clipă într­alta. Noul ei plan, ca şi viitorul

familiei sale depindeau de r ă spunsul femeii, a şa că Raina a ştept ă , băt â nd ner ă bdă toare din picior.

— Da, este confiden ţ ial. Dr. Gaines d ă du r ă spunsul râ zâ nd câ t se poate de natural.

Raina se mai relaxa pu ţ in. Îşi str â nse mai bine pe corp halatul de spital din bumbac.

— Bine. Sunt convins ă că nu vei dori s ă fii obligată să eviţ i întrebă rile

fiilor mei, a şa că îţ i mulţ umesc pentru tot. Î ntinse mâ na şi i­o strâ nse politicos,

î n timp ce î n realitate îşi dorea s ă o împing ă pe femeie dincolo de draperie

î nainte de sosirea cavaleriei, î mpreun ă cu î ntrebă rile sale punctuale.

— A fost o pl ă cere şi o experien ţă să vă cunosc. Dr. Fallon va reveni

mâ ine la cabinet. Dac ă pâ nă atunci v ă mai deranjează ceva, nu ezita ţ i să

sunaţ i.

— Oh, nu voi ezita, spuse Raina.

— Deci care­i povestea? Rick, fiul mijlociu, cel pe care nu era nimeni î n

stare să ­l ignore, se strecur ă dincolo de draperie, iar Chase î l urm ă

î ndeaproape. Firea nes ă buit ă a lui Rick era replica personalit ăţ ii mamei lui. Pă rul lui castaniu­ î nchis şi ochii de culoarea alunei sem ă nau cu ale Rainei

î nainte ca ea s ă ­ şi schimbe culoarea cu un blond î n nuan ţa mierii pentru a ascunde că runţ eala.

Roman şi Chase, pe de alt ă parte, se î nscriau într­un alt registru, cu pă rul de un negru intens şi ochi de un albastru str ă lucitor. At â t fiul cel mare, cât şi cel mic erau întruchiparea perfect ă a tată lui lor. Staturile lor impozante şi nuan ţa î nchisă a pă rului lor î i aduceau î ntotdeauna aminte de John. Numai personalitatea le apar ţ inea î n exclusivitate. Chase se post ă în fa ţa agitatului s ă u frate, î nfruntâ nd­o pe doctori ţă :

— Ce se întâ mpl ă ?

— Cred că starea de s ă nă tate a mamei dumneavoastr ă e un subiect pe

care ar dori s ă vi­l explice ea însăşi, spuse doctori ţ a, strecurâ ndu­se apoi dincolo de îngrozitoarea draperie multicolor ă . Ignor â nd zvâ cnetul de vinov ăţ ie î n favoarea a ceva mult mai bun, asigur â ndu­se că ei î i vor mul ţumi î n cele din urmă , Raina clipi pentru a­ şi stă pâ ni lacrimile, duc â nd o palm ă tremur ă toare deasupra inimii. Apoi le explic ă fiilor ei starea delicat ă a să nă t ăţ ii sale şi dorinţ a pe care o avea de at âta amar de vreme. Roman se uită fix la fratele lui mai mare sau, mai exact, se uit ă lung la moneda de dou ăzeci şi cinci de cenţ i din m â na dreapt ă a lui Chase. Dup ă ce primise telefonul î n leg ătură cu problemele cardiace ale mamei sale, Roman luase primul zbor cu plecare din Londra. N ă vă lise pe aeroportul JFK, luase imediat o curs ă care f ă cea leg ă tura cu Albany şi î nchiriase apoi o ma şină care să ajung ă î ntr­o oră la re şedinţ a sa din Yorkshire Falls, situat ă la ieşirea din Saratoga Springs, New York. Era at ât de obosit î ncâ t îl dureau oasele. Iar acum putea ad ăuga şi stresul la problemele lui. Datorit ă tulbur ă rilor cardiace ale mamei sale, unul dintre fra ţ ii Chandler trebuia s ă ­ şi sacrifice

libertatea pentru a­i d ă rui Rainei un nepot. Aruncarea monedei avea s ă decidă care dintre fra ţ i va purta povara, dar numai Rick şi Roman puteau fi implica ţ i. Cum el îşi fă cuse deja datoria fa ţă de familie renun ţâ nd la colegiu pentru a prelua conducerea ziarului şi a o ajuta pe mama lor s ă ­i crească pe cei doi mai

mici, Chase nu lua parte la aruncarea monedei – de şi el îşi dorea contrariul. El voia ca lucrurile s ă fie echitabile. Rick şi Roman insistaser ă î nsă ca el să ­ şi pă streze autonomia. Va juca î n schimb rolul executorului.

— Alegeţ i. Cap sau pajur ă , zise Chase.

Roman arunc ă privirea spre tavanul nevopsit, uit â ndu­se spre etajul

copilă riei sale, acolo unde mama lor se odihnea dup ă cum î i recomandase doctorul. Î ntre timp, el şi fra ţ ii să i stă teau şi a şteptau pe podeaua pr ă fuit ă şi pătată din loc î n loc a garajului ata şat de casa propriu­zis ă . Acela şi garaj î n care ei îşi adă posteau bicicletele şi mingile pe vremea c â nd erau copii, locul unde Roman îşi ascundea berile c â nd îşi închipuia că fraţ ii lui mai mari nu se aflau prin preajm ă . Şi aceea şi cas ă î n care crescuser ă ei şi pe care mama lor o avea şi acum mul ţumită muncii sus ţ inute a lui Chase şi succesului pe care î l obţ inuse el cu gazeta.

— Haideţ i, bă ieţ i, să spună careva, zise Chase, risipind t ă cerea care se a şternea î n jur.

— Nu e nevoie s ă vorbeşti ca şi cum povestea asta ţi­ar face pl ă cere,

morm ă i Rick.

— Tu îţ i î nchipui că chestia asta î mi face pl ă cere? Chase r ă suci moneda

î ntre degete, frustrarea î ntinz â ndu­i buzele. Chestia asta e o porc ă rie. Sunt al

naibii de sigur c ă nu vreau s ă vă vă d pe niciunul dintre voi renun ţâ nd la via ţa pe care şi­a ales­o numai din pricina unui capriciu. Roman era sigur c ă fratele lui cel mare se sim ţ ea at ât de puternic fiindc ă nu­ şi alesese singur drumul î n via ţă . Î n schimb, i se î ncredinţ ase peste noapte at ât rolul de editor, c â t şi cel de pă rinte. La şaptesprezece ani, fiind cel mai mare dintre fra ţ i câ nd tată l lor decedase, Chase considerase c ă e de datoria lui

să ia locul tată lui, să devină capul familiei. Asta era şi motiva ţ ia particip ă rii lui Roman la aruncarea monedei. El fusese cel care plecase din Yorkshire Falls pentru a­ şi realiza visurile, în timp ce Chase r ă mă sese î n urma lui, renunţâ nd la ale sale. Am â ndoi, atâ t Roman, c â t şi Rick, îl priveau pe Chase ca pe un model. Dacă Chase considera c ă î nfricoşă toarea stare de s ă nătate a mamei şi dorinţ a ei profundă de a avea un nepot meritau un sacrificiu, atunci Roman trebuia s ă fie de acord. Nu numai c ă i­o datora fratelui s ă u, î nsă î mpă rtăşea acela şi sentiment al devotamentului fa ţă de familie.

— Suferinţ a mamei nu e un capriciu, zise Roman c ă tre fra ţ ii să i. Ea a spus că inima ei e sl ă bit ă şi nu suport ă stresul.

— Sau dezamă girea, adă ugă Rick. Mama nu folose şte aceast ă expresie,

dar şti ţ i al naibii de bine c ă asta a vrut s ă spun ă . Noi am dezamă git­o. Roman dă du din cap î n semn de aprobare.

— Dacă nepoţ ii o vor face fericit ă , atunci de noi depinde s ă ­i oferim un

pu şti ca să ­l cocoloş ească at âta vreme c â t se mai afl ă printre noi şi se poate

bucura c ă e bunică .

Ştiind că unul dintre noi are o c ă snicie fericit ă o va scuti de o mare

parte a stresului pe care trebuie s ă ­l evite, zise Chase. Iar un nepot î i va oferi un nou sens î n viaţă .

— Nu putem s ă ­i oferim doar un c ăţ elu ş? î ntrebă Rick.

Roman înţ elegea sentimentul. La dou ă zeci şi unu de ani, stilul lui de viaţă fă cea imposibil un trai a şezat. C ă sătoria şi familia nu fuseser ă prevă zute pentru viitor. P â nă î n clipa de faţă . Nu c ă nu i­ar fi pl ă cut femeile, parfumul lor

sau felul î n care pielea lor catifelat ă aluneca pe trupul lui trezit la via ţă . Dar nu se putea imagina renun ţâ nd la propria carier ă pentru a privi chipul unei singure femei la micul dejun, la cap ătul opus al mesei, tot restul vie ţ ii sale. Se cutremură , uimit c ă alegerile existen ţ ei lui ajunseser ă î ntr­un moment unic ca acesta. Se î ntoarse c ă tre fratele lui mijlociu.

— Rick, tu ai mai t ă iat o dată nodul gordian. Nu e nevoie s ă o faci din

nou. Cu toate c ă Roman nu­ şi dorea s ă se proclame omul potrivit pentru o

treabă ca asta, nu putea s ă ­l lase pe fratele s ă u să repete trecutul – s ă se că sătorească pentru a veni î n ajutorul cuiva sacrific â ndu­se pe sine. Rick clă tină din cap.

— Te înşeli, frate. Voi lua parte la ac ţ iunea de aruncare a monedei. Data

trecut ă nu a avut nimic de­a face cu asta. Asta are leg ă tur ă cu familia. Roman pricepu. To ţ i membrii familiei Chandler erau dedica ţ i familiei. A şa

că el se î ntorcea acolo de unde plecase. Se va î ntoarce la slujba sa de corespondent stră in al Associated Press, continu â nd să se aventureze î n

punctele fierbin ţ i ale politicii, r ă spâ ndind î n lumea î ntreagă poveşti t ă inuite, sau se va stabili î n Yorkshire Falls, a şa cum nu avusese de g â nd niciodat ă ? Cu toate c ă Roman nu ştiuse niciodat ă al cui era visul pe care îl visa el – al lui ori al lui Chase, sau o combina ţ ie a celor dou ă – Roman tră ise cu teama de a nu repeta stilul de via ţă al fratelui s ă u, ori de a fi î n imposibilitatea de a alege. Dar, î n ciuda golului din stomac, era preg ătit, a şa că dă du din cap î n direcţ ia lui Chase.

— Dă ­i drumul.

— Cum doreşti. Chase arunc ă moneda câ t putu de sus.

Roman înclină capul către Rick, acord â ndu­i şansa de a alege, iar Rick

strig ă :

— Cap.

Ca î ntr­o mi şcare cu încetinitorul, moneda se roti şi pluti î n aer. Viaţ a lipsit ă de griji îi trecu lui Roman pe dinaintea ochilor într­o manier ă asem ă nă toare: femeile pe care le cunoscuse şi cu care flirtase, cele deosebite, care î i ră m ă seser ă ală turi suficient timp pentru a forma o rela ţ ie, î nsă nu pentru a fi partenera de o via ţă , î ntâ lnirile ocazionale şi fierbinţ i, din ce în ce mai rare, din moment ce acum era mai matur şi avea mai mult discern ă m â nt.

Sunetul scos de palma lui Chase care se lipea de dosul m â inii î l surprinse pe Roman, readuc â ndu­l la realitate. Î nt â lni privirea solemn ă a fratelui s ău mai mare. O via ţă în schimbare. Moartea unui vis. Severitatea situa ţ iei î i str â nse stomacul lui Roman. Îşi î ndrept ă umerii,

a ştept â nd, î n timp ce Rick inspir ă zgomotos. Chase ridic ă m â na, privind în jos î nainte de a î ntâ lni privirea atent ă a lui Rick, apoi pe a lui Roman. Apoi îşi î ndeplini datoria a şa cum o f ă cea

î ntotdeauna, f ă ră a da înapoi.

— Cred că acum o s ă ai nevoie să bei ceva, pr â slea. Tu eşti mielul de

sacrificiu în situaţ ia asta. Rick ridică spre cer o privire grea, o nimica toat ă în compara ţ ie cu bila de plumb din stomacul lui Roman. Chase se apropie, post â ndu­se î n dreptul lui

Roman.

— Dacă vrei să renunţ i, acum e momentul. Nimeni nu­ ţi va sta î n cale

dacă nu poţ i să faci asta. Roman se sili să zâ mbească larg, mai ceva ca Chase la optsprezece ani.

— Crezi că a pune femeile la orizontala şi a face copii e o sarcin ă grea?

Câ nd î mi va veni timpul, o s ă ­ ţ i doreşti să fi fost tu î n locul meu.

— Asigur ă ­te că e o pu ştoaică , zise Rick, încercâ nd să fie de ajutor, dar

din vorbele sau din tonul lui nu r ă zbă tea un umor adev ă rat. Evident c ă resim ţ ea durerea lui Roman, cu toate c ă u şurarea c ă el nu fusese cel ales era tangibil ă .

Roman aprecie î ncercarea de a­i ridica moralul, de şi aceasta nu funcţ iona.

— Mai important este ca ea s ă nu se a ştepte la prea mult, replic ă el.

Orice femeie cu care se va însura el trebuia s ă ştie de la î nceput cine era el şi să

accepte ce nu era. Chase îi dă du o palmă pe spinare.

— Sunt m â ndru de tine, pu ştiule. Asta e o decizie pe care o iei o­singur ă ­ dat ă ­î n­via ţă . Asigur ă ­te că poţ i tră i al ă turi de ea, î n regulă ?

— Nu am de g â nd să tr ă iesc cu nimeni, morm ă i Roman.

— Atunci ce ai de g â nd? î ntrebă Rick.

— O că snicie lung ă şi pl ă cut ă care să nu­mi schimbe deloc via ţ a. Vreau

să g ă sesc pe cineva care s ă ­şi dorească să stea acas ă şi să crească copilul, care

va fi fericit ă câ nd mă voi î ntoarce acas ă .

— Vei avea oricum o povar ă , nu? î ntrebă Rick.

Roman îl privi amenin ţă tor. Î ncercarea lui de a­i î mbună t ăţ i starea de spirit mersese prea departe.

— De fapt, noi am avut o via ţă a naibii de bun ă pâ nă ne­am fă cut mari,

iar eu vreau s ă mă asigur c ă indiferent cu cine m­a ş că sători, persoana aceea î i

va oferi acelea şi condi ţ ii copilului meu.

— Prin urmare tu o s ă ­ ţi vezi de drum, iar so ţ ia ta o s ă stea acas ă . Chase

clătină din cap. Mai bine vezi cum te por ţ i. Doar nu vrei s ă sperii prea repede

potenţ ialele candidate î n timpul că ută rii.

— Asta nu se poate întâ mpla, chicoti Rick. Î n liceu, nu exista nici o fat ă

care să nu t ânjească după pu şti, î nainte ca el s ă î nceapă o via ţă plină de aventur ă . Î n ciuda situaţ iei, Roman pufni îţ i r â s.

— Doar după ce ai absolvit tu. Ale tale erau prea mari.

— Nu mai e nevoie s­o spui. Rick î ncruci şă bra ţ ele la piept, râ njind. Dar

ce­i drept, e drept. A trebuit s ă o iau pe urmele lui Chase, iar ale lui erau

uria şe. Fetele se d ă deau î n vâ nt după bucăţ ica lui tare şi t ă cută . Dar imediat ce a absolvit el, au pus ochii pe mine. Se b ă tu cu pumnul î n piept. Şi de cum am plecat eu, drumul a r ămas liber pentru tine. Şi toate se ar ătau interesate. Nu toate. Fă r ă preaviz, amintirea infatu ă rii sale din liceu reveni la suprafaţă , a şa cum f ă cea adesea. O fat ă frumoas ă cu părul de un negru intens şi ochi verzi, Charlotte Bronson, f ă cuse ca hormonii lui adolescentini s­o ia razna. Refuzul ei ustur ă tor î l urmă rise toat ă via ţ a, la fel de acut şi acum ca şi atunci. El o apreciase ca fiind singura cu care ar porni la drum şi nu o uitase niciodat ă . Cu toate c ă Roman şi­ar fi dorit s ă considere povestea ca pe un e şec din adolescenţă şi s­o lase a şa, adevă rul î i dicta să admit ă că sentimentele sale fuseser ă profunde. Nu se punea problema s­o fi recunoscut î n fa ţa fra ţ ilor lui pe­atunci ori acum. Un b ă rbat trebuie s ă pă streze unele chestiuni pentru sine. Potrivit ultimului zvon pe care­l auzise Roman, Charlotte se mutase î n New York City, capitala mondial ă a modei. Cu toate c ă el ocupa un apartament

î n comun cu cineva, cu o chirie moderat ă , î n acela şi ora ş, nu o înt â lnise

niciodat ă , dar nici nu o c ăutase. Ză bovise arareori î n ora ş suficient timp pentru a face şi altceva decâ t să doarm ă o noapte, s ă ­ şi schimbe hainele, ca s ă pornească din nou spre o nou ă destina ţ ie. Î n ultima vreme nu mai aflase nimic de la mama lui, a şa că acum deveni curios.

— Charlotte Bronson s­a întors î n ora ş? î ntrebă el.

Rick şi Chase schimbar ă priviri uimite.

— Cu siguran ţă , zise Rick. Are o mic ă afacere î n First.

Şi e necă să torit ă , spuse Chase, surâ zâ nd î n final.

Adrenalina lui Roman nă vă li puternic şi rapid.

— Ce fel de afacere?

— De ce nu treci pe acolo ca s ă vezi cu ochii t ă i? î ntrebă Rick.

Ideea îl tent ă . Roman se î ntrebă cum o fi ară t â nd Charlotte acum. Dac ă era la fel de sincer ă şi de tă cută ca pe vremuri. Dac ă pă rul de un negru intens era tot lă sat liber pe spate, tent â nd orice b ărbat să ­l ating ă . Era curios dac ă ochii ei verzi erau la fel de expresivi, o fereastr ă spre sufletul ei pentru oricine se ară ta suficient de interesat pentru a­l privi. El manifestase interes şi fusese alungat.

— S­a schimbat mult?

— Du­te şi arunc ă o privire. Chase adă ugă propriul să u punct de vedere.

Poţ i numi asta prima ocazie s ă pui la orizontală poten ţ ialele candidate. De parcă pe Charlotte ar interesa­o. Ea plecase lini ştit ă chiar dup ă prima lor î nt â lnire, lă sâ ndu­l şi pe el să o ia din loc, aparent far ă nici o remu şcare. Roman nu crezuse niciodat ă în dezinteresul ei, şi nici că vorbise propriul s ă u ego. Scâ nteile fuseser ă suficient de puternice pentru a aprinde tot ora şul, iar chimia aceea atâ t de fierbinte fusese o explozie amenin ţă toare. Dar atrac ţ ia sexual ă nu fusese singurul lucru pe care î l î mpă rt ăşiser ă . Ei erau conecta ţ i la un nivel mult mai profund, conecta ţ i suficient pentru

ca el să ­i î mpă rtăşească visurile şi speranţ ele sale de viitor, un lucru pe care nu­l mai f ă cuse niciodat ă . Dezvă luirea unei p ă r ţ i atâ t de intime ş inimii sale î l lă sase descoperit î n faţ a suferin ţ ei, ceea ce fă cea ca refuzul ei s ă fie şi mai dureros, realiză el acum, gra ţ ie înţ elepciunii de om matur care î i lipsise la tinereţ e.

— Poate că o voi căuta. Deliberat, Roman r ă spunsese vag. Nu voia s ă le

ofere fra ţ ilor să i mai multe indicii în leg ă tur ă cu ren ă scuta sa curiozitate vizavi de Charlotte Bronson. Mai ales c ă el avea nevoie de o altfel de femeie, una care să fie de acord cu planul s ă u. Lă să să ­i scape un mormă it, amintindu­ şi de ce î ncepuse toat ă această conversa ţ ie. Mama lui îşi dorea nepo ţ i. Iar Roman va face tot ce­i va sta î n putinţă pentru a­i oferi. Asta nu însemna însă că el va lua o so ţ ie cu tot alaiul de emoţ ii sufocante şi a ştept ă ri ale unui mariaj tipic. El era un b ă rbat care avea nevoie de libertatea lui. El nu era un so ţ pentru toate anotimpurile. Poten ţ iala sa soţ ie va trebui s ă ­şi dorească mai mult copii dec â t un so ţ , bucur â ndu­se de propria independen ţă . O femeie independent ă care să adore copiii va fi alegerea perfect ă . Fiindcă Roman inten ţ iona să se î nsoare, s ă ­ şi lase î nsă rcinat ă soţ ia şi să plece naibii unde va vedea cu ochii, f ă câ nd tot posibilul s ă nu privească î napoi. Soarele stră lucea dincolo de vitraliul ferestrei din partea din fa ţă a magazinului, sc ă ldâ nd­o pe Charlotte î ntr­o că ldură minunată . Se potrivea perfect cu imaginea tropical ă pe care ea o preg ă tea. Leg ă partea posterioar ă a unei perechi de bikini cu şiret î n jurul manechinului care urma s ă fie expus la loc vizibil în vitrin ă , întorcâ ndu­se apoi c ă tre asistenta sa. Beth Hansen, de altfel cea mai bun ă prietenă a lui Charlotte î ncă din copilă rie, chicoti.

— Mi­a ş dori să ară t şi eu at ât de perfect.

— Acum arăţ i. Charlotte arunc ă o privire micu ţ ei Beth şi sâ nilor ei

generoşi. Yorkshire Falls era un ora ş mic, la patru ore distan ţă de New York City – suficient de departe pentru a r ă m â ne un ora ş de mici dimensiuni, dar destul de aproape pentru a merita s ă faci o că lă torie dac ă motivul era suficient de bun. După toate aparen ţ ele, schimbarea bustului fusese pentru Beth un motiv destul de bun.

Şi tu po ţ i fi. Nici mă car nu e nevoie s ă ­ ţi foloseşti prea mult

imaginaţ ia. Beth ară tă spre manechin. Prive şte­o şi imaginează ­te exact a şa.

Schi ţă cu ambele mâ ini forma curb ă . Un lifting ar fi un î nceput, dar o m ă sur ă

î n plus a cupei ar face şi mai mult pentru a atrage aten ţ ia unui mascul. Charlotte scoase un oftat exagerat.

— Luâ nd în considerare interesul pe care l­a trezit magazinul, nu am

nevoie de nici un alt ajutor de nici un fel, pentru a atrage şi mai mult aten ţ ia. Câ t despre bărba ţ i, nu mai avusese o întâ lnire de acum şase luni, de pe vremea zilelor petrecute î n New York. Şi, cu toate c ă uneori era cam singur ă , nu era preg ă tit ă să reia rutina î ntâ lnirilor – cine lungi, î nvă luite î n tă cere sau

obligatoriul s ă rut de „noapte bun ă ”, moment î n care ea trebuia s ă ia mâ na nesigur ă a partenerului înainte de a putea î ncepe orice fel de tatonare. De şi, dacă vreodat ă ar urma s ă ­ şi î ntregească via ţa prin prezen ţ a unui so ţ şi a unor copii, pe lâ ng ă cariera sa, ar trebui s ă reia câ t de cur â nd jocul î nt â lnirilor.

— Orice femeie are nevoie de ceva mai mult ă aten ţ ie din partea

bă rbaţ ilor. E un impuls pe care ţi­l dă orgoliul, şi cine se poate împotrivi unui

asemenea lucru? Charlotte se î ncrunt ă .

— Un bă rbat ar fi mai degrab ă

— Interesat de mintea ta, nu de chilul sau de trupul t ău, o imit ă Beth,

punâ ndu­ şi mâ inile î n şolduri. Charlotte aprob ă .

— Exact. Iar eu i­a ş oferi î n schimb, oric ărui bă rbat, acela şi respect. Râ nji. Î ncep să aduc cu un record dobor â t?

— Poate puţ in.

— Spune­mi ceva. De ce pe b ă rba ţ ii de care mă simt atras ă î i intereseaz ă doar ambalajul şi nu să ­mi r ă mâ nă al ături pentru lungul drum? î ntrebă Charlotte.

— Fiindcă ţ i­ai dat înt â lnire cu omul nepotrivit? Sau poate fiindc ă tu nu

le acorzi nici o şansă . Î n plus, e un fapt dovedit c ă pe un bă rbat î l atrage mai

î ntâ i aspectul exterior. Un tip de ştept, bă rbatul potrivit, va şti să te descopere, şi atunci î l vei putea face praf cu str ă lucita ta minte.

— B ărba ţ ii pe care î i intereseaz ă î n primul râ nd cum ar ăţ i sunt prea

puţ in profunzi.

— Iar î ncepi. Te repezi spre concluzii de ordin general. Iar eu te implor s ă

faci altfel. Beth î i aruncă o privire mâ nioasă . Aspectul exterior este cel care

creeaz ă prima impresie, insist ă ea. Charlotte se î ntrebă cum de prietena ei afirma un lucru c â nd ea tră ise ca

dovadă un altul. Dac ă Beth credea î ntr­adevă r că pe bă rba ţ i î i interesa mai

î ntâ i ambalajul, ca abia dup ă aceea s ă cunoască şi să aprecieze o femeie pentru

cine şi ce era ea, atunci de ce recursese ea la chirurgia plastic ă abia după ce î l cunoscuse pe logodnicul ei? Charlotte ţ inea însă prea mult la prietena sa

pentru a o ră ni adresâ ndu­i o asemenea întrebare.

— Priveşte la magazinul ă sta, de exemplu. Beth roti o m â nă prin aer. Tu

eşti cea care vinde partea care se vede, dar pe l â ng ă asta eşti ră spunz ătoare

pentru revigorarea multor rela ţ ii şi a multor c ă snicii care pă reau să se destrame.

— Aici te pot contrazice. Charlotte le spusese acela şi lucru multora dintre

clientele sale. Beth r â nji.

— Jumă tate dintre femeile acestui ora ş şi­au g ă sit norocul datorit ă ţ ie.

— Eu nu a ş merge at ât de departe. Prietena ei ridic ă din umeri.

— Cum vrei. Ideea e – nu tu transmi ţ i mesajul cum c ă ambalajul e

important?

— Mai degrab ă cred că transmit mesajul c ă e bine să fii tu î nsăţ i.

— Cred că am â ndouă spunem acela şi lucru, dar deocamdat ă renun ţ . Ţ

am spus că David ofer ă ambalaje? Ochi şi bă rbie, liftinguri şi implanturi. Charlotte d ă du ochii peste cap. Din punctul ei de vedere, Beth era perfect ă î nainte de a intra sub bisturiu, iar Charlotte tot nu pricepea ce o fă cuse să ­ şi î nchipuie că are nevoie de o schimbare. Iar Beth, evident, nu

discuta. Ea doar f ă cea reclam ă serviciilor oferite de cel care urma s ă ­i devină curâ nd soţ .

Ţi­a spus cineva c ă ai î nceput să semeni cu o reclamă a plasticianului

tă u?

Beth sur â se.

— Bineî nţ eles. Inten ţ ionez să m ă că să toresc cu b ă rbatul î n cauz ă . De ce

să nu impulsionez afacerea lui şi contul nostru bancar în acela şi timp? Mercantilismul lui Beth se potrivea destul de aiurea cu femeia dulce şi cu picioarele pe p ă mâ nt pe care o cuno ştea Charlotte. O alt ă schimbare subtilă pe care Charlotte o observase dup ă î ntoarcerea lui Beth. Ca şi Charlotte, Beth se nă scuse şi crescuse î n Yorkshire Falls. Şi a şa cum procedase şi Charlotte odată , Beth avea s ă se mute câ t de cur â nd î n New York City. Charlotte spera c ă

prietenei sale îi vor pl ă cea luminile stră lucitoare şi marele ora ş. Îşi aminti de propria experien ţă cu sentimente amestecate. La început, adorase str ă zile aglomerate, pacea î nfricoşă toare, str ă lucirea luminilor şi viaţ a care exista chiar la ore tâ rzii din noapte. Dar odat ă ce noutatea p ă li, un gol î ncepuse să crească . După convieţ uirea într­o comunitate unit ă ca cea din Yorkshire Falls, singură tatea fusese de­a dreptul cople şitoare. Un lucru pe care Beth nu avea să ­l experimenteze din moment ce se muta la New York pentru a fi al ături de soţ ul ei.

Ştii că nu voi fi niciodat ă î n stare s ă te î nlocuiesc, zise Charlotte cu

pă rere de ră u. Tu eşti asistenta perfect ă . Î n momentul î n care Charlotte hot ăr â se să renunţ e la slujba de director de vâ nză ri într­un butic elegant şi scump din New York City pentru a deschide „Charlotte Attic” în ora şul său natal, fusese suficient ă o singură conversa ţ ie

telefonică pentru a o convinge pe Beth s ă renun ţ e la postul de recep ţ ioner ă

î ntr­o agen ţ ie imobiliar ă pentru a veni s ă lucreze cu ea.

Şi eu îţ i voi duce dorul. Slujba asta m­a r ă splă tit mai mult dec â t oricare altă activitate anterioar ă .

— Asta fiindcă îţ i pui î n sfâ r şit talentul la treab ă .

— Mul ţumită viziunii tale. Locul acesta e minunat.

Charlotte aproape c ă ro şi. Îşi fă cuse griji în leg ă tur ă cu deschiderea unui butic şic î n or ăşelul natal. Beth fusese cea care o impulsionase şi o sus ţ inuse

î n etapele care precedaser ă deschiderea. Î ngrijor ă rile lui Charlotte fuseser ă nefondate. Datorit ă televiziunii, internetului şi periodicelor, femeile din

Yorkshire Falls erau preg ă tite pentru mod ă . Magazinul ei reprezenta un succes – şi, î ntr­un fel, o ciud ăţ enie printre magazinele vechi care mai r ă mă seser ă .

— Vorbind de talent, sunt mul ţ umit ă că am ales aceast ă nuanţă marină

î n locul negrului. Beth îşi strecur ă degetele printre şireturile str â ns legate î n

spatele manechinului.

— E exact culoarea apei care î nconjoar ă insula Fiji. A M ă rii Koro şi a

Oceanului Pacific de Sud. Charlotte î nchise ochii, imagin â ndu­ şi locurile prezentate î n bro şurile pe care le avea î n biroul din spate. Nu că ea şi­ar fi dorit s ă că l ă torească , dar locurile acelea î ndepă rtate î i fă cuser ă cu ochiul de c â nd se ştia. Ca adolescent ă , fotografiile care înfăţ i şau

asemenea locuri idilice î i hră niser ă speranţ a că tată l ei dispă rut se va î ntoarce,

î mpărt ăşindu­i ceea ce percepea ea ca fiind o via ţă magnific ă . Ast ăzi nu­ şi

putea reprima, c â nd şi câ nd, impulsul de a vizita astfel de loca ţ ii exotice, dar se temea că dorinţ a aceea o va face s ă semene prea mult cu tat ă l ei – egoist,

superficial şi incapabil de a d ă rui a şa că se mă rginea la fotografii. La fel ca cele din biroul să u, î nfăţ işâ nd ape scâ nteietoare, valuri albe şi înspumate şi un soare arză tor care î ncingea pielea dezgolit ă .

— Ca să nu mai spunem c ă nuanţ a asta acvatic ă va completa

prezentarea de var ă din vitrină ? Vocea lui Beth î i întrerupse gâ ndurile lui Charlotte şi ea deschise un

ochi.

Şi asta. Acum taci şi lasă ­m ă să m ă î ntorc la ziua mea de vis. Î nsă

vraja se spulberase.

— E greu să te obi şnuieşti s ă priveşti costume de baie c â nd noi abia am ieşit din iarn ă .

Ştiu.

Pe l â ngă desuurile de lux şi cele de baz ă , Charlotte vindea piese diferite – pulovere pe timp de iarnă , costume de baie şi accesorii asortate pe timpul verii. Î nsă lumea modei ac ţ ionează potrivit propriului program. Exact a şa proceda şi Charlotte. Aerul rece de iarn ă abia începuse să cedeze unei u şoare î ncă lziri specifice lunii martie, î nsă Charlotte se î mbr ă case oricum î n haine de var ă , în nuan ţ e şocant de luminoase, confec ţ ionate din materiale vaporoase. Ceea ce î ncepuse prin a fi o invita ţ ie care să atrag ă

publicul avusese efect. Î n prezent, vorba dus ă din gură în gur ă aducea oamenii la magazin, iar ei î ncepuser ă să ­i placă grozav hainele pe care le purta.

— M­am g â ndit că putem a şeza costumele de baie î n col ţ ul din dreapta al vitrinei, î i spuse Charlotte lui Beth.

— Pare bine.

Charlotte trase manechinul c ă tre fereastr ă , cea care d ă dea spre First Avenue, bulevardul principal din Yorkshire Falls. Avusese noroc reu şind să obţ ină loca ţ ia perfect ă , o loca ţ ie care apar ţ inuse anterior lui Guy’s Clothing Store1. Charlotte nu îşi fă cuse griji deschiz â nd un alt magazin cu am ă nuntul î n spa ţ iul acela fiindc ă marfa ei ţ inea pasul cu vremurile. Avusese şase luni cu

chiria veche înainte ca aceasta s ă facă un salt, timp suficient ca ea s ă ­ şi pun ă afacerea pe picioare, iar succesul pe care î l obţ inuse î i dovedise că se află pe drumul cel bun.

— Ascultă , mi­e o foame de lup. M ă duc al ături să iau ceva de mâ ncare

pentru cin ă , vii şi tu? Beth îşi lu ă jacheta de pe stativul din spate şi o îmbr ă că .

— Nu, mulţ umesc. Mă g â ndesc să mai stau puţ in pe aici ca s ă fac câ teva

retu şuri î n vitrin ă . Charlotte şi Beth fă cuser ă astă zi un inventar complet. Era mai u şor să ­ţ i faci treaba c â nd magazinul era î nchis, decâ t î n orele de lucru. Clienţ ilor nu le pl ă cea doar să cumpere, ci şi să stea la taclale. Beth oft ă .

— Cum doreşti. Î nsă via ţa ta social ă e patetic ă . Chiar şi eu sunt o

companie mai bun ă comparativ cu manechinele astea. Charlotte pufni în râ s, apoi se uită o clipă spre Beth şi ză ri în ochii prietenei sale ceva mai mult dec â t o glum ă bună .

Ţi­e dor de el, nu?

Beth aprob ă . Logodnicul ei venise aproape în fiecare weekend şi r ă mâ nea

aici de vineri p â nă duminică noaptea î nainte de a reveni î n ora ş pentru să ptă m â na de lucru. Cum el lipsise î n ultimul weekend, Charlotte îşi dă du seama că , probabil, Beth nu era ner ă bdă toare s ă cineze iar singur ă . Nici Charlotte.

Ştii ce? Du­te şi rezervă o masă şi ne vedem acolo î n cinci…

Vocea ei se fr â nse î n secunda î n care dă du cu ochii de un b ă rbat oprit î n

faţ a vitrinei. Pă rul negru­abanos lucea î n lumina soarelui, iar o pereche de ochelari de

soare sprijini ţ i pe coama nasului î i ascundeau fa ţ a. O jachet ă uzată din denim

î i acoperea umerii, în timp ce o pereche de jean şi î i învelea str â ns picioarele

lungi. Stomacul lui Charlotte tres ă ri scurt, aduc â ndu­i î n pâ ntec o senzaţ ie de că ldură , î n timp ce recunoa şterea lică ri ca o posibilitate. Clipi, convinsă că se înşelase, î nsă el se î ndepă rtase destul ca s ă iasă din raza ei vizuală . Cl ătină din cap. Imposibil, gâ ndi ea. Toată lumea din ora ş ştia că Roman Chandler c ă lă torea şi transmitea ştiri. Charlotte î i respectase

î ntotdeauna idealurile, dorin ţa arză toare de a da în vileag nedrept ăţ i neştiute, chiar dacă ea nu î nţ elegea nevoile care î l ţ ineau departe de cas ă .

Aspiraţ iile lui îi amintiser ă î ntotdeauna de tat ă l ei, actorul. Era la fel de chipeş şi de şarmant. O ochead ă , un sur â s, şi femeile leşinau la picioarele lui. La naiba, ea însăşi leşinase şi, după o perioadă lung ă de flirt şi de priviri insistente, îşi dă duser ă prima î nt â lnire. O noapte – o noapte î n care se unise cu Roman la un nivel plin de semnifica ţ ie. Se î ndr ă gostise tare şi repede, a şa cum numai o adolescent ă