5.

3 Masuri de combatere a somajului

In actualul sistem legislativ al Romaniei principalul act normativ in

materie il constituieLegea nr.76/2002 privind sistemul aigurarilor pentru
somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.
Principalele obiective urmarite sunt cresterea sanselor de ocupare
a persoanelor in cautarea unui loc de munca si stimularea angajatorilor
pentru incadrarea in munca a somerilor si crearea de noi locuri de munca .
Cresterea sanselor de ocupare a persoanelor in cautarea unui loc
de munca se realizeaza in principal prin1: informarea si consilierea
profesionala, medierea muncii, consultanta si asistenta pentru inceperea
unei activitati independente sau pentru initierea unei afaceri, completarea
veniturilor salariale ale angajatilor, stimularea mobilitatii fortei de munca.
5.3.1 Informarea si consilierea profesionala costituie un
ansamblu de servicii acordate in mod gratuit persoanelor in cautarea unui
loc de munca2. Serviciile se acorda prin centre specializate si prin furnizori
din sectorul public sau privat, avand urmatorul scop:

18318e411s

furnizarea de informatii privind piata muncii si evolutia

18318e411s

evaluarea si autoevaluarea personalitatii in vederea

ocupatiilor;

orientarii profesionale;

18318e411s

dezvoltarea abilitatii si increderii in sine a persoanelor

in
cautarea unui loc de munca, in vederea luarii de catre acestea a deciziei
privind propria cariera profesionala;

18318e411s

instruirea in metode si tehnici de cautare a unui loc de

munca.
5.3.2 Medierea muncii consta in activitatea prin care se
realizeaza punerea in legatura a angajatorilor cu persoanele aflate in
cautarea unui loc de munca, in vederea stabilirii de raporturi de munca sau
de serviciu.

Angajatorii au obligatia sa comunice agentiilor pentru ocuparea

fortei de munca toate locurile de munca vacante, in termen de 5 zile de la
vacantarea acestora. Necomunicarea acestor locuri de munca vacante
constituie contraventie.
La randul lor, furnizorii de servicii de ocupare au obligatia de a
comunica lunar agentiilor pentru ocuparea fortei de munca date privind
numarul somerilor incadrati in munca.
Serviciile de mediere pentru persoanele in cautarea unui loc de
munca se acorda gratuit si constau in:

18318e411s

informatii privind locurile de munca vacante si conditiile

de

ocupare a acestora prin publicarea, afisarea, organizarea de burse ale

locurilor de munca;

18318e411s

mediere electronica, avand ca scop punerea in

corespondenta a cererilor si ofertelor de locuri de munca;

18318e411s

preselectia candidatilor corespunzatori cerintelor

locurilor
de munca oferite si in concordanta cu pregatirea , aptitudinile, experienta si
cu interesele celor in cauza.
5.3.3 Acordarea de consultanta si asistenta pentru inceperea
unei activitati independente sau pentru initierea unei afaceri sub forma
de: servicii juridice; de marketing; financiare; metode si tehnici de
management al afacerilor si al resurselor umane.
Serviciile se acorda gratuit, o singura data, pentru fiecare perioada
in care persoana beneficiaza de indemnizatie de somaj.
5.3.4 Completarea veniturilor salariale ale angajatilor. Scopul
masurilor de completare a veniturilor salariale, rezida in determinarea
somerilor de a se incadra in munca. In acest sens persoanele care primesc
indemnizatia de somaj si care se angajeaza pentru un program normal de
lucru beneficiaza - din momentul angajarii pana la sfarsitul perioadei pentru
care erau indreptatite sa primeasca indemnizatia de somaj - de o suma
lunara, neimpozabila, in cuantum de 30% din indemnizatia de somaj.
Sumele necesara se acorda din bugetul asigurarilor pentru somaj.

5.3.5 Stimularea mobilitatii fortei de munca. Sedentarismul,

imobilismul fortei de munca din Romania constituie o realitate evidenta. In
aceste conditii s-au introdus solutii noi care urmaresc stimularea mobilitatii
fortei de munca. Astfel, persoanele care in perioada in care beneficiaza de
indemnizatie de somaj se incadreaza intr-o localitate situata la o distanta
mai mare de 50 km de localitatea in care isi au domiciliul stabil, beneficiaza
de o prima de incadrare neimpozabila, acordata din bugetul asigurarilor
pentru somaj, egala cu nivelul a doua salarii minime brute pe tara in vigoare
la data acordarii.
In cazul persoanelor care in perioada in care beneficiaza de
indemnizatie de somaj se incadreaza intr-o alta localitate, si ca urmare a
acestui fapt, isi schimba domiciliul, acestea primesc o prima de instalare,
acordata din bugetul asigurarilor pentru somaj, egala cu nivelul a 7 salarii
minime brute pe tara in vigoare la data instalarii.
Ca un factor coercitiv sumele acordate drept prime trebuie
restituite daca raporturile de munca sau de serviciu inceteaza din initiativa
sau din motive imputabile celui care presteaza munca intr-o perioada mai
mica de 12 luni de la data incadrarii sale.
5.3.6 Stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a
somerilor. Persoana lipsita de venituri nu ramane pasiva, in asteptare; ea
isi cauta in mod real un loc de munca. De aceea o mare importanta trebuie
data masurilor privind stimularea angajatorilor.
a) Subventionarea locurilor de munca. O insemnatate majora
o au masurile care vizeaza absolventii intitutiilor de invatamant, pe de o
parte si somerii de peste 45 de ani. Sunt categoriile de varsta care
intampina cele mai mari dificultati la incadrarea in munca.
Angajatorii care incadreaza in munca pe durata nedeterminata
absolventi ai unor institutii de invatamant primesc pe o perioada de 12 luni,
pentru fiecare absolvent, o suma lunara reprezentand un salariu minim brut
pe tara in vigoare. Daca absolventul este o persoana cu handicap,
angajatorul primeste pe 18 luni o suma lunara reprezentand 1,5 salarii
minime brute pe tara in vigoare. In schimbul acestor sume primite de la
bugetul asigurarilor pentru somaj, angajatorii sunt obligati sa mentina
raporturile de munca cel putin 3 ani de la data incheierii actului juridic care
a dat nastere raportului respectiv. In caz contrar, angajatorii trebuie sa
restituie, in totalitate, agentiilor pentru ocuparea fortei de munca, sumele
incasate pentru fiecare absolvent, plus dobanda aferenta. Fac exceptie
situatiile in care incetarea raporturilor de munca se produce din initiativa
sau din motive imputabile angajatului. Angajatorii care incadreaza in munca
pe durate nedeterminata someri in varsta de peste 45 ani sau someri

(indiferent de varsta) intretinatori unici de familii primesc lunar, pe o

perioada de 12 luni, pentru fiecare persoana in cauza, o suma egala cu un
salariu minim brut pe tara. In acest caz, angajatorii sunt obligati sa mentina
raporturile de munca sau serviciu cel puti 2 ani. Beneficiaza de aceleasi
facilitati si angajatorii care, avand sub 100 de angajati, incadreaza in munca
pe durata nedeterminata persoane cu handicap, cu obligatia mentinerii
raporturilor de munca pe aceeasi perioada de cel putin 2 ani.
b) Acordarea de credite. Scopul acordarii de credite din
bugetul asigurarilor pentru somaj il constituie crearea de noi locuri de
munca prin infiintarea si dezvoltarea de intreprinderi mici si mijlocii, unitati
cooperatiste, asociatii familiale, precum si activitati independente
desfasurate de persoane fizice legal autorizate in domeniile productiei,
serviciilor sau turismului. Creditele se acorda pe baza unor proiecte de
fezabilitate - proportional cu numarul de locuri de munca ce vor fi infiintate pentru o perioada de cel mult 3 ani, in cazul investitiilor, inclusiv perioada
de gratie de maximum 6 luni si, respectiv, un an in cazul productiei, cu o
dobanda de 50% din taxa oficiala a scontului stabilita de Banca Nationala.
Bancile sau agentiile de credite (cu care Agentia Nationala pentru
Ocuparea Fortei de Munca a incheiat contracte potrivit legii), pot acorda
credite daca beneficiarii intrunesc urmatoarele conditii:

sa aiba cel mult 250 de angajati si/sau membri

cooperatori
18318e411s

cu raporturi de munca sau serviciu;

18318e411s

pe cel putin 50% din locurile de munca nou-create sa fie

incadrati someri; in caz contrar, angajatorul suporta o penalitate egala cu

marimea creditului acordat pentru fiecare loc de munca creat si neocupat;

18318e411s

cei astfel incadrati sa fie mentinuti in activitate cel putin

ani; in caz contrar, in termen de maximum 30 de zile calendaristice de la

data disponibilizarii, angajatorul este obligat sa incadreze, pe locurile
devenite vacante, tot someri;

18318e411s

locurile de munca - in functie de care se calculeaza

valoarea creditelor - sa nu fie vacante ca urmare a disponibilizarilor de

personal in ultimele 12 luni premergatoare incheierii contractului de
creditare cu banca.

c) Alte facilitati acordate angajatorilor. O alta masura de stimulare

o constituie reducerea sumei reprezentand contributia datorata bugetului
asigurarilor pentru somaj.

18318e411s

Angajatorii care incadreaza persoane din randul

somerilor, pe care le mentin pe o perioada de cel putin 6 luni (de la data

incadrarii), beneficiaza de reducerea sumei reprezentand contributia de 5%
datorata bugetului asigurarilor pentru somaj. Reducerea - care se acorda
incepand din anul fiscal urmator, pentru o perioada de 6 luni - consta in
diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5 pentru fiecare procent din ponderea
personalului nou-angajat din numarul mediu scriptic de personal incadrat cu
contract de munca in anul respectiv.

18318e411s

Angajatorii care primesc credite din bugetul asigurarilor

pentru somaj in conditiile legii, beneficiaza de reducerea la plata contributiei

numai pentru somerii incadrati peste nivelul de 50% din locurile de munca
nou-create. In acest caz angajatorul beneficiaza de doua facilitati:
-

18318e411s

18318e411s

credit avantajos;

reducerea contributiei datorate la bugetul

asigurarilor pentru somaj.
18318e411s

18318e411s

4.5 Formele somajului

In teoria economica se disting doua categorii de somaj cu forme de

manifestare caracteristice, fiecare fiind determinata de cauze diferite: somaj
de dezechilibru si somaj de echilibru.2
Somajul de dezechilibru este determinat de discrepanta care
apare pe piata muncii intre cererea si oferta agregata de munca, datorita
practicarii unui salariu superior celui de echilibru.
Sub forma de grafic, somajul de dezechilibru se prezinta astfel:
Graficul nr. 1

Observatii:
Oam - curba ofertei agregate de munca;
Cam - curba cererii agregata de munca;
SE - salariu de echilibru;
S1 - salariu practicat;

Salariul de echilibru corespunde unei situatii de echilibru care, pe

piata libera a muncii, se creeaza atunci cand cererea si oferta de munca se
egalizeaza. Cand salariul practicat se afla deasupra celui de echilibru,
oferta de munca depaseste cererea, aparand un surplus, care pe piata
muncii inseamna somaj. Datorita specificului pietei muncii, rezistenta
salariatilor la reducerea salariilor, surplusul de munca, in mod frecvent, nu
determina reducerea salariului.
In functie de cauzele care situeaza salariul practicat deasupra celui
de echilibru, in cadrul somajului de dezechilibru se disting mai multe tipuri
de somaj; unul dintre acestea este somajul clasic.
La "somajul clasic" se ajunge atunci cand, datorita presiunilor, autoritatile statale stabilesc
nivele numerice obligatorii de salarii, fie ca actioneaza asupra evolutiei preturilor si a veniturilor intr-o
maniera care conduce la cresteri de salarii mai mari decat rata inflatiei. Drep urmare, se ajunge la
practicarea unor salarii negociate superioare celui de achilibru.

Mijlocul cel mai potrivit pentru contracararea acestui tip de somaj

este reducerea salariului minim. Aplicarea unei asemenea masuri este
dificila intrucat se loveste de rezistenta sindicatelor; in plus are si
dezvantaje: prin reducrea salariului minim pe economie sunt afectati, in
primul rand, salariatii cu venituri mici, ceea ce creeaza mari nemultumiri

sociale; totodata, salariile mai scazute determina si un consum mai scazut

si, ca urmare, activitatea economica si cererea de munca se reduc.
Tot in categoria somajului de dezechilibru se inscrie si somajul
ciclic, caracteristic fazei de recesiune economica. El este determinat de
reducerea activitatii economice in perioadele cu crize economice, cand se
opteaza pentru o politica economica care apreciaza ca pozitia de echilibru
sa se situeze sub capacitatea nationala de productie. Acest tip de somaj
este reprezentat astfel:

Graficul nr. 2
Se observa ca somajul ciclic este reprezentat de diferenta dintre
N1 si N2. Acest somaj se manifesta si cand salariul ramane la S 1, deoarece
se muta punctul de echilibru.
Solutia pentru combaterea acestui tip de somaj consta in pastrarea la
un nivel corespunzator, respectiv ridicat, a cererii agregate, in special prin
incurajarea cheltuielilor publice.
Somajul ciclic are, de regula, o durata egala cu durata
recesiunii; experienta arata ca fluctuatiile de productie si ocuparea au loc
nu numai in cursul unui an, ci si in perioade mai lungi, conform unor cicluri
mai mari sau mai mici. Gradul de ciclicitate la care este expusa o activitate
depinde de elasticitatea venitului pentru cererea produselor acelei activitati.
Decalajul dintre cererea si oferta globala, respectiv confirmarea
cererii de marfuri pe piata fenomen care determina scaderea marfurilor
vandute si punerea intreprinderilor in situatia de a-si reduce productia,
reprezinta una din principalele cauze ale somajului: Keynes a aratat ca
insuficientele cererii efective ca si blocajele aparatului de productie
genereaza somaj involuntar. Somajul involuntar a fost definit de Keynes

astfel: "somajul involuntar exista daca, in cazul unei cresteri usoare in

raport cu salariul nominal al preturilor la bunurile pe care le consuma
muncitorii, atat oferta totala de mana de lucru dispusa sa munceasca la
salariul nominal curent, cat si cererea totala de mana de lucru la acel
salariu ar fi mai mare decat volumul ocuparii"1. Marele economist a
argumentat ca pentru absorbtia somajului este necesara cresterea cererii
globale. Rolul principal in combaterea somajului a fost atribuit investitiilor.
Totodata, in stimularea cererii efective, el a considerat ca un rol important
revine cresterii salariului in conditiile sporirii corespunzatoare a
productivitatii munci; aceasta asigura atat o crestere a consumului, cat si a
economiilor populatiei.
Un alt tip de somaj din categoria somajului de dezechilibru este cel
determinat de discrepanta care apare pe piata muncii intre oferta de munca
care creste si cererea de munca care ramane aceeasi. In acesta situatie,
oferta de munca depasind cererea, conform regulilor pietei, salariile ar
trebui sa scada. Rigiditatea salariilor la coborare, respectiv practicarea unui
salariu peste cel de echilibru, determina somajul de dezechilibru.

Somajul de dezechilibru
determinat de cresterea ofertei de munca, cererea ramanand constanta.

Grafic nr. 3
Somajul este reprezentat de diferenta dintre N 1 si N2; el este generat
de cresterea ofertei de munca in conditiile in care cererea de munca
ramane constanta.
Pentru ameliorarea situatiei de pe piata muncii, autoritatile recurg la
recomandarea de programe reduse de munca si chiar la descurajarea
ocuparii locurilor de munca insuficiente de catre femei prin oferirea unor
salarii mai mici fata de cele ale barbatilor, chiar daca ele efectueaza o
munca echivalenta.

Somajul de echilibru este denumit astfel pentru motivul ca, desi

activitatea economica de ansamblu este in echilibru, persista o neocupare
a populatiei active disponibile.Explicatia consta in aceea ca nu toata lumea
care vrea sa se angajeze ca salariata va avea imediat si un loc de munca
corespunzator. La aceasta se adauga si faptul ca unii indivizi vor continua
sa caute locuri de munca pentru care se ofera salarii mai mari, ceea ce
determina aparitia unei oferte suplimentare de munca, respectiv a unei
curbe suplimentare de oferta de munca (N). Sub forma de grafic, somajul
se prezinta astfel:
Salarii

Grafic nr. 4

Numar salariati

Oam= oferta agregata de munca;

Cam= cererea agregata de munca;
N = oferta totala de munca sau populatia activa disponibila sa se angajeze ca
salariata;
S1= salariul minim negociat;
Se= salariul de echilibru.

Somajul de echilibru este reprezentat de diferenta orizontala dintre curba

ofertei agregate (Oam) si curba N, respectiv dimensiunea E-D sau A-C. Acest
somaj este alcatuit din numarul suplimentar al celor care cauta de lucru
peste oferta agregata. Somajul de dezechilibru este reprezentat de

dimensiunea A-B, iar somajul total (de echilibru, plus cel de dezechilibru)
este reliefat de dimensiunea B-C.
Cauzele somajului de echilibru sunt cele care pot determina
neocuparea locurilor de munca si in situatia in care activitatea economica,
in anssamblul ei, este in echilibru. Altfel spus, desi la nivel macroeconomic
este un echilibru, la cel microeconomic, cererea si oferta de munca nu sunt
in concordanta.
In general, explicatia somajului de echilibru consta in necorelarea
cererii cu oferta de munca. Aceasta necorelare poate aparea intre diferite
activitati (in unele exista locuri de munca neocupate, in altele excedent de
oferta de munca), intre diferite regiuni teritoriale sau chiar in cadrul
aceleiasi activitati sau regiuni, din motive precum: cei care cauta un loc de
munca nu pot executa muncile cerute pentru ca nu au calificarea necesara;
nu doresc sa se angajeze (somaj voluntar); nu sunt informati de existenta
acestor locuri de munca.
Somajul
de
echilibru
poate
tipuri: frictional, structural sau sezonier.

fi

de

mai

multe

Somajul frictional se manifesta cand unele persoane sunt

somere pentru o perioada de timp datorita faptului ca au parasit serviciul in
mod voluntar sau au fost concediate. Persoanele in cauza au posibilitatea
sa gaseasca repede un alt loc de munca (deoarece aceste locuri exista),
dar angajarea lor intarzie fie pentru ca cei care cauta de lucru doresc un loc
de munca cu un salariu mai mare, fie pentru ca cei ce ofera locul, se abtin
sa angajeze persoana pentru motivele care au determinat concedierea lor.
De asemenea, este posibil ca aceasta cautare si ocupare a locului de
munca dorit sa dureze si din lipsa de informare. Daca ar fi o cunoastere si o
mobilitate perfecta pe piata muncii, atunci o persoana care paraseste un loc
de munca s-ar muta imediat la altul nou.
Pentru reducerea somajului frictional se recomanda o informare
mai completa, prin oficiile de plasare, referitoare la cererea si oferta de
munca. O alta solutie care determina pe ofertantul de munca sa se
angajeze mai repede este reducerea ajutorului de somaj; aceasta solutie
este puternic contestata, ea fiind apreciata ca fiind o solutie controversata.
Somajul structural este urmarea specializarii activitatii economice
si a restructurarii pietei muncii. Ca urmare a modificarilor structurale care
pot apare la nivelul economiei nationale si la nivel regional, apar
discordante intre calificarile cerute si cele de care dispun ofertantii de
munca. Modificarile structurale din economie ca urmare a modificarii
gustului cumparatorilor, a declinului productiei anumitor produse, a epuizarii
unor materii prime specifice.

Somajul structural vizeaza si aspectele structurale ale fortei de

munca, pe piata muncii aparand nepotriviri (sub aspectul calificarii, al
localitatii) intre oferta si cererea pentru anumite segmente de forta de
munca.
Amploarea somajului structural depinde de factori cum sunt:
rapiditatea cu care apar modificari intre cererea si oferta de bunuri
economice din economie, gradul de concentrare regionala a activitatii
economice, lipsa de diversificare a productiei si serviciilor.
Concedierile determinate de transformarile structurale din
economie ii dezavantajeaza indeosebi pe muncitorii necalificati, cu un nivel
de educatie scazut sau cu specializari limitate. Daca pe piata muncii exista
prea multi muncitori necalificati fata de locurile de munca ce nu necesita
calificare, cei necalificati nu ar putea fi reangajati chiar daca cererea
globala de munca ar creste.
Mijloacele de combatere a somajului structural vizeaza incurajarea
cautarii de lucru in alte domenii de activitate sau regiuni prin diferentieri de
salarizare si incurajarea recalificarii. Alte masuri constau in acordarea de
catre autoritati a unor avantaje financiare (reduceri de impozite) firmelor
care investesc in regiunile in care somajul este ridicat, sau prin finantarea
programelor pentru activitatile cerute.
Somajul sezonier este tot o forma de somaj de echilibru, specific
activitatilor economice care sunt influentate de factori naturali (agricultura,
constructii), ceea ce se repercuteaza si asupra cererii de munca. O
importanta deosebita pentru combaterea acestui tip de somaj o au masurile
care faciliteaza pregatirea pentru o activitate complementara.
O problema teoretica si practica legata de somaj este relatia dintre
acest fenomen si starea de saracie. In general, statutul de somer, si mai
ales cel de somer de lunga durata, impinge persoanele in cauza in pragul
saraciei. Avem in vedere veniturile reduse care decurg din acest statut.

2.Aspecte generale cu privire la omaj

DEFINIREA SOMAJULUI
Somajul, prin efectele economico-sociale pe care le genereaza, a devenit oproblema
preocupanta n ultimele decenii pentru toate statele lumii. Somajul este o stare dedezechilibru pe
piata muncii n cadrul careia exista un excendent de oferta de munca fatade cererea de munca,
adica un surplus de populatie activa care nu-si gaseste loc demunca.
Biroul international al muncii (organizatie din cadrul ONU) defineste somerul ca
fiindpersoana care indeplineste urmatoarele conditii: are o vrsta de peste 15 ani, este apt
demunca, nu are loc de munca si este disponibil pentru o munca salariala sau nesalariala.Somajul
raportat la piata muncii, este un fenomen macroeconomic opus ocuparii. Esteposibil nsa, ca pe

un segment al pietii muncii sa fie excendent de cerere de munca adicaun deficit de forta de
munca. Trecerea rapida de pe un segment al pietii muncii pe altul estedificila datorita rigiditatii
ofertei de munca, gradului redus de substituire. Aceasta situatieimpune o formare si recalificare a
fortei de munca n concordanta cu noua situatie.
Somajul-realitate economica si sociala
Prin amploarea ingrijoratoare, prin structurile complexe, dar mai ales prindinamicile ce
isi schimba ritmurile si sensurile, somajul a devenit o problema
macrosociala ce face obiectul unei aprige dispute teoretice, metodologice sipoliticoideologige.
In literatura de specialitate se intalnesc mai multe modalitati de analiza asomajului. In plus,
statisticile oficiale nationale si internationale folosesc metodediferite de evidenta si de
masurare a somajului, ceea ce creeaza o imagine generatoare de confuzii si in planul conceptual.
In unele tratare universitare, somajul este analizat ca suma agregata a tuturor acelor
persoane care au statut (oficial) de somer. Definitia cea mai folositape care o dau economistii somerului este
urmatoarea: acea persoana care cautaun loc de munca remunerat, si care nu are un asemenea loc in mod
curent.
Biroul International al Muncii (B.I.T) considera ca somerul poate fi definitca acea persoana
care: este lipsita de munca, este apta de munca, cauta loc demunca remunerat, este disponibila sa
inceapa lucrul imediat (in 15 zile).
Cel mai adesea, fenomenul contemporan somaj este abordat si analizat ca un
dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national:
ca loc de intalnire si deconfruntare intre cererea globala si oferta globala de munca.
Din punct de vedere al ocuparii, pot rezulta trei moduri de combinare afactorului
respectiv :
a)oferta si cererea de munca suntegale,caz in care ocuparea deechilibru este egala cu cea deplina;
b)oferta de munca este mai micadecat cererea,situatie in caredezechilibru imbraca forma deficitului de
munca, ocuparea deplina necesitand fieresurse de munca suplimentare, fie o crestere mai puternica a
productivitatiimuncii;
c)oferta de munca depaseste cererea,o parte a fortei de muncaramanand fara loc de munca.
Ca urmare,echilibrul pietei muncii poate fi abordat din mai multe punctede vedere:
a)ca echilibru functional;
b)ca echilibru structural;
c)ca echilibru intern intre nevoile de munca si resursele de munca
https://ru.scribd.com/document/51377397/Somajul
https://ru.scribd.com/doc/120265933/Somajul
https://ru.scribd.com/document/250441795/%C5%9EOMAJUL-%C8%98I-PIA%C8%9AAMUNCII
5-3-7

2.2.Dimensiunile i cauzele de manifestare a omajului

Dimensiunile somajului
Dimensiunile si marimea somajului
Fenomenul somajului, avandu
- s i p r e m i s e l e i n d i s f u n c t i o n a l i t a t i l e economiei socialiste, in particular in
domeniul ocuparii fortei de munca, a fost un insotitor permanent al perioadei de tranzitie la
economia de piata, pentru ca,ulterior, aceasta sa se cronicizeze si sa se manifeste si in
perioadele recente decrestere economica. Oadata cu prima reglementare juridica in materie,
respectivL e g e a n r . 1 / 1 9 9 1 p r i v i n d

p r o t e c t i a s o c i a l a a s o m e r i l o r s i i n t e g r a r e a l o r profesionala, somaj
ul a inceput sa fie evidentiat pe baza inscrierii la oficiile pentru somaj, pentru ca, incepand
cu anul 1994, sa fie evaluat si prin
anchete inc a d r u l g o s p o d a r i i l o r , r e f l e c t a n d s o m a j u l i n s e n s u l c r i t
e r i i l o r B i r o u l u i International al Muncii (BIM).
Tabloul evolutiei somajului, pe ani, se reprezinta astfel: daca realizam oa n a l i z a m a i
p r o f u n d a a v a l o r i l o r l u n a r e d i n i n t e r v a l u l d a t , o b s e r v a m c a r a t a somajului a
avut o evolutie oscilanta: a crescut continuu, cu mici variatii lunare,in perioada februarie
1991 martie 1995,urmad scaderi in anul 1996. somajul maxim a fost atins in 1994,
cand aproape 1,3 milioane de persoane nu aveau locde munca.
Pe de alta parte, din analiza dinamicii lunare a somajului in
p e r i o a d a 1991 1996 se desprind o serie de concluzii:
rata lunara a intrarilor in somaj a fost deosebit de ridicata in anul 1991, cudeosebire in prima
jumatate a sa, datorita declansarii mecanismului
deu r m a r i r e a n u m a r u l u i s o m e r i l o r s i d e a c o r d a r e a u n o r s u m e b a n e s
t i compensatorii;
perioada cuprinsa intre februarie 1991 si februarie 1993 s-a caracterizat printr-o crestere
continua a numarului persoanelor intrate in somaj;
noile intrari s-au temperat relativ in perioada februarie 1993 si februarie1995, cand
evolutia somajului a fost fluctuanta, cu tendinta de crestere usoara;
incepand cu februarie 1995 somajul a inceput sa scada.
https://ru.scribd.com/doc/26401899/referat-Somajul-1111111

Cauzele somajului
Printre cauzele somajului, pe primul loc se situeaza slaba crestere
e c o n o m i c a . D e a s e m e n e a , s e c i t e a z a f r e c v e n t r e c o n v e r s i u n i l e e c o n o m i c e , int
rarea noilor solicitanti pe piata muncii, ezitarea intreprinderilor de a angaja.
Evolutia economica impune importante reconversiuni de activitate si omobilitate
mai mare a lucratorilor.Tehnicile de productie trebuie adaptate la noulpret al energiei, trebuie
sa se faca fata concurentei tarilor care platesc salarii scazute si sa realizeze adaptarea la noile
tehnici.
Femeile, indeosebi cele tinere, sunt mult mai afectate de somaj decatbarbatii.
S-a corelat somajul in randul femeilor cu intrarea mai numeroasa aacestora pe piata
munci si s-a incercat explicarea unui fenomen prin intermediulceluilalt.
In general, daca exista somaj este pentru ca intreprinderile nu mai vor saangajeze.
Personalul costa scump datorita salariilor si sarcinilor aferente. Cauzaprofunda a somajului nu este
lipsa de lucru, ci blocarea initiativei.
Ca un flux macrosocial global, somajul este generat de cauze ce tin de situatia
economica a utilizatorilor, pe de o parte, si de statutul social al ofertantilor de munca, pe de alta parte.
In primul rand,ca urmare a unei evolutii nefavorabile a activitatilor social-economice
sau ca urmare a procesului de substituire a muncii prin capital, se produce pierderea
locului de munca de catre o parte a populatiei ocupate.
In al doilea rand,solicitarile suplimentare de munca ale noilor generatii ceau ajuns la
varsta legala de munca nu pot fi onorate de utilizatori de munca. Tanara generatie
intampina greutati in gasirea locurilor de munca din mai multemotive obiective sau subiective.
In al treilea rand, somajul a p a r e , s e s u p l i m e n t e a z a s i c a
u r m a r e a solicitarilor locurilor de munca din partea unor persoane incadrate in
varsta adoua
, care se decide sa-si ofere munca lor pe piata.

Pentru aprofundarea cauzelor somajului trebuie luate in consideratie, inunitatea lor, asemenea
procese demo-economice, economice, tehnico-stiintifice,
cum sunt: evolutia populatiei active; dinamica productiei nationale; rata d
ec r e s t e r e e c o n o m i c a s i m o d i f i c a r e a s e n s u l u i e i ; c o n j u n c t u r a
i n t e r n a s i internationala etc.
Dupa unii autori, toate acestea isi pun pecetea asupra muncii, respectivasupra pietei
muncii.Piata muncii reflecta asemenea aspecte, direct sau indirect,pe termen scurt sau lung.
O alta cauza
a s o m a j u l u i o r e p r e z i n t a p u t e r n i c a m i g r a t i e a f o r t e i d e munca.1
E x t i n d e r e a z o n e i e u r o f a r a o s t r a t e g i e b i n e c o r e l a t a i n a d o p t a r e a monedei
unice in tarile candidate poate genera un fenomen de crestere puternicaa m i g r a t i e i f o r t e i
de munca, avertizeaza expertii economici. Cresterea sauscaderea fenomen
u l u i e m i g r a t i o n i s t , a p r e c i a z a s p e c i a l i s t i i , v a a v e a l o c i n corelatie cu influxurile
de capital, care ar putea reduce somajul prin crearea denoi locuri de munca sau ar putea duce la
o crestere a salariilor printr-o crestere aproductivitatii.
Socurile trecerii la euro sunt asimetrice si in ceea ce priveste cererea sioferta pe piata
muncii si a productiei. Pentru Romania, corelatia intre cerere sioferta in zona euro ar putea fi de 0,03%
la cererea de locuri de munca, raportat
lau n n i v e l d e 0 , 0 2 % o p o r t u n i t a t i e x i s t e n t e p e p i a t a m u n c i i . E x p e r t i i s p u n c a
ocrestere a salariilor nu va fi neaparat un element semnificativ in reducer
e a migratiei fortei de munca.
1Tribuna Economica nr. 5, 2002, p. 6
Costurile generale pe care va trebui sa le suporte populatia din tarile nouadmise fiind mult
mai mari decat avantajele unei cresteri salariale cu efecte demulte ori de scurta durata.
Specialistii au avertizat, pe de o parte, asupra faptului ca migratia fortei demunca va fi mult
mai usoara decat migratia capitalurilor, iar intrarea in zona eurova insemna si o crestere puternica a
riscurilor economice.
CAUZELE SOMAJULUI
Aparitia si acentuarea somajului au o multitudine de cauze obiective si subiective.Dintre acestea
enumeram:
- productivitatea ridicata a muncii. Pe piata muncii, decalajul ntre cererea de munca sioferta de
munca este n defavoarea ultimei. Dezechilibrul de amploare se manifesta pesegmentul de piata
al fortei de munca tinere care au drept cauza lipsa nu numai de locuride munca, ci si a unei
pregatiri profesionale, n discordanta cu structura cererii pieteimuncii. Exista si cauze de ordin
subiectiv, ce tin de comportamentul retinut al agentiloreconomici de a angaja tineri fie din cauza
lipsei lor de experienta, fie ca acestia nu se ncadreaza n disciplina muncii. n rndul tinerilor,
somajul apare si ca urmare a tendintei dea cauta locuri de munca platite cu un salariu mai mare,
fapt ce ntrzie integrarea lor activa.
- progresul tehnic, pe termen scurt, este generator de somaj ntr-o proportie mai mare saumai
mica, n functie de capacitatea financiara a fiecarei tari de a asimila noutatile cercetaristiintifice.
Pe termen lung, progresul tehnic genereaza noi nevoi care sunt acoperite prinproduse rezultate
din activitati noi generatoare de locuri de munca.
- criza economica caracterizata prin scaderi sau stagnari ale activitatii economice
producesomeri iar integrarea lor, n perioada de boom, poate fi la un nivel scazut. Absorbirea
unuinumar ct mai mare de someri depinde de posibilitatile reale ale fiecarei tari de a
stimulaagentii economici n cresterea investitiilor de capital, de capacitatea de utilizare eficienta
aprghiilor economice n conditii de criza.

- modificarile de structura a ramurilor si sectoarelor economice, sub impactul

diversificariicererii de bunuri, al crizei energetice, conduc inevitabil pentru o perioada
indelungata lareducerea cererii de munca.
- imigrarea-emigrarea influenteaza asupra starii pietii muncii. Imigrarea unei parti apopulatiei
active n vederea angajarii n diferite tari va spori oferta de forta de munca ncadrul acestora
.Emigrarea are un efect invers, de scadere a fortei de munca n zona deorigine.
- conjunctura economica si politica internationala nefavorabila datorita oscilatiilor
ritmuluicresterii economice, conflictelor armate, deterioreaza activitatile economice n tarile
dinzona si contribuie la cresterea somajului.
n concluzie, somajul este generat de o multitudine de cauze, unele dintre ele
fiindpreponderente n anumite perioade si tari.
Cauzele somajului :
-cauze subiective ( care au ca element determinant vointa individial a celui care se
afl in ipostaza de somer )somaj voluntar ;
-cauze obiective ( includ restructurarea activittilor economice,
i n s u f i c i e n t a c r e s t e r i i economice, caracterul ciclic al evolutiei economiei
si explozia demografic )somaj involuntar
https://ru.scribd.com/doc/55995916/referat-somajul
https://ru.scribd.com/doc/120265933/Somajul
https://ru.scribd.com/doc/289199845/Somajul-Doc
https://ru.scribd.com/document/51377397/Somajul
https://ru.scribd.com/document/250441795/%C5%9EOMAJUL-%C8%98I-PIA%C8%9AAMUNCII
2-3-4-5-7

2.3.Clasificarea, msurarea i impactul omajului

Clasificarea somajului
Literatura economica prezinta doua mari categorii de $omaj
Somajulul voluntar este acel tip de somaj care descrie situatia in care oameni apti de munca nu
doresc sa lucreze, in majoritatea covarsitoare a situatiilor, deoarece detin suficiente resurse
material.
Somajul involuntar (fortat) descrie situatia in care oameni apti
de munca doresc sa se angajeze, dar nu gasesc locuri de munca disponibile. Somajul
involuntar reprezinta un efect secundar negativ al legislatiei muncii, care creeaza bariere
la intrarea pe piata muncii a cererii de forta de munca (a locurilor d e m u n c a ) , c e a r e d r e p t
consecinta aparitia unui excedent de oferta de forta de munca
( s o m a j u l involuntar)
https://ru.scribd.com/document/230431993/somajul
https://ru.scribd.com/doc/120265933/Somajul
https://ru.scribd.com/doc/289199845/Somajul-Doc
https://ru.scribd.com/document/51377397/Somajul

https://ru.scribd.com/document/250441795/%C5%9EOMAJUL-%C8%98I-PIA%C8%9AAMUNCII
3-4-5-6-7

Masurarea somajului
Masurarea somajului este o problema de evaluare. In tarile avansate din punct devedere economic exista
sisteme nationale de inregistrare zilnica a modificarilor in nivelulsi structurile somajului.
Nivelul somajului este indicatorul statistic care arata partea celor care nu au delucru in numarul
total al celor care doresc sa lucreze.
Masurarea somajului in Romania. Populatia ocupata, forta de munca, somajul secalculeaza,
in tara noastra, fie pe baza balantei fortei de munca, fie pe baza de ancheteasupra fortei de munca.
Se considera persoane ocupate:
a)salariatii - persoanele care-si exercita activitatea pe baza unuicontract de munca intr-o unitate economica sau
sociala;
b)patronii - persoane care-si exercita ocupatia in propria lor unitatepentru a carei activitate au ca angajati unul sau
mai multi salariati;
c)lucratori pe cont propriu persoane care-si exercita activitatea fie in unitatea proprie sau cu ajutorul unui
utilaj propriu, fie pe baza pregatirii lor profesionale, dar care nu au angajati salariati, ele putand fi sau nu ajutate de
membriifamiliei, neremunerati;
d)lucratorii familiali neremunerati ;
e)membrii ai unei societati agricole sau ai unei cooperative.
Masa somajului consta din numarul persoanelor care intrunesc conditiile pentru a fiincluse
in categoria somerilor. Ea cuprinde populatia activa disponibila, respectiv din acea
forta de munca nonocupata.
Rata somajului,c a m a r i m e r e l a t i v a a f e n o m e n u l u i , s e c a l c u l e a z a c a r a p o r t
procentual intre masa somajului si unul din parametrii de referinta ai acestuia. Astfel
deparametrii sunt: populatia activa, populatia activa disponibila, forta de munca (populatiaocupata
plus somajul), populatia ocupata, populatia ocupata ca salariati
Masurarea somajului

S3. MASURAREA SOMAJULUI

Problema masurarii somajului este de fapt o problema de estimare a
proporTiilor, structurii, intensitaTii si duratei lui. Pentru efectuarea acestei analize au
fost infiinTate instituTii specializate care aplica modalitaTi specifice de inregistrare a
somajului.
Principalele caracteristici regasite la nivelul acestui fenomen sint:
-nivelul (marimea) la un moment dat,
-intensitatea,
-durata medie,
-structura (componenTa).

a).Marimea somajului. Aceasta reprezinta nivelul la care a ajuns, reflecta

numarul persoanelor care nu lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor
care sint apte si doresc sa lucreze. Masurarea se efectueaza astfel:
-In expresie absoluta. Masa somajului sau numarul persoanelor care la un
moment dat, intrunesc condiTiile pentru a fi incluse in categoria somerilor (numarul
persoanelor din populaTia activa disponibila neocupata).
-In expresie relativa. Rata somajului este calculata ca raport procentual
intre numarul mediu al somerilor si:
-populaTia activa,
-populaTia activa disponibila,
-forTa de munca (populaTie ocupata + somaj),
-populaTia ocupata,
-populaTia ocupata ca salariaTi.

b).Subevaluarea somajului. Inregistrarea doar a persoanelor care primesc

indemnizaTie de somaj, excluzind alte categorii cum sint:
-tinerii care incheie un ciclu de invaTamint si nu au loc de munca,
-persoane care nu au temporar un loc de munca, etc.
c).Supraevaluarea somajului. Inregistrarea ca someri si a altor categorii
(neindreptaTite) cum sint:
-persoanele care incaseaza indemnizaTia de somaj, dar nu au intenTia de a se
angaja,
-persoanele care au deja un loc de munca dar pretind ca sint someri, pentru
ca lucreaza la negru,
-persoane care nu doresc sa munceasca din motive strict personale, etc.
d).Intensitatea somajului. Aceasta se calculeaza prin determinarea
corecta a momentului incetarii totale sau parTiale a activitaTii.
e).Durata sau perioada de somaj. Este timpul care se scurge de la
pierderea locului de munca pina la reluarea activitaTii.
f).Structura. Clasificarea somerilor dupa criteriile urmatoare:
-nivelul calificarii,
-domeniul de activitate,
-sexul,
-virsta, etc.

Pentru o evaluare corecta a marimii somajului la un moment dat trebuie sa se

calculeze:
-Intrarile, adica:
-persoanele concediate,
-persoanele casnice sau care au terminat un ciclu de invaTamint si nu se pot
angaja.

-Iesirile, adica:
-persoanele care gasesc noi locuri de munca,
-persoanele care revin la vechiul post,
-persoanele care nu mai cauta locuri de munca,
-emigranTii,
-pensionarii, etc
Problema masurarii somajului este de fapt o problema de estimare a proportiilor, structurii,
intensitatii si duratei lui. S-au infiintat, pentru aceasta analiza, institutii specializate care aplica
modalitati specifice de inregistrare a somajului. Principalele caracteristici regasite la nivelul acestui
fenomen sunt: nivelul (marimea) la un moment dat, intensitatea, durata medie si structura
(componenta).

i) Marimea somajului (nivelul la care a ajuns) reflecta numarul

persoanelor care nu lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor care sunt
apte si doresc sa lucreze. Astfel, masurarea are loc :
a) in expresie absoluta (masa somajului) numarul persoanelor care la un
moment dat, intrunesc conditiile pentru a fi incluse in categoria somerilor
(numarul persoanelor din populatia activa disponibila neocupata).
b) in expresie relativa (rata somajului) calculata ca raport procentual intre
numarul mediu al somerilor si:
- populatia activa
- populatia activa disponibila
- forta de munca (populatie ocupata+somaj)
- populatia ocupata
- populatia ocupata ca salariati
Subevaluarea somajului inregistrarea doar a persoanelor care primesc
indemnizatie de somaj, excluzand alte categorii ca: tinerii care incheie un ciclu de

invatamant si nu au loc de munca, persoane care nu au temporar un loc de munca,

s.a.
Supraevaluarea
somajului
inregistrarea
ca
someri
si
a
altor
categorii(neindreptatite) ca: persoanele care incaseaza indemnizatia de somaj dar
nu au intentia de a se angaja; persoanele care au deja un loc de munca dar pretind
ca sunt someri, pentru ca lucreazala negru; persoane care nu doresc sa
munceasca din motive strict personale, s.a.
ii) Intensitatea somajului se calculeaza prin determinarea corecta a
momentrului incetarii totale sau partiale a activitatii.
iii) Durata sau perioada de somaj timpul care se scurge de la
pierderea locului de munca pana la reluarea activitatii.
iv) Structura clasificarea somerilor dupa criterii ca: nivelul calificarii,
domeniul de activitate, sex, varsta sau rasa.
Pentru o evaluare corecta a marimii somjului la un moment dat trebuie
sa se calculeze:
- intrarile persoane concediate, casnice sau care au terminat un ciclu
de invatamant si nu se pot angaja.
- iesirile persoane care gasesc noi locuri de munca, cele care revin la
vechiul post, cele care nu mai cauta locuri de munca, emigrantii, pensionarii,
s.a.

https://ru.scribd.com/doc/120265933/Somajul
IMPACTUL SOMAJULUI
https://ru.scribd.com/document/230431993/somajul

2.6.Politici de combatere a omajului

POLITICI DE COMBATERE A SOMAJULUI
Politici active: constau din masurari cre contribuie la (re)integrarea
somerilor in diferite activitati si revenirea somajului in randul celor ocupati.
Principalele actiuni, masuri de promovare politicilor active,
s u n t :organizarea de cursuri de calificarepentru cei care vin pe piata muncii fara
ocalificare corespunzatoare si recalificarea somerilor in concordanta cu structura profesionala a
locurilor de munca ;
-stimularea agentilor economici prin parghii economico-financiare, in extinderea
activitatii economice ;

- incurajarea investitiilor prin acordarea de facilitati in vederea relansariisi cresterii economice, a

crearii de noi locuri de munca ;
- acordarea de facilitati intreprinderilor - care angajeaza someri, precumsi tineri absolventi(prin
subvenctionarea de catre Ministerul Muncii , a 70% dinsalariul net).
- incurajarea efectuarii unor lucrari de utilitate publica -pe plan local saunational
- d e z v o l t a r e a o c u p a r i i a t i p i c e - o c u p a r e a p e t i m p d e m u n c a p a r t i a l , ocuparea
temporara, munca la domiciliu, munca independenta si alte forme de ocupare.
In vederea atenuarii somajului si a consecintelor lui sunt importante si altemasuri,
actuini, ca : acordarea de facilitati care sa stimuleze mobilitatea fortei demunca de la o zona la
alta, de la un sector de activitate la altul(indemnizatii detransfer, locuinte, etc.);
incurajarea somerilor de a se lansa in activitati pe cont propriu ; racordarea
invatamantului la tendintele ce se contureaza in diviziuneamuncii interne si internationale;
formarea si specializarea tinerilor in domenii
de perspectiva indelungata care sa le ofere o mobilitate profesionala ridicata ;dezvoltarea sau
crearea de unitati in sectoare ce tin de : producerea de instalatii,
utilaje de depoluare, reciclarea materiilor utile ; introducerea de restrictii privindimigrarea.
I n R o m a n i a , s o m a j u l p o a t e f i r e d u s p r i n c r e s t e r e a i n v e s t i t i i l o r, c a r e
sareechilibreze piata bunurilor si serviciilio, dar pentru aceasta, sunt nece
sarecateva conditii, si anume : sporirea investitiilor si
c r e a r e a u n o r s t r u c t u r i m o d e r n e a l e a c e s t u i s e c t o r, t a r i f e r a t i o n a l e s i c r e s t e r
e a v e n i t u r i l o r r e a l e a l e agentilor economici, ale populatiei.
Masuri active vizeaza populatia ocupata in vederea
p r e i n t a m p i n a r i i r i s c u l u i d e s o m a j . Ad a p t a r e a f o r t e i d e m u n c a o c u p a t e l a
c e r i n t e l e m e r e u i n dinamica ale unitatii in care lucreaza diminueaza riscul
persoanelor respectivede a deveni someri.
Politici pasive: acestea se concretizeaza in masuri si actiuni care
saasigure somerilor involuntari un anumit
v e n i t p e n t r u u n t r a i d e c e n t s a u d e subzistenta. Politica pasiva raspunde la cele
doua cerinte in masura in care, ped e o p a r t e , s t i m u l e a z a c r e a r e a d e n o i
l o c u r i d e m u n c a , s i , p e d e a l t a p a r t e , fixeaza un cuantum al venitului incitator
la munca.
Venitul asigurat somerului se numeste indemnizatie de somaj sau in cazultarii noastre
ajutor de somaj si se acorda pe o perioada determinatade timp. InR o m a n i a
p e r i o a d a d e a c o r d a r e a s o m a j u l u i e s t e d e 9 l u n i , i a r a a l o c a t i e i d e sprijin, de
18 luni. Somajul afecteaza in prezent foarte mult tinerii si femeile, iar din cauza marii
recesiuni in care ne aflam, somajul are o tendinta de crester de lunga durata.
In cazul depasirii perioadei de acordare a indemnizatiei de s
o m a j , d i n imposibilitatea gasirii unui loc de munca, in multe tari se mai acorda, pentru
uninterval de timp ajutor de somaj sau alocatie de sprijin, acesteea fiind sume fixe,lunare, cu
mult mai mici decat indemnizatia de somaj.
Costul somajului are un suport obiectiv atata timp cat societatea nu
arecapacitatea de a crea noi locuri de munca si de a asigura cresterea gradului
deocupare.
https://ru.scribd.com/doc/26401899/referat-Somajul==11111111
https://ru.scribd.com/doc/120265933/Somajul------3333

este in info tot si inca intrun document in papca site1-3

https://ru.scribd.com/document/51377397/Somajul=====5555555555
https://ru.scribd.com/doc/120265933/Somajul-----------33333333333
https://ru.scribd.com/document/250441795/%C5%9EOMAJUL-%C8%98I-PIA%C8%9AAMUNCII-------777777777777
https://ru.scribd.com/doc/26401899/referat-Somajul=====1111111111
https://ru.scribd.com/doc/55995916/referat-somajul=====2222222222
https://ru.scribd.com/doc/289199845/Somajul-Doc la studio de caz este bun--------44444444
https://ru.scribd.com/document/230431993/somajul---------6666666666

power point
https://ru.scribd.com/doc/136750230/Studiul-Privind-Nivelul-Si-Dinamica-Somajului-inRomania

SOMAJUL
Obiective:
Familializarea cu aspectele teoretice privind somajul
Evidentierea principalelor cauze care determina somajul
Cunoasterea tipurilor de somaj care se formeaza pe piata muncii
Termeni cheie: somaj, rata somajului, populatia ocupata, populatia apta de
munca, intensitatea
somajului.

Alaturi de inflatie, somajul reprezinta unul din dezechilibrele majore ale economiei, care
produce efecte economice si sociale puternice.
Existenta somajului, ca fenomen economico-social este legata de productia moderna,
care, o data cu revolutia industriala si cea tehnico-stiintifica a secolului IXI si inceputul secolului
XX aveau sa propulseze somajul in prim planul cercetarii si a politicii economice.
1. Determinari conceptuale

In Dictionarul stiintei economice elaborat de catre Allain Cotta, acesta defineste

somajul ca fiind situatia individului privat de munca,mentionand ca trebuie facuta distinctia
intre somajul voluntar si cel involuntar, deoarece numai somajul involuntar trebuie luat in
considerare in judecarea situatiei economice a tarii[1]
Dictionarul complet al economiei de piata defineste somajul ca fiind starea negativa a
economiei, concretizata intr-un dezechilibru important al pietei muncii, prin care oferta de munca
este mai mare decat cererea de forta de munca, din partea agentilor economici[2].
Fernand Baudhuin, defineste somajul prin inactivitatea totala sau
partiala a unui ansamblu sau a unui individ iar John Maynard Keynes
considera somajul ca fiind un dezechilibru generat de insuficienta cererilor
pentru produse, a capitalului si de existenta rigiditatii fortei de munca.
In ternmenii pietei muncii, somajul reprezinta excedentul ofertei fasa de cererea de
munca. Someri sunt toti cei apti de munca dar care nu gasesc de lucru, formand suprapopulatia
relativa deoarece reprezinta un surplus de forsa de munca in raport cu numarul celor angajati.
Oferta de munca nu ia in considerare intreaga populatie apta de muca, ci numai acea
parte care este dornica sa se angajeze ca forta de munca salariata.
Potrivit unei definitii adoptate de catre Biroul International al Muncii,
o persoana este considerata somer daca a depasit perioada scolarizarii
obligatorii si intruneste simultan urmatoarele conditii:
-

nu are un loc de munca

cauta o munca salariata

este disponibil sa lucreze imediat.

2. Caracteristicile somajului

Somajul se poate caracteriza prin mai multe aspecte, dintre care cele mai
importante sunt:
Nivelul somajului, care se poate determina atat relativ cat si absolut.
In mod absolut, nivelul somajului este dat de numarul somerilor, determinat ca diferenta intre
populatia activa si populatia ocupata.
Relativ, ea se determina prin rata somajului, calculata ca raport intre numarul somerilor si
populatia activa disponibila sau ca raport intre numarul somerilor si populatia ocupata.
Rs = Nr. someri/ populatia ocupata sau
Rs = Nr. someri / populatia apta de munca.

Populatia activa disponibila se determina scazand din populatia activa

persoanele casnice, elevii si studentii, persoanele care-si satisfac stagiul
militar. Populatia activa disponibila reprezinta potentialul de munca al unei
tari.
Populatia ocupata se determina scazand numarul somerilor din populatia activa disponibila.
a) Intensitatea somajului in functie de care distingem: somaj total, care presupune pierderea
locului de munca si a incetarea totala a activitatii si somaj partial, care consta in diminuarea
activitatii depusa de o persoana in special prin reducerea duratei saptamanii de lucru sub cea
legala, cu scaderea remuneratiei.
b) Durata somajului, calculata de la momentul pierderii locului de munca pana la reluarea
activitatii. In timp, aceasta a avut o tendinta generala de crestere.
c) Structura somajului, formata prin clasificarea somerilor dupa diferite criterii: nivelul
calificarii, domeniul in care au lucrat, categoria socio-profesionala careia ii apartin, ramurile
de activitate din care provin, sex, categorii de varsta, rasa, etc.
3. Cauzele somajului. Forme si tipuri de somaj
Somajul poate fi rezultatul mai multor cauze, care pot actiona separat, in timp, sau
cocomitent. Prin natura lor, aceste cauze deriva din marimea salariului (nominal sau real), cerera
si oferta de bunuri efective sau globale, rigiditatea preturilor si a salariului, etc.
Somajul a fost explicat pentru prima data in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
Economistii neoclasici au plecat in explicarea lui de la faptul ca pe piata muncii se confrunta
cererea intreprinderilor care angajeaza salariati atata timp cat productivitatea marginaa a muncii
este egala cu salariul real existent si oferta celor care vor sa se angajeze, formata pe baza optiunii
dintre munca si timp liber.
Ofertantii vor opta pentru atat timp cat puterea de cumparare a salariului este superioara
expresiei in bani a efortului pe care trebuie sa-l faca in cadrul muncii.
Din perspectiva macroeconomica, somajul are la baza situatia caracterizata prin
insuficienta ofertei in raport cu cerera,determinata de faptul ca pretul efectiv al bunurilor
economice pe piata este mai mic decat pretul de echilibru.
Din aceasta perspectiva se disting doua forme ale somajului:
1. somajul voluntar sau clasic, generat de faptul ca o parte din oferta de munca nu accepta sa se
angajeze la nivelul salariului care se formeaza pe piata;
2. somajul tranzitoriu, care se formeaza in decursul perioadei necesare adaptarii ofertei la
nivelul cererii;
3. somajul voluntar, situatie in care nu se lucreaza din motive subiective, dependente de vointa
persoanei in cauza;

4. in perioada anilor 30 ai secolului nostru, Keynes a identificat existenta unui alt tip de somaj,
numit, dupa numele economistului britanic, somaj keynesian. Somerii din aceasta categorie
nu refuza sa se angajeze la un anumit nivel al salariului, ci nu gasesc de munca pentru ca
cererea de munca este insuficienta in raport cu oferta.
Dezechilibrul de pe piata muncii este dat de dezechilibrul de pe piata
bunurilor. Firmele au capacitatea de a angaja noi salariati, dar nu fac acest
lucru deoarece cererea agregata (de bunuri si servicii) este prea mica pentru
a absorbi excedentul ofertei de munca. In plus, preturile nu sunt flexibile si
ca urmare oferta de bunuri nu se poate realiza astfel incat productia sa se
relanseze si sa faca necesara angajarea de noi salariati.
Somajul se formeaza pe baza a doua mari procese economico-sociale:
-

pierderea lucrilor de munca de catre populatia ocupata;

cresterea ofertei de munca prin realizarea de catre noile generatii a varstei legale
pentru a se putea angaja si afirmarea nevoii de a lucra a unor persoane apte de munca
dar inactive in conditiile unei cereri de munca inferioare acestei cresteri.

Pornind de la cauzele care stau la baza formarii lui, somajul poate imbraca
urmatoarele forme:
1. Somajul conjunctural sau ciclic, este determinat de reducerea activitatii economice generata
de crizele economice sau de recesiune. Cauza principala a acestui gen de somaj o constituie
insificienta cererii agregat care provoaca o scadere drastica a investitiilor si prin aceasta, a
locurilor de munca. El este, in acelasi timp, rezultatul modului defectuos in care se realizeaza
legatura dintre nivelul salariilor pe de o parte si cel al preturilor si productivitatii muncii pe
de alta parte. In general, somajul ciclic sau conjunctural poate fi resobit total sau partial in
perioadele de avant economic.
2. Somajul structural este determinat de tendintele de restucturare economica, geografica,
sociala, etc. care au loc in diferite tari, mai ales sub incidenta crizei energetice si a revolutiei
tehnico-stiintifice. El se datoreaza in principal dezechilibrului creat intre cererea si oferta de
munca atunci cand structurile socio-profesionale nu mai corespund structurii economice si
tehnice in evolutie sau atunci cand unei cereri suple, in permanenta miscare ii raspunde o
oferta rigida pe ansamblu si mai ales pe structura.
3. Somajul frictional apare si este specific acelor economii in care forta de munca manifesta o
mare inclinatie pentru a schimba frecvent locul de munca, fie pentru a-si ameliora conditia de
viata, fie pur si simplu pentru a cunoaste si un alt mediu.
4. Dezechilibre temporare intre cererea si oferta de munca pot aparea in cazul licentiatilor si al
femeilor. Reducerea ratei de activitate in cazul tinerilor poate fi datorata fie prelungirii
voluntare a perioadei de studiu, fie amanarii datei incadrarii in munca pana se gaseste un loc
corespunzator exigentelor diplomelor obtinute. Aceasta forma a somajului voluntar poarta
numele de somajul diplomelor.
5. Somajul tehnologic este determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi,
de utilizare a masinilor moderne cu parametri tehnico-functionali superiori care maresc foarte

mult productivitatea muncii, precum si de centralizarea unor capitaluri si unitati economice,

cu restrangerea locurilor de munca.
6. Somajul marginal se datoreaza modificarilor ciclice ale,populatiei active. In cursul
diferitelor faze ale ciclului economic numarul populatiei active nu este stabil, modificarile
intervenite in populatia activa generand un fie un efect aditional legat de hotararea unor
membri ai familiei de a se angaja in perioadele de conjunctura economica nefavorabila,
(indeosebi femei), fie un efect de descurajare, specific celor care renunta sa mai caute un
loc de munca datorita dificultatilor din perioadele de recesiune. Ca urmare a manifestarii
celor doua efecte se formeaza asa numita populatie activa marginala, formati apropae in
exclusivitate din tineri pana la 25 de ani din femei si din persoanele care se apropie de varsta
a treia.
7. Somajul deghizat este specific economiilor mai putin dezvoltate unde un mare numar de
persoane au o activitate aparenta, dar cu o productivitate foarte mica.Somajul deghizat poate
sa imbrace una din urmatoarele forme:
-

somaj deghizat de tip malthusian- potrivit opiniei lui Robert Thomas Malthus
suprapopulatia este conditia necesara aparitiei acestui tip de somaj. Rata salariului
trebuie sa asigure un minim vital de trai, care nu poate fi asigurat in conditiile unei
supraoferte a fortei de munca.

somaj deghizat de tip structural- apare ca urmare a reorganizarilor intervenite in

unele sectoare de activitate cand productivitatea marginala a unei parti din forta de
munca activa tinde spre zero, ceea ce face inutila mentinerea ei;

somaj deghizat de tip keynesian, care se datoreaza in exclusivitate evolutiei

conjuncturii economice. Astfel, in perioadele de criza economica un anumit numar de
salariati trebuie sa-si abandoneze locurile de munca involuntar, fiind concediati. In
aceasta situatie ei sunt constransi sa accepte locuri de munca unde productivitatea
este cu mult inferioara pregatirii lor sau vechilor indeletniciri.

8. Somajul sezonier este cauzat de intreruperi ale activitatii puternic dependente de factori
naturali, cum sunt cei din agricultura, industrie extractiva, turism, etc.
9. Somajul intermitent apare ca urmare a practicarii contractelor de angajare pe scurta durata
din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit numar de unitati economice.
10. Somajul de discontinuitate afecteaza in special femeile si este determinat de intreruperea
activitatii din motive familiale sau de maternitate.

Teme de casa:
1. Definiti conceptul de somaj?
2. Prezentati principalele caracteristici ale somajului?
3. Cum se poate clasifica somajul?

Prezentati modalitatile de formare a somajului?

[1]

Alain Cotta, Dictionarul stiintei economice, citat in Aurel Negucioiu, coordonator, Economie
Po
litica, Ed. George Baritiu, Cluj Napoca, 1998, vol. 2.
[2]

Dictionarul complet al economiei de piata, ed. Societatea Informatia, Bucuresti,1994

Ocuparea si somajul
Obiective
o

continutul conceptului de somaj

aspecte caracteristice ale somajului

cauze si forme de manifestare ale somajului

efecte social-economice ale somajului

masuri pentru diminuarea somajului

1. Continutul conceptului de somaj

Ocuparea fortei de munca in activitatile economico-sociale si somajul reflecta modul cum
functioneaza piata muncii, intr-o economie de piata, la un moment dat. Raportul dintre cererea si
oferta de forta de munca determina cele doua stari opuse ale pietei muncii - ocuparea fortei de
munca si somajul. Problematica ocuparii si somajului constituie o latura importanta a echilibrului
macroeconomic si o componenta indispensabila a politicilor macroeconomice si sociale.
Daca in legatura cu existenta somajului nu exista nici un dubiu, definirea si masurarea
acestuia formeaza obiectul unor ample controverse. Unghiurile de vedere si opiniile exprimate cu
privire la somaj au variat in timp, intrucat si somajul a acoperit realitati specifice foarte diferite.
Cu toate ca fenomenul somaj si-a facut simtita prezenta inca de la inceputurile
capitalismului (secolul al XIX-lea), intelegerea cauzelor, formelor de manifestare si a efectelor
pe care acesta le presupune a fost posibila odata cu aparitia teoriei macroeconomice moderne.

Daca la inceputul secolului al XIX-lea, eventualele intreruperi sau absente in procesul

muncii erau considerate situatii efemere, cauzate de factori pur sociali, odata cu inceputul
secolului al XX-lea, cand in economiile capitaliste au aparut primele dezechilibre importante
(care au culminat cu marea criza a anilor 1929 - 1933), fenomenul somaj a captat din ce in ce
mai mult atentia lumii economice, aceasta constientizand ca ocuparea fortei de munca este o
problema de natura economica si destul de complexa.
De altfel, cel mai de seama economist din acea perioada (si nu numai) - J. M. Keynes,
sustinea, argumentat, ca orice politica macroeconomica de succes trebuie sa cuprinda in mod
necesar masuri si instrumente statale, in vederea folosirii cat mai depline a fortei de munca.
Aceasta, intrucat economiile in sine nu mai garantau, in virtutea mecanismelor spontane de
autoreglare, ocuparea deplina fortei de munca.
Din acel moment, somajul devenea, alaturi de inflatie, o stare de dezechilibru nedorita,
dar permanenta a economiei contemporane, facand obiectul de studiu si cercetare al majoritatii
teoriilor macroeconomice emise.
Trebuie precizat ca nu exista un mod unitar de a defini conceptul de somaj (sau somer) si,
ca atare, exista uneori deosebiri intre numarul somerilor din aceeasi tara si perioada, in functie de
modul de definire al acestora.
In general, fenomenul somaj este definit in literatura economica, ca fiind o stare
negativa a economiei, concretizata intr-un dezechilibru structural si functional al pietei
muncii, prin care oferta de forta de munca este mai mare decat cererea de forta de munca
din partea agentilor economici.
Cea mai cunoscuta si larg utilizata definitie a somajului este cea adoptata de Biroul
International al Muncii - organizatie din sistemul Natiunilor Unite - care elaboreaza statistici si
analize pe problemele muncii si, potrivit careia, este somer oricine are mai mult de 15 ani si
indeplineste concomitent urmatoarele conditii: este apt de munca; nu are loc de munca; este
disponibil pentru o munca salariata; cauta un loc de munca.
In Romania, conform Legii nr. 1/1991, republicata in anul 1994, este considerat somer,
persoana apta de munca, ce nu se poate incadra din lipsa de locuri disponibile corespunzatoare
pregatirii sale, in varsta de minim 16 ani.
In randul somerilor se cuprind persoanele care si-au pierdut locul de munca pe care l-au
avut, precum si noii ofertanti de forta de munca, care nu gasesc un loc de munca adecvat
propriilor cerinte.
In termenii pietei muncii, somajul este un fenomen macroeconomic, opus ocuparii,
reprezentand un surplus de populatie activa fata de aceea care poate fi angajata in conditii de
rentabilitate, impuse de piata.

2. Aspecte caracteristice ale somajului

Constatat in practica economica si studiat in teorie, somajul se caracterizeaza prin aspecte
referitoare la: nivelul, intensitatea, durata si structura acestuia.
Nivelul somajului se determina atat in marime absoluta, prin numarul celor neocupati
(numarul somerilor), cat si in marime relativa, ca rata a somajului (Rs), calculata ca raport

procentual intre numarul total al somerilor (Ns) si numarul total al populatiei active sau ocupate
(Pa sau Po): Rs = 100.
Nivelul somajului are amplitudini diferite pe zone geografice si perioade, iar limitele
acestuia trebuie raportate la ceea ce inseamna starea de ocupare deplina.
Ocuparea deplina reprezinta acel nivel al ocuparii resurselor de munca, care permite
obtinerea maximului de bunuri si servicii pentru acoperirea nevoilor oamenilor.
Ocuparea deplina nu inseamna, insa, inexistenta fortei de munca neocupate, ci ocuparea
acesteia pana la limita somajului natural. Acest tip de somaj este echivalent, de fapt, cu somajul
voluntar, care consta in numarul celor neocupati, ca urmare a propriilor decizii (sub diverse
motivatii) de a inceta sa munceasca.
In general, se apreciaza ca rata somajului natural in tarile cu economie de piata se
situeaza intre 3% si 5%.
Drept urmare, ocuparea deplina a fortei de munca este echivalenta cu un somaj scazut,
reflectat printr-o rata naturala de cateva procente sau, altfel spus, inseamna angajarea a circa
95%-97% din populatia activa disponibila, diferenta pana la 100%, fiind considerata a fi somaj
natural (normal).

Economistul american Milton Friedman afirma despre somajul natural ca este un somaj
de echilibru, intrucat rezulta dintr-o alegere deliberata a indivizilor. Treptat, multi economisti
occidentali au ajuns sa sustina teza potrivit careia somajul existent in ultimele decenii in tarile
dezvoltate este, in special, somaj voluntar si mai putin somaj involuntar, acesta din urma fiind
singurul care trebuie sa preocupe politicile macroeconomice.
In functie de nivelul somajului natural (considerat ca normal) se considera, de regula,
doua situatii: starea de subocupare si starea de supraocupare. Starea de subocupare a fortei de
munca exista atunci cand rata efectiva a somajului este mai mare decat cea naturala, adica
suntem in prezenta unui somaj efectiv, anormal (de exemplu 8%, 10%, 12%
etc.). Supraocuparea fortei de munca se defineste, de regula, printr-o rata a somajului de doar
circa 1%-2%, deci mai mica decat rata considerata normala sau naturala (in realitatea economica,
aceasta situatie este extrem de rara).
In concluzie, ocuparea deplina, subocuparea si supraocuparea sunt concepte economice
prin intermediul carora se analizeaza amplitudinea fenomenului somaj, la un moment dat.
Intensitatea somajului. Aceasta este o alta caracteristica a acestui fenomen, in functie de care
se pot distinge urmatoarele tipuri de somaj: somajul total, care presupune pierderea locurilor de
munca si incetarea totala a activitatii; somajul partial, care consta in diminuarea activitatii depuse
de o persoana, prin reducerea duratei de lucru sub cea legala si scaderea corespunzatoare a
salariului; somajul deghizat, specific indeosebi tarilor slab dezvoltate, unde activitatea
desfasurata de unele persoane este doar aparenta, cu o productivitate foarte redusa si o salarizare
pe masura.
Intensitatea somajului reflecta gradul de pierdere a posibilitatii de a muncii pentru posesorii
fortei de munca.

 Durata somajului reprezinta intervalul de timp cuprins intre momentul pierderii locului de
munca sau al scaderii activitatii depuse si momentul reluarii activitatii la parametrii anteriori.
Durata somajului difera de la o persoana la alta, astfel ca pentru a surprinde fenomenul la nivel
national, se impune luarea in calcul a duratei medii a somajului. Aceasta se poate stabili, deci, ca
o medie pe economie sau ramura de activitate, intr-o anumita perioada, astfel: Dz = , unde Dz durata medie in zile; Nz - numarul de zile in somaj; Ns - numarul somerilor.
Structura somajului cuprinde categoriile sociale afectate de acest fenomen, diferentiate dupa
indicatori precum: ramura de activitate, nivelul calificarii, profesie, varsta, sex, etnie s.a.m.d.

3. Cauze si forme de manifestare ale somajului

Sintetizand din multitudinea studiilor si analizelor elaborate pana in prezent, privitoare la
cauzele somajului, putem concluziona ca acestea se impart in doua mari categorii, dupa natura
acestora:
1. cauze subiective, care au ca element determinant vointa individuala a celui care se afla in
ipostaza de somer;
2. cauze obiective, in cadru carora se pot include ca cele mai importante: restructurarea
activitatilor economice, insuficienta cresterii economice, caracterul ciclic al evolutiei economiei
si explozia demografica.
Din acest unghi de vedere se pot constata doua forme (cauzale) clasice ale somajului: somajul
voluntar, generat de cauzele subiective si somajul involuntar, ca rezultat al cauzelor obiective.
I. Referindu-se la somajul voluntar, Keynes considera ca acesta este datorat refuzului sau
imposibilitatii pentru posesorul fortei de munca de a accepta o retributie corespunzatoare valorii
produsului care-i poate fi atribuit, refuz sau imposibilitate bazat(a) pe anumite prevederi legale,
pe uzante sociale, pe intelegeri in vederea negocierii contractelor colective, pe adaptarea lenta la
schimbari sau pe simpla incapatanare proprie naturii umane.
In literatura de specialitate contemporana, se considera ca in cadrul somajului voluntar se
includ persoanele care refuza actul muncii, fie datorita salariilor sau conditiilor de munca oferite,
care sunt inacceptabile in raport cu pretentiile posesorului fortei de munca si care considera ca
indemnizatia de somaj ii este suficienta pentru un trai decent, fie datorita existentei altor mijloace
de trai pe care aceste persoane le au si care fac ca motivatia muncii sa dispara.
Din punct de vedere structural, somajul voluntar cuprinde urmatoarele categorii de
persoane:
- persoanele care, desi lucreaza, prefera sa inceteze munca temporar, considerand ca prin
indemnizatia (ajutorul) de somaj isi pot asigura un trai decent;
- persoanele care hotarasc in mod deliberat sa inceteze lucrul, total sau partial, considerand ca
salariul real este prea mic si ca este mai avantajos sa aiba timp liber pentru a dobandi o alta
meserie sau un alt loc de munca;
- somerii care asteapta locuri de munca mai favorabile decat cele pe care le-au avut sau decat
cele oferite la un moment dat;

- persoanele casnice care, desi au hotarat sa se angajeze intr-o activitate, totusi tergiverseaza
angajarea in conditiile date, referitoare la marimea salariului, distanta pana la locul de munca etc.
In practica, somajul voluntar poate avea urmatoarele forme de manifestare: somajul
frictional (tranzitoriu) si somajul indus de insasi indemnizatia de somaj.
a. Somajul frictional (tranzitoriu) cuprinde pe acei lucratori care au abandonat vechile locuri
de munca pentru a cauta altele mai favorabile, pe acei concediati care sunt in cautarea unui nou
loc de munca si pe acei indivizi care sunt in cautarea primului loc de munca.
Astfel, unii dintre someri sunt in cautarea unui loc de munca mai bun, care sa le ofere
satisfactii mai mari sau se deplaseaza spre o regiune geografica mai prospera, cu alte perspective
de afirmare pentru acestia. Altii sunt obligati sa-si schimbe locul de munca deoarece au fost
concediati (este cazul, in mod firesc, acelor concedieri facute ca urmare a unor fapte savarsite cu
vinovatie de catre angajati, si nu in urma, spre exemplu, a restrangerii activitatii unei firme; in
acest din urma caz suntem in prezenta unei forme de somaj involuntar).
Pe de alta parte, in fiecare an se prezinta pe piata muncii, pentru prima oara, un numar de
persoane care au terminat studiile si care au diverse aspiratii in ceea ce priveste viitorul loc de
munca. Tinerii, posesori ai unei diplome, sunt adesea contrariati si putin pregatiti sa accepte ca
intre idealul lor profesional si ceea ce li se ofera ca loc de munca la terminarea studiilor exista
anumite diferente. Pana ce se vor convinge ca piata isi impune, in ultima instanta, inevitabilele
conditii, ei vor continua sa caute ceva mai bun.
Esenta (cauza) acestei forme de somaj consta in aceea ca intre cei care solicita si cei care
ofera forta de munca se produc frictiuni permanente. Aceasta, intrucat lucratorii nu dispun de o
informatie completa referitoare la localizarea locurilor de munca vacante, la care sa aiba acces,
astfel ca informatia pe piata muncii nu este perfecta. Aceasta forma de somaj se mai numeste si
tranzitoriu, intrucat locuri de munca exista, dar necesita un timp penru ca solicitantii sa le
ocupe.
b. Somajul indus de insasi indemnizatia de somaj explicabila si motivata social, indemnizatia
de somaj poate avea si efecte contradictorii. Astfel, se constata ca somajul, in forma sa voluntara,
este cu atat mai amplu cu cat aceasta indemnizatie este mai mare; o marime mai redusa a acesteia
va incita pe posesorul fortei de munca la a gasi cat mai repede un loc de munca, dupa cum, o
suma mai mare primita ca indemnizatie va reduce intensitatea cautarii unei slujbe.
Pentru aceasta este necesar ca indemnizatia de somaj sa fie stabilita la un nivel optim. Ea
trebuie sa fie astfel incat sa incite la cautarea unui loc de munca si sa evite, pe cat posibil,
substituirea, rationala din punct de vedere individual, timpului de cautari cu timpul de odihna.
Notiunea de optim are aici mai mult semnificatia de inhibator, adica indemnizatia, prin
cuantumul ei, trebuie sa descurajeze tendinta unor lucratori de abandona locul de munca,
indiferent de motive, spre a deveni beneficiari ai acesteia.
II. In contrast, somajul involuntar desemneaza starea specifica persoanelor neocupate care, desi
dispuse sa lucreze pentru un salariu real mai mic, determinat in conditiile pietei, nu pot sa-si
realizeze acest obiectiv intrucat aceste locuri de munca, pur si simplu, nu exista. Asadar, una este
situatia cand, din motive subiective, nu se lucreaza pentru ca nu se gaseste un loc de munca
interesant, acceptabil, pe masura gustului, preferintelor, a diplomei sau a exigentei, privind
salariul, si cu totul altceva este cazul in care cel care cauta un loc de munca, pentru ca lipsa
acestuia ii pune in cauza insasi existenta, nu-l gaseste disponibil in localitatea sau in zona in care
traieste, din motive obiective.

Somajul involuntar nu este nici natural sau normal, nici un rau necesar, ci un rau
veritabil al economiei.
In functie de cauzele obiective (amintite anterior), somajul involuntar poate avea
urmatoarele forme de manifestare reprezentative: somajul structural, somajul tehnologic, somajul
ciclic, somajul sezonier si somajul demografic.
a. Somajul structural este acela care se formeaza pe baza modificarilor ce se petrec in structura
activitatilor economico-sociale. El este corelat cu interactiunea dintre schimbarea consumului si
structurile de productie existente. O asemenea interactiune provoaca o diminuare puternica a
gradului de ocupare in anumite ramuri sau sectoare si o lipsa de forta de munca in alte domenii.
Acest somaj demonstreaza existenta unei evidente neconcordante intre structura cererii si ofertei
de forta de munca, sub aspect demografic, educational-profesional si ocupational. El reprezinta
efectul restructurarii unei economii si in primul rand a ramurilor industriale - cele care ocupa o
mare parte a fortei de munca. Structurile socio-profesionale nu mai corespund structurii
economice si tehnice, in evolutie; unei cereri suple de forta de munca ii corespunde o oferta
rigida.
Aceasta forma de somaj este considerata, in general, ca fiind cea mai grava si complexa,
deoarece reintegrarea fortei de munca disponibilizate este un proces lung si dificil, care
presupune, in principal, cresterea investitiilor simultan cu recalificarea celor afectati. De regula,
dimensiunile somajului structural sunt mari atunci cand intr-o perioada anterioara a existat o
structura economica anormala, neperformanta si incapabila sa valorifice superior resursele de
munca.
b. Somajul tehnologic apare ca o varianta a celui structural si este determinat, in principal, de
inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi, precum si de restrangerea locurilor de
munca in urma reorganizarii intreprinderilor. El nu este rezultatul introducerii, pur si simplu, a
progresului tehnic, ci indeosebi a modului cum posesorii fortei de munca recepteaza si se
adapteaza la schimbarile tehnologice.
Resorbirea acestui somaj este, de asemenea, dificila, intrucat impune recalificarea fortei de
munca in concordanta cu cerintele progresului tehnic si noile metode manageriale.
c. Somajul ciclic este somajul care apare in perioadele de criza sau recesiune economica - ce se
constituie in faze ale unui ciclu economic - si care au o anumita repetabilitate. Acesta se mai
numeste si somaj conjunctural, atunci cand este determinat de crize economice neciclice (care nu
au o anumita repetabilitate) si care pot fi partiale sau intermediare. Somajul ciclic este explicat in
principal prin insuficienta cererii efective, el fiind rezultatul modului defectuos in care se
realizeaza legatura dintre nivelul salariilor, pe de o parte, si cel al preturilor si productivitatii
muncii, pe de alta parte.
In general, aceasta forma de somaj poate fi resorbita, total sau partial, in perioadele de avant
economic.
d. Somajul sezonier este acel somaj determinat de intreruperea activitatilor dependente, intr-o
mare masura, de factori naturali. Astfel de activitati sunt cele din agricultura, constructii, lucrari
publice, turism etc.
e. Somajul demografic este cel rezultat ca urmare, in principal, a unei cresteri demografice
soc, adica a unei cresteri anormale de populatie, care se reflecta prin prezenta din ce in ce mai

masiva pe piata muncii a tinerilor - cu diferite niveluri de pregatire -, in conditiile in care aceasta
nu este inca pregatita sa-i asimileze.
O forma speciala de somaj involuntar este si somajul tehnic, care presupune disponibilizarea
partiala sau totala a lucratorilor, datorita intreruperii activitatii unei intreprinderi, din lipsa de
comenzi, pe o perioada determinata. Cei afectati de aceasta forma de somaj nu sunt inregistrati la
oficiile de forta de munca si primesc o indemnizatie de somaj de la firma respectiva, iar
cuantumul acesteia se stabileste in mod diferit fata de celelalte indemnizatii si ajutoare clasice,
reglementate prin lege la nivel national. Somajul tehnic inceteaza odata cu reluarea activitatii
firmei. Este caracteristic economiilor care se afla in criza sau in tranzitie la economia de piata.

4. Efecte social-economice ale somajului

Fenomenul somajului genereaza o serie de costuri atat personale, familiale, cat si sociale.
Costul individual al somajului este egal cu diferenta dintre salariul real pe care salariatul
il pierde atunci cand intra in somaj si indemnizatia sau ajutorul de somaj acordate acestuia de
catre autoritatea publica.
Efectele somajului se rasfrang nu numai asupra celor care au intrat in somaj, ci si asupra
celor care fac parte din populatia ocupata, deoarece acestia participa cu o parte din veniturile lor
la constituirea fondurilor publice de asigurari sociale.
Un alt cost important al somajului il constituie (in anumite conditii) pierderile de
productie si de venit pe care acesta le antreneaza.
Sintetizand, se poate aprecia ca somajul reprezinta un fenomen care afecteaza, in diferite
masuri, toate tarile lumii si care are numeroase consecinte economice si sociale negative. Dintre
cele mai importante, amintim:
- inutilizarea si irosirea unei parti din resursele de munca ale unei tari, aspect cu atat mai negativ
cu cat societatea suporta cheltuieli insemnate cu educatia si pregatirea fortei de munca
neocupate, cheltuieli care raman inca nerecuperate;
- conduce la reducerea veniturilor populatiei si la cresterea tensiunilor sociale, constituind un
factor de scadere a standardului de viata si de inrautatire a calitatii vietii;
- contribuie la cresterea costurilor sociale pe care o economie trebuie sa le suporte sub forma
ajutoarelor de somaj.

5. Masuri pentru diminuarea somajului

In esenta, masurile de diminuare a somajului si de ocupare a fortei de munca sunt
orientate in doua directii principale: 1. masuri care privesc direct pe someri; 2. masuri care
privesc populatia ocupata.
1. Masurile care privesc direct pe someri sunt concretizate, de regula, in: actiuni pentru
pregatirea, calificarea si reintegrarea somerilor proveniti din diferite ramuri, ca urmare a
restructurarilor tehnologice si economice; facilitati acordate de stat pentru crearea de noi
intreprinderi si noi locuri de munca, in special in zonele cu subocupare ridicata; trecerea la noi
forme de angajare (pe timp partial sau cu orar redus, angajarea cu contract de munca pe durata

determinata etc.); instituirea unui sistem de sprijinire a somerilor care doresc sa devina
intreprinzatori particulari (consultante gratuite, credite preferentiale); acordarea de credite
avantajoase agentilor economici care angajeaza someri; limitarea cumulului de functii pentru
ocuparea locurilor de munca vacante cu prioritate de catre someri s.a.m.d.
2. Masurile care privesc populatia ocupata au ca scop prevenirea fenomenului de
somaj, prin crearea unor posibilitati suplimentare de impartire a muncii intre cei angajati si
mentinerea astfel, a locurilor de munca existente. Aceasta presupune o reimpartire a muncii la
scara economiei si afirmarea unor noi principii de organizare a muncii si productiei. Desigur,
acest deziderat nu trebuie sa incalce principiul potrivit caruia nivelul salarizarii trebuie sa fie in
concordanta cu dinamica productivitatii muncii.
De asemenea, protejarea populatiei ocupate poate fi realizata si prin eforturile conjugate
ale statului si angajatorilor de a facilita perfectionarea sau recalificarea posesorilor fortei de
munca, din acele unitati (private sau de stat) confruntate cu probleme de restructurare.
In literatura de specialitate, intalnim si o clasificare pe grupe a masurilor pentru ocuparea
fortei de munca si diminuare a somajului, astfel:
- masuri care vizeaza o mai buna repartitie a fondului total de munca prin: reducerea duratei
saptamanale de lucru; scaderea varstei de pensionare; prelungirea scolarizarii obligatorii;
extinderea locurilor de munca cu program redus; cresterea timpului afectat ridicarii calificarii;
- masuri care se refera la indepartarea de pe pietele muncii a unor categorii de ofertanti,
precum: descurajarea muncii salariale feminine; exilarea sau returnarea lucratorilor straini
imigranti nenaturalizati inca; interzicerea sau restrictionarea imigrarii etc.;
- masuri care vizeaza inversarea procesului de substituire a factorilor de productie; daca in
procesul industrializarii munca era substituita prin capital, in prezent, se mizeaza pe extinderea
sectorului prestator de servicii si, deci, pe o reducere a substituirii muncii prin capital;
- masuri care asigura cresterea mobilitatii populatiei active, prin: imbunatatirea continutului
invatamantului si asigurarea unei structuri adecvate a acestuia; orientarea profesionala a tinerilor
spre domeniile cele mai dinamice ale activitatii economico-sociale; facilitarea deplasarii
oamenilor la noile locuri de munca etc.
- masuri care se refera la crearea de noi locuri de munca pe baza de investitii, in special in
domeniile si sectoarele cu sanse reale de dezvoltare in viitor.

SOMAJUL
Somajul
Somajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afecteaza economiile
tuturor tarilor.

Somajul se poate caracteriza ca o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din
populatia activa disponibila prin neasigurarea locurilor de munca. Someri sunt toti acei apti de munca,
dar care nu gasesc de lucru si care pot fi angajati, partial sau in intrgime, numai in anumite momente
ale dezvoltarii economice. Ei reprezinta, un surplus de forta de munca, in raport cu numarul, celor
angajati,in conditii de rentabilitate impuse de economia de piata.
Somajul a devenit o problema, odata cu dezvoltarea industriala, incepand cu a doua
jumatate a secolului al XVIII-lea, in perioadele de recesiune, cand intreprinderile industriale isi
micsorau productia si, ca urmare, eliberau un numar important de muncitori, care deveneau someri.
Cel mai adesea, somajul contemporan este abordat si analizat ca un dezechilibru al pietei
muncii la nivel national, ca un loc de intalnire, si de confruntare intre cererea globala si oferta globala
de munca.
Somajul apare ca rezultat exclusiv al ofertei de munca sau de forta de munca, cererea
nefiind luata in considerare. Numai in corelarea cererii cu oferta de locuri de munca permite aprecierea
mai corecta asupra situatiei de pe piata muncii, daca exista sau nu somaj. O crestere a ofertei
concomitenta cu scaderea cererii determina o deteriorare a situatiei ocuparii fortei de munca.
Somajul, daca nu a existat pana la acest moment, apare, iar daca exista, creste. Dimpotriva, cresterea
cererii si scaderea ofertei de munca se traduc printr-o diminuare a somajului.
Piata muncii nu functioneaza, ca o piata obisnuita atat din cauza restrictionarilor legislative
(patronat, sindicate) si a raportului de forte dintre acestia. Piata contemporana a muncii se poate afla
fie in situatia de echilibru, adica de subocupare sau supraocupare. Prin politicile sociale promovate de
guvernele tuturor tarilor, se tind spre realizarea unui grad de ocupare (deplina) a populatiei active cat
mai apropiat de ocuparea deplina. Potrivit opiniilor diferitilor economisti romani si straini, realizarea
unui grad de ocupare deplina este considerata aproape imposibila, declarand ca este satisfacator un
grad de ocupare 97-98%, respectiv de neocupare de 2-3%.
Conform Biroului International al Muncii este somer orice persoana care are mai mult de 15
ani si indeplineste concomitent urmatoarele conditii:
-este apt de munca;
-nu are loc de munca;
-esta disponibil pentru o munca salariata;
-cauta un loc de munca.
In Romania, Legea nr 1/1991 republicata cu modificari in Legea 86/1992, precizeaza ca sunt
considerati someri persoanele apte de munca, ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri disponibile
corespunzatoare pregatirii lor, desi nu se fac precizari in lege reiese ca,varsta este de peste 16 ani.
Somajul afecta, in martie 1994 tinerii in varsta de mai putin de 24 de ani, femeile,absolventii
de invatamant profesional, tehnic de maestri si liceal, locuitorii din mediul urban (cu exceptia
municipiului Bucuresti) si pe cei care nu au lucrat niciodata sau care au fost concediati dintr-o
intreprindere a industriei prelucratoare (textile, constructii de masini etc).
O persoana care, fara sa se tina seama de efectele structurale, cumuleaza aceste
caracteristici este denumita in genere somer-tip.
In ce priveste structura pe sectoare, dupa toate aparentele, populatia ocupata este
supraestimata in mediul rural prin indrumarea acestor ajutori familiari. Dimpotriva, industria, localizata
in zonele urbane, a concediat 10% din angajati, in conditiile cresterii productiei cu 1,3%. Aceste
concedieri corespund mai mult surplusului de forta de munca decat unor reale transformari
structurale. La ora actuala se remarca ca o rata de activitate feminina ridicata in comparatie cu multe
tari vestice 57,2% fata de 71,2%, pentru barbati. Totusi, femeile si barbatii nu au comportamente

similare pe piata fortei de munca, femeile au statutul de ajutori familiali in proportie de 24% fata de
7,4% la barbati. Somerii, in proportie de 52% iau contact cu prietenii, rudele, colegii, sindicatele pentru
a gasi o slujba sau iau direct legatura cu patronii (45%). Abordarea directa este deci preferata de catre
solicitantii de locuri de munca, lasand la urma oficiile de forta de munca sau anunturile la ziare.
Bucurestenii sunt mult mai inclinati (in raport cu provincia) sa inceapa o astfel de activitate (pe cont
propiu, urmare a institutionalizarii proprietatii private) 9,3% dintre ei se gandesc sa se aseze pe
propriile picioare. Mai mult, este nevoie de un capital pentru a putea incepe o afacere, si, se pare ca
bucurestenii au mai des acest capital.
Amploarea somajului in Europa Centrala si de Est

04.1
994

03.1
994

04.1
993

ROMA

11.1

11.3

9.3

BULG

15.4

16.2

16

CROA

16.3

NIA

ARIA

TIA

UNGA

11.8

12.2

13.2

LETO

6.6

6.5

5.2

LITUA

1.4

POLO

15.7

16

14.4

SLOV

15.1

RIA

NIA

NIA

NIA

ENIA

Sursa Cotidianul 10.06.1994

Somajul se caracterizeaza prin:
1.Nivelul la care a ajuns, ceea ce se poate exprima:

a)absolut, ca numar al somerilor;

b)relativ, ca rata a somajului, calculata sub forma raportului procentual dintre numarul
somerilor si populatia ocupata, iar alteori ca raport inre numarul somerilor sipopulatia activa sau
disponibila.

An

1990

1991

1992

1993

1994

1995

3%

3.2%

4%

9.3%

10.6
%

11.1
%

II

3%

3.5%

5.5%

9.3%

11%

10%

III

3%

4.4%

7.1%

9.3%

11%

9%

IV

3%

5%

9.28.4%

9.4%

11%

8.5%

In S.U.A rata naturala a somajului este de 5% fata de 4% cat era la inceputul anilor 1970 si
3% dupa cel de-al doilea razboi mondial.
2) Intensitatea cu care se manifesta, daca presupune pierderea locului de munca si incetarea
totala a activitatii (somaj total) sau numai diminuarea activitatii depuse cu scaderea duratei
saptamanii de lucru si scaderea corespunzatoare a salariului (somaj partial).
3) Durata, perioada de la momentul pierderii locului de munca sau diminuarea activitatii
depuse pana la reluarea normala a muncii.
4) Structura sau componenta pe categorii de varsta, nivel de calificare, sex, rasa etc:
Criterii de caracterizare:
Dupa nivel:

absolut numar

relativ - rata

Dupa durata
Structura :

rasa

sex

varsta

calificare

domeniu de activitate

grad de pregatire

Somajul se formeaza pe baza a doua mari procese :

I. pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate

II. cresterea ofertei de munca prin realizarea de catre noile generatii a varstei legale pentru a
se putea angaja si afirmarea nevoii de a lucra a unor persoane apte de munca, dar inactive, in
conditiile unei cereri de munca inferioare, acestei cresteri.
In cadrul primului proces, in functie de cauzele directe care il determina, se disting mai multe
forme sau genuri de somaj, dintre care se mentioneaza :
a) somajul ciclic sau conjunctural, cauzat de crize si conjuncturi defavorabile, trecatoare dar
care se repeta la intervale de timp mai lungi, sau mai scurte.
b) somajul stuctural, derminat de modificarea structurii economiei pe activitati, ramumuri si
subramuri sub incidenta evolutiei nevoilor, crizei energetice, revolutiei tehnico-stiintifice ;
somajul tehnic, format ca urmare a locuirii vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi si
restrangerea locurilor de munca prin reorganizarea unor activitati sau firme ;
d)somaj de fictiune. Exista intotdeauna persoane care isi schimba locul de munca si sunt
inregistrate temporar ca someri. Numarul lor poate fi redus prin fluxuri mai bune de informatii
( punand la un loc posturile vacante si pe someri) si prin instruire.
e)somajul sezonier. Agricultura constructiile si turismul sunt in mod special vulnerabile la
variatiile sezoniere.
f)somajul rezidual. Acesta este nucleul format din oameni care in mod virtual sunt de
neangajat, poate din cauza incapacitatii lor de a se integra in lumea moderna.
Cel de-al doilea proces genereaza somajul datorita starii economiei care prin nivelul
dezvoltarii dinamica, strunturala si alte caracteristici, nu poate asigura creerea de locuri de munca in
pas cu cresterea ofertei de munca.
Exista o evolutie ciclica evidenta o somajului. Pe masura ce creste cererea, companiile
angajeaza mai multi lucratori si somajul descreste. Cand nu mai exista forta de munca disponibila
( cand se atinge rata normala a somajului) cererea devine generatoare de inflatie sau de importuri.
Somajul in tarile industrializate a inceput din nou sa creasca la inceputul anilor 1990,
atingand o medie de 8% din forta de munca in 1995 (mai mult decat dublul ratei medii din anii 1960).
Rata era mai mare in Europa (11%) si semnificativ mai mica in Japonia (3%) unde locurile de munca pe
viata fac parte din cultura.
Structura somajului ajuta la identificarea domeniilor care ridica probleme economice
.Somajul pe termen lung (persoanele aflate in somaj de peste 6 luni) reprezinta aproape jumatate din
somajul total pana la inceputul anilor 1990 desi era mai scazut in Japonia (36% in 1994) si Statele
Unite (20%), unde exista o mobilitate mai mare a fortei de munca. In 1990, un somer asteapta in
medie de 10 saptamani, in Statele Unite pentru a-si gasi un loc de munca, in comparatie cu un an in
Franta.

Fluctuatia lunara a somajului este un bun ghid al evolutiilor economice. Alte cifre, cum ar fi
cererile saptamanale de ajutor de somaj si anunturile publicitare pentru posturile vacante ofera un
sprijin util pentru datele asupra somajului.
Cifrele privitoare la somajul regional ofera un ghid al somajului structural, deoarece, pune in
evidenta relatiile dintre pierderile de locuri de munca si unele ramuri de activitate de munca despre
care se stie ca se afla in declin.
In Romania, somajul a inceput sa fie urmarit din februarie 1991 si in 1999 numara 1148000
persoane cu o rata a somajului de aproximativ de 12%.
POLITICI DE COMBATERE A SOMAJULUI
Politici active: constau din masurari cre contribuie la (re)integrarea somerilor in diferite
activitati si revenirea somajului in randul celor ocupati.
Principalele actiuni, masuri de promovare politicilor active, sunt :organizarea de cursuri de
calificarepentru cei care vin pe piata muncii fara o calificare corespunzatoare si recalificarea somerilor
in concordanta cu structura profesionala a locurilor de munca ;
-stimularea agentilor economici prin parghii economico-financiare, in extinderea activitatii
economice ;
- incurajarea investitiilor prin acordarea de facilitati in vederea relansarii si cresterii
economice, a crearii de noi locuri de munca ;
- acordarea de facilitati intreprinderilor - care angajeaza someri, precum si tineri
absolventi(prin subvenctionarea de catre Ministerul Muncii , a 70% din salariul net).
- incurajarea efectuarii unor lucrari de utilitate publica -pe plan local sau national
- dezvoltarea ocuparii atipice - ocuparea pe timp de munca partial, ocuparea temporara,
munca la domiciliu, munca independenta si alte forme de ocupare.
In vederea atenuarii somajului si a consecintelor lui sunt importante si alte masuri, actuini, ca :
acordarea de facilitati care sa stimuleze mobilitatea fortei de munca de la o zona la alta, de la un
sector de activitate la altul(indemnizatii de transfer, locuinte, etc.); incurajarea somerilor de a se lansa
in activitati pe cont propriu ; racordarea invatamantului la tendintele ce se contureaza in diviziunea
muncii interne si internationale; formarea si specializarea tinerilor in domenii de perspectiva
indelungata care sa le ofere o mobilitate profesionala ridicata ; dezvoltarea sau crearea de unitati in
sectoare ce tin de : producerea de instalatii, utilaje de depoluare, reciclarea materiilor utile ;
introducerea de restrictii privind imigrarea.
In Romania, somajul poate fi redus prin cresterea investitiilor, care sa reechilibreze piata
bunurilor si serviciilio, dar pentru aceasta, sunt necesare cateva conditii, si anume : sporirea
investitiilor si crearea unor structuri moderne ale acestui sector, tarife rationale si cresterea
veniturilor reale ale agentilor economici, ale populatiei.
Masuri active vizeaza populatia ocupata in vederea preintampinarii riscului de somaj.
Adaptarea fortei de munca ocupate la cerintele mereu in dinamica ale unitatii in care lucreaza
diminueaza riscul persoanelor respective de a deveni someri.
Politici pasive: acestea se concretizeaza in masuri si actiuni care sa asigure somerilor
involuntari un anumit venit pentru un trai decent sau de subzistenta. Politica pasiva raspunde la cele
doua cerinte in masura in care, pe de o parte, stimuleaza crearea de noi locuri de munca, si, pe de alta
parte, fixeaza un cuantum al venitului incitator la munca.

Venitul asigurat somerului se numeste indemnizatie de somaj sau in cazul tarii noastre ajutor
de somaj si se acorda pe o perioada determinatade timp. In Romania perioada de acordare a
somajului este de 9 luni, iar a alocatiei de sprijin, de 18 luni. Somajul afecteaza in prezent foarte mult
tinerii si femeile, iar din cauza marii recesiuni in care ne aflam, somajul are o tendinta de crester de
lunga durata.
In cazul depasirii perioadei de acordare a indemnizatiei de somaj, din imposibilitatea gasirii unui loc de
munca, in multe tari se mai acorda, pentru un interval de timp ajutor de somaj sau alocatie de sprijin,
acesteea fiind sume fixe, lunare, cu mult mai mici decat indemnizatia de somaj.
Costul somajului are un suport obiectiv atata timp cat societatea nu are capacitatea de a crea
noi locuri de munca si de a asigura cresterea gradului de ocupare.
Evolutia somajului in perioada 1991-1996 in Romania

Anu
l

Nr. Someri
inregistrati
la sfarsitul
anului

Rata
somajulu
i
inregistra
t

Numarul
de
someri
BIM
in
mii
de
persone

Rata
somajul
ui
BIM
(%)

199
1

337,4

3,0

199
2

929,0

8,4

199
3

1164,7

10,2

199
4

1323,9

10,9

971

8,2

199
5

998,4

8,9

968

8,0

199
6

652,0

6,2

791

6,7

Dimensiunile si marimea somajului

Fenomenul somajului, avandu-si premisele in disfunctionalitatile economiei socialiste, in
particular in domeniul ocuparii fortei de munca, a fost un insotitor permanent al perioadei de tranzitie
la economia de piata, pentru ca, ulterior, aceasta sa se cronicizeze si sa se manifeste si in perioadele
recente de crestere economica. Oadata cu prima reglementare juridica in materie, respectiv Legea nr.

1/1991 privind protectia sociala a somerilor si integrarea lor profesionala, somajul a inceput sa fie
evidentiat pe baza inscrierii la oficiile pentru somaj, pentru ca, incepand cu anul 1994, sa fie evaluat si
prin anchete in cadrul gospodariilor, reflectand somajul in sensul criteriilor Biroului International al
Muncii (BIM).
Tabloul evolutiei somajului, pe ani, se reprezinta astfel: daca realizam o analiza mai profunda
a valorilor lunare din intervalul dat, observam ca rata somajului a avut o evolutie oscilanta: a crescut
continuu, cu mici variatii lunare, in perioada februarie 1991 martie 1995,urmad scaderi in anul 1996.
somajul maxim a fost atins in 1994, cand aproape 1,3 milioane de persoane nu aveau loc de munca.
Pe de alta parte, din analiza dinamicii lunare a somajului in perioada 1991 1996 se desprind o
serie de concluzii:

rata lunara a intrarilor in somaj a fost deosebit de ridicata in anul 1991, cu deosebire in prima
jumatate a sa, datorita declansarii mecanismului de urmarire a numarului somerilor si de
acordare a unor sume banesti compensatorii;

perioada cuprinsa intre februarie 1991 si februarie 1993 s-a caracterizat printr-o crestere
continua a numarului persoanelor intrate in somaj;

noile intrari s-au temperat relativ in perioada februarie 1993 si februarie 1995, cand evolutia
somajului a fost fluctuanta, cu tendinta de crestere usoara;

incepand cu februarie 1995 somajul a inceput sa scada.

Formele somajului

In teoria economica se disting doua categorii de somaj cu forme de manifestare caracteristice,

fiecare fiind determinata de cauze diferite: somaj de dezechilibru si somaj de echilibru.
Somajul de dezechilibru este determinat de discrepanta care apare pe piata muncii intre cererea si
oferta agregata de munca, datorita practicarii unui salariu superior celui de echilibru.
Sub forma de grafic, somajul de dezechilibru se prezinta astfel:
Graficul nr. 1

Observatii:
Oam curba ofertei agregate de munca;
Cam - curba cererii agregata de munca;
SE salariu de echilibru;
S1 salariu practicat;
Salariul de echilibru corespunde unei situatii de echilibru care, pe piata libera a muncii, se
creeaza atunci cand cererea si oferta de munca se egalizeaza. Cand salariul practicat se afla deasupra
celui de echilibru, oferta de munca depaseste cererea, aparand un surplus, care pe piata muncii
inseamna somaj. Datorita specificului pietei muncii, rezistenta salariatilor la reducerea salariilor,
surplusul de munca, in mod frecvent, nu determina reducerea salariului.

Mijlocul cel mai potrivit pentru contracararea acestui tip de somaj este reducerea salariului minim.
Aplicarea unei asemenea masuri este dificila intrucat se loveste de rezistenta sindicatelor; in plus are si dezvantaje:
prin reducrea salariului minim pe economie sunt afectati, in primul rand, salariatii cu venituri mici, ceea ce creeaza
mari nemultumiri sociale; totodata, salariile mai scazute determina si un consum mai scazut si, ca urmare,
activitatea economica si cererea de munca se reduc.

Tot in categoria somajului de dezechilibru se inscrie si somajul ciclic, caracteristic fazei de

recesiune economica. El este determinat de reducere activitatii economice in perioadele cu crize
economice, cand se opteaza pentru o politica economica care apreciaza ca pozitia de echilibru sa se
situeze sub capacitatea nationala de productie. Acest tip de somaj este reprezentat astfel:

Graficul nr. 2
Se observa ca somajul ciclic este reprezentat de diferenta dintre N 1 si N2. Acest somaj se
manifesta si cand salariul ramane la S1, deoarece se muta punctul de echilibru.
Solutia pentru combaterea acestui tip de somaj consta in pastrarea la un nivel corespunzator,
respectiv ridicat, a cererii agregate, in special prin incurajarea cheltuielilor publice.
Un alt tip de somaj din categoria somajului de dezechilibru este cel determinat de discrepanta
care apare pe piata muncii intre oferta de munca care creste si cererea de munca care ramane
aceeasi. In acesta situatie, oferta de munca depasind cererea, conform regulilor pietei, salariile ar

trebui sa scada. Rigiditatea salariilor la coborare, respectiv practicarea unui salariu peste cel de
echilibru, determina somajul de dezechilibru.

Somajul de dezechilibru
determinat de cresterea ofertei de munca, cererea ramanand constanta.
Grafic nr. 3
Somajul este reprezentat de diferenta dintre N 1 si N2; el este generat de cresterea ofertei de
munca in conditiile in care cererea de munca ramane constanta.
Pentru ameliorarea situatiei de pe piata muncii, autoritatile recurg la recomandarea de
programe reduse de munca si chiar la descurajarea ocuparii locurilor de munca insuficiente de catre
femei prin oferirea unor salarii mai mici fata de cele ale barbatilor, chiar daca ele efectueaza o munca
echivalenta.
Somajul de echilibru este denumit astfel pentru motivul ca, desi activitatea economica de
ansamblu este in echilibru, persista o neocupare a populatiei active disponibile.Explicatia consta in
aceea ca nu toata lumea care vrea sa se angajeze ca salariata va avea imediat si un loc de munca
corespunzator. La aceasta se adauga si faptul ca unii indivizi vor continua sa caute locuri de munca
pentru care se ofera salarii mai mari, ceea ce determina aparitia unei oferte suplimentare de munca,
respectiv a unei curbe suplimentare de oferta de munca (N). Sub forma de grafic, somajul se prezinta
astfel:

Salarii

Grafic nr. 4

Numar salariati

Oam= oferta agregata de munca;

Cam= cererea agregata de munca;
N = oferta totala de munca sau populatia activa disponibila sa se angajeze ca
salariata;
S1= salariul minim negociat;
Se= salariul de echilibru.

A. Introducere: CE ESTE SOMAJUL?

Somajul este acea situatie in care se afla unele persoane

care au incetat involuntar sa munceasca si/sau nu se pot angaja
din cauza imposibilitatii de a-si gasi un loc de munca.
Din punct de vedere juridic, somajul se caracterizeaza prin
rezilierea sau absenta unui contract de munca intre patron si
salariat.
Somerul este o persoana fara contract de munca, apt de
munca, disponibil pentru o slujba remunerabila, care cauta loc de
munca, independent de faptul ca este inregistrat sau nu la ofciul
fortelor de munca.
Populatia se poate imparti in oamenii ce se inscriu in forta de
munca si oamenii ce nu se inscriu in forta de munca. La randul ei,
prima categorie se imparte in angajati si someri. Somajul se

masoara cu ajutorul ratei somajului, ce se defineste ca raportul

dintre someri si persoanele ce se inscriu in forta de munca.
Este important sa se inteleaga faptul ca rata somajului este
limitata, deoarece ea reflecta proportiile unui grup care, la un
moment dat, doreste sa munceasca, dar nu este angajat. Indivizii
care nu cauta de lucru si cei care cauta, dar fara succes si apoi
renunta, nu se numara printre someri. Statisticile asupra
somajului nu spun nimic despre castigurile celor ce muncesc si
daca depasesc nivelul de saracie. O parte substantiala a somerilor
provin de la familii unde altii castiga si someri nu sunt,deseori,
prima sursa pentru intretinerea familiei. O parte din someri
primesc ajutor de somaj. Rata somajului ne informeaza despre
someri, dar nu ne spune nimic de angajati. Cu toate aceste
neajunsuri, rata somajului ramane un important indicator
economic.

B. Tipuri de Somaj:
1. SOMAJUL FRICTIONAL
Somajul frictional se creeaza deoarece pietele de munca
sunt inerent dinamice, deoarece fluxurile de informatii sunt
imperfecte si deoarece dureaza ca somerii si intreprinzatorii sa se
gaseasca. Caracterele ce disting somajul frictional de alte tipuri
de somaj:
presupunem ca exista destule slujbe pentru
frictionali, adica este o cerere de munca adecvata;

somerii

presupunem ca somerii frictionali sunt apti pentru locurile de

munca disponibile;
presupunem ca perioada de cautare este relativ scurta.
Presupunem ca o piata competitiva este in echilibru, in
sensul ca, la salariul mediu de pe piata, oferta de munca si
cererea de munca sunt egale. Chiar in aceasta situatie (echilibru

pe piata sau ocupare completa), vor fi someri frictionali, adica

persoane ce se afla intre slujbe.
Chiar daca marimea fortei de munca este constanta,
intotdeauna vor fi noi-veniti pe piata muncii cautand de lucru, in
timp ce alti indivizi, angajati sau someri, parasesc forta de munca.
Unii isi vor parasi slujba pentru a cauta o alta. Schimbarile in
cererile firmelor, vor sili unele firme sa demita salariati, in timp ce
altele vor cauta sa angajeze noi muncitori. Deoarece informatiile
despre pregatirea celor ce cauta de lucru si natura slujbelor ce se
ofera nu pot fi cunoscute si evaluate imediat. Dureaza pana cand
somerii vor gasi slujba potrivita. De aceea, chiar in cazul
existentei egalitatii intre cererea si oferta de munca va exista
somajul frictional.
Nivelul somajului frictional intr-o economie este determinat
de fluctuatiile indivizilor in si in afara pietei muncii si rapiditatea
cu care somerii gasesc slujbe.
Astfel, cauza somajului frictional este informarea imperfecta.
Somerul frictional nu va avea loc de munca, chiar daca este
calificat exact pentru locul de munca vacant, deoarece nici una
din parti nu stie de cealalta. In lumea reala, informatia este
insuficienta. Atat somerii, cat si intreprinzatorii vor cauta
informatii ce-I vor ajuta sa faca alegeri mai bune.
Cei care cauta un nou muncitor, rar il vor angaja pe primul
venit. Ei vor sa-l gaseasca pe cel mai bun disponibil pentru a
umple golul. Costa sa angajezi oameni care nu lucreaza bine.
Astfel, firmele cheltuie timp si resurse analizandu-I pe cei ce se
prezinta si-I vor alege doar pe cei ce au calificarile dorite.
Deasemenea, somerii ce cauta o slujba de obicei nu o
accepta pe prima oferita. Si ei cauta printre potentialele
alternative, cautand cea mai buna optiune. Cautand castig
personal, somerii incearca sa descopere o slujba cu un salariu mai
bun.
Somajul frictional este somajul asociat cu urmatoarele tipuri
de cautare de locuri de munca.
1. Muncitori ce au motive financiare sau personale pentru a
parasi o slujba in favoarea alteia. In procesul de mutare de la o
slujba la alta, o persoana poate lipsi cateva zile sau saptamani de
la munca fara cosecinte personale sau serioase. Din contra, cei

care cauta de munca si vor gasi slujbe mai satisfacatoare si mai

bine platite acest rezultat al cautarii va fi atat in beneficiul lor, cat
si in al economiei.
2. Studentii care intra pentru prima data pe piata muncii,
nuv or gasi de lucru in momentul in care termina facultatea. Nici
nu trebuie sa accepte primul post, doar pentru ca e vacant. Daca
acesti studenti vor cauta un post pe o perioada mai lunga de
timp, vor gasi ceva care sa le placa. Perioada de cautare a slujbei
iti ofera ocazia de a afla ce feluri de slujbe sunt disponibile, ce
aptitudini necesita si ce salarii ofera.
O scurta perioada de cautare a slujbei, facuta de acele
persoane care intra pe piata muncii va aduce beneficii atat
persoanei implicate, cat si economiei.
Somajul frictional poate fi asemanat cu jocul muzical al
scaunelor: sunt destule scaune de marime buna pentru fiecare
persoana ce participa si persoanele danseaza in jurul lor o
perioada scurta de timp.

2. SOMAJUL STRUCTURAL
Somajul structural este cauzat de schimbarile in economie
ce impiedica potrivirea slujbelor cu muncitorii. Nu este
intotdeauna usor sa se faca diferenta intre somajul frictional si
somajul structural. In ambele cazuri, exista locuri disponibile de
munca si potentiali muncitori ce cauta de lucru. Diferenta
importanta intre cele doua tipuri este ca, in cazul somajului
frictional, somerii poseda aptitudinile necesare pentru a ocupa
locurile de munca, iar in cazul somajului structural, nu poseda
aceste aptitudini. Aptitudinile somerului structural sunt depasite
de schimbarile conditiilor pietei si tehnologiei. Somerul structural
este in fata a doua alternative: sa-si schimbe orientarea
profesionala sau sa intre in somaj prelungit. Introducerea de noi
produse sau de noi metode productive pot modifica substantial
cerintele pentru angajare si sansele de castig, chiar cele ale
salariatilor foarte buni, mai ales daca aptitudinile nu pot fi folosite
usor in alta indudstrie, cum ar fi, de exemplu, minerii.
Daca salariile ar fi complet flexibile si costurile mobilitatilor
geografice si de ocupare ar fi scazute, ajustarile pietei ar elimina

rapid acest tip de somaj. Totusi, in practica aceste conditii pot sa

nu dea rezultate.
In reprezentarile grafice de mai jos, este prezentat somajul
structural, datorat salariilor inflexibile si costurilor adaptarii.
PIATA
MUNCA B

DE

MUNCA A

PIATA

Salariu
Salariu

C0A
O0B

C1B

DE

O0A

C1A

C0B

S0A

S1

S0B

L1A

L0A

Locuri de munca

L0B L1B

Locuri de munca

Piata A este pentru muncitori in industria alimentatiei, iar

piata B pentru programatori si presupunem ca amandoua au fost
initial in echilibru.
Presupunem ca cererea pentru muncitorii din industria
alimentara scade la C1A ca rezultat al concurentei din import, in
timp ce cererea pentru programatori creste la C 1B , ca rezultat al
faptului ca folosirea calculatoarelor capata amploare. Daca
salariile reale sunt inflexibile in piata A, datorita previziunilor

contractelor cu sindicatela, normelor sociale si legislatiei

guvernamentale, angajarea muncitorilor va scade la L 1A.
Angajarea si salariile pe piata B vor creste la L 1B si la S1B.
Daca somerii de pe piata A ar putea deveni programatori
fara costuri, acestia s-ar muta pe piata B, unde presupunem ca
salariile sunt flexibile si astfel somajul ar fi eliminat.
Somajul structural apare oricum, atunci cand costurile de
adaptare sunt suficient de mari pentru a prevedea schimbarile in
economie ce genereaza acest tip de somaj. Costul de a pregati in
alt domeniu indivizi cu varsta intre 50-60 de ani se poate dovedi
foarte mare, avand in vedere orizontul limitat de timp pe care il
au inainte.
Cu ajutorul acelorasi grafice, poate fi analizat somajul
structural generat de imobilitatea geografica.
ORASUL A

ORASUL

Salariu
Salariu

O0A

C0A
O0B

C1B

C1A

C0B

S0A

S1

S0B

L1A

L0A

Locuri de munca

L0B L1B

Locuri

de munca
Ambele grafice se refera la acelasi tip de munca. Cand
cererea scade in A si somajul crestedatorita faptului ca salariile nu
sunt complet flexibile, acesti someri pot continua sa astepte
slujbe in orasul lor, din cel putin trei motive:
1. fluxurile informationale sunt imperfecte si somerii nu afla
de slujbele disponibile la sute de kilometri distanta;
2. costul unei asemenea mutari, incluzand costurile mutarii
si costurile tranzactilor pentru a cumpara si vinde o casa
sunt mari;
3. costul psihologic al unei mutari la o asemenea distanta
este substatial, deoarece se va renunta la prietenii si
vecinii.
Acesti factori inhiba migratia geografica, care tinde sa
scada odata cu inaintarea in varsta. Costurile mutarilor sunt
suficient de mari pentru ca multi din cei ce raman someri ca
urmare a inchiderilor fabricilor sa nu exprime nici un interes
pentru cautarea de slujbe in afara imprejurimilor apropiate.
3. SOMAJUL CICLIC

Acest tip de somaj rezulta din fluctuatiile activitatii

economice. Cand economia este in faza de boom (expansiune),
somajul scade, iar cand se afla in recesiune, somajul creste.
Devreme ce mai putine bunuri sunt produse, mai putini
salariati vor fi necesari pentru a le produce. Reducerea
neasteptata in cererea de bunuri si servicii este cauza majora a
somajului ciclic. Intr-o lume in care fluxurile informationale sunt
imperfecte, ajustari ale declinului neasteptat in cerere sunt
dureroase. Muncitorii nu vor sti atunci cand vor fi concediati daca
este valabil pe termen lung sau scurt. Vor cauta o slujba, sperand
sa gaseasca acelasi nivel al salariului sau apropiat. Daca
recesiunea este de scurta durata, muncitorii vor gasi curand
slujbesimilare vechilor slujbe. Cand este o scadere de lunga
durata in cerere, muncitorii vor cauta in zadar; durata somajului
va fi anormal de lunga.
4. SOMAJUL SEZONIER
Este o forma de somaj considerata oarecum normala, in
agricultura, constructii, turism,etc.. Cauza principala o reprezinta
obiceiul publicului de a cumpara, obicei ce este corelat cu
schimburile anotimpurilor intr-un an. Fluctuatiile in cererea de
munca, ce cauzeaza somajul sezonier, pot fi anticipate in mod
regulat.
Astfel, cererea de munca in agricultura scade dupa semanat
si ramane scazuta pana la recoltare. Cererea de munca creste in
statiunile maritime doar pe parcursul lunilor de vara.
Fluctuatiile sezoniere se ridica, deasemenea, si din partea
ofertei pe piata de munca. Rata somajului in cadrul studentilor
creste rapid in vara, cand acestia cauta slujbe temporare.

5. SOMAJUL TEHNOLOGIC
Somajul tehnologic este o forma de somaj care rezulta in
urma aplicarii unor metode noi de productie, ce determina
micsorarea numarului salariatilor. Rezulta si in urma fuzionarii
unor firme, ceea ce are ca efect scaderea numarului total de
salariati. Daca productia creste in aceeasi masura sau mai mult
decat productivitatea muncii, ceea ce are loc in perioade destul
de lungi, chestiunea somajului tehnologic nu se pune. Problema

apare atunci cand un lucrator concediat ca urmare a inovatiei

tehnice, nu-si poate gasi alt loc de munca, deoarece nu sunt
create suficiente noi locuri de munca. In aceasta situatie,
respectivul este somer ca urmare a inovatiei tehnologice sau ca
urmare
a
unei
cereri
insuficiente?
BIBLIOGRAFIE

Didier,
jocului

Michel

Economia-regulile
ed.

Humanitas,

Bucuresti, 1994
Ehrenberg, Ronald
Theory
Smith, Robert

Modern Labor Economics:

and Public Policy
ed.

Scott

Foresman,

1988
Simon, Ilie

Civilizatia salariului
ed. Eficient, Bucuresti,

i997
Colander, David

Macroeconomics
ed.

Homewood,

Irwin,

1993
Gwartney, James
Stroup, Robert

Macroeconomics: Private
and Public Choice
ed.

Harcourt

Jovanovech,
San Diego, 1990

Brace

SOMAJUL
1. Conceptul de somaj
Forta de munca este un factor de productie originar, alaturi de cel natural. Nefolosirea ei in forme si
grade diferite inseamna somaj. Existenta somajului ca fenomen economic si social este legata
numai de productia moderna. Importanta fortei de munca ar determina necesitatea folosirii sale
depline, dar o neocupare a acesteia de 1,5 - 4% este considerata normala. Somajul este un aspect
negativ al economiei, neasigurand locuri de munca pentru o parte a populatiei disponibile.
In mare masura el este rezultatul fluctuatiei activitatii economice.

In termenii pietei muncii somajul reprezinta excedentul ofertei fata de

cererea de munca.
Exista si puncte de vedere unilaterale, conform carora sunt someri cei care au inregistrate cereri la
oficiile de plasare, dar in acest caz somajul apare doar ca rezultat al cererii, nu si al ofertei de
munca.
Somerii sunt persoane apte de munca, dar care nu gasesc de lucru si pot fi angajate partial sau in
intregime numai in anumite momente ale activitatii economice. Ei formeaza o suprapopulatie
relativa (formeaza un surplus de forta de munca in raport cu numarul celor angajati in conditii de
rentabilitate economica).
Un somer nu este doar o persoana valida care nu munceste. Spre exemplu, femeile casnice sunt si
ele in aceasta situatie, dar somerul este o persoana care solicita o munca oficiala si care cauta o
slujba salariata. O slujba salariata presupune un statut social bine definit in codul muncii, avand
stipulate drepturi si obligatii precise.
Existenta somajului poate fi masurata doar prin corelarea cererii cu oferta de munca si numai prin
delimitarea acestuia pe domenii de activitate, pe nivele de pregatire, meserii. Factorul politic
constient trebuie sa opereze ajustari care sa aduca cei doi poli la starea de echilibru.
Biroul International al Muncii propune urmatoarele coordonate pentru determinarea unui somer:

- sa fie o persoana apta de munca;

- sa nu aiba loc de munca;
- sa fie disponibila pentru o munca salariata;
- sa fie in cautarea unui loc de munca.

In Romania, Legea 1/1991, republicata cu modificari prin Legea 86/1992

precizeaza ca sunt considerate somere acele persoane apte de a munci care nu pot
fi incadrate din lipsa de locuri disponibile conform pregatirii lor.

2. Caracteristicile somajului
Pentru caracterizarea somajului putem lua in considerare urmatoarele
criterii:

Nivelul somajului, care se poate exprima in doua forme:

- ca nivel absolut - numarul somerilor;

- ca nivel relativ - exprimat prin rata somajului. Aceasta se calculeaza ca un raport procentual
intre numarul somerilor si populatia ocupata, sau numarul somerilor si populatia activa disponibila.
Rata somajului = . 100
Rata somajului = . 100
In Romania, in perioada 1991 1999 situatia somajului a fost fluctuanta.
Cateva date comparative oferim in tabelul privind evolutia ratei somajului

An
ul

1
9
9
1

1
9
9
2

1
9
9
3

1
9
9
4

1
9
9
5

1
9
9
6

1
9
9
7

1
9
9
8

1
9
9
9

Rata
soma
jului
%

3,
0

8,
2

1
0,
4

1
0,
9

9,
5

6,
6

8,
9

1
0,
3

1
1,
5

Intensitatea de manifestare a somajului:

- diminuarea activitatii semnifica un somaj partial;
- incetarea deplina a activitatii conduce la un somaj total.

Durata somajului este perioada din momentul pierderii locului de munca

sau al diminuarii activitatii pana la reluarea normala a muncii. In majoritatea tarilor
se considera somaj de lunga durata o neangajare continua de peste 12 luni.

Structura, sau componenta somajului:

- pe categorii de varsta;
- nivel de calificare;
- sex;
- rasa;
- domeniu de activitate.

3. Cauzele si formele somajului

Somajul e determinat de doua categorii de motive:
a) subiective - in functie de exigentele, diploma, interesele persoanei
motive care genereaza somaj voluntar;
b) obiective - lipsa locurilor de munca disponibile in zona in care traieste
persoana genereaza somajul involuntar.

Somajul voluntar nu este o calamitate sociala, ci reflecta un anumit grad de

prosperitate a societati, in sensul ca nu oricine isi poate permite sa nu obtina un
salariu.
- somajul diplomelor consta in faptul ca o persoana nu gaseste un loc de
munca in conformitate cu diploma pe care o poseda;
- somaj negru, atunci cand persoana beneficiaza de indemnizatie de somaj
prestand totodata si o activitate neluata in evidenta.
Somajul involuntar are formele de :
- somaj ciclic sau conjunctural, determinat de crizele economice si care este
resorbit in perioada de avant economic;
- somaj structural datorat modificarilor structurii pe ramuri si subramuri ale
economiei, dar reintegrarea fortei de munca este in acest caz dificila si de lunga
durata;
- somaj tehnologic, datorat inlocuirii vechilor tehnologii sau reorganizarii
firmei, resorbirea lui presupunand recalificarea fortei de munca;
- somaj sezonier, specific anumitor ocupatii precum cele din agricultura,
constructii si industria alimentara.
Toate aceste forme de somaj sunt cauzate de doua procese majore:
I pierderea locurilor de munca;
II o alta cauza majora a somajului este cresterea ofertei de munca pe piata.

O forma de somaj des intalnita este somajul frictional, care poate sa fie
generat atat de motive personale cat si de cauze obiective. Acesta reprezinta
perioada dintre doua angajari, somaj intermitent, pe care Keynes il considera
permanent. Persoanele care au fost concediate din motive de dificultati
conjuncturale, precum si cele care au parasit de bunavoie locurile lor de munca fiind
intr-o perioada tranzitorie de reangajare, formeaza somajul frictional. In orice
economie exista intotdeauna oameni care vor dori, ori sunt nevoiti, sa-si schimbe
temporar locul de munca si se afla intre doua angajari.
In toate formele sale, somajul reprezinta o expresie a dezechilibrului dintre cererea si oferta
fortei de munca, stiut fiind ca structurile demografice si socio-profesionale nu corespund intotdeauna
cu starea si evolutia structurilor economice si tehnice. Somajul este totodata si expresia
dezechilibrelor de pe piata bunurilor si serviciilor, alaturi de dezechilibrele mentionate de pe piata
muncii.

4. Masuri de combatere a somajului si implicatiilor sale

Somajul este un fenomen cu multiple implicatii negative economice, sociale
si umane. Pe prim-plan se situeaza inutilizarea unei parti insemnate din principala
avutie a unei tari - resursele de munca. Timpul neutilizat din cauza somajului nu mai
poate fi recuperat, outputul pierdut fiind cunoscut sub denumirea de decalaj de
PNB, fiind realizata compararea PNB potential, care ar rezulta din utilizarea deplina
a fortei de munca si PNB real.

Efecte negative are somajul asupra persoanelor implicate, ale caror venituri se diminueaza in lipsa
locului de munca si care isi pierd statusul social.

Incepand cu J. M. Keynes, somajul a fost luat in considerare ca o problema

speciala, de importanta teoretica si de politica economica.
Experienta economica acumulata pana in prezent releva necesitatea
respectarii unor corelatii intre cresterea economica, productivitatea muncii,
utilizarea fortei de munca, durata muncii, cresterea salariilor si dinamica salariilor.
Totodata, au fost puse in evidenta capcane in politica de inlaturare a somajului. Una
dintre acestea, ades intalnita, este impresia ca este suficient sa se creeze locuri de
munca pentru resorbirea somajului in proportii insemnate; s-a constatat insa ca un
loc de munca in plus nu inseamna neaparat un somer in minus, deoarece si alte
persoane inactive pot solicita in astfel de ocazii un loc de munca (de exemplu pensionarii). Dar in principal, somajul a capatat un nou sens, calitativ. Astazi nu e
suficient sa se creeze un numar considerabil de locuri de munca, atata vreme cat
oamenii nu poseda calificarea, cunostintele necesare spre a le ocupa. Orice
strategie eficienta de reducere a somajului intr-o economie supra-simbolica trebuie
sa depinda mai putin de alocarea avutiei si mai mult de alocarea cunoasterii,
sustine Alvin Toffler[1]. Taditionalele politicii guvernamentale sugerate de J.M.
Keynes (politicile fiscale, monetare si de crestere a veniturilor, destinate sporirii
investitiilor si implicit crearii de noi locuri de munca) au inceput sa fie perimate,
incepand din anii 1970.
Ceea ce dorim sa subliniem este ca in prezent, intrucat atributiile la locul de
munca nu mai sunt intersanjabile si nici nu mai pot fi invatate in mai putin de o
ora, aceste politici sunt necesare dar nu si suficiente. Ele trebuiesc suplimentate
printr-o politica in domeniul instruirii constante a fortei de munca, inclusiv a
adultilor.
Dar, somajul comporta numeroase probleme atat pe termen scurt cat si pe
termen mediu sau lung. Principala problema pe perioada imediata este garantarea
unui venit minim pentru someri, respectiv a unei indemnizatii de somaj, in vreme ce
pe termen mediu sau lung problema consta in asigurarea locurilor de munca.
*

Masurile si politicile pentru diminuarea somajului pot fi structurate in trei categorii:

a) Masuri care ii privesc direct pe someri
Acestea vizeaza in primul rand pregatirea, recalificarea si orientarea somerilor. In al doilea rand am
situa noile forme de angajare: pe timp scurt, cu orar atipic, provizoriu; fata de ocuparea normala,
aceste forme prevad angajari pentru obiective precise si limitate.

b) Masuri care privesc populatia ocupata

Aceasta categorie de masuri are ca scop pe de o parte, sa previna cresterea somajului, pregatind si
calificand din timp, adecvat angajatii, iar pe de alta parte sa diminueze somajul. In acest sens se
creeaza posibilitati suplimentare de angajare dupa cum urmeaza: pe termen scurt se actioneaza
pentru reducerea timpului de munca si a duratei active (reducerea varstei de pensionare), precum
si prin repatrierea imigrantilor in tarile de origine. Pentru a fi generatoare de locuri de munca, fara a

fi inflationista, reducerea duratei muncii presupune un salariu mai mic, deci un sacrificiu din partea
salariatilor.
Pe termen mai lung se urmareste sporirea investitiilor creatoare de noi locuri de munca. Intre
domeniile direct creatoare de noi locuri de munca literatura economica din ultimii ani mentioneaza:
reciclarea materiilor si materialelor utile, eliminarea si gestionarea deseurilor, protectia resurselor
(indeosebi a apei potabile si aerului), gestionarea padurilor, producerea noilor surse de energie,
dezvoltarea cercetarii stiintifice, promovarea actiunilor depoluante a reziduurilor, apelor uzate.

c) Alte masuri
In aceasta categorie mentionam cresterea indemnizatiei de somaj si
prelungirea perioadei de acordare a acesteia pentru someri, in limitele mentinerii
cointeresarii pentru cautarea unui loc de munca. Rolul revendicarilor sindicale ale
angajatilor are insemnatate deosebita pentru garantarea locurilor de munca,
asigurarea asistentei sociale, asigurarea conditiilor de odihna.
Pentru a iesi din somaj - afirma Michel Didier2 - nu este suficienta o buna
reteta de politica economica. Trebuie sa acceptam o revizuire a deprinderilor
noastre mintale, a institutiilor noastre economice si a traditiilor noastre sociale. Mai
multe semne ale acestor schimbari sunt deja perceptibile. Vom vedea oare intr-o zi
o alta forma de crestere economica dezvoltandu-se deja, in care munca isi va regasi
adevaratul loc?

[1] Toffler, Alvin Puterea in miscare, p.70.

2 Michel Didier - Economia: regulile jocului, pagina 227

Somajul
Astazi, un lucrator din zece nu are de lucru fata de unul din treizeci in urma cu 20 de ani.
Aceasta constatare vorbeste de la sine despre amploarea fenomenului contemporan. Somajul nu
loveste numai indivizii. Peste o anumita limita el submineaza intreaga societate.
2. Tipuri de somaj
In functie de cauzele diferite care provoaca fenomenul somajului, distingem trei tipuri de
somaj: frictional, structural si ciclic. Descriind fiecare dintre aceste trei tipuri vom evidentia motivele
aparitiei lui.
Somajul frictional este somajul care se considera normal pe piata muncii si se naste din cauza
miscarilor continue de persoane: a) intre slujbe; b) intre regiuni ale tarii in cautare de slujbe sau c)
intre diferite stadii ale ciclului de viata. Chiar daca o economie ar fi la nivelul de utilizare completa a
fortei de munca ar exista circulatie datorita faptului ca oamenii isi cauta slujbe (la absolvirea scolii, la
mutarea intr-o alta localitate prin casatorie, divort, la reintrarea in munca a femeilor dupa o perioada
de ingrijire a copilului). Somajul de mobilitate (oameni intre doua slujbe) ar trebui considerat normal.
Totusi si acesta poate fi un adevarat semn al cresterii somajului atunci cand durata medie de asteptare
intre doua slujbe creste. Deoarece somerii frictionali sunt, de obicei, in cautare de plasamente mai
bune se considera deseori ca acestia sunt someri voluntari. Acest tip de somaj este, de regula, de
scurta durata.

Somajul structural este cauzat de restructurarea economiei sub incidenta crizei energetice si a
revolutiei tehnico-stiintifice, care redistribuie forta de munca, in scopul reducerii acesteia pe unitatea
de produs ca urmare a cresterii productivitatii muncii. Apare astfel o neconcordanta intre oferta si
cererea de muncitori de o anumita calificare, specializare. Cererea pentru un anumit tip de munca
creste, in timp ce cererea pentru un altul scade, iar ofertantii de forta de munca nu se adapteaza
rapid. Daca salariile s-ar ajusta lin la cererile si ofertele de forta de munca in schimbare (scazand in
zonele cu surplus de forta de munca si crescand in cele cu lipsa de forta de munca), ele ar putea fi un
indicator corect de reorientare a fortei de munca. Dar, salariile nu raspund rapid la socurile economice,
neputand deci indeplini pe piata fortei de munca acest rol.
Somajul ciclic este cel cauzat de crize si conjuncturi defavorabile trecatoare. Este somajul
perioadelor de recesiune. Distributia intre somajul ciclic, pe de o parte si somajul structural si frictional,
pe de alta parte, ajuta la diagnosticarea corecta a sanatatii pietei fortei de munca. Nivele inalte de
somaj frictional si structural pot sa apara chiar si atunci cand pietele generale de munca sunt in
echilibru. In literatura de specialitate gasim si alte categorii distincte de somaj: somaj tehnic, somaj
tehnologic, somaj total, somaj partial.
Somajul tehnic este determinat de intreruperea sau restrangerea activitatii economice ca
urmare a lipsei sau insuficientei unor factori de productie.
Somajul tehnologic este cauzat de introducerea unor inovatii care economisesc resursele de
munca, substituindu-le in proportii diferite cu capital. De regula, aceste manevre nu sunt insotite de
cresterea corespunzatoare a volumului de activitate.
O persoana se poate afla in stare de somaj total cand ea se afla in inactivitate completa, de
durata.
Somajul partial apare atunci cand are loc o reducere impusa, mai mare sau mai mica, a duratei
saptamanii de lucru insotita de diminuarea salariului.
Prin prisma duratei deosebim somaj pe termen scurt (pana la 4 saptamani) si somaj pe
termen lung (mai mult de 14 saptamani). Studiind relatia dintre aceste doua tipuri de somaj si fazele
principale ale ciclului de afaceri desprindem urmatoarele concluzii: o fractiune mare din somaj este de
durata foarte scurta in perioadele de avant; in recesiuni somajul pe termen lung devine o problema
sociala.
Motivele somajului sunt: parasirea slujbelor din initiativa celor angajati; concedierile; timpul pierdut in
cautare de slujbe. Astfel, parasirea slujbelor genereaza un proces scazut de someri. Pierderea slujbelor
este motivul major al somajului. Numarul concedierilor este, de regula, de trei ori mai mare in
perioadele de recesiune decat in cele de avant. Timpul pierdut pentru cautarea de plasamente de
catre proaspetii absolventi ai diferitelor trepte de invatamant genereaza un esantion redus de someri.
Cei care au fost angajati, dar dintr-un motiv sau altul au iesit din efectivul fortei de munca,
alimenteaza un alt grup al somerilor, atata timp cat sunt in cautare de slujbe pentru a reintra in
categoria fortei de munca.
Tabloul motivelor somajului intr-o economie de piata nu este insa complet daca nu
luam in discutie si functionarea pietelor de munca
3. Piata fortei de munca. Somaj voluntar si involuntar
Cauzele somajului se pot sistematiza astfel:
1.Rigiditatea salariului se explica prin interventia guvernului in stabilirea salariului minim pe economie.
Aceasta nu este singura explicatie, salariul nefiind elastic in raport cu munca. Cu cat salariul este mai
rigid cu atat somajul este mai mare, firmele reducand mai bine numarul celor angajati decat sa le
scada salarul.
2.Lipsa de mobilitate pe piata muncii este cauza somajului pe multe piete.

3.Slaba crestere economica este raspunzatoare pentru mai mult de un somer din doi.
4.Reconversiunile economice, intrarea noilor solicitanti pe piata muncii si ezitarea intreprinderilor in a
angaja sunt tot atatea motive ale somajului. Astazi prudenta a inlocuit initiativa. Cauza profunda a
somajului nu este lipsa de lucru, ci blocarea initiativei.
5. Caile de reducere a somajului
Practicile restrictive presupun indepartarea de pe piata muncii a anumitor solicitanti pe urmatoarele
cai: prelungirea scolaritatii, reducerea varstei de pensionare, incurajarea parasirii anticipate a slujbei
prin acordarea de plati compensatorii, penalizarea muncii pensionarilor. Neajunsurile acestui tip de
practici sunt pe de o parte, faptul ca sunt costisitoare iar pe de alta parte, faptul ca face sa creasca
numarul celor inactivi. Acestia nu pot fi intretinuti decat pe seama persoanelor active pentru care
sarcinile fiscale devin greu de suportat.
Tratamentul social al somajului presupune antrenarea in special a tinerilor in anumite ocupatii pe timp
limitat, cai extrem de costisitoare.
Gasirea de noi flexibilitati ale pietei muncii va conduce la reducerea somajului. Masurile de flexibilizare
a salariului precum si cele de crestere a mobilitatii lucratorului se numara printre acestea.
Printre masurile de flexibilizare a salariului se numara: stimularea performantelor individului pentru
cresterea motivatiei in munca astfel ca diferenta intre salarii sa reliefeze diferenta intre performantele
lor si nu intre vechimile lor in munca; reducerea puterii sindicatelor in intreprindere; masuri de
incurajare pentru angajarea somerilor si tinerilor; scaderea costului relativ al muncii in raport cu
valoarea capitalului. Printre masurile de crestere a mobilitatii pe piata fortei de munca amintim:
reducerea ponderii vechimii in cadrul salariului; reducerea decalajului intre pensiile celor cu vechime
neintrerupta si ale celor ce si-au schimbat locul de munca; facilitati acordate celor ce-si schimba locul
de munca; cresterea indemnizatiei de somaj pentru cei care urmeaza cursuri de recalificare; infiintarea
unor servicii de informatii privind locurile de munca din toata tara; programe nationale, comunitare
pentru reconversia fortei de munca. O anumita parte a somajului apare din cauza faptului ca ofertele
de slujbe, slujbele vacante nu se potrivesc cu calificarea somerilor. De aceea o evidenta computerizata
ar reduce cantitatea de somaj frictional si structural.
Deoarece multe din slujbele vacante cer deprinderi posedate de putini someri, se considera foarte
important ajutorul guvernamental care subventioneaza reinstruirea muncitorilor someri pentru
sectoare in crestere.
Cresterea economica continua si sustinuta este principala cale de reducere a somajului careia trebuie
sa i se acorde maxima importanta. Dar nu o crestere economica artificiala, obtinuta prin umflarea
cheltuielilor publice. Este durabila numai cresterea spontana, care este rezultatul initiativei oamenilor.
O economie de inalta presiune care opereaza la capacitatea ei completa ar ajuta la marirea gradului de
ocupare a fortei de munca. In mod particular o astfel de economie este benefica pentru muncitorii
femei si pentru grupurile demografice minoritare care sunt, de regula, ultimii angajati si primii
concediati. Crearea de slujbe publice pentru muncitorii concediati si-ar atinge telul daca aceste slujbe
s-ar adresa in mod special grupurilor demografice cu grad inalt de somaj: adolescenti, femei.
Societatea noastra nu se resemneaza in fata somajului deoarece simte, este convinsa chiar, ca
posibilitatile de lucru nu lipsesc, ca ar putea fi create mii de activitati pentru a ne face viata mai buna.
Pentru aceasta nu este nevoie decat de initiativa.
3. Dumitru Ciucur, Ilie Gravila, Constantin Popescu, Economie, manual universitar, Editia a doua,
Editura Economica, 2001, p. 581-602

SOMAJUL

1. ECHILIBRUL SI DEZECHILIBRUL PIETEI MUNCII

Echilibrul ocuparii forTei de munca este un segment al echilibrului general al
economiei. Echilibrul economic reprezinta o problema complexa, greu de masurat si
cuantificat, fiind definit ca o stare a sistemului pe care nici un agent economic nu
doreste sa o schimbe sau starea pe care fiecare agent economic o considera
mulTumitoare, stare care sub acTiunea factorilor interni si externi ramine
invariabila[1].
Norbert Wiener afirma ca o stare de echilibru nu este neaparat optima tot
astfel cum nu tot ce este optim ar fi si echilibrat. In economie echilibrul sau
dezechilibrul se reduc la raportul cerere-oferta. Daca cererea este egala cu oferta
sau daca cererea depaseste puTin oferta, se spune ca exista echilibru[2]. NoTiunile
de ocupare si ocupare deplina sint mai noi in sfera categoriilor echilibrului
economic. Pina la Keynes se utiliza mai ales termenul de mina de lucru, acest
factor nefacind obiectul unor abordari in contextul echilibrului macrosocial.
Conceptul de ocupare deplina a fost introdus de Beveridge in condiTiile specifice
ultimului razboi mondial[3].
Atunci cind abordeaza ocuparea unii autorii fac referiri numai la cei care
cauta un loc de munca si lasa la o parte problemele adaptarii la cerinTele locurilor
de munca existente. Intr-o economie se vor gasi permanent persoane intr-una din
situaTiile urmatoare:
-cei care doresc o activitate remunerata si pot sa o indeplineasca avind
capacitatea fizica si intelectuala necesara,
-cei care doresc un loc de munca remunerat, dar nu au capacitatea fizica sau
pe cea intelectuala care sint necesare ca sa raspunda unor nevoi ale societaTii sau
dorinTelor acestora,
-cei care poseda capacitaTi, dar nu doresc inca sa gaseasca un loc de munca,
-cei care consuma, dar nu au inca venituri proprii si care se pregatesc pentru
viaTa activa,
-cei care au capacitate de munca, dar nu participa la munca si consuma din
venitul oferit de sistemele de asistenTa sociala, cum sint somerii care astepta un loc
de munca,
-cei care consuma un venit rezultat in urma muncii anterioare, cum sint
pensionarii.
PiaTa muncii este cea mai imperfecta dintre toate pieTele, cumulind toate
defecTiunile sistemului economic, toate distorsiunile celorlalte pieTe. De aceea
echilibrul ocuparii nu poate fi judecat numai prin teoriile clasice, prin
marginalism, keynesism, behaviorism, ci acestea se cer analizate in contextul
evoluTiilor actuale.
In prezent in Romania se manifesta concomitent urmatoarele fenomene:

-Oferta de forTa de munca depaseste cererea cu cifre care oscileaza de la cca.

120.000 la aproximativ un milion persoane, chiar daca maximul este poate
supraevaluat.
-Cererea de produse inregistreaza la anumite bunuri cote insemnate, fapt
care ar solicita inainte de orice o cantitate de munca suplimentara. Desi exista o
asemenea cerere, munca depusa la nivelul intregii naTiuni, ca volum total in ore s-a
diminuat sensibil cu circa o cincime.
-Desi investiTiile sint un factor esenTial al cresterii economice si al ocuparii,
acestea au scazut pina in anul 2000. Scaderea a fost pusa pe seama lipsei de
fonduri si pe imposibilitatea existenTei unei orientari rapide in raport cu cererea.
Dupa anul 2001 valoarea investiTiilor a fost in crestere pina in anul 2004, cu o
usoara scadere in anul 2005 si o noua perioada de crestere in 2006 si in prezent.
Studiul ocuparii forTei de munca rezulta din jocul cererii si al ofertei pe piaTa
forTei de munca. In consecinTa analiza statistica a pieTei muncii incepe cu
delimitarea celor doua componente:
-oferta si cererea de forTa de munca,
-populaTia activa si populaTia ocupata.
DiferenTa dintre cerere si oferta fiind concretizata prin somaj. Ocuparea si
somajul reprezinta formele de manifestare practica a corelaTiei dintre oferta si
cererea de munca. Ca rezultat al funcTionarii pieTei muncii somajul este un fenomen
multidimensional complex care acopera o mare parte de situaTiile concrete astfel:
-persoane concediate care si-au pierdut involuntar locul de munca,
-persoane in cautarea primului loc de munca, in special tineri absolvenTi ai
unei forme de invaTamint,
-femei care doresc sa-si reia activitatea dupa o perioada de intrerupere,
-persoane ocupate in timp parTial, ocazional sau sezonier, aflate in cautarea
unui loc de munca cu program de lucru complet,
-persoane in virsta fara nici o sursa de venit, care cauta de lucru.
Analizind in context macroeconomic evoluTia pieTei muncii in perioada 19902007 se observa ca tranziTia la economia de piaTa a influenTat puternic gradul de
ocupare a populaTiei sub aspectul volumului, structurii si a determinat adaptarea
politicilor pieTei muncii in paralel cu procesul de reforma instituTionala. Echilibrul
ocuparii forTei de munca este acea stare ideala sau dorita prin care cererea
corespunde cu oferta, judecata la diferite nivele. In condiTiile accelerarii
restructurarii si sporirii insecuritaTii locului de munca pe piaTa muncii s-au acumulat
un mare numar de probleme sociale. Ocuparea forTei de munca a devenit una dintre
zonele cele mai tensionate ale tranziTiei. Romania s-a confruntat cu o criza a

ocuparii forTei de munca in condiTiile declinului economic instalat in ultimul

deceniu. Privatizarea si restructurarea economiei romanesti au influenTat
semnificativ piaTa muncii determinind disponibilizari masive si apariTia fenomenului
de somaj.
InvoluTiile din economie au restrins posibilitaTile de ocupare a forTei de
munca, numarul populaTiei active si ocupate, respectiv rata de activitate si de
ocupare s-au redus, iar somajul s-a cronicizat. Dezechilibrul economic general
reflecta acea situaTie a unei economii caracterizata prin dereglarea raportului dintre
cererea globala si oferta globala, in cadrul sistemului de pieTe, cum sint piaTa
bunurilor, piaTa monetara, piaTa muncii, etc.
Cauzele fundamentale ale dezechilibrelor macroeconomice se refera fie la
excesul de oferta, fie la excesul de cerere[4]. In funcTie de aceste evoluTii ale
marimilor implicate principalele dezechilibre economice se manifesta in urmatoarele
cazuri:
-excesul de oferta pe piaTa bunurilor economice, combinat cu excesul de
oferta pe piaTa muncii,
-excesul de cerere pe piaTa bunurilor, combinat cu excesul de oferta pe piaTa
muncii.
a).Excesele de oferta. Atit pe piaTa bunurilor, cit si pe piaTa muncii se
concretizeaza in imposibilitatea vinzarii unei parTi a bunurilor produse si in
neutilizarea unei parTi din forTa de munca disponibila, adica in cresterea somajului
sau a producTiei fara desfacere si oameni fara ocupaTie. Excesul de oferta pe piaTa
bunurilor economice sau presiunea aparuta din aceast motiv are mai multe cauze
printre care:
-scaderea puterii de cumparare a populaTiei care nu mai poate absorbi o
parte din masa de bunuri de pe piaTa,
-incertitudinile pieTei care determina pe fiecare producator sa-si formeze
rezerve (stocuri) de produse pentru a nu pierde potenTialii cumparatori, rezerve
care la nivel naTional depasesc cu mult cererea normala de bunuri,
-formarea unui surplus de capacitaTi de producTie ca urmare a cresterii
investiTiilor, capacitaTi care nu-si gasesc pe deplin corespondenTa in planul cererii
globale, etc.
b).Excesul de cerere. Pe piaTa bunurilor si excesul de oferta pe piaTa
muncii reprezinta o combinaTie mai grava prin implicaTiile sale economico-sociale
intrucit conduce de regula la manifestarea simultana intr-o economie a celor doua
fenomene, inflaTie si somaj. Printre cauzele care pot determina excesul de cerere
(absorbTia) pe piaTa bunurilor sint:

-satisfacerea insuficienta a aspiraTiilor consumatorilor care sint nevoiTi sa

recurga la substituiri de bunuri forTate, inclusiv la economii silite, intreTinind astfel
si mai mult cererea,
-disproporTiile intre ramurile de producTie care se reflecta intr-un volum mai
mic al ofertei de bunuri in raport cu cererea de bunuri de producTie si de consum
din partea agenTilor economici si a populaTiei,
-potenTialul investiTional scazut[5], etc.
In privinTa pieTei muncii o consecinTa a informarii incomplete este aceea ca
agenTii participanTi la schimbul specific pot avea intotdeuna speranTa unei oferte
sau cereri mai bune fiind astfel tentaTi sa iniTieze un proces de cautare. Somajul
care rezulta poate fi interpretat ca o utilizare alternativa a timpului, lucratorul cauta
sa se specializeze intr-o anumita masura, in producTia de informaTii astfel incit mai
degraba prefera sa-si utilizeze propriul timp in cautarea unei angajari mai bune
decit sa accepte o scadere a salariului. O alta consecinTa importanta a existenTei
simultane atit a posturilor vacante, cit si a somajului este aceea ca piaTa muncii
este un sistem static. Datorita faptului ca firmele fac angajari in permanenTa, iar
somajul va exista intotdeauna rezulta ca in fiecare moment acestor firme le sint
adresate oferte de munca. Incepind de la aceste considerente s-a emis ipoteza ca
piaTa muncii ar putea fi considerata ca un sistem dinamic stohastic si aceasta
datorita caracterului aleatoriu atit al cautarii unui loc de munca, dar si al ofertei de
munca pe piaTa specifica[6].
Acceptarea unei asemenea ipoteze implica faptul ca piaTa muncii este intr-o
permanenta stare de flux si aproape de un echilibru stocastic. PiaTa muncii este
aproape de un echilibru stocastic atunci cind rata somajului si rata de evoluTie a
posturilor vacante se modifica relativ lent, fluxurile de lucratori care isi parasesc
locul de munca este aproximativ egal cu cel al lucratorilor care isi gasesc un loc de
munca. Un rol important pe piaTa muncii il ocupa variaTia ratei somajului si a ratei
posturilor vacante, aceste doua variabile masurind impactul dintre cererea
excedentara de pe piaTa bunurilor economice asupra pieTei muncii.
Simultaneietatea dezechilibrelor si legatura dintre aceste dezechilibre deriva
nu numai din imperfecTiunile in informare, ci si din caracterul stocastic al
funcTionarii forTei muncii. O consecinTa a nivelului somajului, cit si a posturilor
vacante este influenTa semnificativa asupra probabilitaTii de a se intilni un somer cu
un post vacant. Daca procesul de ocupare pe piaTa muncii nu ar fi un proces
aleatoriu, simultaneitatea existenTei posturilor vacante si a somerilor nu ar mai
putea fi explicata intr-un mod credibil[7].
DEFINITIE: Fenomenul somaj reprezinta o stare negativa a economiei concretizata
intr-un dezechilibru structural si funcTional al pieTei muncii, prin care oferta de forTa
de munca este mai mare decit cererea de forTa de munca din partea agenTilor
economici.

S2. FORMELE SI CAUZELE SOMAJULUI

Somajul este un fenomen contemporan care afecteaza toate Tarile lumii.

Fenomenul somaj constituie obiectul unor preocupari teoretice si practice in
vederea aflarii cauzelor care il intreTin, atenTia fiind concentrata cu prioritate in
direcTia stabilirii acTiunilor si a masurilor care pot contribui la atenuarea lui. Unul
din reprezentanTii scolii clasice, Keynes, marcat fiind de proporTiile somajului in anii
30 a consacrat cea mai mare parte a operei sale problemelor ocuparii forTei de
munca si reversul acesteia, somajul. Somajul este un fenomen complex,
cuprinzator, care include in sfera sa aspecte economice in principal, dar si elemente
de ordin social, politic, psihic, moral.
Somajul inseamna:
-pierderea de venit care afecteaza direct nivelul de trai al persoanelor vizate,
-pierderea increderii in sine,
-erodarea raporturilor cu comunitatea,
-apariTia segmentului de alienare si excludere din viaTa normala, fapte care
provoaca tensiuni si ameninTa stabilitatea sociala.
Definirea somajului a fost o problema foarte mult dezbatuta in literatura
economica. DicTionarul de stiinTe economice elaborat sub conducerea profesorului
Alain Cotta caracterizeaza somajul ca fiind situaTia individului voluntar si somajul
involuntar, subliniind ca numai somajul involuntar trebuie luat in considerare in
judecarea situaTiei economice a unei Tari. Fenomenul somajului se manifesta
inegal pe Tari, zone geografice, perioade si nu atinge in egala masura toate
categoriile de virsta, sex, calificare profesionala. Ca urmare nici consecinTele sale nu
sint la fel de greu de suportat de toate categoriile de someri. Pe plan politic somajul
degradeaza raporturile dintre partide si electorat si mai ales credibilitatea in
programele si politicile antisomaj.
Intr-un raport al Comisiei Europene pentru ocupare se arata ca un somaj
ridicat nu constituie o problema economica, ci una politica[8]. Rezulta ca somajul
se inscrie printre acele fenomene care afectind prioritar viaTa materiala erodeaza
multe laturi ale vieTii sociale, unele dintre ele mai puTin vizibile dar cu efecte
prelungite si adesea imprevizibile. Este cunoscuta si larg utilizata definiTia data
somajului de catre Biroul InternaTional al Muncii, organizaTie din Sistemul NaTiunilor
Unite, care elaboreaza statistici, studii si analize pe problemele muncii pe baza
statisticilor furnizate de Tarile membre, potrivit careia este somer oricine are mai
mult de 15 ani si indeplineste concomitent urmatoarele condiTii:
-este apt de munca,
-nu are loc de munca,
-este disponibil pentru munca salariala,
-cauta un loc de munca.

Desi cuprinde indicii concrete si clare nici aceasta definiTie nu elimina riscul
de a lasa in afara somerilor anumite persoane care nu muncesc si ar dori sa o faca.
Din cele prezentate mai sus rezulta ca frontiera, limita dintre utilizarea sigura si
somajul indiscutabil nu este foarte exact determinata. Intre cele doua sfere exista o
zona labila a carei marime variaza in funcTie de modul de abordare si de
metodologia de determinare, zona care oricum pune in evidenTa un proces de
subutilizare. De aici si riscul ca fenomenul somajului sa se subdimensioneze sau
supradimensioneze. Numarul de someri nu poate fi o sursa riguroasa de informare
asupra alocarii si folosirii resurselor umane.
PiaTa contemporana a muncii inglobeaza mai multe moduri de combinare a
factorului munca, din punct de vedere al ocuparii astfel:
-Echilibrul, oferta si cererea de munca sint egale, rezulta ocupare deplina.
-Dezechilibru:
-subocupare, oferta de munca este mai mica decit cererea,
-supraocupare, oferta de munca depaseste cererea.
Echilibrul pieTei muncii trebuie sa fie abordat ca:
-Echilibru funcTional, care defineste zona de compatibilitate a ocuparii forTei
de munca si cresterea productivitaTii muncii in condiTiile strict determinate de catre
producatori.
-Echilibru structural, care exprima modul de distribuire a resurselor de munca
pe:
-sectoare,
-ramuri,
-activitaTi social-economice,
-profesii,
-calificari,
-zone, s.a.
-Echilibru intern, care apare intre nevoile si resursele de munca, ambele fiind
condiTionate de volumul de munca si cel al productivitaTii.
Formele dezechilibrului pe piaTa muncii pot fi inTelese numai dupa explicarea
termenilor ocupare deplina, somaj voluntar si somaj involuntar.
a).Ocuparea deplina. Aceasta inseamna angajarea a 96-97 % din populaTia
activa disponibila, diferenTa pina la 100 % fiind considerata somaj natural. Aceasta
reprezinta acel volum si acea structura a ocuparii, a utilizarii forTelor de munca, care
permit obTinerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor.
Conceptele de somaj voluntar si somaj involuntar caracterizeaza si aprofundeaza

somajul natural. In analiza clasica echilibrarea pieTei muncii, respectiv a ofertei de

forTa de munca cu cererea se realizeaza la un anumit nivel al salariului real care
asigura folosirea deplina a forTei de munca in sensul ca toTi cei care doresc sa
munceasca la salariul real existent gasesc un loc de munca. Somajul exista numai
pentru persoanele care vor sa se angajeze, dar cu un salariu superior celui stabilit
pe piaTa muncii.
b).Somaj voluntar. Acesta consta in acea neocupare datorata refuzului sau
imposibilitaTii unor persoane de a accepta salariul oferit. Un asemenea somaj arata
ca sint si persoane care nu pot sa se angajeze intr-o activitate deoarece nivelul
ridicat al salariilor, determinat prin negocieri colective, genereaza diminuarea cererii
de munca.
Analiza clasica admite somajul, dar numai pe cel voluntar. Modul in care se
ajunge la somajul voluntar este prezentat in figura 1.1.

W/p

O
W/p1

W/px

LX

L1

Fig.1.1. Graficul evoluTiei somajului voluntar.

Sursa: Frois G.A.: Economie Politica.
ForTa de munca disponibila la un moment dat este L 1, dar numarul
persoanelor dispuse sa se angajeze cu salariul real stabilit pe piaTa muncii este dat
de relatia (1.1):

,
(1.1)
Somajul voluntar este reprezentat de diferenTa L 1-Lx, adica de acele persoane
care doresc sa se angajeze, dar cu un salariu real superior (w/p 1). In realitate sint
persoane mai bine remunerate decit ar fi fost dispuse sa accepte si acestea sint
situate pe dreapta ofertei (O) la stinga dreptei Lx, care s-ar fi oferit sa lucreze si cu
un salariu real mai mic decit cel fixat pe piaTa muncii (w/px).
Sint in somaj persoanele care pretind un salariu real mai mare decit cel care
echilibreaza oferta cu cererea pe piaTa muncii. Rezulta de aici ca in concepTia
clasica somajul are drept cauza rigiditatea salariului real la scadere, nivelul prea
ridicat al acestuia pretins de lucratori si presiunile sindicale asupra modului de
determinare a salariului, care impiedica intreprinzatorii sa ridice cererea de forTa de
munca la nivelul care ar absorbi intreaga oferta existenta la un moment dat.
Neacceptarea ajustarii in jos a salariului real si imposibilitatea unor intreprinzatori
de a transfera sarcini salariale majorate asupra preTului de vinzare susTin somajul
voluntar. Analiza keynesista se fundamenteaza pe comportamentul lucratorilor in
economia contemporana care negociaza salariul nominal si nu cel real. Asa cum
afirma Keynes faptul vieTii ne arata indubitabil ca situaTiile cind muncitorii isi
formuleaza cererile in termeni de salariu nominal si nu de salariu real, departe de a
fi o simpla posibilitate, constituie cazul normal[9].
Keynes estima ca o reducere a salariului nominal antreneaza o diminuare a
ofertei de munca, lucratorii considerindu-l prea redus. In schimb efectul unei

reduceri a salariului real nu este cert. Daca scaderea salariului real are loc ca
urmare a unei majorari de preT salariul nominal fiind constant, nu provoaca o
reducere automata a ofertei de forTa de munca, lucratorii opun rezistenTa la
diminuarea salariului nominal, dar suporta scaderea salariului real. Deci salariile
nominale sint rigide la scadere, dar cele reale nu si aceasta pentru ca nu intra in
obiceiul lucratorilor sa-si reduca munca cu fiecare urcare a preTurilor la bunurile
care intra in consumaTia lor. Contrar concepTiei clasice analiza keynesiana se
sprijina pe realitatea ca salariile reale nu sint proporTionale cu cele nominale pentru
ca nivelul salariului nominal nu evolueaza proporTional cu nivelul preTurilor. Cele
doua forme de salariu nu se modifica paralel intrucit factorii care le determina
miscarea sint diferiTi.
c).Somajul involuntar. Acesta include persoanele neocupate care ar fi
dispuse sa lucreze acceptind chiar un salariu nominal mai mic decit salariul
existent, sperind ca atunci cind cererea efectiva de munca se va mari, va creste si
nivelul ocuparii. Keynes recunoaste existenTa unui tip de somaj pe care l-a numit
involuntar si il defineste astfel somajul involuntar exista daca in cazul unei
cresteri usoare, in raport cu salariul nominal, al preTurilor la bunurile pe care le
consuma muncitorii, atit oferta totala de mina de lucru dispusa sa munceasca la
salariul nominal curent, cit si cererea totala de mina de lucru la acel salariu ar fi mai
mare decit volumul existent al ocuparii. Din definiTie rezulta ca se refera la situaTia
in care salariul real scade din cauza cresterii mai rapide a preTurilor, comparativ cu
salariul nominal si exclude situaTiile cind salariul nominal ar scadea, iar preTurile ar
ramine constante. Mecanismul formarii somajului involuntar este prezentat in figura
1.2.

D1

O1

D2
P2

O3

P1

W1

W2

0
L2

L3L1

Fig. 1.2. Graficul formarii somajului involuntar.

Sursa: Frois G.A. Economie Politica.

Se presupune o situaTie de echilibru pe piaTa muncii marcata printr-un salariu

nominal W1, un volum de munca L1 pentru un nivel de preT dat P1. Presupunind ca
preTul bunurilor de consum se reduce ca urmare a incetinirii vinzarilor,

intreprinzatorii vor revizui producTia in jos cu repercursiuni nefavorabile asupra

angajarilor. La noul preT P2 cererea de munca este mai slaba, curba D 1 translateaza
la stinga D2. Salariul nominal va manifesta cunoscuta rigiditate la scadere. Noul
echilibru va trebui sa se realizeze la un nivel compatibil cu salariul nominal
precedent W1 noua poziTie a curbei cererii de munca D 2. Volumul de munca L2 va
corespunde noului echilibru. Intre prima si a doua situaTie se produce somajul
involuntar care este egal cu diferenTa dintre L 1 L2, pentru ca toTi acesti lucratori ar
accepta sa lucreze la salariul nominal curent al pieTei W 1.
Totusi nu se poate spune ca somajul involuntar este in totalitate un rezultat al
rigiditaTii salariului nominal la scadere. Daca rigiditatea nu este totala si lucratorii ar
accepta o anumita reducere a salariului nominal, atunci cererea ofertei de munca
O1 se va deplasa in O3 permiTind un nou echilibru L3 corespunzator salariului W2.
Rigiditatea
salariului
accentueaza
somajul
pentru
nivelul
L1
L3.
Mecanismele pieTei muncii se afla sub incidenTa numeroaselor imprejurari, nu
numai a celor strict economice, ci si a celor demografice, tehnice sau stiinTifice.
Acesta apare ca urmare a unei evoluTii nefavorabile a activitaTilor social economice,
datorita solicitarilor suplimentare de munca ale noilor generaTii sau datorita
solicitarilor de locuri de munca ale persoanelor incadrate la virsta a doua. Formele
dominante de extindere ale somajului intilnite astazi sint urmatoarele:

-Somajul de conversiune. Acesta afecteaza salariaTii care aveau locuri

de munca stabile pina la licenTiere, fara vechime mare in munca. La
inceputul perioadei de somaj acestia sint consideraTi favorizaTi, iar in caz de
prelungire a perioadei de somaj trec intr-o categorie mai defavorizata.
-Somajul repetativ. Ii cuprinde pe aceia care cunosc o succesiune de
perioade de activitate si de somaj, cei mai afectaTi fiind tinerii si cei cu o
calificare slaba.
-Somajul de excluziune. Reuneste populaTia activa in care sint incluse
persoane mai in virsta, mai puTin calificate sau aflate in somaj de timp
indelungat, indiferent daca mai primesc sau nu indemnizaTia de somaj.
In cadrul proceselor de formare a somajului in funcTie de cauzele directe
care il determina, se disting mai multe forme de somaj:
-Somaj ciclic. Care este expresia somajului structural si sezonier, care se
formeaza in faza de recesiune (criza-depresiune) a ciclului economic sau care
decurge direct din restringerea activitaTii economice in anumite anotimpuri ale
anului.
-Somaj de discontinuitate. Care se coroboreaza cu reglementarile privind
concediile de maternitate si alte aspecte ale vieTii de familie.
-Somaj fricTional. Acesta este efectul neutilizarii marginale a folosirii miinii de
lucru care inglobeaza motive care determina o persoana sa nu accepte un post
pentru ca salariul primit are o utilitate sub un anumit minim.

-Somaj de inadaptare. Este determinat de imposibilitatea unei parTi a

populaTiei active denumita tehnofoba, de a utiliza si a se adapta tehnicilor
avansate actuale care presupun abstracTie, interactivitate, viteza de execuTie si
flexibilitate deosebita. Acest fenomen poate fi evitat sau diminuat doar prin
pregatirea si orientarea personalului.
-Somaj intermitent. Acesta este generat de insuficienta mobilitate a forTei de
munca si de inegalitaTile intre calificarile persoanelor care vor sa se angajeze si cele
solicitate.
-Somaj sezonier. Se formeaza datorita restringerii activitaTii economice in
anumite perioade, sezoane ale anului, in care condiTiile economice sint mai puTin
prielnice, acesta fiind caracteristic agriculturii, construcTiilor si turismului.
-Somajul structural. Este determinat de tendinTele de restructurare a
economiei pe activitaTi care are loc sub incidenTa progresului tehnico-economic,
crizei energetice, fenomenelor sociale si politice.
Acesta se intilneste atit in Tarile slab dezvoltate, cit si in cele dezvoltate sau
aflate in tranziTie la economia de piaTa Restringerea acestuia presupune mari
investiTii, recalificarea celor afectaTi, reorientarea invaTamintului, etc.
-Somaj tehnic. Este determinat de intreruperea activitaTii unei firme din lipsa
de comenzi pe un timp indelungat. Cei afectaTi primesc indemnizaTii de somaj de la
firma respectiva. Iesirea din somaj are loc o data cu reluarea activitaTii.
-Somaj tehnologic. Este determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii
cu aparate noi si de centralizarea unor capitaluri. Resorbirea lui presupune
recalificarea forTei de munca in concordanTa cu noile cerinTe.

S3. MASURAREA SOMAJULUI

Problema masurarii somajului este de fapt o problema de estimare a
proporTiilor, structurii, intensitaTii si duratei lui. Pentru efectuarea acestei analize au
fost infiinTate instituTii specializate care aplica modalitaTi specifice de inregistrare a
somajului.
Principalele caracteristici regasite la nivelul acestui fenomen sint:
-nivelul (marimea) la un moment dat,
-intensitatea,
-durata medie,
-structura (componenTa).
a).Marimea somajului. Aceasta reprezinta nivelul la care a ajuns, reflecta
numarul persoanelor care nu lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor
care sint apte si doresc sa lucreze. Masurarea se efectueaza astfel:

-In expresie absoluta. Masa somajului sau numarul persoanelor care la un

moment dat, intrunesc condiTiile pentru a fi incluse in categoria somerilor (numarul
persoanelor din populaTia activa disponibila neocupata).
-In expresie relativa. Rata somajului este calculata ca raport procentual
intre numarul mediu al somerilor si:
-populaTia activa,
-populaTia activa disponibila,
-forTa de munca (populaTie ocupata + somaj),
-populaTia ocupata,
-populaTia ocupata ca salariaTi.

b).Subevaluarea somajului. Inregistrarea doar a persoanelor care primesc

indemnizaTie de somaj, excluzind alte categorii cum sint:
-tinerii care incheie un ciclu de invaTamint si nu au loc de munca,
-persoane care nu au temporar un loc de munca, etc.
c).Supraevaluarea somajului. Inregistrarea ca someri si a altor categorii
(neindreptaTite) cum sint:
-persoanele care incaseaza indemnizaTia de somaj, dar nu au intenTia de a se
angaja,
-persoanele care au deja un loc de munca dar pretind ca sint someri, pentru
ca lucreaza la negru,
-persoane care nu doresc sa munceasca din motive strict personale, etc.
d).Intensitatea somajului. Aceasta se calculeaza prin determinarea
corecta a momentului incetarii totale sau parTiale a activitaTii.
e).Durata sau perioada de somaj. Este timpul care se scurge de la
pierderea locului de munca pina la reluarea activitaTii.
f).Structura. Clasificarea somerilor dupa criteriile urmatoare:
-nivelul calificarii,
-domeniul de activitate,
-sexul,
-virsta, etc.
Pentru o evaluare corecta a marimii somajului la un moment dat trebuie sa se
calculeze:
-Intrarile, adica:

-persoanele concediate,
-persoanele casnice sau care au terminat un ciclu de invaTamint si nu se pot
angaja.

-Iesirile, adica:
-persoanele care gasesc noi locuri de munca,
-persoanele care revin la vechiul post,
-persoanele care nu mai cauta locuri de munca,
-emigranTii,
-pensionarii, etc.

S4. COSTURILE SOCIALE ALE SOMAJULUI

Costul social al acestui fenomen reprezinta efortul total pe care il suporta
populaTia, economia si societatea care sint afectate de somaj. La nivelul
persoanelor apar aspecte de natura economica, dar si aspecte morale, socialculturale, chiar si politico-militare.
La nivelul economiei si societaTii costul social are in vedere aspecte cum sint:

-irosirea cantitaTii de forTa de munca,

-diminuarea intensitaTii dezvoltarii economice,
-scaderea veniturilor bugetului de stat,
-cresterea cheltuielilor statului pentru intreTinerea si funcTionarea
instituTiilor publice din domeniul inregistrarii somajului.
Costurile mari care implica somajul se grupeaza in:
-Costuri directe, evaluate sub forma varsamintelor monetare catre fondul
destinat protecTiei sociale.
-Costuri indirecte, generate de diminuarea globala a producTiei si a veniturilor
de care ar putea beneficia intreaga populaTie.
Aprecierea complexa a acestui fenomen impune surprinderea:
-Efectelor pozitive care apar pe termen scurt astfel:

-incitarea angajaTilor la perfecTionarea profesionala,

-o mai mare mobilitate si adaptabilitate a forTei de munca.

-Efecte negative care apar pe termen lung. Datorita acestora s-a ajuns la concluzia ca somajul
este un fenomen negativ ale carui costuri depasesc cu mult avantajele.

In Romania somajul s-a amplificat datorita:

-capacitaTilor de producTie nefolosite,
-contextul recesiunii economice profunda,
-strategiei inadecvate de tranziTie la economia cu piaTa concurenTiala.
Astfel trebuie avute in vedere:
-efectul distructiv al dobinzilor asupra investiTiilor si implicit al ocuparii,
-rigiditatea salariilor in sensul scaderii acestora,
-eliberarea accentuata a forTei de munca din motive de retehnologizare,
-stagnarea crearii de noi locuri de munca.
Principalele forme de somaj intilnite la noi sint urmatoarele:
-somajul conjunctural,
-somajul structural,
-somajul tehnologic.

[1] Nita Dobrota (coord), Dictionar de Economie, Editura Economica, Bucuresti, 1999.
[2] Enache Liana Piata muncii si echilibrul economic, Teza doctorat, Bucuresti, ASE, 1998.
[3] Pert Steliana Flexibilitate, ocupare, dezvoltare umana, Editura Economica, 1990.
[4] Galbraith J. K.: Stiinta economica si interesul public, Editura Politica, Bucuresti, 1982.
[5] Daniel Toba: Macroeconomie, Not de curs pentru invatamant la distanta, pag. 65.
[6] Holt C.C., 1969, Improving the Labor Market Trade-Off between Inflation and Unempoyment in
American Economic Review, mai pag.135-146, lucrare citata de Dorin Jula si colaboratorii, 2004,
Economie Politica, Ed. Bren, Bucuresti, pag. 133-134.

[7] Fitoussi J.P., 1973, Inflation, equilibre et chomGE, Ed. Cujas, Paris, pag.129, lucrare citata de Dorin
Jula si colaboratorii, 2004, Economie Politica, Ed. Bren, Bucuresti, pag. 136.

[8] Pour en finir avec chomage en Europe, Rapport de la Commission Europenne, preside Bruno
Kreisky, Paris, 1989.

[9] J.M.Keynes, Teoria generala a folosirii miinii de lucru , a dobinzii si a banilor, Ed. Stiintifica,
Bucuresti, 1970, p.146.

Biologie
Casa gradina
Diverse
EconomieAgriculturaAsigurariBusine
ssComertContabilitateFinanteTransport
uri

Geografie
Gradinita
Istorie
Jurnalism
Limba
Literatura romana
Management
Medicina
Personalitati
Profesor scoala
Sociologie
Stiinta
Tehnica mecanica
Timp liber

Piata Muncii

economie

ALTE DOCUMENTE
Introducere

Gestiunea portofoliului de active

Orice activitate economica, in

conditiile economiei de piata asociaza,
in mod obiectiv, factorul de productie
capital, cu inca un factor esential,
factorul munca. Acest factor se procura
prin intermediul pietei, piata muncii
constituindu-se astfel, intr-un subsistem
al economiei de piata.

PROGRAMUL PHARE 2004

COEZIUNE ECONOMIC sI SOCIAL

Pe aceasta piata functioneaza

cererea si oferta, se formeaza un pret,
dar toate acestea se manifesta in
functie de specificul determinat de
obiectul tranzactiilor de pe aceasta
piata.

COMPORTAMENTUL
INTREPRINZATORULUI IN AFACERI

ZONA DE RESPONSABILITATE
INCEPEREA AFACERILOR
ZAHARUL si PRODUSELE
ZAHAROASE
GRIL - UNIT-LINKED (I)
Intreprinderea

Principii si norme de evaluare si

reevaluare a activelor patrimoniale
Cultivarea ciupercilor comestibile - o
afacere profitabila cu sprijin

In cadrul pietei muncii se

intalnesc cei ce poseda factorul de
productie capital cu cei care detin
factorul de productie munca.
Piata muncii este influentata
demografic, social-politic, psihologic etc.

Search

de

factori

de

ordin

Factorul demografic influenteaza in mod special oferta de

munca, populatia tarii fiind "rezervorul" care alimenteaza
permanent aceasta piata. Dar, pe piata muncii, subiectii ofertanti
nu sunt toti cetatenii unei tari. In primul rand trebuie luat in
consideratie factorul varsta, cele doua limite inferioare si
superioare, ceea ce contureaza notiunea de "populatie apta de
munca"
Pentru analiza economica, o mare importanta o prezinta
structurarea pietei muncii, ea permitand cunoasterea proportiilor
in care se folosesc resursele de munca, ca urmare a repartizarii
lor, in functie de cerere si oferta, pe diferite ramuri si
subansambluri ale activitatii economice: agricultura, industrie,

servicii etc., ceea ce indica nivelul tehnologic din economia tarii si

in general, gradul ei de dezvoltarte economica.
Principalul scop urmarit pe piata muncii este ajungerea la o
stare de echilibru intre principalele componente. In momentul in
care nu se atinge stare de echilibru apare fenomenul de somaj.
Analiza acestui fenomen, cauzele si modalitatile de
combatere prezinta un mare interes pentru intreg sistemul
economic al unui stat.
CAPITOLUL 1. CONSIDERATII GENERALE

1.1.Conceptul si trasaturile pietei muncii

Premisele teoretice ale analizei pietei muncii sunt: munca si

rolul ei in dezvoltarea social-economica, teoria pietei si a
preturilor in general.
Piata muncii functioneaza dupa acelasi mecanism ca si piata
unui bun. Structurile ei pot fi analizate sub forma tuturor
modelelor si tipurilor de piata: concurenta perfecta, monopol,
monopson,
monopol-monopson,
concurenta
monopolistica,
oligopol, oligopson, oligopol-oligopson.Totodata, fiind principala
componenta a pietei factorilor, structurile si principiile de
functionare sunt asemanatoare cu cele ale celorlalte componente,
piata resurselor naturale si piata capitalului. Ca si aceste
componente, piata muncii asigura derularea fluxurilor reale si
monetare, desfasurarea proceselor de productie, distribuire si
consum. Dar, avand in vedere ca in cadrul posesorilor de factori
ponderea cea mai mare o detin lucratorii salariati, ca salariul are
cea mai mare pondere in totalul veniturilor realizate, piata
muncii determina in ultima instanta volumul si structura bunurilor
produse, precum si procesul de distribuire a acestor bunuri.
In
general, piata
muncii reprezinta
spatiul
economic in
care tranzactioneaza in mod liber utilizatorii de munca (detinatorii de
capital) in calitate de cumparatori si posesorii resursei de munca, in
calitate de vanzator, in care, prin mecanismul pretului muncii al
concurentei libere intre agentii economici, al altor mecanisme specifice se
ajusteaza cererea si oferta de munca.

Intr-o formulare restransa, piata muncii este expresia reglarii cererii si

ofertei de munca prin deciziile libere ale agentilor economici
Agentii economici[1] intalniti pe piata muncii sunt:
a) ofertantii, respectiv cei ce ofera marfa reprezentata de capacitatea
de munca si competenta profesionala, contra unui anumit pret stabilit de
piata;
b) cumparatorii, adica intreprinderile care au nevoie de munca, intr-o
anumita cantitate si structura profesionala, pentru a-si desfasura activitatea
si pentru care sunt dispusi sa plateasca pretul specific-salariul;
c) intermediarii, care pot fi oficiile de plasare, specializate intr-o
gama larga de servicii, prin intermediul carora ofertantii sunt pusi in
contact cu cumparatorii de munca si care, evident, pentru serviciile lor
solicita un pret.
Rezultatul tranzactiei pe piata muncii se materializeaza
in contractul de angajare si insalariu. Deci, piata fortei de munca sau a
factorului munca este constituita din indivizi care cumpara si vand forta
de munca si din angajamentele care fac posibila desfasurarea acestor
activitati.
Acesti indivizi beneficiaza de timp liber si de timp de munca.
Din punct de vedere economic timpul liber reprezinta timpul cheltuit in
alte activitati decat cea economica(munca). In timp ce primul permite
dezvoltarea personalitatii umane, timpul alocat muncii permite obtinerea
venitului, ce este folosit pentru acoperirea trebuintelor de consum.
La randul sau, venitul este impartit intre consum si economii, care la
randul lor include in final si investitii productive.
In functionarea oricarei economii, piata muncii indeplineste o serie de
functii:

18318e411s

a asigura alocarea resurselor de munca in concordanta cu

volumul si structura cererii de munca;

18318e411s

18318e411s

indeplineste o functie productiva ce asigura

combinarea a doi
factori de productie, capitalul si munca, ce se afla in proprietatea unor
agenti economici diferiti;

o
alta
cea distributiva, deoarece prin mecanismele
18318e411s

18318e411s

functie

este

ei influenteaza modul de formare si repartizare a veniturilor specifice pentru

factorii de productie combinati: salariul si profitul. Pe langa aceste functii
piata muncii mai indeplineste si unele functii de natura mixta, economicosociale, prin intermediul carora contribuie la asigurarea de locuri de
munca, la protectia sociala, s.a.m.d., cat si la orientarea profesionala , la
reconversia, recalificarea si la reintegrarea mainii de lucru.
Piata muncii (cererea si oferta de munca) se desfasoara in trepte sau
faze.
Intr-o prima faza are loc formarea conditiilor generale de angajare a
salariatilor (se manifesta tendinta de formare a salariilor
la nivel macroeconomic sau pe segmente mai mari de piata).
In continuarea acesteia, urmatoarea faza are loc la intalnirea in
termeni reali a cererii si a ofertei, intalnire in baza conditiilor concrete ale
firmelor si salariatilor (potentiali).
Oferta de munca constituie deci acele resurse de munca, ce se
incadreaza in categoria de oferta pe baza criteriului remunerarii. Aceasta
se manifesta prin cerere de locuri de munca salariata, in angajarea ca
salariati.
Cererea de munca pleaca de la nevoia de servicii-munca din partea
utilizatorilor acesteia, dar conditia esentiala a transformarilor de munca in
cererea de munca este remunerarea sau salarizarea ; aceasta se
concretizeaza in oferta de locuri de munca salariate.
Cererea si oferta de munca sunt intr-o relatie de interdependenta cu
dezvoltarea economico-sociala, de amploarea si structurile activitatilor
economice si
ale actiunilor sociale
si,
pe
de
alta parte, de
fenomenele si procesele social demografice. Aceste inter dependente
multiple sunt sugerate de urmatoarea schema1:

Figura 1.1 Piata muncii-procesele demografice-dezvoltare culturala

Putem spune ca piata muncii are un caracter specific care poate fi

pus in evidenta prin urmatoarele aspecte:

 18318e411s pe termen scurt cererea de munca este invariabila

deoarece crearea de noi locuri de munca presupune dezvoltarea
activitatilor existente si initiere altora noi, probleme care nu se pot
realiza intr-un timp scurt;
18318e411s de asemenea ,oferta de munca se formeaza in decursul
unui orizont de timp indelungat, timp in care noua generatie ajunge la
varsta legala de munca si se instruieste;
18318e411s oferta de munca isi pune amprenta asupra modului de
satisfacere a cererii de munca;
18318e411s mobilitatea redusa a fortei de munca, a posesorului
acesteia, oamenii sunt atasati mediului social-economic in care sau
format si unde traiesc; avantajele economice oferite de alte zone
(localitati ) nu isi exercita nelimitat rolul in ceea ce priveste deplasarile
oamenilor spre noi locuri de munca;
18318e411s oferta de munca depinde si de alti factori decat cei
economici (varsta, starea sanatatii, psihologia oamenilor);

18318e411s eterogenitatea
cererii
si
ofertei
de
munca,
neconcordanta dintre
structurile
acestora fac
ca substituirea intre diferitele ei componente sa fie redusa.
"Piata contemporana a muncii este
o
piata contractuala, participativa, in care negocierea si contractul sunt
instrumente fundamentale dereglare a cererii si ofertei de munca".
Procesele de ocupare si utilizare sunt ajustate si cu ajutorul altor
mecanisme, aflate la dispozitia persoanelor fizice, persoanelor juridice si a
statului. Insa piata muncii, prin propriile mecanisme actioneaza in stransa
corelatie cu miscarea cererii si a ofertei pe celelalte piete. Aceasta
evolutie apare ca urmare a manifestarii unei serii de factori:
a) extinderea sistemului de reglementari si legi care ordoneaza
si disciplineaza raporturile dintre agentii economici pe piata muncii;
b) organizarea agentilor economici, a salariatilor si a
intreprinzatorilor. Cresterea gradului de sindicalizare are un puternic
impact asupra ocuparii, marimii si miscarii salariului, ale duratei muncii si
protectiei sociale;
c) extinderea sistemului de negocieri, de la nivelul de firma si pana
la nivelul national, in reglarea unor probleme ale ocuparii si, mai ales, a
celor referitoare la salariul minim garantat, la impartirea sporului de
productivitate, la conditiile de munca si protectie sociala;

d) elaborare de politici de ocupare ce sunt promovate la nivelul

firmelor si colectivitatilor locale si adancirea segmentarii pietei muncii;
e) interventia activa, directa sau indirecta, a statului pe piata
muncii si in situatii deosebite, extraeconomice, dintre cele mai diverse,
pentru a sustine, dupa caz, oferta sau cererea de munca, si asigurarea
protectiei sociale a categoriilor defavorizate de lucratori.
In lucrarea sa "Teoria generala a ocuparii, dobanzii si a banilor"
Keynes a pus bazele macroeconomiei moderne prin raspunsurile pe care
le-a dat cu privire la privire la problemele amintite mai sus. Keynes a
explicat crizele cu ajutorul modelului cererii agregate, avantul economic
prin dezvoltarea productiei de masa in ramurile moderne ale economiei,
ale caror bunuri sunt mult cerute pe piata, iar depresiunea economica
prin scaderea cererii de investitii. Astfel el propune folosirea tuturor
masurilor de politica fiscala anticiclica, in vederea reducerii fluctuatiilor
ciclice din economie.
In anii '50, economistul american Milton Friedman a pus bazele "teoriei
monetariste", conform careia politica monetara are un rol hotarator in
determinarea si comportamentul nivelului productiei (venitului) si al
preturilor, iar etapele de depresiune economica prin care au trecut
majoritatea tarilor lumii au fost generate de o politica monetara
neadecvata. De aici apare concluzia ca numai o politica monetara
expansionista ar putea stimula cererea si oferta de bunuri si servicii. Astfel
Friedman propune o serie de masurii de politica monetara anticiclica, in
scopul reducerii fluctuatiilor ciclice din economie.
Cea mai buna solutie in realizarea unui grad inalt de ocupare a
fortei de munca ar fi acela de comparare a solutiei propuse de Keynes
cu cea propusa de Friedman avand loc aparitia unei solutii mixte.
Orice economie1 nu functioneaza la parametrii normali daca nu se
reduc continuu productii si venituri tot mai marii si daca nu se asigura o
tot mai buna ocupare a fortei de munca. Somajul si capacitatile de
productie nefolosite in crestere, sunt datorate faptului ca productia nu
creste pe masura potentialului sau, numit si "output potential". Prin
"output potential" intelegem de fapt PNB real care il poate produce
societatea in conditiile ocuparii integrale a fortei de munca, adica in
conditiile unui somaj de maxim 5%. Diferenta dintre output potential si
output real, reprezinta "golul PNB real" sau subproductia reala. Evitarea
supraproductiei se face numai cu o politica fiscala si monetara
expansionista pentru a creste cererea agregata. O cerere excesiva
inseamna o crestere exagerata a preturilor si veniturilor banesti, adica
inflatie, aducand castiguri foarte mici in productie si in venitul real.

Astfel rezulta ca obiectivul unei politicii mixte, stabilizatoare il

reprezinta minimizarea variatiilor cererii, adica realizarea unei cat mai
bune concordante intre realizarea sporului cererii si potentialul productiv
al economiei.
Rezultatul acestei politici mixte, trebuie sa fie minimizarea
deviatiilor de la un trend crescator, nu la o medie fixa, deoarece, in orice
economie ce se dezvolta, cererea trebuie sa creasca continuu in scopul
de a mentine o utilizare cat mai completa a capacitatilor de productie si
a fortei de munca, in conditiile mentinerii unor preturi cat mai stabile.
Printr-o utilizare integrala a fortei de munca se ajunge la reducerea
deficitelor bugetare conducand chiar la un surplus bugetar al ocuparii in
totalitatea fortei de munca. Surplusul bugetar reprezinta practic scopul
oricarei politici stabilizatoare. Aceasta politica trebuie sa realizeze
cresterea output-ului potential, care sa conduca la cresterea ocuparii
fortei de munca si a cererii agregate.
Pot aparea o serie de factori perturbatori ai ocuparii fortei de
munca si anume:
18318e411s politicianul - care ori elibereaza o politica monetara sau
fiscala eronata ce are efecte inverse decat ce se astepta, ori elaboreaza
o politica justa de reducere a ratei somajului si de imbunatatire a
mersului economie in perioadele dinaintea alegerilor;
18318e411s schimbari in conditiile de productie. De exemplu o crestere
sau o scadere brusca si semnificativa a pretului unui factor de productie
pe piata mondiala, pot determina importante dereglari economice;

modificari neprevazute, din ratiuni de politica sociala, sau

din alte ratiuni neeconomice, ale cheltuielilor guvernamentale;
18318e411s

18318e411s modificarea aporturilor - cresterea acestuia determinata de

o crestere brusca a cererii din strainatate pentru produsele romanesti,
duce la o crestere a veniturilor, asa cum o scadere a acestei cereri
poate diminua veniturile;

18318e411s

modificarea brusca a dorintelor de consum ale populatiei;

18318e411s

modificarea cheltuielilor investitionale, fara a fi generata

neaparat o ratiune economica;

modificarile spontane in cererea de bani din sectorul privat,

devine un factor perturbator al activitatii economice;

18318e411s

18318e411s

comportarea salariilor.

O politica de ocupare integrala a fortei de munca nu se poate

realiza cu usurinta Ocuparea integrala a fortei de munca, nu poate fi
atinsa decat in tarile foarte dezvoltate si pentru o perioada scurta de

timp, datorita fluctuatiilor economice care isi spun cuvantul in cadrul

ciclului afacerilor.

1.2. Criterii de clasificare a pietei muncii

Structura interna a pietei muncii are un caracter deosebit de complex, ceea ce a permis formularea concluziei
dupa care nu exista o unica piata a muncii la scara economiei nationala. in interiorul ei se identifica mai multe
segmente de piata. "Segmentarea pietei reprezinta totalitatea tehnicilor de functionare a unei populatii date si
care urmaresc construirea unor grupuri de componenti ce satisface o anumita conditie de clasificare, in functie de
criteriile considerate".

Segmentarea
pietei
muncii
este
determinata
atat
de
motive economice, de caracteristici ale fortei de munca (nivel de
instructie, calificare, mobilitate profesionala), cat si de aspecte
institutionale
(reglementarea
raporturilor
de
munca
,
gradul
de organizare sindicala). in general se manifesta bariere in calea trecerii
de la un segment la altul, mobilitatea fortei de munca se manifesta mai
ales in interiorul fiecarui segment, si, limitat, intre diferite segmente, iar
salariile nu sunt rezultatul manifestarii libere a fortelor pietei, ele fiind
efectul unor factori sociali, politici si institutionali cu exprimari specifice pe
fiecare segment de piata a muncii. Se stie ca in general piata muncii se
structureaza si functioneaza la nivelul unitatilor economice individuale, la
cel al ramurilor economiilor tarilor, ca si la nivelul mondial. In cele ce
urmeaza vom incerca sa prezentam o clasificare a fortei de munca
dupa anumite criterii.
Dupa cadrul (locul) desfasurarii relatiilor de schimb se distinge: piete
locale, regionale, nationale, internationale si piata mondiala.
La nivel local, in Romania, piata muncii este reglementata si
supravegheata prin intermediul Oficiilor de forta de munca si somaj si a
punctelor de lucru organizatiilor mai mici a oficiilor de forta de munca si
somaj. La nivelul judetean si actorul principal care reglementeaza cadrul
legal in care se manifesta fenomenele si procesele pe piata muncii il
reprezintata de agentiile pentru ocupare si reconversie profesionala.
La nivelul regional si national actorii implicati in administrarea pietei
muncii sunt diferitele agentii de plasare a fortei de munca, precum si
diferitele
organizatii
guvernamentale
si
neguvernamentale. Insa
principalul organism care supravegheaza si reglementeaza desfasurarea
activitatii pe piata muncii il reprezinta Ministerul Muncii si Solidaritatii
Sociale.

Economia mondiala consta din (toate) economiile nationale

autonome si specializate, legate intre ele prin schimburi de bunuri materiale
si servicii.
Piata mondiala reflecta totalitatea relatiilor in legatura cu
schimbul de marfuri corporale sau incorporale intre tari, relatii devenite
obligatorii si permanente pentru existenta acestora. Notiunea respectiva
are deci un sens economic si nu unul geografic, politic sau religios.
Existenta unor resurse naturale diferite de la o tara la alta (ca
potential general si ca marime relativa rezulta din corelatia cu populatia) a
facut posibila si necesara specializarea tarilor in functie de resursele
detinute. Aceasta la randul ei, a condus la "exportul" de capital uman ce
depaseste o parte din cererea interna si, ca efect al acestuia, s-a impus
nevoia de a importa capital uman necesar in anumite domenii ale activitatii.
Distingem astfel dupa forma de proprietate: sectorul public, sectorul
privat si sectorul mixt.
Sectorul public reprezinta forta de munca ocupata in proprietatea
statului central, in proprietatea administratiilor locale, precum si persoanele
angajate in intreprinderile cu capital integral al statului.
Sectorul privat-particular este format din proprietatea individuala,
individual-asociativa, privat-particulara de familie, privat asociativa. Forma
principala actuala de proprietate este cea privat-asociativa, organizata sub
forma unor proprietati de capital, in care proprietarii, fie ca utilizeaza
salariati nonproprietari, fie ca ei insisi sunt participanti la activitatea
economica.
Sectorul mixt consta din combinarea ambelor forme de proprietate:
publica si privata.
Permanenta competitie intre formele de proprietate se manifesta in
participarea lor la procesul concurential general. In baza acestui proces,
ponderea si rolul diferitelor forme de proprietate se modifica in functie de
dezvoltarea generala a tarii, de optiunile politice ale popoarelor. Oricum,
sensul pozitiv al evolutiilor respective, al modificarii diferitelor forme de
proprietate este dat de progresul economico-social, de progresul factorilor
de productie si de eficienta folosirii lor.
O alta clasificare ar fi cea dupa sectoarele in care se desfasoara
activitatea economica. Distingem trei sectoare si anume: primar, secundar
si tertiar. Acestea se impart la randul lor in mai multe ramuri de activitate si
anume: ramura agricola, cea industriala si serviciile economice din
Romania. Principalele categorii de activitati sunt urmatoarele:

18318e411s

18318e411s

agricultura, silvicultura si exploatarea forestiera;

18318e411s 18318e411s industriala si anume cea extractiva, prelucratoare,

energie electrica si termica;

18318e411s

18318e411s

constructii;

18318e411s

18318e411s

comert si turism;

18318e411s

18318e411s

transport, depozitare, posta de telecomunicatii;

18318e411s

18318e411s

activitati financiare, bancare si de asigurari;

18318e411s

18318e411s

tranzactii imobiliare si de servicii;

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

administratie publica;
invatamant, sanatate si asistenta sociala;
alte activitati ale economiei nationale

Se remarca clasificarea in functie de structura si specializarea

personalului pe meserii si profesii si anume: muncitor, miner, electrician,
profesor, inginer, economist etc.
In general, in functie de nivelul de pregatire al salariatilor si efortul pe
care il depun in activitatea pe care o desfasoara, proprietarii ii remunereaza
pe acestia.
Dupa gradul de organizare a ofertei de munca distingem doua tipuri
de piete si anume:

18318e411s

piata muncii sindicalizata;

18318e411s

piata muncii nesindicalizata.

Pe piata muncii sindicalizata, unele decizii privind oferta de munca sunt

luate in mod colectiv. Sindicatele incheie contracte colective de munca in
care este prevazut adeseori cine poate ocupa un anumit post si care sunt
conditiile de lucru. De asemenea, sindicatele pot hotari declansarea unei
greve, retragerea completa a ofertei de munca cu scopul de a ajunge la o
intelegere mai buna cu patronatul.
Pe piata muncii nesindicalizate, angajatii nu sunt reprezentati in
negocierea conditiilor de munca si al salarizarii. De aceea, pot aparea
anumite discriminari salariale intre angajatii care sunt reprezentati sindical

si cei nereprezentati sindical, chiar daca munca prestata de acestia este

identica.

1.3 Modele de piata a muncii

Caracterul specific al pietei muncii se intrepatrunde cu cel derivat.
Astfel functia majora a acesteia este de a asigura activitatile economicosociale cu resursele de munca in cantitatea, structurile si calitatea
necesare.
Caracteristicile marfii ce circula pe aceasta piata, precum si
raporturile persoanelor ce participa la schimb vor fi caracterizate prin
urmatoarele1:

piata muncii este o piata cu un grad ridicat de rigiditate si

18318e411s

sensibilitate, ea interconditionandu-se atat cu echilibrul

economic

18318e411s

general, cat si cu cel social-politic;

ea este o piata organizata si mai puternic reglementata;

18318e411s

18318e411s

mecanismele acestei piete au un grad mai ridicat de

imperfectiune; de pilda, salariul nu reprezinta unica si adesea, principala

parghie de reglare a ocuparii si utilizarii resurselor de munca.
La sfarsitul anilor '60, majoritatea analistilor economici au
concluzionat ca nu poate exista o singura piata a muncii la scara oricarei
economii nationale. Aceasta presupune:
-

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

existenta mai multor segmente ale pietei

muncii;

bariere in calea trecerii de la un segment la

altul;
manifestarea mobilitatii fortei de munca mai
ales in

limitele fiecarei piete si mult mai putin intre diferitele segmente;

-

18318e411s

18318e411s

salariile se formeaza si sub influenta unor

factori sociali,

politici, institutionali.
Segmentarea pietei reprezinta totalitatea tehnicilor de fractionare a
unei populatii date si care urmaresc constituirea unor grupuri de
componenti ce satisface o anumita conditie de clasificare, in functie de
criteriile considerate.

Initial, segmentarea pietei muncii a fost expresia unei scheme

dualiste a sistemului economic real, acesta transformandu-se ulterior in
mai multe segmente.
Punctul de pornire in teoria segmentarii pietei de munca este
admiterea ipotezei existentei unui sistem economic dualist, structurat in
doua sectoare:
-

18318e411s

18318e411s

18318e411s

sectorul primar (central) al marilor

intreprinderi

sectorul secundar (periferic) al

intreprinderilor supuse

18318e411s

concurentei intre care apare o relatie de interdependenta.

Deci, segmentele reale ale pietei muncii sunt analizate prin
folosirea mai multor criterii de grupare, in functie de fiecare criteriu
existand diferite genuri de piete ale muncii. Astfel, se constata cel putin
urmatoarele criterii:
a) dupa forma de proprietate - piata muncii a sectorului privat si
piata intreprinzatorilor publici, in general piata sectorului public;
b) dupa dimensiunile utilizatorilor de munca - piata muncii din
partea marilor firme si piata muncii pentru micile intreprinderi;
c) dupa gradul de organizare a ofertei de munca - piata
nestructurala a salariatilor liberi si piata salariatilor sindicalizati.
Astfel apare:

18318e411s

piata primara a muncii - compusa din angajamentele

oferite

de intreprinderi mari si / sau sindicate, iar caracteristicile sale pot fi

sintetizate astfel: salarii inalte, posibilitati de promovare si siguranta
locului de munca.
piata secundara a muncii - definita prin locuri de munca slab
platite si instabile, cat si de existenta discriminarilor.
In general, segmentul primar al pietei muncii este asociat cu
componenta stabila a cererii de bunuri si servicii, in timp ce segmentul
secundar este legat mai ales de componenta variabila a cererii.
Concluzionam ca unul dintre principalii factori ai segmentarii pietei muncii
ar fi variatia in timp a cererii de bunuri sub aspect, atat cantitativ cat si
structural.
In Statele Unite ale Americii s-au conturat in practica si sunt
reflectate teoretic trei sectoare ale economiei cu manifestari specifice:
economia de centru, intreprinderile periferice, economia alternativa.

Unitatile economice de centru se caracterizeaza printr-un grad inalt

de sindicalizare, prin niveluri de salarii peste media nationala, corelate cu
productivitatea muncii superioara, de asemenea, peste productivitatea
nationala.
Intreprinderile periferice sub raport economic sunt de talie mica si
mijlocie, fiind angajate intr-o concurenta foarte dura. Produsele lor
incorporeaza multa munca, a carui productivitate este redusa.
Sindicalizarea este aici ca si inexistenta, iar salariile sunt mai mici decat
media.
Economia clandestina, lipsite de orice regula, cuprinde diversele
forme de activitate neoficiala, fara forme stabile de realizare - si adesea
ilegale cu o insecuritate totala a salariatilor.
Orice agent economic (intreprinzator) are ca scop reducerea
costurilor, maximizarea profitului si sporirea flexibilitatii ofertei, astfel incat
strategia intreprinzatorului se lanseaza pe segmentarea pietei muncii.
Astfel salariatii cu cea mai buna calificare, indiferent de evolutia
conjuncturii vor fi pastrati de catre firma. Ceilalti sunt angajati si
concediati in functie de variatia volumului activitatii. Rezulta, anumite
componente ale ofertei de munca sunt nevoie sa se adapteze, mai mult
decat alti factori de productie, la cerintele pietei. Aceasta strategie se
aplica de regula in structura interioara a firmei. De regula, mai intai se
incearca modificarea organizarii interne a firmei si apoi ajustarea
procesului de angajare-concediere de lucratori. In consecinta au loc
schimbari si in profilul de calificare, in conditiile de munca si de polarizare
a diferitelor categorii de lucratori.
Strategiile antreprenoriale de ocupare tind spre mentinerea
segmentului secundar al pietei muncii, deoarece se asigura o sporire a
adaptabilitatii intrepatrunderii la variatiile conjuncturii. Aceasta implica
utilizarea unor mijloace diverse, ce include metode de polarizare
specifice si forme noi de ocupare si care au ca obiective multiple:

18318e411s

18318e411s

reducerea deficitului de munca;

18318e411s

18318e411s

asigurarea de locuri de munca;

18318e411s

18318e411s

omogenitatea personalului propriu.

Cu toate ca piata muncii se caracterizeaza, ca si piata bunurilor,

printr-o concurenta imperfecta, ea poate fi privita si analizata ca o piata
cu concurenta perfecta. Scopul acestei analize il constituie cunoasterea
mecanismului ei concret de functionare. Datorita diferentelor foarte mari
existente intre profesii, ocupatii, nivel de calificare, locuri de munca, etc.,
intre diferentele industriei si firme, unde este utilizata forta de munca, in
viata economica exista mai multe tipuri de piata a muncii. Pentru
intelegerea mecanismelor de determinare, pe aceste tipuri concrete de

piata, a marimii salariului si cantitatii de piata ceruta si oferita, trebuie sa

pornim de la premisa uneiconcurente perfecte.
Modelul concurentei perfecte presupune urmatoarele conditii:

18318e411s

18318e411s

toti lucratorii au acelasi nivel de calificare;

exista o concurenta absolut libera atat intre ofertanti, cat

si
intre intreprinzatori;

exista un sistem informational perfect privind cererea si

oferta

18318e411s

de munca;

18318e411s

nu exista nici o restrictie in schimbarea locurilor de

munca de

catre lucratori si, in modificarea numarului locurilor de munca, de catre

intreprinzatori;

18318e411s

nu exista nici o deosebire intre conditiile ofertei

diferitelor
locuri de munca.

In acest cadru, concurenta dintre ofertanti determina scaderea

salariului, iar concurenta dintre intreprinzatori cresterea salariului. Ca
rezultat, marimea acestuia este determinata de raportul dintre cele doua
forte ale pietei si anume la nivelul la care cantitatea ceruta este egala cu
cea oferita.
Acest model de piata se caracterizeaza prin:

18318e411s

numarul mare al firmelor care concura intre ele in

vederea

obtinerii unui anumit tip de factor de munca;

18318e411s

numarul mare de muncitori calificati, cu calitati si abilitati

identice, care-si ofera serviciile in mod independent si individual;

18318e411s

imposibilitatea influentarii ratei salariului pe piata de

catre
firme sau de catre lucratori.

Figura 1.2. Cererea si oferta de munca pe o piata cu concurenta perfecta

In figura 1.2 se prezinta cererea si oferta de munca de pe o piata

cu concurenta perfecta, unde Qme, reprezinta numarul de lucratori
angajati, iar Se constituie salariul de echilibru. Avand in vedere acest
model, daca salariul ar fi la nivelul S1, ar exista un surplus de oferta, iar
la nivelul S2 un numar insuficient de lucratori. In ambele cazuri salariul
tinde spre echilibru. In acest model nici un intreprinzator nu poate
modifica marimea salariului, deci toate firmele trebuie sa plateasca
acelasi salariu.
Daca o firma acorda un salariu mai mare decat Se, ea
inregistreaza pierdere de profit, iar daca acorda un salariu mai mic decat
Se, exista pericolul sa ramana fara angajati. In ambele cazuri rezultatul
nu poate fi decat falimentul ori parasirea sectorului in care opereaza
respectiva firma.
Pentru a evita aceste efecte, firma trebuie sa indeplineasca
cerintele prezentate de urmatoarea figura 1.3

Figura 1.3 Realizarea salariului de echilibru

- adica sa plateasca salariul de echilibru (Se), iar numarul

lucratorilor angajati sa fie Qme. Se constata ca pentru firma oferta de
munca este perfect elastica, constituind, totodata, si costul marginal al
acestui factor de productie (CMF), iar cererea este reprezentata de
venitul marginal produs de munca (VMP).
Modelul de piata monopolist presupune ca toata forta de munca
sa fie reprezentata de un sindicat care apara interesele lucratorilor dintro anumita categorie profesionala sau interesele tuturor lucratorilor, dintro anumita industrie. Principalul rol al sindicatului este cresterea in
anumite limite, a salariului, in scopul cresterii sau cel putin mentinerii la
un anumit nivel a bunastarii economice a membrilor uniunii sindicale.
Desigur ca, o crestere a pretului muncii poate avea loc numai in
conditiile in care, se produc modificari in cererea si oferta de munca. Pe
piata muncii sindicatele nu pot influenta decat in mica masura cererea de
munca, deoarece aceasta depinde de situatia de pe piata bunurilor, de
raportul dintre cererea si oferta de pe aceasta piata, de evolutia pretului
de pe piata diferitelor resurse economice, precum si de conditiile
productiei. Alaturi de aceste conditii o importanta deosebita o reprezinta
nivelul si rata de crestere a productivitatii muncii.
Pe acest tip de piata, cererea poate fi considerata o variabila
independenta de puterea monopolista, exercitata de sindicat ca si in
cazul monopolului producerii unui anumit bun. Cu toate ca nu dispun de
parghii directe de influentare a cererii de munca, sindicatele pot apela la
metode indirecte de exercitare a puterii monopoliste, cum ar fi sprijinul
acordat politicii protectioniste a guvernului, de exemplu cresterea tarifelor
vamale pentru bunurile similare importate. Totusi, este o influenta

scazuta, deseori nesemnificativa, rezultatul fiind mai degraba stoparea

declinului decat cresterea cererii pe piata muncii.
Rezulta ca, la o oferta data de munca, majorarea salariului - prin
cresterea cererii depinde de politica patronatului si nu de cea a
sindicatului, chiar daca acesta dispune de o putere monopolista. In
schimb, sindicatele pot reduce oferta de munca si realiza, pe aceasta
baza, o majorare a salariului, recurgand de regula, la doua metode.
Prima, este o metoda prin care sindicatele pot obtine o crestere a
salariului, o constituie restrangerea directa a ofertei de munca. In acest
sens, ele pot initia o serie de masuri cum ar fi:

18318e411s

reducerea numarului maxim de ore de munca pe saptamana;

18318e411s
18318e411s

limitarea numarului maxim al membrilor sindicatului;

refuzul de a acorda aviz favorabil de munca lucratorilor
nesindicalisti, etc.

Aceste efecte pot fi

evidentiate cu ajutorul urmatoarei reprezentari grafice (figura 1.4).
Figura 1.4

Rezulta ca urmare a reducerii ofertei de la O0 la O1, cantitatea de

munca angajata scade de la Qm0 la Qm1, iar salariul creste de la S0 la
S1.
O alta metoda de crestere a salariului o constituie restrangerea
indirecta a ofertei de munca. (Figura 1.5.).

Figura 1.5

Presupunem ca, in urma acordului dintre sindicat si patronat, se

stabileste un salariu minim la nivelul S1, care este mai mare decat
salariul de echilibru (Se), format pe baza raportului dintre cerere si oferta
pe piata muncii.
Ca rezultat al faptului ca acest salariu minim nu poate fi micsorat,
cantitatea de munca angajata se reduce de la Qme la Qm1. Deci, creste
numarul lucratorilor care cauta un loc de munca, crestere reprezentata
de diferenta Qm2 si Qm1. Sansa acestor lucratori de a gasi un loc de
munca scade si mai mult in conditiile aplicarii primei metode, de
restrangere directa a ofertei de pe piata muncii.
Modelul de piata cu concurenta de monopson1 se
fundamenteaza pe urmatoarele premise:
-

18318e411s

factorul munca angajat de firma

monopsonica reprezinta

18318e411s

o cota importanta din intreaga oferta de munca de pe piata;

-

18318e411s

18318e411s

tipologia factorului munca ramane relativ

nemodificata,

chiar daca procesul tehnic duce la aparitia de noi meserii si chiar

calificari;
-

18318e411s

18318e411s

rata salariilor platite variaza direct cu

numarul de lucratori
angajati.

In cazul monopsonului, ambele oferte de factori de munca, la nivel

individual si de piata, vor fi identice, curba ofertei avand panta
crescatoare (Figura 1.6)

Figura 1.6 Rata salariului si factorul munca pe o piata de tip monopson

In figura 1.6. curba CML se situeaza deasupra curbei OL. Egaland

curba costului marginal cu cea a cererii de factor munca (in punctul A),
monopsonul va angaja un numar L1 de lucratori (spre deosebire de L2,
in situatia unei piete concurentiale libere) si va plati o rata a salariului S1
(mai mica decat cea de pe piata libera S2).

CAPITOLUL 2. MECANISMUL DE FUNCTIONARE

A PIETEI MUNCII

2.1. Cererea de munca

2.1.1. Trasaturile cererii de munca
"Munca", pentru un economist, este rezerva de resurse umane, atat fizice cat si mentale, care este disponibila
a fi implicata in productia de bunuri si servicii. Rezerva de munca depinde de doua lucruri:
(a) totalul fortei de munca disponibile, adica intreaga populatie mai putin categoriile populatiei care
muncesc;

(b) numarul de ore pe saptamana in care populatia este pregatita sa

munceasca.
Cererea de forta de munca reprezinta cantitatea de eforturi umane
(de acea speta) pe care intreprinzatorii sunt dispusi sa o cumpere, la un
tarif salarial corespunzator nivelului general al preturilor in perioada
considerata.
Se stie ca cererea pentru fiecare factor este o cerere determinata
provenind din cererea pentru bunuri si servicii. In cazul muncii aceasta are
ca rezultat o curba a cererii care este descrescatoare in maniera obisnuita;
mai multa forta de munca va fi ceruta daca pretul ei este mai mic, cu
conditia ca celelalte lucruri sa ramana neschimbate.
In general forta de munca depinde de doi factori:
a) productivitatea marginala a muncii;
b) conditiile generale ale activitatii economice, inclusiv anticiparile
conjuncturale si previziunile privind marimea cererii globale.
La un anumit moment si intr-un anumit stadiu de dezvoltare
tehnologica, intre volumul resurselor de munca utilizate si volumul
productiei se stabileste o anumita relatie. Potrivit legii randamentelor,
fiecare unitate consumata din factorul de munca are o contributie din ce in
ce mai mica la realizarea productiei1. In Figura 8. se observa ca, pentru
cele 10 unitati de munca, salariul este de 20 $ / unitate.

Figura 2.1. Curba cererii de munca

Cererea de munca este determinata de productivitatea marginala a

factorului de munca in realizarea productiei nationale. Nivelul general al
salariului cuvenit pentru 10 unitati de munca este de 20$ /unitate, acesta
fiind egal cu productivitatea marginala a celui marginala a celei de-a zecea
unitati. Curba cererii de munca se deplaseaza spre dreapta si in sus odata
cu cresterea capitalului cumulat, cu progresul tehnologic si cu
imbunatatirea calitatii muncii.
Productivitatea marginala si, deci salariul unui muncitor, poate creste
din doua motive. In primul rand, productivitatea marginala creste daca
muncitorii dispun de mijloace de productie mai multe sau mai performante.
Spre exemplu a se compara productivitatea unui excavatorist cu
productivitatea unui sapator care foloseste lopata, sau posibilitatile de lucru
ale scribilor medievali cu cele ale secretarelor din timpurile moderne.
In al doilea rand, productivitatea marginala a lucratorilor mai bine
pregatiti sau instruiti este, in general, mai mare decat cea a lucratorilor cu
un "capital uman" mai modest.
Putem arata intr-un exemplu mai clar cum curba cererii de forta de
munca este identica cu cea a productivitatii castigului marginal. Intrebarea
care se pune este, cat de departe de originea graficului (Figura 2.2) va
merge o astfel de curba? Aceasta depinde de productivitatea marginala a
muncii, care variaza fie cu pretul bunurilor, fie cu productivitatea lucratorilor.
O modificare a preturilor poate sa apara datorita unei modificari a cererii
pentru produsul considerat. Daca pretul produsului creste, aceasta va
ridica productivitatea castigului marginal al muncii, iar antreprenorii vor fi
pregatiti sa angajeze mai multi lucratori.
Figura 2.2 Efectul unei modificari a productivitatii marginale a muncii asupra salariilor.

In concluzie putem utiliza anumite observatii.

1) curba produsului castigului marginal este identica cu curba
cererii pentru munca.
2) Daca castigul marginal creste, curba se deplaseaza la MRP2.
3) Posibilitatile in acest moment sunt:
a) Muncitorii existenti Q, vor castiga salarii mai mari, salariile
crescand la W2;
b) Daca se poate sa mai vina muncitori in plus, numarul de
muncitori va creste la Q2, iar salariul va creste pana la W3;
c) Daca ar fi somaj in industrie, astfel incat curba ofertei este la
infinit elastica, angajarea ar creste la Q3 si salariile ar ramane la W1,
deoarece curba ofertei ar fi orizontala.
Daca pretul ramane constant, dar productivitatea muncitorilor
creste, astfel incat costurile pe unitatea de produs sunt micsorate, acest
lucru va ridica din nou castigul marginal utilizat si va incuraja
antreprenorii sa angajeze mai multi lucratori. Astfel, un sindicat precum
Electrical Trades Union ar putea foarte bine sa sustina o politica de
reclama care incurajeaza pa consumatorul casnic sa utilizeze aparatele
electrice de incalzit ca metoda de incalzire casnica, indemnand in acelasi
timp pe membrii sai sa abandoneze anumite practici care reduc
productia. Prima, ar muta curba cererii pentru munca inspre dreapta prin
cresterea profitabilitatii industriei. Oricum, efectul este de a creste atat
salariile cat si numarul de oameni angajati (vezi Figura 2.3.)
Cererea de munca nu depinde insa numai de productivitatea
marginala a muncii. Cu alte cuvinte, intreprinzatorul nu inceteaza sa
incadreze mana de lucru exact in punctul in care salariul este egal cu
venitul pe care I-l procura ultimul muncitor incadrat, independent de
modalitatile de fixare a nivelului salariului. Dimpotriva, cererea de munca
este mai mult sau mai putin elastica in raport de rata modificarii salariului.
De asemenea, elasticitatea depinde de structurile tehnice ale
productiei, adica de posibilitatea de substituire a muncii cu bunuri
internationale si invers.

Cererea de munca depinde, in general, si de previziunile privind

marimea cererii globale, de anticiparile conjucturale, etc.
In numeroase cazuri, variatia salariului nu are consecinte asupra
marimii ocuparii in intreprinderi. De pilda, daca intreprinzatorul nu are alte
obiective conjuncturale decat maximizarea profitului, atunci el nu se
raporteaza la cresterea salariului. Sau, daca se desfasoara o reorganizare
a productiei cu o componenta umana fixa, atunci efectivele de lucratori
raman constante, independent de nivelul salariului. In aceste doua situatii,
intreprinzatorul nu se simte obligat sa se incadreze intre cele doua limite,
variabilele in timp, ale salariului (real): inferioara - ce reprezinta minimul de
resurse (exprimate in bani) care permite lucratorilor si familiilor lor sa
supravietuiasca;superioara - venitul banesc corespunzator productivitatii
numai (medii marginale).
Elasticitatea cererii pentru munca este de asemenea de o mare
importanta in fixarea salariilor. Daca cererea pentru munca este elastica,
antreprenorii vor fi in stare sa paraseasca cu usurinta piata si de aceea,
va fi dificil pentru forta de munca de a-si asigura marimea salariilor.
Cererea de munca va fi elastica daca:
a) cererea pentru produsul final va fi elastica;
b) forta de munca poate fi inlocuita cu alta forta de munca;
c) alti factori (in special capitalul) pot fi inlocuiti cu forta de munca;
d) costurile datorate muncii reprezinta o parte mare din costurile
totale.
18318e411s Elasticitatea cererii pentru munca si cererea pentru
produsul final.
Furnizorul care acorda o crestere a salariilor trebuie sa mareasca
preturile consumatorilor. Asta inseamna ca la fiecare valoare a pretului,
cantitatea disponibila va fi mai mica si ca s-a produs o modificare a
conditiilor ofertei.
Elasticitatea cererii pentru forta de munca necalificata.
Substituentul cel mai probabil pentru orice fel de forta de munca
este o alta forta de munca. Rezulta ca muncitorii necalificati gasesc ca
este dificil sa obtina mariri de salarii in fata antreprenorilor hotarati,
deoarece alti muncitori pot cu usurinta sa-i substituie. Cu conditia ca

cererea pentru produsul pe care acesta il face sa fie puternica, cererea

pentru serviciile pentru un muncitor calificat va fi neelastica.
In consecinta, pozitia sa de negociere va fi una puternica, de vreme
ce el poate oricand sa se deplaseze spre o pozitie de mai mare avantaj
personal net.
18318e411s Elasticitatea cererii pentru forta de munca care poate fi
inlocuita cu masini.
Cererea elastica ar putea fi intalnita acolo unde este posibil sa se
substituie forta de munca cu alti factori, in special cu capital. Politicile
salariale agresive din partea muncitorului ar putea sa-i determine pe
antreprenori sa cumpere utilaje puternice, fapt care reduce considerabil
cererea pentru forta de munca. Cererea pentru forta de munca va fi si
mai elastica daca astfel de utilitati sunt ieftine. La cumpararea unei
combinatii de factori echilibrate, un antreprenor ii va selecta pe acestia
pana cand produsele lor marginale raportate la preturile lor sunt egale.

Figura 2.3. Efectul elasticitatii asupra vanzarilor dupa o marime a pretului.

Se remarca cateva observatii:

1) Datorita unei marimi a pretului, curba ofertei s-a deplasat inspre
stanga.
2) Pretul produsului pentru care cererea este elastica, creste
putin, iar cererea se contracta mult, la Q2.

3) Pretul produsului pentru care cererea este neelastica, creste

mult, dar cererea se contracta putin la Q3.
4) Rezulta ca un furnizor pentru al carui produs cererea este
elastica va rezista la costurile de salarii mai bine decat un furnizor pentru al
carui produs cererea este neelastica. Daca el este fortat sa mareasca
salariile, el va reduce cererea pentru forta de munca.

18318e411s

Elasticitatea cererii pentru forta de munca acolo unde

costurile cu munca reprezinta o parte mare din costurile totale.

In aceste circumstante, orice crestere a costurilor cu munca
inseamna o crestere considerabila a pretului de vanzare al produsului
final, si o reducere a limitelor de profit, daca cererea pentru produs este
foarte elastica. Acordarea de astfel de mariri de salarii va insemna, de
aceea, reduceri serioase ale productivitatii castigului marginal al muncii,
iar antreprenorul isi va reduce de aceea cererea pentru ea, la preturile
mai mari pe care trebuie acum sa le plateasca.

2.2. Oferta de munca

2.2.1.Trasaturile ofertei de munca
Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama resurselor
existente in societate, adica a volumului de munca ce poate fi depus, in
perioada respectiva, de populatia apta.
Oferta de munca depinde de numeroase trasaturi ale societatii in
discutie. Apoi sunt obiceiurile si legile legate de educatie si angajare,
disponibilitatea fortei de munca de a lucra pentru salarii si celelalte
stimulente care i se ofera si gradul de emigrare si imigrare permise.
Insa pentru a discuta despre aceste trasaturi se impune in primul
rand definirea termenului de oferta de munca.
Oferta de munca, mai precis de servicii umane de un anumit fel
este cantitatea de munca, de aceeasi calificare, pe care lucratorii sunt
capabili si doritori sa o furnizeze la un anumit tarif salarial, dat fiind
nivelul general al preturilor in perioada respectiva.
In general, oferta de munca se refera la numarul de ore pe care
populatia doreste sa le petreaca presand activitati aducatoare de castig
in fabrici, ferme, institutii de stat, intreprinderi, etc., sau
activitati nelucrative.

Factorul esential in dezvoltarea economico-sociala a oricarei tari il

constituie resursele umane ( potentialul uman) de care dispune aceasta,
resurse care constituie totalitatea populatiei tarii respective la un moment
dat. Acest potential trebuie privit in primul rand ca un consumator
colectiv, lucru ce se identifica cu populatia totala, si ca un producator
colectiv, lucru ce se identifica cu resursele de munca, adica cu numarul,
experienta si gradul de pregatire al acestora.
Resursele de munca, existente la un moment dat in societate,
exprima numarul persoanelor capabile de munca, respectiv acea parte
din populatie care dispune de ansamblul capacitatilor fizice si
intelectuale care ii permit sa desfasoare o activitate utila.
In general, fiind exprimata prin numarul de lucratori, oferta de
munca se deosebeste de cea a marfurilor printr-o serie de particularitati:
a) Fiind atasati mediului economico-social din care provin, lucratorii au
o mobilitate spatiala si profesionala redusa;
b) Fiind interesati atat de conditiile in care isi desfasoara munca cat si
de cele in care vor trebui sa traiasca, putem afirma cu certitudine ca
marirea salariului nu este singurul element care determina lucratorii sa-si
ofere serviciile lor unor firme;
c) Serviciile umane sunt eminamente perisabile, efemeri, nu se pot
conserva, pentru a profita de o crestere ulterioara a pretului lor de
vanzare;
d) Oferta zilnica de munca are, in buna masura, un caracter rigid,
obligatoriu;
e) Oferta de munca nu se realizeaza, in exclusivitate, pe principiile
economiei de piata.
Lucratorii nu sunt crescuti de parinti ca pe o marfa, scopul
specializarii acestora nefiind acela de recuperare a investitiei sau de a
obtine un beneficiu de pe urma acestora. De aceea putem afirma ca
alaturi de legile economice, mai actioneaza si cele demografice.
In situatia unui lucrator individual, munca prestata incumba doua
dezutilitati1:
- sacrificarea timpului liber cu toate functiile lui;
- eforturile si eventualele neplaceri aduse de munca.
Deci, fiecare ora de munca in plus care este prestata reprezinta
pentru muncitor dezutilitate aditionala (dezutilitate marginala a muncii).
Ea tinde sa creasca pe masura ce programul de lucru se prelungeste.
Pentru ca salariatii sa fie mai motivati, salariul orar marginal trebuie sa fie
mai mare. Reprezentarea grafica a celor prezentate o regasim in
urmatoarea figura:

Figura 2.4. Relatia utilitate - dezutilitate

La acest nivel oferta de munca este influentata de

urmatorii factori:
a) marimea salariului (nominal, real);
b) raportul intre utilitatea si dezutlitatea muncii (relatia dintre
efortul individual si costul de oportunitate);
c) nevoia de a subzista a salariului si a familiei sale.
Oferta de munca a lucratorului depinde si de natura muncii, de
securitatea ocuparii, de gradul de independenta economica etc.
Modificarea salariului provoaca relatii mai putin nete in oferta de
munca decat in cazul unui bun economic obisnuit. Curba ofertei poate
lua o alura descrescatoare, in sensul ca la o scadere a salariului orar
oferta de munca va spori. Lucratorul va sacrifica timpul sau liber si va
presta mai multe ore de munca, cu scopul de a-si asigura un venit minim
(efect de venit).
Se remarca si efectul de substitutie, care presupune substituirea
timpului liber cu timpul de munca.
Marimea efectiva a acestor doua efecte va determina forma, alura
curbei ofertei individuale de munca.
Elasticitatea ofertei de munca are trasaturi specifice.
Analiza acestei probleme presupune formularea de raspunsuri
adecvate la intrebarea privitoare la intensitatea modificarii la o anumita
modificare a salariului. Raspunsul va fi urmatorul: oferta de munca este

inelastica (slab elastica); coeficientul de elasticitate a acestei oferte este

subunitar.

CAPITOLUL3. ECHILIBRUL PIETEI SI OCUPAREA

FACTORULUI MUNC

Analiza echilibrului pietei muncii poate fi privata atat prin prisma

analizei clasice cat si prin analiza keynesiana a echilibrului pe piata fortei
de munca
In analiza clasica se pleaca de la ipoteza ca cererea de munca este
problema firmelor, iar pe termen scurt stocul de capital este considerat
constant si productia nu poate fi modificata decat prin variatia cantitatii de
munca .
In acest caz firmele isi vand productia la pretul stabilit de catre piata si
achita lucratorilor salariile W care se considera a fi singurele costuri.
Ele angajeaza atata munca, cat este necesara obtinerii profitului maxim.
In acest caz firmele isi vand productia la pretul stabilit de catre piata si
achita lucratorilor salariile W care se considera a fi singurele costuri.
Ele angajeaza atata munca, cat este necesara obtinerii profitului maxim.

Oferta de munca priveste lucratorii care isi maximizeaza utilitatea ,

alegand intre venit si timpul liber. Pentru lucrator, apare mai intai efectul de
substituire. Individul este determinat sa munceasca mai mult, sa consume
mai putin timp liber, pe masura ce salariul, ca pret al renuntarii la ora de
timp liber a crescut. Dar intrucat cresterea salariului il face pe individ mai
bogat, apare efectul de venit, individul fiind determinat sa ceara mai mult
timp liber.
Echilibrul pietei fortei de munca se obtine la salariul real ( w / p )0 ,
nivel la care cererea de munca este egala cu oferta de munca, iar numarul
de angajati este N*. La un salariu real mai ridicat decat (w /
p)0
exista un exces de oferta de munca (neocuparea)

pe cand la un salariu
real mai mic, se manifesta un exces de cerere de munca. (figura 3.1)
w/p

(w/p)1

(w/p)0

(w/p)2
Figura 3.1. Echilibrul si dezechilibrul pe piata muncii

Conceptia keynesiana originala sustine existenta unui salariu nominal

de baza, care nu poate scadea sub un nivel specific, avand tendinta de a
ramane neschimbat pana cand productia atinge nivelul de ocupare
deplina. Analiza keynesiana contemporana exclude ipoteza unui salariu de
baza, dar considera ca salariul nominal este constant pe un termen scurt,
deoarece , potrivit contractelor de munca, lucratorii accepta sa lucreze,
pentru o perioada cu un salariu nominal specific.
Spre deosebire de analiza clasica, pentru Keynes cauzele somajului
se situeaza nu pe piata muncii , ci pe piata bunurilor si pe piata
monetara. El admite existenta rigiditatilor pe piata muncii, care se opun
reducerii salariilor. Insa aceste rigiditati nu sunt cauzele neocuparii.
Scaderea salariului poate avea consecinte nefaste, iar pentru a gasi
explicatii, privind dezechilibrele pe piata muncii si subutilizarea, se impune
analiza celorlalte piete.
In analiza echilibrului pe piata fortei de munca trebuie sa se tina cont
de relatia intre salarii, preturi si asigurari. In acest sens un rol important
il detine influenta variatiei masei monetare.
Presupunem ca o sporire a cantitatii de bani va conduce la o crestere
a cererii globale. La preturile existente si la nivelele de salarizare , stocul
real de bani este mai mare, iar ratele dobanzilor sunt mai mici.
Un alt factor in analiza echilibrului il reprezinta interdependenta intre
salarii, preturi si productie.In 1958, A.W.Phillips a elaborat ,,curba Phillips",
ce descrie relatia inversa intre rata somajului si rata cresterii salariilor. Cu
cat este mai mare rata somajului , cu atat este mai scazuta rata inflatiei
salariilor. Astfel apare o echilibrare intre cele doua tipuri de rate.
Desi ,curba Phillips exprima relatia intre cresterea salariilor si marimea
somajului , s-a ajuns treptat ca termenul de ,,curba Phillips" sa fie folosit fie
pentru a descrie curba originala a acestuia, fie o curba ce exprima o relatie
intre rata cresterii preturilor ( rata inflatiei ) si rata somajului .
In analiza echilibrului pe piata muncii se tine cont si de relatia salariiangajari-productie. Pentru aceasta pornim de la construirea curbei
Phillips ca relatie intre salarii si angajari.
Rigiditatea salariilor este determinata, in primul rand de faptul ca pe
piata muncii salariile se negociaza la perioade mai mari de timp, pe baza
unor contracte, ceea ce da stabilitate relatiilor dintre firme si salariati.

Frecventa cu care salariile, ca si preturile, se ajusteaza , depinde de

stabilitatea nivelului productiei. Firmele stabilesc pentru fiecare perioada,
atat nivelul angajarilor, cat si salariul, inclusiv sporul de salariu pentru
munca suplimentara.
Daca cererea de munca creste, atunci si oferta de munca sporeste, iar
la urmatorul termen de negociere a salariilor, lucratorii solicita salarii
marite. Procesul de ajustare a salariilor si a preturilor, continua pana cand
economia ajunge in punctul de echilibru corespunzator angajarii depline.
Datorita faptului ca salariile sunt stabilite pentru o perioada de timp si ca
ajustarea lor este blocata atunci se genereaza tipul gradual de ajustare a
salariilor si a productiei, lucru confirmat de economia reala.

3.1. Dinamica ocuparii pe piata fortei de munca

In Romania chiar daca populatia totala a scazut in ultimii ani, aceasta
nu a condus si la scaderea populatiei la varsta de munca. De mentionat
este ca in ultimii ani populatia apta de munca include femeile in varsta de
16-54 ani si barbatii in varsta de 16 - 59 ani, precum si femeile in varsta de
55 - 56 ani, barbatii in varsta de 60 - 61 ani din sectorul agricol.
Evolutia populatiei apte de munca in Romania %

1994

1995

1996

1997

Tabelul 1

1998

Anii

199
9

2000

Indicatori

Populatia totala

97,9
4

97,73

97,4
1

97,1
5

96,8
6

96,5

96,5
4

Populatia apta
de munca

58,0
2

58,32

58,7
5

59,1
1

60,1
5

60,2

60,1

Persoanele in
afara varstei de
munca

41,9
8

41,68

41,2
5

40,8
9

39,8
5

39,5

39,9
8

Pe fondul scaderii populatiei totale a tarii noastre cu 0,38 % pe an,

populatia apta de munca a crescut ajungand in anul 2000 la 60,1 % fata de
59.11 % cat inregistra in anul 1997.

Intrarea in vigoare la 1 aprilie 2001 a noii legi a pensiilor a condus la

cresterea populatiei in varsta de munca, deoarece in aceasta lege se
stipuleaza cresterea varstei de pensionare de la 55-57 ani femei si de la
60-65 ani barbati.

Figura 3.2 Cresterea populatiei in varsta de munca

O noua grupare a populatiei ocupate o reprezinta, cea dupa forma de proprietate.

Se cunoaste faptul ca tranzitia la economia de piata presupune

diminuarea in cea mai mare masura a sectorului public ( cooperatist ) si
dezvoltarea cat mai accentuata a sectorului privat. Astfel incepand cu 1990
cand proprietatea publica reprezenta peste 90 % s-a inceput o diminuare
a acesteia, astfel incat in anul 2000 ea a atins o proportie de circa 32,1%
( vezi tabelul nr.2 ).

Evolutia populatiei ocupate pe forme de proprietate in

Romania

Tabelul 2

Anii

1997

1998

1999

2000

Proprietate publica

42,5

36,2

35,1

32,1

Proprietate privata

54,3

58,2

57,7

59,4

Proprietate mixta

3,2

6,4

7,2

8,5

Forma de proprietate

Scaderea populatiei ocupate in sectorul public ( de stat ) se datoreaza in primul rand procesului de privatizare,
prin trecerea in proprietatea privata a unor intreprinderi de stat. Pe langa privatizarea intreprinderilor o alta cauza o
reprezinta lichidarea unor intreprinderi nerentabile si restructurarile de personal, facute in majoritatea intreprinderilor
de stat.

Populatia ocupata in proprietatea privata a crescut de la an la an

datorita infiintarii unui numar mare de firme mici de tipul Societatilor cu
Raspundere Limitata, a Societatilor Noncomanditare, a Asociatiilor
Familiale si a Societatilor pe Actiuni. Pe langa acestea un alt factor il
reprezinta transformarea unor intreprinderi de stat in intreprinderi cu capital
privat.
Atat in spatiul rural cat si in cel urban, in perioada 1999 - 2000 rata de
ocupare este sensibil apropiata de rata de activitate.
Populatia ocupata pe medii

Tabel 3

1996

1997

1998

1999

2000

TOTAL

64,8

64,8

63,6

63,4

63,2

URBAN

60,5

59,3

57,7

56,7

56,1

RURAL

69,9

71,5

70,8

71,7

72

In structura populatiei ocupate pe provincii ( 1999 ) primul loc este

detinut de Transilvania cu 2782665,2 persoane, adica 28,17 % din totalul

populatiei ocupate a tarii, urmata fiind de Muntenia cu 25,48 % si MoIdova

cu 18,18 %. La polul opus se situeaza Banatul cu doar 6,27 % din totalul
populatiei ocupate in Romania.
Structura populatiei ocupate pe provincii

Anii

1999

Tabelul 11

2000

Provincii

28,20
Transilvania

28,17

Muntenia

25,48

25,78

Moldova

18,18

18,69

Oltenia

12,92

11,64

Dobrogea

8,98

8,89

Banat

6,27

6,80

Fata de 1999, in anul 2000 se remarca o diminuare a populatiei ocupate in zona Olteniei pe fondul cresterii
acesteia in majoritatea celorlalte regiuni.

CAPITOLUL 4.SOMAJUL
4.1 Somajul-realitate economica si sociala
Prin amploarea ingrijoratoare, prin structurile complexe, dar mai ales
prin dinamicile ce isi schimba ritmurile si sensurile, somajul a devenit o
problema macrosociala ce face obiectul unei aprige dispute teoretice,
metodologice si politico-ideologige.
In literatura de specialitate se intalnesc mai multe modalitati de
analiza a somajului. In plus, statisticile oficiale nationale si internationale
folosesc metode diferite de evidenta si de masurare a somajului, ceea ce
creeaza o imagine generatoare de confuzii si in planul conceptual.

In unele tratare universitare, somajul este analizat ca suma agregata

a tuturor acelor persoane care au statut (oficial) de somer. Definitia cea mai
folosita pe care o dau economistii somerului este urmatoarea: acea
persoana care cauta un loc de munca remunerat, si care nu are un
asemenea loc in mod curent.
Biroul International al Muncii (B.I.T) considera ca somerul poate fi
definit ca acea persoana care: este lipsita de munca, este apta de munca,
cauta loc de munca remunerat, este disponibila sa inceapa lucrul imediat
(in 15 zile).
Cel mai adesea, fenomenul contemporan somaj este abordat si
analizat ca un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national: ca loc de
intalnire si de confruntare intre cererea globala si oferta globala de munca.
Din punct de vedere al ocuparii, pot rezulta trei moduri de combinare
a factorului respectiv:
a) oferta si cererea de munca sunt egale, caz in care ocuparea de
echilibru este egala cu cea deplina;
b) oferta de munca este mai mica decat cererea, situatie in care
dezechilibru imbraca forma deficitului de munca, ocuparea deplina
necesitand fie resurse de munca suplimentare, fie o crestere mai puternica
a productivitatii muncii;
c) oferta de munca depaseste cererea, o parte a fortei de munca
ramanand fara loc de munca.
Ca urmare,echilibrul pietei muncii poate fi abordat din mai multe
puncte de vedere:
a)ca echilibru functional;
b)ca echilibru structural;
c)ca echilibru intern intre nevoile de munca si resursele de munca.

4.2. Cauzele somajului

Printre cauzele somajului, pe primul loc se situeaza slaba crestere
economica. De asemenea, se citeaza frecvent reconversiunile economice,
intrarea noilor solicitanti pe piata muncii, ezitarea intreprinderilor de a
angaja.

Evolutia economica impune importante reconversiuni de activitate si

o mobilitate mai mare a lucratorilor.Tehnicile de productie trebuie adaptate
la noul pret al energiei, trebuie sa se faca fata concurentei tarilor care
platesc salarii scazute si sa realizeze adaptarea la noile tehnici.
Femeile, indeosebi cele tinere, sunt mult mai afectate de somaj decat
barbatii. S-a corelat somajul in randul femeilor cu intrarea mai numeroasa a
acestora pe piata munci si s-a incercat explicarea unui fenomen prin
intermediul celuilalt.
In general, daca exista somaj este pentru ca intreprinderile nu mai
vor sa angajeze. Personalul costa scump datorita salariilor si sarcinilor
aferente. Cauza profunda a somajului nu este lipsa de lucru, ci blocarea
initiativei.
Ca un flux macrosocial global, somajul este generat de cauze ce tin
de situatia economica a utilizatorilor, pe de o parte, si de statutul social al
ofertantilor de munca, pe de alta parte.
In primul rand, ca urmare a unei evolutii nefavorabile a activitatilor
social-economice sau ca urmare a procesului de substituire a muncii prin
capital, se produce pierderea locului de munca de catre o parte a populatiei
ocupate.
In al doilea rand, solicitarile suplimentare de munca ale noilor
generatii ce au ajuns la varsta legala de munca nu pot fi onorate de
utilizatori de munca. Tanara generatie intampina greutati in gasirea locurilor
de munca din mai multe motive obiective sau subiective.
In al treilea rand, somajul apare, se suplimenteaza si ca urmare a
solicitarilor locurilor de munca din partea unor persoane incadrate in varsta
a doua, care se decide sa-si ofere munca lor pe piata.
Pentru aprofundarea cauzelor somajului trebuie luate in consideratie,
in unitatea lor, asemenea procese demo-economice, economice, tehnicostiintifice, cum sunt: evolutia populatiei active; dinamica productiei
nationale; rata de crestere economica si modificarea sensului ei;
conjunctura interna si internationala etc.
Dupa unii autori, toate acestea isi pun pecetea asupra muncii,
respectiv asupra pietei muncii.Piata muncii reflecta asemenea aspecte,
direct sau indirect, pe termen scurt sau lung.
O alta cauza a somajului o reprezinta puternica migratie a fortei de
munca.1 Extinderea zonei euro fara o strategie bine corelata in adoptarea
monedei unice in tarile candidate poate genera un fenomen de crestere

puternica a migratiei fortei de munca, avertizeaza expertii economici.

Cresterea sau scaderea fenomenului emigrationist, apreciaza specialistii,
va avea loc in corelatie cu influxurile de capital, care ar putea reduce
somajul prin crearea de noi locuri de munca sau ar putea duce la o crestere
a salariilor printr-o crestere a productivitatii.
Socurile trecerii la euro sunt asimetrice si in ceea ce priveste cererea
si oferta pe piata muncii si a productiei. Pentru Romania, corelatia intre
cerere si oferta in zona euro ar putea fi de 0,03% la cererea de locuri de
munca, raportat la un nivel de 0,02% oportunitati existente pe piata
muncii.Expertii spun ca o crestere a salariilor nu va fi neaparat un element
semnificativ in reducerea migratiei fortei de munca.
Costurile generale pe care va trebui sa le suporte populatia din tarile
nou admise fiind mult mai mari decat avantajele unei cresteri salariale cu
efecte de multe ori de scurta durata.
Specialistii au avertizat, pe de o parte, asupra faptului ca migratia
fortei de munca va fi mult mai usoara decat migratia capitalurilor, iar
intrarea in zona euro va insemna si o crestere puternica a riscurilor
economice.

4.3

Masurarea

somajului

S3. MASURAREA SOMAJULUI

Problema masurarii somajului este de fapt o problema de estimare a
proporTiilor, structurii, intensitaTii si duratei lui. Pentru efectuarea acestei analize au
fost infiinTate instituTii specializate care aplica modalitaTi specifice de inregistrare a
somajului.
Principalele caracteristici regasite la nivelul acestui fenomen sint:
-nivelul (marimea) la un moment dat,
-intensitatea,
-durata medie,
-structura (componenTa).
a).Marimea somajului. Aceasta reprezinta nivelul la care a ajuns, reflecta
numarul persoanelor care nu lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor
care sint apte si doresc sa lucreze. Masurarea se efectueaza astfel:
-In expresie absoluta. Masa somajului sau numarul persoanelor care la un
moment dat, intrunesc condiTiile pentru a fi incluse in categoria somerilor (numarul
persoanelor din populaTia activa disponibila neocupata).

-In expresie relativa. Rata somajului este calculata ca raport procentual

intre numarul mediu al somerilor si:
-populaTia activa,
-populaTia activa disponibila,
-forTa de munca (populaTie ocupata + somaj),
-populaTia ocupata,
-populaTia ocupata ca salariaTi.

b).Subevaluarea somajului. Inregistrarea doar a persoanelor care primesc

indemnizaTie de somaj, excluzind alte categorii cum sint:
-tinerii care incheie un ciclu de invaTamint si nu au loc de munca,
-persoane care nu au temporar un loc de munca, etc.
c).Supraevaluarea somajului. Inregistrarea ca someri si a altor categorii
(neindreptaTite) cum sint:
-persoanele care incaseaza indemnizaTia de somaj, dar nu au intenTia de a se
angaja,
-persoanele care au deja un loc de munca dar pretind ca sint someri, pentru
ca lucreaza la negru,
-persoane care nu doresc sa munceasca din motive strict personale, etc.
d).Intensitatea somajului. Aceasta se calculeaza prin determinarea
corecta a momentului incetarii totale sau parTiale a activitaTii.
e).Durata sau perioada de somaj. Este timpul care se scurge de la
pierderea locului de munca pina la reluarea activitaTii.
f).Structura. Clasificarea somerilor dupa criteriile urmatoare:
-nivelul calificarii,
-domeniul de activitate,
-sexul,
-virsta, etc.
Pentru o evaluare corecta a marimii somajului la un moment dat trebuie sa se
calculeze:
-Intrarile, adica:
-persoanele concediate,
-persoanele casnice sau care au terminat un ciclu de invaTamint si nu se pot

angaja.

-Iesirile, adica:
-persoanele care gasesc noi locuri de munca,
-persoanele care revin la vechiul post,
-persoanele care nu mai cauta locuri de munca,
-emigranTii,
-pensionarii, etc.

Masurarea somajului este o problema de evaluare. In tarile avansate

din punct de vedere economic exista sisteme nationale de inregistrare
zilnica a modificarilor in nivelul si structurile somajului.
Nivelul somajului este indicatorul statistic care arata partea celor care
nu au de lucru in numarul total al celor care doresc sa lucreze.
Masurarea somajului in Romania. Populatia ocupata, forta de munca,
somajul se calculeaza, in tara noastra, fie pe baza balantei fortei de munca,
fie pe baza de anchete asupra fortei de munca.
Se considera persoane ocupate:
a) salariatii - persoanele care-si exercita activitatea pe baza unui
contract de munca intr-o unitate economica sau sociala;
b) patronii - persoane care-si exercita ocupatia in propria lor unitate
pentru a carei activitate au ca angajati unul sau mai multi salariati;
c) lucratori pe cont propriu - persoane care-si exercita activitatea fie
in unitatea proprie sau cu ajutorul unui utilaj propriu, fie pe baza pregatirii
lor profesionale, dar care nu au angajati salariati, ele putand fi sau nu
ajutate de membrii familiei, neremunerati;
d) lucratorii familiali neremunerati;
e) membrii ai unei societati agricole sau ai unei cooperative.

Masa somajului consta din numarul persoanelor care intrunesc conditiile

pentru a fi incluse in categoria somerilor. Ea cuprinde populatia activa
disponibila, respectiv din acea forta de munca nonocupata.
Rata somajului, ca marime relativa a fenomenului, se calculeaza ca
raport procentual intre masa somajului si unul din parametrii de referinta ai
acestuia. Astfel de parametrii sunt: populatia activa, populatia
activa disponibila, forta de munca (populatia ocupata plus somajul),
populatia ocupata, populatia ocupata ca salariati.

4.4 Evolutia ocuparii fortei de munca

Potrivit datelor furnizate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei

de Munca, numarul somerilor inregistrati la sfarsitul lunii octombrei 2002
era de 767,7 mii persoane in scadere cu 18.5 mii fata de luna precedenta,
iar comparativ cu luna octombrie 2001, numarul somerilor inregistrati la
agentiile pentru ocuparea fortei de munca a fost mai mare cu 25,3 mii
persoane.
Din numarul total al somerilor inregistrati, femeile reprezentau
45,5%. Rata somajului inregistrat in luna octombrie 2002 a fost de 8 % in
raport cu populatia civila activa totala. In aceeasi luna, pentru femei, rata
somajului a fost de 7,5% mentinandu-se la nivelul lunii precedente.
Cele mai ridicate rate ale somajului s-au inregistrat in judetele:
Ialomita (12,9%), Galati (12,5%), Vaslui(12,3%), Brasov (11,8%), iar cele
mai scazute rate, in judetele Bihor (3,2%), Satu-Mare si Timis cate (4,4%),
Arad ( 4,7%) si Municipiul Bucuresti ( 3,3%).1

4.5 Formele somajului

In teoria economica se disting doua categorii de somaj cu forme de

manifestare caracteristice, fiecare fiind determinata de cauze diferite: somaj
de dezechilibru si somaj de echilibru.2
Somajul de dezechilibru este determinat de discrepanta care
apare pe piata muncii intre cererea si oferta agregata de munca, datorita
practicarii unui salariu superior celui de echilibru.

Sub forma de grafic, somajul de dezechilibru se prezinta astfel:

Graficul nr. 1

Observatii:
Oam - curba ofertei agregate de munca;
Cam - curba cererii agregata de munca;
SE - salariu de echilibru;
S1 - salariu practicat;

Salariul de echilibru corespunde unei situatii de echilibru care, pe

piata libera a muncii, se creeaza atunci cand cererea si oferta de munca se
egalizeaza. Cand salariul practicat se afla deasupra celui de echilibru,
oferta de munca depaseste cererea, aparand un surplus, care pe piata
muncii inseamna somaj. Datorita specificului pietei muncii, rezistenta
salariatilor la reducerea salariilor, surplusul de munca, in mod frecvent, nu
determina reducerea salariului.
In functie de cauzele care situeaza salariul practicat deasupra celui
de echilibru, in cadrul somajului de dezechilibru se disting mai multe tipuri
de somaj; unul dintre acestea este somajul clasic.
La "somajul clasic" se ajunge atunci cand, datorita presiunilor, autoritatile statale stabilesc
nivele numerice obligatorii de salarii, fie ca actioneaza asupra evolutiei preturilor si a veniturilor intr-o
maniera care conduce la cresteri de salarii mai mari decat rata inflatiei. Drep urmare, se ajunge la
practicarea unor salarii negociate superioare celui de achilibru.

Mijlocul cel mai potrivit pentru contracararea acestui tip de somaj

este reducerea salariului minim. Aplicarea unei asemenea masuri este
dificila intrucat se loveste de rezistenta sindicatelor; in plus are si
dezvantaje: prin reducrea salariului minim pe economie sunt afectati, in
primul rand, salariatii cu venituri mici, ceea ce creeaza mari nemultumiri
sociale; totodata, salariile mai scazute determina si un consum mai scazut
si, ca urmare, activitatea economica si cererea de munca se reduc.
Tot in categoria somajului de dezechilibru se inscrie si somajul
ciclic, caracteristic fazei de recesiune economica. El este determinat de
reducerea activitatii economice in perioadele cu crize economice, cand se
opteaza pentru o politica economica care apreciaza ca pozitia de echilibru
sa se situeze sub capacitatea nationala de productie. Acest tip de somaj
este reprezentat astfel:

Graficul nr. 2
Se observa ca somajul ciclic este reprezentat de diferenta dintre
N1 si N2. Acest somaj se manifesta si cand salariul ramane la S 1, deoarece
se muta punctul de echilibru.
Solutia pentru combaterea acestui tip de somaj consta in pastrarea la
un nivel corespunzator, respectiv ridicat, a cererii agregate, in special prin
incurajarea cheltuielilor publice.
Somajul ciclic are, de regula, o durata egala cu durata
recesiunii; experienta arata ca fluctuatiile de productie si ocuparea au loc
nu numai in cursul unui an, ci si in perioade mai lungi, conform unor cicluri
mai mari sau mai mici. Gradul de ciclicitate la care este expusa o activitate
depinde de elasticitatea venitului pentru cererea produselor acelei activitati.

Decalajul dintre cererea si oferta globala, respectiv confirmarea

cererii de marfuri pe piata fenomen care determina scaderea marfurilor
vandute si punerea intreprinderilor in situatia de a-si reduce productia,
reprezinta una din principalele cauze ale somajului: Keynes a aratat ca
insuficientele cererii efective ca si blocajele aparatului de productie
genereaza somaj involuntar. Somajul involuntar a fost definit de Keynes
astfel: "somajul involuntar exista daca, in cazul unei cresteri usoare in
raport cu salariul nominal al preturilor la bunurile pe care le consuma
muncitorii, atat oferta totala de mana de lucru dispusa sa munceasca la
salariul nominal curent, cat si cererea totala de mana de lucru la acel
salariu ar fi mai mare decat volumul ocuparii"1. Marele economist a
argumentat ca pentru absorbtia somajului este necesara cresterea cererii
globale. Rolul principal in combaterea somajului a fost atribuit investitiilor.
Totodata, in stimularea cererii efective, el a considerat ca un rol important
revine cresterii salariului in conditiile sporirii corespunzatoare a
productivitatii munci; aceasta asigura atat o crestere a consumului, cat si a
economiilor populatiei.
Un alt tip de somaj din categoria somajului de dezechilibru este cel
determinat de discrepanta care apare pe piata muncii intre oferta de munca
care creste si cererea de munca care ramane aceeasi. In acesta situatie,
oferta de munca depasind cererea, conform regulilor pietei, salariile ar
trebui sa scada. Rigiditatea salariilor la coborare, respectiv practicarea unui
salariu peste cel de echilibru, determina somajul de dezechilibru.

Somajul de dezechilibru
determinat de cresterea ofertei de munca, cererea ramanand constanta.

Grafic nr. 3
Somajul este reprezentat de diferenta dintre N 1 si N2; el este generat
de cresterea ofertei de munca in conditiile in care cererea de munca
ramane constanta.

Pentru ameliorarea situatiei de pe piata muncii, autoritatile recurg la

recomandarea de programe reduse de munca si chiar la descurajarea
ocuparii locurilor de munca insuficiente de catre femei prin oferirea unor
salarii mai mici fata de cele ale barbatilor, chiar daca ele efectueaza o
munca echivalenta.
Somajul de echilibru este denumit astfel pentru motivul ca, desi
activitatea economica de ansamblu este in echilibru, persista o neocupare
a populatiei active disponibile.Explicatia consta in aceea ca nu toata lumea
care vrea sa se angajeze ca salariata va avea imediat si un loc de munca
corespunzator. La aceasta se adauga si faptul ca unii indivizi vor continua
sa caute locuri de munca pentru care se ofera salarii mai mari, ceea ce
determina aparitia unei oferte suplimentare de munca, respectiv a unei
curbe suplimentare de oferta de munca (N). Sub forma de grafic, somajul
se prezinta astfel:
Salarii

Grafic nr. 4

Numar salariati

Oam= oferta agregata de munca;

Cam= cererea agregata de munca;
N = oferta totala de munca sau populatia activa disponibila sa se angajeze ca
salariata;
S1= salariul minim negociat;

Se= salariul de echilibru.

Somajul de echilibru este reprezentat de diferenta orizontala dintre curba

ofertei agregate (Oam) si curba N, respectiv dimensiunea E-D sau A-C. Acest
somaj este alcatuit din numarul suplimentar al celor care cauta de lucru
peste oferta agregata. Somajul de dezechilibru este reprezentat de
dimensiunea A-B, iar somajul total (de echilibru, plus cel de dezechilibru)
este reliefat de dimensiunea B-C.
Cauzele somajului de echilibru sunt cele care pot determina
neocuparea locurilor de munca si in situatia in care activitatea economica,
in anssamblul ei, este in echilibru. Altfel spus, desi la nivel macroeconomic
este un echilibru, la cel microeconomic, cererea si oferta de munca nu sunt
in concordanta.
In general, explicatia somajului de echilibru consta in necorelarea
cererii cu oferta de munca. Aceasta necorelare poate aparea intre diferite
activitati (in unele exista locuri de munca neocupate, in altele excedent de
oferta de munca), intre diferite regiuni teritoriale sau chiar in cadrul
aceleiasi activitati sau regiuni, din motive precum: cei care cauta un loc de
munca nu pot executa muncile cerute pentru ca nu au calificarea necesara;
nu doresc sa se angajeze (somaj voluntar); nu sunt informati de existenta
acestor locuri de munca.
Somajul
de
echilibru
poate
tipuri: frictional, structural sau sezonier.

fi

de

mai

multe

Somajul frictional se manifesta cand unele persoane sunt

somere pentru o perioada de timp datorita faptului ca au parasit serviciul in
mod voluntar sau au fost concediate. Persoanele in cauza au posibilitatea
sa gaseasca repede un alt loc de munca (deoarece aceste locuri exista),
dar angajarea lor intarzie fie pentru ca cei care cauta de lucru doresc un loc
de munca cu un salariu mai mare, fie pentru ca cei ce ofera locul, se abtin
sa angajeze persoana pentru motivele care au determinat concedierea lor.
De asemenea, este posibil ca aceasta cautare si ocupare a locului de
munca dorit sa dureze si din lipsa de informare. Daca ar fi o cunoastere si o
mobilitate perfecta pe piata muncii, atunci o persoana care paraseste un loc
de munca s-ar muta imediat la altul nou.
Pentru reducerea somajului frictional se recomanda o informare
mai completa, prin oficiile de plasare, referitoare la cererea si oferta de
munca. O alta solutie care determina pe ofertantul de munca sa se
angajeze mai repede este reducerea ajutorului de somaj; aceasta solutie
este puternic contestata, ea fiind apreciata ca fiind o solutie controversata.

Somajul structural este urmarea specializarii activitatii economice

si a restructurarii pietei muncii. Ca urmare a modificarilor structurale care
pot apare la nivelul economiei nationale si la nivel regional, apar
discordante intre calificarile cerute si cele de care dispun ofertantii de
munca. Modificarile structurale din economie ca urmare a modificarii
gustului cumparatorilor, a declinului productiei anumitor produse, a epuizarii
unor materii prime specifice.
Somajul structural vizeaza si aspectele structurale ale fortei de
munca, pe piata muncii aparand nepotriviri (sub aspectul calificarii, al
localitatii) intre oferta si cererea pentru anumite segmente de forta de
munca.
Amploarea somajului structural depinde de factori cum sunt:
rapiditatea cu care apar modificari intre cererea si oferta de bunuri
economice din economie, gradul de concentrare regionala a activitatii
economice, lipsa de diversificare a productiei si serviciilor.
Concedierile determinate de transformarile structurale din
economie ii dezavantajeaza indeosebi pe muncitorii necalificati, cu un nivel
de educatie scazut sau cu specializari limitate. Daca pe piata muncii exista
prea multi muncitori necalificati fata de locurile de munca ce nu necesita
calificare, cei necalificati nu ar putea fi reangajati chiar daca cererea
globala de munca ar creste.
Mijloacele de combatere a somajului structural vizeaza incurajarea
cautarii de lucru in alte domenii de activitate sau regiuni prin diferentieri de
salarizare si incurajarea recalificarii. Alte masuri constau in acordarea de
catre autoritati a unor avantaje financiare (reduceri de impozite) firmelor
care investesc in regiunile in care somajul este ridicat, sau prin finantarea
programelor pentru activitatile cerute.
Somajul sezonier este tot o forma de somaj de echilibru, specific
activitatilor economice care sunt influentate de factori naturali (agricultura,
constructii), ceea ce se repercuteaza si asupra cererii de munca. O
importanta deosebita pentru combaterea acestui tip de somaj o au masurile
care faciliteaza pregatirea pentru o activitate complementara.
O problema teoretica si practica legata de somaj este relatia dintre
acest fenomen si starea de saracie. In general, statutul de somer, si mai
ales cel de somer de lunga durata, impinge persoanele in cauza in pragul
saraciei. Avem in vedere veniturile reduse care decurg din acest statut.

CAPITOLUL 5. EFECTELE SOMAJULUI. MASURI DE

COMBATERE

5.1 Costul somajului.

"Somajul este ca si cancerul: pernicios, tenace si mortal"1.
Somajul este unul din fenomenele negative care se manifesta cu mare
intensitate in perioada de tranzitie. Este un fenomen inerent, intalnit in orice
economie. Daca se incadreaza in limitele considerate normale,
consecintele lui negative afecteaza un numar mic de persoane.
Somajul este opus ocuparii, reflecta imposibilitatea omului de a-si
utiliza capacitatea sa de a produce bunuri economice. Prin somaj, munca
sufera un proces de degradare, ea neputand fi conservata. Prin existenta
sa, somajul determina pierderea unei parti din productia potentiala a
societatii.
Alta consecinta negativa a somajului consta in faptul ca ajutorul de
somaj, fiind suportat din veniturile societatii, determina o diminuare a
veniturilor celor care lucreaza. Somajul inrautateste conditiile de viata ale
populatiei, in primul rand ale somerilor, determinand scaderea consumului
de bunuri economice. El alimenteaza acte antisociale, multe dintre acestea
fiind facute de catre cei care nu lucreaza.
O consecinta nefasta a "statutului" de somer cu implicatii in viitor
este tendinta unor persoane tinere de a ezita sa-si intemeieze familii. Ca
urmare a acestei tendinte, scade natalitatea. Alta consecinta a somajului
consta in faptul ca el determina reducerea dorintei de a invata a viitoarei
generatii; gandul de a ajunge somer este de natura sa diminueze aspiratia
spre carte, spre scoala.
Diminuarea increderii in scoala este insotita de un alt proces
daunator pentru interesela economiei nationale, respectiv plecarea tinerilor
peste granita pentru a se realiza uman si profesional.
Somajul apare ca un fenomen generator de diverse afectiuni fizice
si psihice. Aceste stari depresive pot constitui, la randul lor, cauze ale
pierderii locului de munca la un moment dat.
Consecintele somajului de lunga durata sunt si mai dureroase
pentru individ; daca o persoana ramane mult timp in somaj, competenta si
experienta sa se degradeaza si mai mult, ceea ce diminueaza interesul
potentialilor patroni fata de persoana respectiva.
Somajul are consecinte negative foarte diverse, printre acestea
inscriindu-se: raporturi familiale tensionate, izolarea sociala, imposibilitatea

de a fi la curent cu problemele ce tin de competenta profesionala, moral

scazut, lipsa increderii in sine.
Prin consecintele sale negative, somajul a devenit una din
problemele globale ale omenirii. "Daca mii de oameni, si mai ales tineri, se
vor trezi someri si impovarati de o inactivitate permanenta, ei vor fi
condamnati la o stare de frustrare. In cele mai multa cazuri, insa, "poluarea
cu timp liber" va produce alcoolism, narcomanie, huliganism si
delincventa."1
Consecintele negative ale somajului imbraca si forma pierderilor
de resurse banesti pe care le genereaza existenta acestui flagel.
Efectele negative ale somajului pe care le suporta indivizii,
economia si societatea desemneaza costul somajului. In costul somajului
se includ:
-

18318e411s

18318e411s

pierderile

de

venit

ale

individului,

reprezentate de
diferenta dintre ajutorul de somaj si salariul pe care l-ar fi obtinut daca ar fi
lucrat;
-

18318e411s

18318e411s

pierderile de venituri ale bugetului de stat,

reprezentate
de contributia pentru asigurarile sociale, contributia pentru fondul de somaj
si contributia pentru fondul de pensii suplimentare;
-

18318e411s

18318e411s

plati din bugetul fondului special pentru

ajutorul de
somaj, a alocatiilor de sprijin;
-

18318e411s

18318e411s

pierderea de venit a societatii reprezentata

de
realizarea unei productii sub cea potentiala;
-

18318e411s

18318e411s

cheltuielile cu pregatirea in scolile

profesionale, in

invatamantul mediu si superior.

Costurile imense pe care le implica somajul, directe sau indirecte,
releva faptul ca acest fenomen constituie o risipa de resurse umane si

financiare generate de utilizarea incompleta a unor fonduri de productie, cu

implicatii asupra costurilor sociale.
Costurile directe sunt evidentiate sub forma varsamintelor
financiare catre fondul destinat protectiei sociale a somerilor, care, in
principal este utilizat pentru plata ajutorului de somaj, alocatiei de sprijin,
calificarii si recalificarii somerilor, precum si pentru costuri, de regula, se iau
in considerare la estimarea cheltuielilor antrenate de somaj, ca factor de
risc social major; ele reprezinta un element esential in estimarea costurilor
sociale.
Costurile indirecte sunt generate de diminuarea globala a
productiei si a veniturilor de care ar putea sa beneficieze intreaga populatie.
Ele imbraca forma pierderilor de productie determinate de neutralizarea
unor capacitati si mijloace tehnice din dotare, ceea ce implica reducerea
resurselor de formare a veniturilor bugetare, deteriorarea calificarii si
capacitatii de munca, descurajarea personalului in plan profesional, social
si uman.
Numarul persoanelor cuprinse la cursurile de pregatire in vederea
calificarii si recalificarii a evoluat astfel:1
Tabel nr.1
1995

1996

1997

1998

1999

2000

4529
8

4907
4

6147
9

7076
3

7929
5

8701
8

Din care someri

2279
4

2040
9

2357
5

2715 3055
7
9

2641
0

Au incheiat pregatirea in
cursuri organizate:

3240 3451
3
5

4039
1

4604
5

5610
3

6188
9

La cererea
economici

8074

1009
9

1132
3

1077
3

1455
3

1879
9

Pe baza studiilor si prog.

de perspective privind p- 5214
ta. Muncii

5263

7372

1065
0

1173
3

1029
6

Total

agentilor

La cererea persoanelor 1911

interesate
5

1915
3

2169
6

2462
2

2981
7

3279
4

In pregatire

1051
2

1444
1

2104
6

2467
2

2319
2

2015
2

Au inceput cursurile

1051
2

1444
1

2104
6

2467
2

2319
2

4970

5.2 Starea de criza generata de somaj

Starea de criza a pietei muncii este reliefata de faptul ca numarul
real al persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca este mult mai mare
decat cel al somerilor inregistrati la un moment dat si pe baza caruia se
calculeaza rata somajului. Se poate afirma ca exista cel putin trei categorii
de persoane neinregistrate ca someri, dar care sunt in cautarea unui loc de
munca sau au loc de munca, dar nu au de lucru. Avem in vedere, pede o
parte, pe acei someri care, dupa expirarea termenului legal au primit
ajutorul de somaj si alocatii de sprijin si care raman, in marea lor majoritate
neinregistrati la oficii. Pe de alta parte, exista deja un numar mare de
someri pentru care a expirat si termenul legal in care au beneficiat de
alocatie de sprijin si au iesit din evidenta. De asemenea, este vorba de
somajul mascat, de persoanele care au calitatea de angajat, dar nu
lucreaza.
Desigur, persoanele din primele doua categorii mentionate au
posibilitatea sa se inscrie in continuare la oficiile fortei de munca si somaj
dar majoritatea lor nu o fac. Sansele de angajare sunt asa de mici incat ei
considera ca nu merita.
Starea de criza a ocuparii resurselor de munca este reliefata si de
cresterea duratei somajului, de cronicizarea acestuia. Cresterea numarului
si ponderei somerilor care au depasit durata legala de 9 luni fara sa se fi
putut angaja, genereaza o serie de fenomene economice si sociale
preponderent negative, care trebuie sa stea in atentia factorilor de decizie.
Avem in vedere, pe de o parte, precaritatea situatiei materiale care-si pune
amprenta asupra viitorului copiilor proveniti din aceste familii. Pe de alta
parte, prin nefolosirea pe o perioada lunga, se devalorizeaza forta de
munca, necesitand ulterior cheltuieli suplimentare prin perfectionare.
Starea de criza a ocuparii resurselor de munca este sustinuta si
prin structura pe varste a somerilor inregistrati, in special prin ponderea

mare a tinerilor in totalul somerilor. Intre somajul masiv in randul tineretului,

nesiguranta locului de munca si prabusirea sporului natural al populatiei
exista o stransa legatura. In anul 1992, pentru prima data in istoria
demografica a Romaniei, s-a inregistrat un spor natural negativ (-3462 de
persoane).
Starea de criza a ocuparii este reflectata si de mentinerea si
cresterea numarului somerilor in varsta, aflati in prag de pensionare.
Numai in stare de criza societatea nu se poate achita de obligatiile morale
pe care le are fata de persoanele in varsta care au muncit peste 25, 30 ani
si care ajung someri. Desi prin experienta lor constituie o forta de munca de
calitate superioara, sansele lor de a gasi un nou loc de munca sunt minime,
avand in vedere disponibilitatea si capacitatea lor de mobilitate teritoriala si
profesionala, mult diminuata. In schimb, impactul psihic si moral al
"statutului" de somer este enorm de mare la aceasta varsta.
Aprecierea starii de criza a ocuparii resurselor de munca, reclama
gasirea urgenta a unor solutii pe termen scurt, mediu si lung, care sa
stopeze inrautatirea in continuare a situatiei si sa asigure crearea de noi
locuri de munca.

5.3 Masuri de combatere a somajului

In actualul sistem legislativ al Romaniei principalul act normativ in

materie il constituieLegea nr.76/2002 privind sistemul aigurarilor pentru
somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.
Principalele obiective urmarite sunt cresterea sanselor de ocupare
a persoanelor in cautarea unui loc de munca si stimularea angajatorilor
pentru incadrarea in munca a somerilor si crearea de noi locuri de munca .
Cresterea sanselor de ocupare a persoanelor in cautarea unui loc
de munca se realizeaza in principal prin1: informarea si consilierea
profesionala, medierea muncii, consultanta si asistenta pentru inceperea
unei activitati independente sau pentru initierea unei afaceri, completarea
veniturilor salariale ale angajatilor, stimularea mobilitatii fortei de munca.
5.3.1 Informarea si consilierea profesionala costituie un
ansamblu de servicii acordate in mod gratuit persoanelor in cautarea unui
loc de munca2. Serviciile se acorda prin centre specializate si prin furnizori
din sectorul public sau privat, avand urmatorul scop:

18318e411s

furnizarea de informatii privind piata muncii si evolutia

ocupatiilor;

evaluarea si autoevaluarea personalitatii in vederea

18318e411s

orientarii profesionale;

dezvoltarea abilitatii si increderii in sine a persoanelor

18318e411s

in
cautarea unui loc de munca, in vederea luarii de catre acestea a deciziei
privind propria cariera profesionala;

18318e411s

instruirea in metode si tehnici de cautare a unui loc de

munca.
5.3.2 Medierea muncii consta in activitatea prin care se
realizeaza punerea in legatura a angajatorilor cu persoanele aflate in
cautarea unui loc de munca, in vederea stabilirii de raporturi de munca sau
de serviciu.
Angajatorii au obligatia sa comunice agentiilor pentru ocuparea
fortei de munca toate locurile de munca vacante, in termen de 5 zile de la
vacantarea acestora. Necomunicarea acestor locuri de munca vacante
constituie contraventie.
La randul lor, furnizorii de servicii de ocupare au obligatia de a
comunica lunar agentiilor pentru ocuparea fortei de munca date privind
numarul somerilor incadrati in munca.
Serviciile de mediere pentru persoanele in cautarea unui loc de
munca se acorda gratuit si constau in:

18318e411s

informatii privind locurile de munca vacante si conditiile

de

ocupare a acestora prin publicarea, afisarea, organizarea de burse ale

locurilor de munca;

18318e411s

mediere electronica, avand ca scop punerea in

corespondenta a cererilor si ofertelor de locuri de munca;

18318e411s

locurilor

preselectia candidatilor corespunzatori cerintelor

de munca oferite si in concordanta cu pregatirea , aptitudinile, experienta si

cu interesele celor in cauza.
5.3.3 Acordarea de consultanta si asistenta pentru inceperea
unei activitati independente sau pentru initierea unei afaceri sub forma
de: servicii juridice; de marketing; financiare; metode si tehnici de
management al afacerilor si al resurselor umane.
Serviciile se acorda gratuit, o singura data, pentru fiecare perioada
in care persoana beneficiaza de indemnizatie de somaj.
5.3.4 Completarea veniturilor salariale ale angajatilor. Scopul
masurilor de completare a veniturilor salariale, rezida in determinarea
somerilor de a se incadra in munca. In acest sens persoanele care primesc
indemnizatia de somaj si care se angajeaza pentru un program normal de
lucru beneficiaza - din momentul angajarii pana la sfarsitul perioadei pentru
care erau indreptatite sa primeasca indemnizatia de somaj - de o suma
lunara, neimpozabila, in cuantum de 30% din indemnizatia de somaj.
Sumele necesara se acorda din bugetul asigurarilor pentru somaj.
5.3.5 Stimularea mobilitatii fortei de munca. Sedentarismul,
imobilismul fortei de munca din Romania constituie o realitate evidenta. In
aceste conditii s-au introdus solutii noi care urmaresc stimularea mobilitatii
fortei de munca. Astfel, persoanele care in perioada in care beneficiaza de
indemnizatie de somaj se incadreaza intr-o localitate situata la o distanta
mai mare de 50 km de localitatea in care isi au domiciliul stabil, beneficiaza
de o prima de incadrare neimpozabila, acordata din bugetul asigurarilor
pentru somaj, egala cu nivelul a doua salarii minime brute pe tara in vigoare
la data acordarii.
In cazul persoanelor care in perioada in care beneficiaza de
indemnizatie de somaj se incadreaza intr-o alta localitate, si ca urmare a
acestui fapt, isi schimba domiciliul, acestea primesc o prima de instalare,
acordata din bugetul asigurarilor pentru somaj, egala cu nivelul a 7 salarii
minime brute pe tara in vigoare la data instalarii.
Ca un factor coercitiv sumele acordate drept prime trebuie
restituite daca raporturile de munca sau de serviciu inceteaza din initiativa
sau din motive imputabile celui care presteaza munca intr-o perioada mai
mica de 12 luni de la data incadrarii sale.
5.3.6 Stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a
somerilor. Persoana lipsita de venituri nu ramane pasiva, in asteptare; ea
isi cauta in mod real un loc de munca. De aceea o mare importanta trebuie
data masurilor privind stimularea angajatorilor.

a) Subventionarea locurilor de munca. O insemnatate majora

o au masurile care vizeaza absolventii intitutiilor de invatamant, pe de o
parte si somerii de peste 45 de ani. Sunt categoriile de varsta care
intampina cele mai mari dificultati la incadrarea in munca.
Angajatorii care incadreaza in munca pe durata nedeterminata
absolventi ai unor institutii de invatamant primesc pe o perioada de 12 luni,
pentru fiecare absolvent, o suma lunara reprezentand un salariu minim brut
pe tara in vigoare. Daca absolventul este o persoana cu handicap,
angajatorul primeste pe 18 luni o suma lunara reprezentand 1,5 salarii
minime brute pe tara in vigoare. In schimbul acestor sume primite de la
bugetul asigurarilor pentru somaj, angajatorii sunt obligati sa mentina
raporturile de munca cel putin 3 ani de la data incheierii actului juridic care
a dat nastere raportului respectiv. In caz contrar, angajatorii trebuie sa
restituie, in totalitate, agentiilor pentru ocuparea fortei de munca, sumele
incasate pentru fiecare absolvent, plus dobanda aferenta. Fac exceptie
situatiile in care incetarea raporturilor de munca se produce din initiativa
sau din motive imputabile angajatului. Angajatorii care incadreaza in munca
pe durate nedeterminata someri in varsta de peste 45 ani sau someri
(indiferent de varsta) intretinatori unici de familii primesc lunar, pe o
perioada de 12 luni, pentru fiecare persoana in cauza, o suma egala cu un
salariu minim brut pe tara. In acest caz, angajatorii sunt obligati sa mentina
raporturile de munca sau serviciu cel puti 2 ani. Beneficiaza de aceleasi
facilitati si angajatorii care, avand sub 100 de angajati, incadreaza in munca
pe durata nedeterminata persoane cu handicap, cu obligatia mentinerii
raporturilor de munca pe aceeasi perioada de cel putin 2 ani.
b) Acordarea de credite. Scopul acordarii de credite din
bugetul asigurarilor pentru somaj il constituie crearea de noi locuri de
munca prin infiintarea si dezvoltarea de intreprinderi mici si mijlocii, unitati
cooperatiste, asociatii familiale, precum si activitati independente
desfasurate de persoane fizice legal autorizate in domeniile productiei,
serviciilor sau turismului. Creditele se acorda pe baza unor proiecte de
fezabilitate - proportional cu numarul de locuri de munca ce vor fi infiintate pentru o perioada de cel mult 3 ani, in cazul investitiilor, inclusiv perioada
de gratie de maximum 6 luni si, respectiv, un an in cazul productiei, cu o
dobanda de 50% din taxa oficiala a scontului stabilita de Banca Nationala.
Bancile sau agentiile de credite (cu care Agentia Nationala pentru
Ocuparea Fortei de Munca a incheiat contracte potrivit legii), pot acorda
credite daca beneficiarii intrunesc urmatoarele conditii:

sa aiba cel mult 250 de angajati si/sau membri

cooperatori
18318e411s

cu raporturi de munca sau serviciu;

18318e411s

pe cel putin 50% din locurile de munca nou-create sa fie

incadrati someri; in caz contrar, angajatorul suporta o penalitate egala cu

marimea creditului acordat pentru fiecare loc de munca creat si neocupat;

18318e411s

cei astfel incadrati sa fie mentinuti in activitate cel putin

ani; in caz contrar, in termen de maximum 30 de zile calendaristice de la

data disponibilizarii, angajatorul este obligat sa incadreze, pe locurile
devenite vacante, tot someri;

18318e411s

locurile de munca - in functie de care se calculeaza

valoarea creditelor - sa nu fie vacante ca urmare a disponibilizarilor de

personal in ultimele 12 luni premergatoare incheierii contractului de
creditare cu banca.
c) Alte facilitati acordate angajatorilor. O alta masura de stimulare
o constituie reducerea sumei reprezentand contributia datorata bugetului
asigurarilor pentru somaj.

18318e411s

Angajatorii care incadreaza persoane din randul

somerilor, pe care le mentin pe o perioada de cel putin 6 luni (de la data

incadrarii), beneficiaza de reducerea sumei reprezentand contributia de 5%
datorata bugetului asigurarilor pentru somaj. Reducerea - care se acorda
incepand din anul fiscal urmator, pentru o perioada de 6 luni - consta in
diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5 pentru fiecare procent din ponderea
personalului nou-angajat din numarul mediu scriptic de personal incadrat cu
contract de munca in anul respectiv.

18318e411s

Angajatorii care primesc credite din bugetul asigurarilor

pentru somaj in conditiile legii, beneficiaza de reducerea la plata contributiei

numai pentru somerii incadrati peste nivelul de 50% din locurile de munca
nou-create. In acest caz angajatorul beneficiaza de doua facilitati:
-

18318e411s

18318e411s

credit avantajos;

reducerea contributiei datorate la bugetul

asigurarilor pentru somaj.
18318e411s

18318e411s

CAPITOLUL 6. MANUFACTURA SOMAJULUI

IN ROMANIA

In Romania, desi numarul locurilor de munca oferite prin

intermediul agentiilor de recrutare a crescut de patru ori fata de 2001, tot
sunt putine. Aproape un sfert din romani ar accepta orice salariu pentru a fi
angajat. Cele mai frecvent oferite locuri de munca sunt in domeniul
vanzarilor, pe cand cele mai solicitate posturi sunt in domeniu contabil,
financiar si resurse umane.1
Grafic nr. 1

Cei care cauta un loc de munca prin intermediul agentiilor de

recrutare a fortei de munca sunt, in general tineri si au studii superioare2. In
anul 2003 s-a inregistrat o crestere cu 294% a numarului de locuri scoase
la concurs. Un alt lucru imbucurator este acela ca respectiva crestere a fost
asigurata de firme mici si mijlocii. Aceasta ar putea sugera ca mediul de
afaceri romanesc a inceput sa renunte la sistemul de angajare prin "relatii"
apeland din ce in ce mai mult la instrumente profesioniste, care asigura
obiectivitatea procesului de recrutare.
Faptul ca oamenii accepta conditii de munca si salarizare sub
pregatirea lor, este confirmata de studiile efectuate de agentiile pentru
recrutarea fortei de munca. Astfel potrivit site-ului de recrutare online
- www.hit.ro a efectuat studii pe un esantion de 8.000 de candidati in
perioada 1 ianuarie - 16 decembrie 2002. S-a observat astfel ca 19% din
acestia ar accepta orice salariu pentru a fi angajati pe postul dorit. De
asemenea, 20% din candidati ar accepta un salariu mai mic de 150 de
dolari pe luna.

Specialistii Agentiei Profesionale au remarcat, fata de 2001, o

crestere a interesului din partea candidatilor pentru posturi in domeniul
resurserlor umane. Este in continuare evidenta lipsa oricarei corelatii dintre
cererea si oferta de munca. Din partea angajatorilor a crescut oferta de
posturi in domenii precum vanzari, productie, tehnic, servicii.

Marea majoritate a ofertelor sunt pentru locuri de munca full-time. Numarul

de candidati pe aceste posturi are in schimb un procentaj mai mic, ceea ce
inseamna ca, desi nu sunt agreate de angajatori, totusi multi candidati
pentru locuri de munca prefera posturile part-time. Situatia aceasta se
datoreaza in principal ponderii destul de mari a studentilor care isi cauta un
loc de munca prin Internet.
Grafic nr. 2

Varsta celor care cauta un loc de munca este cuprinsa intre 17 si 52 de ani,
media de varsta fiind de 26 de ani si 4 luni.

Grafic nr. 3
Marea majoritate a celor care sunt in cautarea unui loc de munca
au terminat facultatea (67%) si domeniul de activitate in care cauta de lucru
este in mod frecvent cel economic (35%).

Grafic nr. 4
Majoritatea de 42% din candidati sunt angajati, dar cauta un alt loc
de munca. Studentii acopera un procentaj de 34% din membrii inscrisi la
agentiile pentru recrutarea fortei de munca.

Grafic nr. 5

Niciodata

La intrebarea privind salariul dorit, un procentaj de 29% nu

au raspuns, iar 19% ar accepta orice salariu pentru a fi angajati.
20% din candidati ar accepta un salariu sub 150% dolari. Este
2%
destul de mica proportia persoanelor care nu ar accepta un salariu
mai mic de 300 de dolari (14%) din care 2% s-ar angaja numai cu
un salariu care depaseste 1.000 dolari.
Angajat

Grafic nr. 6

CAPITOLUL 7. FENOMENUL SOMAJULUI IN UNIUNEA

EUROPEANA

7.1 Particularitatile somajului european

Anii '90 au fost caracterizati in Uniunea europeana de nivele

ridicate ale somajului comparativ cu situatia din perioadele anterioare si din
alte tari dezvoltate. Principalele caracteristici ale pietei muncii din Uniunea
Europeana pot fi sintetizate astfel:

18318e411s

Crearea unui numar mic de locuri de munca intre 1976 -

1996: 4,9 milioane (250000 de locuri de munca pe an), in conditiile in care

cresterea populatiei active in UE a fost de 21 milioane persoane (fara a tine
cont de integrarea Germaniei orientale), adica 1,05 milioane de persoane
active pe an.1

18318e411s

Scaderea cvasiconstanta a ratei de ocupare de la 65%

in

1997, la 60% in 1996, in timp ce in SUA aceasta rata era de 75% in aceiasi
perioada.

18318e411s

Rigiditate si disparitati intre diferite piete nationale ale

muncii: salarii minime nearmonizate, reguli diferite privind acordarea si

nivelul indemnizatiei de somaj, o larga varietete de reglementari a Codurilor
nationale ale muncii cu efecte asupra somajului de lunga durata si a
somajului din randul tinerilor.

18318e411s

Disparitati regionale ale somajului european. Regiunile

in
care somajul este cel mai redus corespund partii occidentale a Germaniei,
Olandei, sudul Angliei, Austriei si nordul Italiei, Alsaciei si regiunii Rhone Alpes din Franta. Aceste regiuni, care sunt cele mai dinamice din Europa,
reprezinta ceea ce am putea numi "nucleul dur" al Europei locurilor de
munca. Regiunile cele mai indepartate: Finlanda, Irlanda, Spania, sudul
Frantei si sudul Italiei, precum si partea orientala a Germaniei sunt cele mai
afectate de somaj.

18318e411s

Somajul afecteaza inegal diferitele categorii ale

populatiei.
Somajul in randul femeilor este in medie mai ridicat decat cel in randul
barbatilor in UE. Nu este si cazul Regatului Unit si al Suediei, tari in care
femeile sunt din ce in ce mai mult angajate part-time.

Somajul european este un somaj structural care

depinde de
18318e411s

procesul de formare a preturilor pe piata de bunuri si de procesul de

constituire a salariilor pe piata muncii.
Totodata trebuie mentionat faptul ca ratele de somaj sunt datele
oficiale standardizate. Nivelul real al somajului este mult mai mare daca se
ia in considerare si numarul somerilor descurajati, dat fiind gradul de
deprimare al pietei muncii, precum si persoanele active care lucreaza parttime si care din punct de vedere legal nu sunt considerate someri.

7.2 Cauzele somajului european

In analiza somajului in tarile Uniuni Europene este tot mai des

avansata ipoteza conform careia unul din determinantii principali il
constituie incompatibilitatea dintre calificarile disponibile pe piata muncii si
cele cerute de intreprinderi. Acesta pare a fi principalul determinant al
somajului structural. Alaturi de aceasta cauza mai poate fi mentionat si

costul ridicat al fortei de munca necalificate comparativ cu cel al angajarii

fortei de munca calificate.

18318e411s

Diferentele intre costul social si costul privat al mainii de

lucru si gradul diferit de impozitare (sistemele de asigurari sociale)

existente la nivelul statelor membre explica intr-o anumita masura
discrepantele dintre ratele nationale ale somajului.

18318e411s

Factorii institutionali si migratiile de populatie pot explica

persistenta unor puternice diferente intre ratele de somaj europene. Desi, in

Europa, libera circulatie a fortei de munca a fost statuata inca din 1957 prin
Tratatul de la Roma, fluxurile de populatie in interiorul UE sunt reduse. In
medie, pe ansamblul tarilor UE, 5% din populatie (circa 18 milioane) are o
nationalitate diferita de cea a tarii in care este rezidenta. Dar 2/3 sunt straini
din afara UE si doar 1/3 vin din tari ale UE. Obstacolele in calea migratiilor
in interiorul UE sunt importante. Unul dintre ele il reprezinta barierele
lingvistice. Din acest punct de vedere trebuie mentionat ca europenii care
migrazeaza in interiorul UE au, cel mai adesea, un nivel ridicat de calificare
si din aceasta cauza vorbesc una sau mai multe limbi straine. Un alt
obstacol il constituie costul ridicat al locuintelor in regiunile cele mai
dinamice, cost ce poate diminua, daca nu chiar anula avantajul care
reprezinta salariile ridicate. Cea mai importanta bariera in calea migratiei
populatiei o reprezinta insa nearmonizarea reglementarilor privind
diplomele si calificarile in UE.1

7.3 Masuri si politici de reducere a somajului in UE

In decembrie 1993 s-a adoptat Carta Alba, cuprinzand Strategia pe

Termen Mediu vizand Cresterea Economica, Competitivitatea si Ocuparea
Fortei de Munca. Dezideratul principal al acestei actiuni era introducerea de
masuri menite sa revigoreze competitivitatea economiei europene. S-a
evidentiat o corelatie directa intre ritmul de crestere economica la nivel
comunitar si nivelul la care UE este apta sa creeze locuri de munca.
Principala preocupare a fost sa creeze premisele pentru ca piata muncii sa
se poata adapta la rapidele mutatii in sistemele productive, in
managementul organizational si in obiceiurile de consum. Programul de
actiune preconizat nu continea detalii despre modificarile legislative la nivel
comunitar, ci erau un tablou de actiuni pe care statele membre trebuiau sa
le aplice pentru a promova ocuparea fortei de munca cu sprijin comunitar.
Atentia principala era indreptata pe nevoia de a genera flexibilitate pe piata
fortei de munca concomitent cu mentinerea unui pachet acoperitor de
drepturi sociale.

Programul de actiune se baza pe urmatoarele conditii esentiale:

18318e411s

economie integrata sanatoasa;

18318e411s

economie deschisa;

18318e411s

coeziunea sociala;

18318e411s

economii mult mai descentralizate;

imbunatatirea procesului educational si a calitatii

programelor
18318e411s

de calificare;

18318e411s

urmarirea reducerii costurilor indirecte ale fortei de

munca;

18318e411s

cresterea sprijinului logistic si financiar al UE in

domeniul
noilor tehnologii informatice si comunicationale;

18318e411s

modernizarea si flexibilizarea dialogului social pan-

european.
Fondul Social European este principlul instrument financiar prin
care se acorda sprijin statelor membre in vederea aplicarii de scheme
menite sa depaseasca problemele subutilizarii fortei de munca. Sumele se
aloca fiecarei tari membre in functie de rata somajului, numarul de someri
pe termen lung, prosperitatea nationala si regionala.
In domeniul politicii utilizarii fortei de munca, se face diferenta
masurilor active de cele pasive. Acestea din urma au drept obiectiv
atenuarea efectelor sociale ale somajului fara a ataca cauzele
(indemnizatiile de somaj, cheltuielile angajate pentru pensionarea inainte
de termen a somerilor in varsta sau pentru inlocuirea muncitorilor in varsta
cu cei tineri). Masurile active privesc actiunile de pregatire si recalificare a
somerilor, ajutoarele si subventiile acordate pentru crearea de locuri de
munca, cheltuielile angajate pentru ameliorarea activitatii agentilor de
plasare a fortei de munca. Pentru politicile de folosire a fortei de munca, sau alocat in anii '90: 0,8% din PIB-ul comunitar pentru masurile active si
1,45% din PIB pentru cele pasive. Tarile care destinau cea mai mare parte
din PIB masurilor active (peste 1%) erau: Danemarca, Irlanda, Olanda,
Belgia si Germania. In aceste tari, activitatile de formare si recalificare a
somerilor erau cele mai importante. In privinta masurilor active, se
inregistrau mari disparitati intre tarile europene. In ordine descrescatoare a

partii din PIB destinata acestor cheltuieli, se aflau Irlanda, Spania, Belgia,
Danemarca, Franta, Germania si Regatul Unit.
Este evident ca somajul conjunctural sau ciclic poate fi redus cu
ajutorul politicilor traditionale de stimulare a cererii. Dar aceste politici
raman fara efect asupra somajului structural.Printre modalitatile de
reducere a somajului structural se numara:

18318e411s

cresterea caracterului concurential al pietei de bunuri;

ameliorarea sistemelor educative si de pregatire;

18318e411s

revizuirea procedurilor de negociere colectiva a

salariilor si a
18318e411s

sistemelor de indemnizatii pentru somaj;

18318e411s

sustinerea mobilitatii geografice pentru a reduce

incompatibilitatea geografica dintre calificarile disponibile pe pietele locale

si regionale pe de o parte, si calificarile cerute de intreprinderi, pe de alta
parte;

18318e411s

imbunatatirea activitatii institutiilor insarcinate cu

plasarea

fortei e munca si cu difuzarea informatiilor disponibile privind locurile de

munca.
Comisia a formulat urmatoarele recomandari in vederea atenuarii efectelor
generate de introducerea monedei unice in planul social:1

18318e411s

imbunatatirea dialogului intre partenerii sociali carora le

revine responsabilitatea stabilirii salariilor si cresterii ocupari;

18318e411s

corelarea in zona euro a cresterii salariilor nominale

cu
necesitatea mentinerii stabiltatii preturilor;

acordurile privind salariile trebuie sa tina cont de

diferentele
18318e411s

de productivitate dintre state;

18318e411s

impulsionarea de catre guvernele nationale a dialogului

social;
18318e411s

elaborarea unor planuri nationale de actiune pentru

cresterea ocuparii fortei de munca;

imbunatatirea sistemelor de formare si perfectionare;

18318e411s

reducerea nivelului fiscalitatii sociale suportate de

18318e411s

salariati;
18318e411s

reducerea timpului de munca care sa nu genereze

reducerea ofertei de munca si a productivitatii;

18318e411s

eficientizarea activitatii oficiilor de plasare si orientare a

fortei

de munca;

incurajarea angajarilor part-time si a altor forme de

18318e411s

angajare;

18318e411s

18318e411s

incurajarea pensionarii inainte de termen;

reforma sistemelor de asigurari sociale.

In concluzie, problema somajului ramane o problema serioasa

care are potentialul de a se perpetua si dupa crearea uniunii monetare. In
acest domeniu, rezolvarea deficientelor este plasata la nivelul fiecarui stat
si a partenerilor sociali, iar recomandarile institutiilor europene se mentin la
nivelul unor declaratii de principiu, precizarea unor solutii cu caracter
general si a caror aplicare nu este in masura sa reduca somajul.

BIBLIOGRAFIE
18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

1.

Michel Didier, "Economie. Regulile jocului." Editura

Humanitas,1999.
18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

N. Dobrota (coordonator), "Economie politica", Editura

Economica, Bucuresti 1995.

2.

18318e411s

3.
John M. Keyns, "Teoria generala a folosirii mainii de

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

lucru, a
dobanzilor si a banilor", Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970.
18318e411s

4.
Richard G. Lipsey, K. Chrysti, "Economie pozitiva",

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

Editura
Economica, Bucuresti, 1999.
18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

5.

Viorel Cornescu (coordonator lucrare), "Introducere in

economie", Editura Actami, Bucuresti, 1997.

18318e411s

6.
Eugen Prahoveanu, "Economie politica", Editura Eficient,

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

Bucuresti, 1997.
18318e411s

18318e411s

18318e411s

7.

Dumitru Miron, "Economia Uniunii Europene", Editura

Luceafarul, Bucuresti, 2002.

18318e411s

8.
V. Ionescu, E. Gavrila, "Elemente de macroeconomie",

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

Editura
Economica, Bucuresti, 1999.
18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

9.

M. Bacescu, A. Bacescu, "Macroeconomie.Bazele

macroeconomiei", Editura All, Bucuresti, 1993.

10.
18318e411s P.
Sammuelson, W. Nordhouse, "Economie politica",
Editura

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

Teora, Bucuresti, 2002.

11.
18318e411s Traian Stefanescu, "Dreptul muncii", Editura All, Bucuresti,

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

2002.
18318e411s

18318e411s

18318e411s

Nicolae
europeana",
18318e411s

18318e411s

Suta

18318e411s

(coordonator),

18318e411s

"Integrare

12.
economica

18318e411s

Editura Economica, Bucuresti, 1999.

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

13.

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

14.

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

15.

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

16.

18318e411s

18318e411s

17.

18318e411s

Anuarul Statistic al Romaniei 2001.

18318e411s

18318e411s

18318e411s

Revista romana de Dreptul Muncii, nr.5/ 2002.

18318e411s

18318e411s

18318e411s

Ziarul Capital, nr. 2/ 2003.

18318e411s

18318e411s

18318e411s

Tribuna Economica, nr. 5, 51, 52/ 2002.

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

www.bestjobs.ro

18.
18318e411s Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru
somaj si

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

18318e411s

stimularea ocuparii fortei de munca.

Powered
by http://www.preferatele.com/
cel mai tare site cu referate

1V. Ionescu, E. Gavrila, - "Elemente

de Macroeconomie", Bucuresti, Editura
Economica, 1999.

1 N.Dobrota, "Economie politica', Bucuresti, Editura Economica, 1997, pag. 384.

1 M. Bacescu, A. Bacescu, "Macroeconomie.Bazele macroeconomiei", Bucuresti, Editura All, 1997, pag.
287.
1 N. Dobrota, - Economie Politica, Bucuresti, Editura Economica, 1997, pagina 394
1 V. Ionescu, E. Gavrila, - Elemente de macroeconomie, Bucuresti, Editura Economica, 1999, pagina
141
1 P. Samuelson, W. Nordhaus, - Economie Politica, Bucuresti, Editura Teora, 2000, pagina 272
1 N. Drobota - Economie Politica, Bucuresti, Editura Economica, 1997, pagina 386

1 Tribuna Economica nr. 5, 2002, p. 6

1 Tribuna Economica, nr. 51-52, 18-25 dec. 2002
2 Eugen Prahoveanu, "Economie politica", Editura Eficient, Bucuresti, 1997
1 J.M.Keynes,"Teoria generala a folosirii maini de lucru, a dobanzilor si a banilor"Editura stiintifica,
Bucuresti 1970
1 Michel Didier, Economie.Regulile jocului. Editura Humanitas
1 Anuarul Statistic al Romaniei, editia 2001
1 Traian Stefanescu, "Dreptul muncii",Editura All, Bucuresti, pag.146-147
2 Revista romana de Dreptul muncii, nr.5, 2002
1 Ziarul "Capital", numarul 2, 9 ianuarie 2003
2 site-ul de recrutare a fortei de munca BestJobs
1 Nicolae Suta (coord.), "Integrarea economica europeana", Editura Economica, Bucuresti, 1999
1Dumitru Miron (coord.), "Economia Uniunii Europene", Editura Luceafarul, Bucuresti, 2002
1 Dumitru Miron (coord.), "Economia Uniunii Europene", Editura Luceafarul, bucuresti, 2002

Probleme globale ale economiei

SOMAJUL

Conceptul de somaj
Piata contemporana a muncii inglobeaza mai multe moduri de combinare
a factorului munca, din punct de vedere al ocuparii:
1.

Echilibru oferta si cererea de munca sunt egale ocupare deplina

2.

Dezechilibru
a) subocupare oferta de munca este mai mica decat cererea
b) supraocupare oferta de munca depaseste cererea
Echilibrul pietei muncii trebuie sa fie abordat ca:

1. Echilibru functional defineste zona de compatibilitate a ocuparii fortei de

munca si cresterea productivitatii muncii, in conditiile strict determinate de
producatori.
2. Echilibru structural exprima modul de distribuire a resurselor de munca pe
sectoare, ramuri, activitati social-economice, profesii, calificari, zone s.a.
3. Echilibru intern intre nevoile si resursele de munca, ambele conditionate de
volumul de munca si cel al productivitatii.
Formele dezechilibrului pe piata muncii pot fi intelese numai dupa
explicarea termenilor: ocupare deplina, somaj voluntar si somaj involuntar.
OCUPARE DEPLINA angajarea a 96-97% din populatia activa
disponibila, diferenta pana la 100% fiind considerata somaj natural. Aceasta
reprezinta acel volum si acea structura a ocuparii, a utilizarii fortelor de munca, care
permit obtinerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor.
Conceptele de somaj voluntar si somaj involuntar caracterizeaza si
aprofundeaza somajul natural.
SOMAJ VOLUNTAR consta in acea neocupare datorata refuzului sau
imposibilitatii unor persoane de a accepta salariul oferit. Un asemenea somaj arata
ca sunt si persoana care nu pot sa se angajeze intr-o activitate deoarece nivelul
ridicat al salariilor, determinat prin negocieri colective, genereaza diminuarea cererii
de munca.
SOMAJUL INVOLUNTAR include persoanele neocupate care ar fi
dispuse sa lucreze, acceptand chiar un salariu nominal mai mic decat salariul
existent, sperand ca atunci cand cererea efectiva de munca se va mari, va creste si
nivelul ocuparii.
De regula somajul este tratat si apreciat prin prisma celui involuntar,
astfel putem incerca sa conturam o definitie acestui fenomen.
Somajul este un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national - un
excedent al ofertei fata de cererea de munca cu niveluri si sensuri de evolutie
diferite pe tari si perioade, ce are in prezent un caracter permanent, dar care nu
exclude definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca. Somajul se
mai poate defini ca o stare de inactivitate economica, totala sau partiala, proprie
celor care nu au loc de munca, sunt in cautarea unuia, dar nu-si pot gasi de lucru ca
salariati. Somajul este locul de intalnire si de confruntare al cererii globale si ofertei
globale de munca.
Nu orice persoana care nu lucreaza poate fi considerata somer (de
exemplu militarii in termen sau persoanele casnice). Somer este conform Biroului
International al Muncii , organizatie din sistemul Natiunilor Unite oricine are 15 ani,
este apt de munca si nu munceste, cauta un loc de munca si poate fi angajat partial
sau in intregime pentru o munca salariata sau nesalariata. Anuarul Statistic al

Romaniei publica date cu privire la somerii inregistrati (persoane in varsta de 18 ani

si peste).

Masurarea somajului

S3. MASURAREA SOMAJULUI

Problema masurarii somajului este de fapt o problema de estimare a
proporTiilor, structurii, intensitaTii si duratei lui. Pentru efectuarea acestei analize au
fost infiinTate instituTii specializate care aplica modalitaTi specifice de inregistrare a
somajului.
Principalele caracteristici regasite la nivelul acestui fenomen sint:
-nivelul (marimea) la un moment dat,
-intensitatea,
-durata medie,
-structura (componenTa).
a).Marimea somajului. Aceasta reprezinta nivelul la care a ajuns, reflecta
numarul persoanelor care nu lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor
care sint apte si doresc sa lucreze. Masurarea se efectueaza astfel:
-In expresie absoluta. Masa somajului sau numarul persoanelor care la un
moment dat, intrunesc condiTiile pentru a fi incluse in categoria somerilor (numarul
persoanelor din populaTia activa disponibila neocupata).
-In expresie relativa. Rata somajului este calculata ca raport procentual
intre numarul mediu al somerilor si:
-populaTia activa,
-populaTia activa disponibila,
-forTa de munca (populaTie ocupata + somaj),
-populaTia ocupata,
-populaTia ocupata ca salariaTi.

b).Subevaluarea somajului. Inregistrarea doar a persoanelor care primesc

indemnizaTie de somaj, excluzind alte categorii cum sint:
-tinerii care incheie un ciclu de invaTamint si nu au loc de munca,
-persoane care nu au temporar un loc de munca, etc.
c).Supraevaluarea somajului. Inregistrarea ca someri si a altor categorii
(neindreptaTite) cum sint:

-persoanele care incaseaza indemnizaTia de somaj, dar nu au intenTia de a se

angaja,
-persoanele care au deja un loc de munca dar pretind ca sint someri, pentru
ca lucreaza la negru,
-persoane care nu doresc sa munceasca din motive strict personale, etc.
d).Intensitatea somajului. Aceasta se calculeaza prin determinarea
corecta a momentului incetarii totale sau parTiale a activitaTii.
e).Durata sau perioada de somaj. Este timpul care se scurge de la
pierderea locului de munca pina la reluarea activitaTii.
f).Structura. Clasificarea somerilor dupa criteriile urmatoare:
-nivelul calificarii,
-domeniul de activitate,
-sexul,
-virsta, etc.
Pentru o evaluare corecta a marimii somajului la un moment dat trebuie sa se
calculeze:
-Intrarile, adica:
-persoanele concediate,
-persoanele casnice sau care au terminat un ciclu de invaTamint si nu se pot
angaja.

-Iesirile, adica:
-persoanele care gasesc noi locuri de munca,
-persoanele care revin la vechiul post,
-persoanele care nu mai cauta locuri de munca,
-emigranTii,
-pensionarii, etc.

Masurarea somajului este o problema de evaluare. In tarile avansate

din punct de vedere economic exista sisteme nationale de inregistrare
zilnica a modificarilor in nivelul si structurile somajului.

Nivelul somajului este indicatorul statistic care arata partea celor care
nu au de lucru in numarul total al celor care doresc sa lucreze.
Masurarea somajului in Romania. Populatia ocupata, forta de munca,
somajul se calculeaza, in tara noastra, fie pe baza balantei fortei de munca,
fie pe baza de anchete asupra fortei de munca.
Se considera persoane ocupate:
a) salariatii - persoanele care-si exercita activitatea pe baza unui
contract de munca intr-o unitate economica sau sociala;
b) patronii - persoane care-si exercita ocupatia in propria lor unitate
pentru a carei activitate au ca angajati unul sau mai multi salariati;
c) lucratori pe cont propriu - persoane care-si exercita activitatea fie
in unitatea proprie sau cu ajutorul unui utilaj propriu, fie pe baza pregatirii
lor profesionale, dar care nu au angajati salariati, ele putand fi sau nu
ajutate de membrii familiei, neremunerati;
d) lucratorii familiali neremunerati;
e) membrii ai unei societati agricole sau ai unei cooperative.
Masa somajului consta din numarul persoanelor care intrunesc conditiile
pentru a fi incluse in categoria somerilor. Ea cuprinde populatia activa
disponibila, respectiv din acea forta de munca nonocupata.
Rata somajului, ca marime relativa a fenomenului, se calculeaza ca
raport procentual intre masa somajului si unul din parametrii de referinta ai
acestuia. Astfel de parametrii sunt: populatia activa, populatia
activa disponibila, forta de munca (populatia ocupata plus somajul),
populatia ocupata, populatia ocupata ca salariati.

Problema masurarii somajului este de fapt o problema de estimare a proportiilor, structurii,

intensitatii si duratei lui. S-au infiintat, pentru aceasta analiza, institutii specializate care aplica
modalitati specifice de inregistrare a somajului. Principalele caracteristici regasite la nivelul acestui
fenomen sunt: nivelul (marimea) la un moment dat, intensitatea, durata medie si structura
(componenta).

i) Marimea somajului (nivelul la care a ajuns) reflecta numarul

persoanelor care nu lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor care sunt
apte si doresc sa lucreze. Astfel, masurarea are loc :

a) in expresie absoluta (masa somajului) numarul persoanelor care la un

moment dat, intrunesc conditiile pentru a fi incluse in categoria somerilor
(numarul persoanelor din populatia activa disponibila neocupata).
b) in expresie relativa (rata somajului) calculata ca raport procentual intre
numarul mediu al somerilor si:
- populatia activa
- populatia activa disponibila
- forta de munca (populatie ocupata+somaj)
- populatia ocupata
- populatia ocupata ca salariati
Subevaluarea somajului inregistrarea doar a persoanelor care primesc
indemnizatie de somaj, excluzand alte categorii ca: tinerii care incheie un ciclu de
invatamant si nu au loc de munca, persoane care nu au temporar un loc de munca,
s.a.
Supraevaluarea
somajului
inregistrarea
ca
someri
si
a
altor
categorii(neindreptatite) ca: persoanele care incaseaza indemnizatia de somaj dar
nu au intentia de a se angaja; persoanele care au deja un loc de munca dar pretind
ca sunt someri, pentru ca lucreazala negru; persoane care nu doresc sa
munceasca din motive strict personale, s.a.
ii) Intensitatea somajului se calculeaza prin determinarea corecta a
momentrului incetarii totale sau partiale a activitatii.
iii) Durata sau perioada de somaj timpul care se scurge de la
pierderea locului de munca pana la reluarea activitatii.
iv) Structura clasificarea somerilor dupa criterii ca: nivelul calificarii,
domeniul de activitate, sex, varsta sau rasa.
Pentru o evaluare corecta a marimii somjului la un moment dat trebuie
sa se calculeze:
- intrarile persoane concediate, casnice sau care au terminat un ciclu
de invatamant si nu se pot angaja.
- iesirile persoane care gasesc noi locuri de munca, cele care revin la
vechiul post, cele care nu mai cauta locuri de munca, emigrantii, pensionarii,
s.a.

Cauzele si formele somajului

Mecanismele pietei muncii se afla sub incidenta

numeroaselor

imprejurari, nu numai a celor strict economice, ci si demografice, tehnice sau

stiintifice. El apare ca urmare a unei evolutii nefavorabile a activitatilor social
economice, datorita solicitarilor suplimentare de munca ale noilor generatii sau
datorita solicitarilor de locuri de munca ale persoanelor incadrate in varsta a doua.
Formele dominante de extindere ale somajului intalnite astazi sunt:

Somajul de conversiune afecteaza salariatii care aveau locuri de munca stabile pana la
licentiere, fara vechime mare in munca. La inceputul perioadei de somaj, ei sunt considerati
favorizati, iar in caz de prelungire a perioadei de somaj, trec intr-o categorie mai defavorizata.

Somajul repetativ ii cuprinde pe aceia care cunosc o succesiune de perioade de activitate si de

somaj, mai afectati fiind tinerii si cei cu calificare slaba.

Somajul de excluziune reuneste populatia activa in care sunt incluse persoane mai in varsta,
mai putin calificate sau aflate in somaj de timp indelungat, indiferent daca mai primesc sau nu
indemnizatia de somaj
In cadrul proceselor de formare a somajului, in functie de
cauzele directe care il determina, se disting mai multe forme de somaj:

1.

Somaj ciclic expresie a somajului structural si sezonier, care se formeaza in faza de

recesiune(criza-depresiune)a ciclului economic, sau care decurge direct din restrangerea activitatii
economice in anumite anotimpuri ale anului.

2.

Somaj de discontinuitate se coroboreaza cu reglementarile privind concediile de maternitate

si alte aspecte ale vietii de familie.

3.

Somaj frictional efectul dezutilizarii marginale a folosirii mainii de lucru, care inglobeaza motive
ce determina o persoana sa nu accepte un post pentru ca salariul primit are o utilitate sub un
anumit minim.

4.

Somaj de inadaptare determinat de imposibilitatea unei parti a populatiei active denumite

tehnofoba, de a utiliza si a se adapta tehnicilor avansate actuale care presupun abstractie,
interactivitate, viteza de executie si flexibilitate deosebite. Acest fenomen poate fi evitat sau
diminuat doar prin pregatirea si orientarea personalului.

5.

Somaj intermitent este generat de insuficienta mobilitate a fortei de munca si de inegalitatile

intre calificarile persoanelor care vor sa se angajeze si cele solicitate.

6.

Somaj sezonier se formeaza datorita restrangerii activitatii economice in anumite perioade ,

sezoane ale anului, in care conditiile economice sunt mai putin prielnice, el fiind caracteristic:
agriculturii, constructiilor si turismului.

7.

Somajul structural este determinat de tendintele de restructurare a economiei pe activitaticare

are loc sub incidenta progresului tehnico-economic, crizei energetice, fenomenelor sociale si
politice. El se intalneste atat in tarile slab dezvoltate, cat si in cele dezvoltate sau aflate in tranzitie
la economia de piata. Restrangerea lui presupune: mari investitii, recalificarea celor afectati,
reorientarea invatamantului s.a.

8.

Somaj tehnic este determinat de intreruperea activitatii unei firme din lipsa de comenzi pe un
timp indelungat.Cei afectati primesc indemnizatii de somaj de la firma respectiva. Iesirea din
somaj are loc odata cu reluarea activitatii.

9.

Somaj tehnologic este determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu aparate noi, si
de centralizare a unor capitaluri. Resorbirea lui presupune recalificarea fortei de munca in
concordanta cu noile cerinte.

Costurile sociale ale somajului

Costul social al acestui fenomen reprezinta efortul total pe care
il suporta populatia, economia si societatea care sunt afectate de somaj.

La nivelul persoanelor, apar aspecte de natura economica, dar si aspecte morale, social-culturale,
chiar si politico-militare.

La nivelul economiei si societatii, costul social are in vedere aspecte ca:

-

irosirea cantitatii de forta de munca

diminuarea intensitatii dezvoltarii economice

scaderea veniturilor bugetului de stat

cresterea cheltuielilor statului pentru intretinerea si functionarea institutiilor publice din

domeniul inregistrarii somajului
Costurile mari care implica somajul se grupeaza in:

1.

Costuri directe evaluate sub forma varsamintelor monetare catre fondul destinat protectiei
sociale.

2.

Costuri indirecte generate de diminuarea globala a productiei si a veniturilor de care ar putea

beneficia intreaga populatie.
Aprecierea complexa a acestui fenomen impune surprinderea

Efectelor pozitive (apar pe termen scurt):

- incitarea angajatilor la perfectionarea profesionala
- o mai mare mobilitate si adaotabilitate a fortei de munca

Efecte negative (apar pe termen lung). Datorita acestora s-a ajuns la concluzia ca somajul este
un fenomen negativ , ale carui costuri depasesc cu mult avantajele.
Economistul american Arthur M. Okun formuleaza o lege ce
ii poarta numele, si exprima intensitatea negativa dintre nivelul si dinamica somajului, pe de o
parte, si marimea si modificarea in termeni reali ale Produsului National Brut, pe de alta parte. Okun
considera ca ridicarea nivelului somajului trebuie sa fie insotita de reducerea volumului real al PNB,
deoarece persoanele ocupate participa la producerea bunurilor materiale si serviuciilor, iar somerii
nu produc bunuri economice.
Politici de ocupare a fortei de munca
Reprezinta un ansamblu de masuri elaborate de stat pentru a intervani pe piata muncii
in scopul stimularii creerii de noi locuri de munca, diminuand dezechilibrele si disfinctionalitatile de
pe piata muncii.
Politici pasive de ocupare pornesc de la nivelul ocuparii considerat dat si urmaresc
gasirea de noi solutii pentru angajarea excedentului de forta de munca.
Exemple de masuri adoptate de aceste politici:
-

reducerea duratei muncii

diminuarea varstei de pensionare

cresterea perioadei obligatorii de scolarizare

cresterea locurilor de munca cu program zilnic redus si atipic

restrictionarea imigrarilor

Politici active de ocupare presupun masuri, metode, procedee de marire a nivelului ocuparii.
Exemple de masuri de politica activa:
- amplificarea si stimularea investitiilor
-

ameliorarea continutului invatamantului

imbunatatirea orientarii scolare si profesionale a tinerilor

stimularea mobilitatii persoanelor active spre alte locuri de munca

incurajarea cercetarii stiintifice

extinderea activitatilor economico-sociale si ecologice

In Romania, somajul se amplifica datorita capacitatilor de

productie nefolosite, intr-un context de recesiune economica profunda si o strategie de tranzitie la

economia cu piata concurentiala . Trebuie avut in vedere efectul distructiv al dobanzilor asupra
investitiilor si implicit al ocuparii; rigiditatea salariilor in privinta scaderii; eliberarea accentuata a
fortei de munca din motive de retehnologizare si stagnarea crearii de locuri de munca.
Principalele forme de somaj intalnite la noi sunt:
-

somajul conjunctural

somajul structural

somajul tehnologic
Masurile de diminuare a somajului se grupeaza in :

masuri ce privesc direct pe someri

masuri ce privesc populatia ocupata

alte masuri

In prezent rata somajului in tara noastra este de circa 10% pe ansamblul economiei, existand
printre someri o mare parte a muncitorilor din ramurile energointensive. Somajul afecteaza in
prezent foarte mult tinerii si femeile.Din cauza marii recesiuni in care ne aflam, somajul are o
tendinta de crestere de lunga durata

http://www.slideshare.net/adrian83ady/somajul-realitatea-vietii-sociale
http://www.slideshare.net/vasilecosor7/2referat-somajul
http://www.slideshare.net/adrian83ady/somajul
http://www.slideshare.net/adrian83ady/somajul-referat
http://www.slideshare.net/adrian83ady/somajul2

Somajul
Astazi, un lucrator din zece nu are de lucru fata de unul din treizeci in urma cu 20 de ani.
Aceasta constatare vorbeste de la sine despre amploarea fenomenului contemporan. Somajul nu
loveste numai indivizii. Peste o anumita limita el submineaza intreaga societate. Munca nu este doar

mijlocul de a-ti castiga existenta, este de parere Michel Didier in cartea sa Economia Regulile jocului,
ci este un mod de a te identifica. Somerul poate oricand sa-si ocupe timpul, dar el nu va mai avea un
loc definit in societate. Victima unei concedieri economice se considera adesea a fi si victima unei
concedieri sociale. Acelasi autor incearca o paralela intre somaj si o boala necrutatoare: Somajul este
ca si cancerul: pernicios, tenace si mortal. Economistii sunt ca medicii: nu sunt in stare, pentru
moment, sa vindece maladia.

NOTIUNI GENERALE LEGATE DE PIATA FORTEI DE MUNCA

Piata fortei de munca este o piata speciala. Variabilele in functie de care definim cererea si
oferta pe acest tip de piata sunt salariul ca pret al fortei de munca si numarul de lucratori ca masura a
cantitatii de munca.
Salariul este recompensa acordata factorului munca. Acesta este diferit de castig care cuprinde
si plata orelor suplimentare, premii, etc. Distingem doua metode de calcul al salariului. Normele de
timp se pot aplica in sectoarele in care productia nu poate fi masurata cu usurinta (invatamant, politie,
armata etc.) sau acolo unde angajarea este un stimulent prin ea insasi (angajarea in activitati
functionaresti, a supraveghetorilor etc.). Ea se practica si in domeniile de activitate unde vitezele mari ar
fi daunatoare calitatii prestatiei (munca de reparatii, in sanatate etc.). Dezavantajul normelor de timp
este acela ca incurajeaza lucrul peste program si ca nivelul productiei ar putea fi egal cu al celui mai
putin binevoitor lucrator. Normele la bucata schimba mentalitatea lucratorului care va cauta noi metode
de lucru pentru a creste productia. In acest fel scad costurile de capital, utilajele fiind folosite mai intens.
Finalul este cresterea productivitatii muncii. Singurul dezavantaj al acestui mod de calcul al salariului
este acela ca un ritm alert de lucru poate transforma omul in masina.
Salariul nominal este suma de bani pe care lucratorul o primeste in schimbul muncii prestate
iar salariul real este cosul cu bunuri si servicii care se poate cumpara cu salariul in bani.
Renta de abilitate este o suma de bani care depaseste ceea ce este necesar pentru a-l mentine
pe lucrator in angajarea in care se afla. Putem exemplifica cu castigurile mari ale artistilor de reputatie
internationala, cu castigul fostilor lideri sindicali numiti in functii de conducere, cu castigurile obtinute
de membri organizatiilor profesionale care impun bariere la intrarea in bransa (examinari greu de
trecut pentru meserii ca avocat, notar).
Printre teoriile economice despre salarii enumeram teoria salariului de subzistenta al lui Robert
Malthus, teoria fondului de salarii a lui David Ricardo, teoria productivitatii marginale a salariului si
teoria negocierii acestuia.
Teoria lui Robert Malthus sustine ca daca salariile depasesc limita subzistentei se creeaza
muncitorilor iluzia prosperitatii, in consecinta va spori natalitatea, va creste numarul de lucratori si se
va inteti concurenta pe piata fortei de munca. Consecinta va fi reducerea salariilor.
David Ricardo abordeaza problema salariilor de pe pozitia burgheziei. El este de parere ca
taxele suplimentare impuse celor bogati pentru intretinerea celor saraci diminueaza posibilitatile de
economisire ale patronilor si ca urmare se va reduce fondul de salarii.
O teorie economica moderna despre salarii este aceea conform careia antreprenorii nu vor
cumpara factorul munca decat daca pretul lui (salariul) este mai mic decat produsul marginal (sporul
de productie) al unei unitati suplimentare de forta de munca.
Teoria negocierii salariilor presupune existenta a doua grupuri de negociatori, pe de o parte
sindicatele organizate ca furnizori monopolisti de forta de munca iar pe de alta parte, patronii
organizati, monopsonistii, cumparatorii de forta de munca. Guvernul, de regula, este moderatorul
negocierii. Amestecul sindicatelor in luarea deciziilor politice ar trebui eliminat, acestora revenindu-le
urmatoarele functii: stabilirea unor salarii adecvate pentru lucratori, asigurarea de conditii de lucru

imbunatatite si inlesnirea de facilitati educationale, recreative, sociale pentru acestia si familiile lor.
Printre conditiile favorabile cresterii salariilor insiram:
-

cand exista cerere mare pentru un produs antreprenorii pot creste salariile pentru ca pot
transfera aceasta marire in cresterea de pret;

cresterea productivitatii muncii este singura cale care duce la marirea salariilor fara a
atrage majorari de preturi;

cand exista exces de forta de munca intr-o ramura se acorda compensatii pentru
retragerea acesteia. Fondul de salarii ramanand acelasi se va imparti la mai putini
lucratori;

salariile pot creste si prin presiunea sindicatelor asupra patronilor care platesc salarii
mici, acesta fiind un stimulent pentru muncitori de a se organiza in sindicate.

Alte categorii economice al caror continut trebuie clarificat sunt: populatie activa, populatie
ocupata, somer si efectivul fortei de munca. Toate persoanele care au capacitate de munca si au
varsta cuprinsa intre limitele legale de munca, inclusiv persoanele aflate in perioada schimbarii locului
de munca (somaj), intra in categoria populatiei active. Persoanele care exercita o activitate ca salariati
precum si cei care lucreaza pe cont propriu in exploatari de tip familial, cu alte cuvinte cererea de
munca satisfacuta, constituie continutul notiunii de populatie ocupata. Somerii sunt acei oameni care
nu sunt angajati, dar se preocupa activ de gasirea unui loc de munca. Cu alte cuvinte, o persoana este
neutilizata sau se gaseste in stare de somaj numai daca a facut eforturi sustinute pentru a gasi o
slujba in ultimele patru saptamani. Ea trebuie sa faca dovada acestor cautari (vizitarea firmelor,
raspunsurile la anunturile care ofera slujbe etc.). In cea mai mare parte a tarilor OCDE (Organizatia de
Cooperare si Dezvoltare Economica, infiintata la Paris in 1961) este acceptata definitia elaborata in
1982 de Biroul International al Muncii: sunt considerate someri persoanele care cauta o slujba,
realizand demersuri efective si concrete pentru a gasi una, sunt disponibile si nu au nici o ocupatie
profesionala in cursul saptamanii.
Angajatii si somerii constituie continutul categoriei economice de efectiv al fortei de
munca. Oamenii fara slujbe care nu cauta de lucru sunt in afara fortei de munca. Frontiera intre
ocupare, somaj si inactivitate este labila, asa cum apare sugestiv in figura 6.1.
Masurarea amplorii fenomenului somajului se face cu ajutorul unui indicator sintetic intitulat rata
somajului. Acesta se obtine raportand numarul somerilor la efectivul fortei de munca, format din
angajatii si somerii dintr-o tara, la un moment dat. Efectivul fortei de munca nu cuprinde urmatoarele
categorii de persoane: elevii, studentii, cei ce-si desfasoara activitatea in gospodariile casnice,
pensionarii, persoanele prea bolnave ca sa munceasca precum si cele care au incetat sa caute un loc de
munca. Pe langa PIB si rata inflatiei, rata somajului reprezinta cel de-al treilea indicator macroeconomic
pentru a caracteriza starea unei economii nationale.

Pe baza unui studiu efectuat sub egida Bancii Mondiale pe tema somajului in Europa Centrala
si de Est s-au impus urmatoarele concluzii:
1.

rata somajului va continua sa se mentina ridicata, cu exceptia Cehiei;

2.

somajul pe termen lung are tendinta de a se croniciza (ponderea somerilor

cronici in numarul total al somerilor a crescut la 48% in Slovacia, 40% in Ungaria,
60% in Bulgaria);

3.

disparitatile regionale in distributia somajului se accentueaza pana la aparitia

unor zone puternic defavorizate (daca in jurul Budapestei rata somajului este in jur
de 10%, in rest urca la 17%; la fel in jurul Bratislavei rata somajului este de 5%, in
rest 20%);

4.

progresele in solutionarea problemei somajului vor fi izolate, sunt de parere

forurile internationale.

Prin prisma ratei somajului in randul tarilor dezvoltate deosebim doua categorii: tari cu rate
relativ inalte ale somajului (Spania, Italia, Franta, Germania, Danemarca, Belgia 8,5% - 14%) si tari
cu rate ale somajului relativ scazute care se inscriu in asa-numitele limite ale somajului natural,
acceptabil, normal (Olanda, Austria, Portugalia, Irlanda, Anglia, Suedia, Elvetia, Norvegia, S.U.A.
Japonia).

TIPURI DE SOMAJ
In functie de cauzele diferite care provoaca fenomenul somajului, distingem trei tipuri de
somaj: frictional, structural si ciclic. Descriind fiecare dintre aceste trei tipuri vom evidentia motivele
aparitiei lui.

Somajul frictional este somajul care se considera normal pe piata muncii si se naste din cauza
miscarilor continue de persoane: a) intre slujbe; b) intre regiuni ale tarii in cautare de slujbe sau c)
intre diferite stadii ale ciclului de viata. Chiar daca o economie ar fi la nivelul de utilizare completa a
fortei de munca ar exista circulatie datorita faptului ca oamenii isi cauta slujbe (la absolvirea scolii, la
mutarea intr-o alta localitate prin casatorie, divort, la reintrarea in munca a femeilor dupa o perioada
de ingrijire a copilului). Somajul de mobilitate (oameni intre doua slujbe) ar trebui considerat normal.
Totusi si acesta poate fi un adevarat semn al cresterii somajului atunci cand durata medie de asteptare
intre doua slujbe creste. Acest tip de somaj este, de regula, de scurta durata.
Somajul structural este cauzat de restructurarea economiei sub incidenta crizei energetice si a
revolutiei tehnico-stiintifice, care redistribuie forta de munca, in scopul reducerii acesteia pe unitatea
de produs ca urmare a cresterii productivitatii muncii. Apare astfel o neconcordanta intre oferta si
cererea de muncitori de o anumita calificare, specializare. Cererea pentru un anumit tip de munca
creste, in timp ce cererea pentru un altul scade, iar ofertantii de forta de munca nu se adapteaza
rapid. Daca salariile s-ar ajusta lin la cererile si ofertele de forta de munca in schimbare (scazand in
zonele cu surplus de forta de munca si crescand in cele cu lipsa de forta de munca), ele ar putea fi un
indicator corect de reorientare a fortei de munca. Dar, salariile nu raspund rapid la socurile economice,
neputand deci indeplini pe piata fortei de munca acest rol.
Somajul ciclic este cel cauzat de crize si conjuncturi defavorabile trecatoare. Este somajul
perioadelor de recesiune. Faptul ca intr-o perioada de recesiune in SUA rata somajului creste in peste
40 din cele 50 de state,inseamna ca somajul este in mare parte ciclic. Somajul ciclic apare atunci cand
nivelul de angajare a fortei de munca scade ca un rezultat al cererii agregate insuficiente (cheltuieli
guvernamentale reduse (G), investitii reduse (I)). O varianta a somajului ciclic este somajul sezonier
care este indus de ciclicitatea naturala cauzata, de exemplu, de factorii naturali specifici in agricultura.
Distributia intre somajul ciclic, pe de o parte si somajul structural si frictional, pe de alta parte, ajuta la
diagnosticarea corecta a sanatatii pietei fortei de munca. Nivele inalte de somaj frictional si structural
pot sa apara chiar si atunci cand pietele generale de munca sunt in echilibru. In literatura de
specialitate gasim si alte categorii distincte de somaj: somaj tehnic, somaj tehnologic, somaj total,
somaj partial.
Somajul tehnic este determinat de intreruperea sau restrangerea activitatii economice ca
urmare a lipsei sau insuficientei unor factori de productie (energie, materii prime, subansamble etc.).
Somajul tehnologic este cauzat de introducerea unor inovatii care economisesc resursele de
munca, substituindu-le in proportii diferite cu capital (prin mecanizare, automatizare, robotizare,
informatizare). De regula, aceste manevre nu sunt insotite de cresterea corespunzatoare a volumului
de activitate.
O persoana se poate afla in stare de somaj total cand ea se afla in inactivitate completa, de
durata.
Somajul partial apare atunci cand are loc o reducere impusa, mai mare sau mai mica, a duratei
saptamanii de lucru insotita de diminuarea salariului.
Prin prisma duratei deosebim somaj pe termen scurt (pana la 4 saptamani) si somaj pe termen
lung (mai mult de 14 saptamani). Studiind relatia dintre aceste doua tipuri de somaj si fazele
principale ale ciclului de afaceri desprindem urmatoarele concluzii: o fractiune mare din somaj este de
durata foarte scurta in perioadele de avant; in recesiuni somajul pe termen lung devine o problema
sociala (la mijlocul anilor 80 somajul pe termen lung a atins in Europa 50% din totalul somajului,
agravand problemele sociale deoarece resursele familiilor se consuma dupa cateva luni). Graficul din
figura de mai jos prezinta corelatia intre fazele ciclului economic si durata somajului.

Motivele somajului sunt: parasirea slujbelor din initiativa celor angajati; concedierile; timpul pierdut in
cautare de slujbe. Conform graficului din figura de mai jos aceste motive genereaza somaj in proportii
diferite, hotaratoare fiind si faza ciclului economic: avant sau recesiune. Astfel, parasirea slujbelor
genereaza un proces scazut de someri (1%), aproximativ acelasi in cele doua faze luate in studiu.
Pierderea slujbelor este motivul major al somajului. Numarul concedierilor este, de regula, de trei ori
mai mare in perioadele de recesiune decat in cele de avant. Timpul pierdut pentru cautarea de
plasamente de catre proaspetii absolventi ai diferitelor trepte de invatamant genereaza un esantion
redus de someri. Chiar in perioadele de recesiune noii intrati in efectivul fortei de munca nu
depasesc cu mult 1%. Cei care au fost angajati, dar dintr-un motiv sau altul (continuarea studiilor,
ingrijirea copiilor etc.) au iesit din efectivul fortei de munca, alimenteaza un alt grup al somerilor, atata
timp cat sunt in cautare de slujbe pentru a reintra in categoria fortei de munca.
Tabloul motivelor somajului intr-o economie de piata nu este insa complet daca nu luam in
discutie si functionarea pietelor de munca competitive.

PIATA FORTEI DE MUNCA. SOMAJ VOLUNTAR SI INVOLUNTAR

In cazul pietei fortei de munca pretul muncii este salariul. Salariul poate sa fie flexibil sau
inflexibil.

Salariul flexibil este cel care se ajusteaza rapid la cererea si oferta de piata (salariu curatat de
piata).
Salariul inflexibil este cel care nu se adapteaza rapid la impulsurile pietei favorizand astfel
aparitia somajului involuntar, fortat.
Salariile flexibile sunt proprii pietei ideale a fortei de munca. Graficul din figura de mai jos
infatiseaza situatia de pe o astfel de piata.
Curba cererii CC si a ofertei OO se intersecteaza in punctul E corespunzator salariului de echilibru S. In
acest punct salariile curente permit firmelor sa angajeze toti muncitorii calificati care vor sa lucreze
pentru acel salariu. Numarul de oameni utilizati, angajati efectiv este reprezentat de segmentul AE.
Cealalta parte a fortei de munca, segmentul EF, va dori sa lucreze numai la rate mai inalte ale
salariului. Muncitorii reprezentati de segmentul EF sunt someri voluntari, deoarece ei nu doresc sa
lucreze la salariul curent de piata desi ar gasi slujbe. Acestia prefera timpul liber, studiul sau alte
activitati (ingrijirea copilului) in locul muncii la salariile curente
de piata.
Dar nu salariile flexibile sunt cele care caracterizeaza
piata contemporana a fortei de munca, ci salariile inflexibile,
cele care nu se ajusteaza suficient de rapid la cerintele pietei.
De aceea apare o nepotrivire intre cautatorii de slujbe
si slujbele vacante. Aceasta nepotrivire duce la modelul de
somaj intalnit azi pe pietele fortei de munca: somajul
involuntar.
O analiza a felului in care conduc salariile inflexibile la
somaj involuntar se poate face cu ajutorul diagramei din figura
de jos.

piata exista mai multi muncitori dornici

pentru care se cauta muncitori.
care vor sa lucreze la salariul S se
curba de oferta OO insa firmele doresc
muncitori, punct de pe curba de cerere
sunt deasupra nivelului de curatare a
de muncitori. Segmentul JH
de muncitori care isi gasesc slujbe la
segmentul HC ii reprezinta pe
doresc sa lucreze la salariile S, dar nu
din urma sunt somerii involuntari.
de muncitori la salariul S, firmele vor
indemanare, aptitudini la cote mai
astfel pe cei mai calificati,
muncitori.

Sa presupunem ca in urma unei disturbari economice

pe piata fortei de
munca se inregistreaza
o rata inalta a salariilor.
Pretul fortei de munca
urca de la S la S. In
aceasta situatie pe
sa lucreze decat slujbe
Numarul de muncitori
gaseste la punctul G pe
sa angajeze doar H
CC. Deoarece salariile
pietei exista un surplus
corespunde numarului
salariul S, in timp ce
muncitorii calificati care
gasesc slujbe. Acestia
Existand acest surplus
fixa cerinte de
inalte, angajandu-i
experimentati

Pentru a intelege sursele inflexibilitatii salariilor trebuie facuta distinctia intre pietele de
licitatie si pietele administrate.
Pietele de licitatie sunt pietele puternic organizate si competitive unde preturile fluctueaza in
sus sau in jos pentru a echilibra cererea si oferta.
Pietele administrate sunt opusul pietelor de licitatie si este de remarcat ca in proportie de
100% forta de munca este negociata pe acest tip de piata. Firmele isi administreaza salariile fixand
scale de plati fixe. Astfel, muncitorii sunt angajati la un salariu fixat. De obicei salariile sunt fixate
pentru un an, iar cand sunt ajustate dupa acest interval de timp, urca toate cu acelasi procentaj. Data
fiind procedura greoaie prin care sunt determinate salariile e putin probabil ca in acest interval de timp
firmele sa faca ajustari majore. Daca firmele se vor afla in fata unui gol sau exces de forta de munca,
ele nu vor reactiona prin modificarea cuantumului salariilor, ci mai degraba prin modificarea altor
conditii cerute la angajare (calificare, indemanare, creativitate, spirit de initiativa). E mult mai usor sa
recrutezi muncitori dupa calitatile de mai sus, al caror prag poti sa-l variezi in functie de conjunctura
(gol sau exces de forta de munca), decat sa iriti intreaga structura salariala a unei firme, pur si simplu
pentru a angaja cativa noi muncitori. Se poate face o paralela intre situatiile de acest gen intalnite la
firme si situatia admiterii la un colegiu (liceu). Daca cererile de admitere sunt foarte numeroase
conducerea colegiului nu va recurge imediat la majorarea taxelor de scolarizare, ci mai degraba va
ridica standardul cerintelor de admitere, pretinzand calificative mai mari la absolvirea scolilor
frecventate inainte.
Pietele fortei de munca pot fi sindicalizate sau nesindicalizate.
Pe pietele sindicalizate rigiditatea salariilor este foarte mare, ele fiind de regula negociate o
data la trei ani. Mai mult, muncitorii sindicalizati accepta rareori reduceri de salarii chiar in situatia
cand ii ameninta spectrul somajului. In cadrul pietei de munca sindicalizate timpul de management,
necesitat de fiecare data cand se fixeaza un nou acord colectiv de salarizare este lung si de aceea este
costisitor. Din aceasta cauza multi economisti considera ca sursa a inflexibilitatii salariilor tocmai
costurile compensarii administrarii acestora, costuri foarte ridicate.
Pe pietele nesindicalizate fixarea salariilor este mai putin costisitoare, dar tot necesita timp
indelungat de management.
Se poate trage concluzia ca motivul fundamental al somajului involuntar sta in natura
administrata a salariilor. Concluzia este valabila pe termen scurt deoarece pe termen lung oferta si
cererea de forta de munca tind si reusesc sa se echilibreze.
Cauzele somajului se pot sistematiza astfel:
1.

Rigiditatea salariului se explica prin interventia guvernului in stabilirea salariului minim pe

economie. Aceasta nu este singura explicatie, salariul nefiind elastic in raport cu munca. Cu
cat salariul este mai rigid cu atat somajul este mai mare, firmele reducand mai bine numarul
celor angajati decat sa le scada remuneratia.

2.

Lipsa de mobilitate pe piata muncii este cauza somajului pe multe piete. Spre deosebire de
pietele europene, pe piata fortei de munca a S.U.A. un angajat isi schimba locul de munca in
medie, intr-o viata de 17 ori. Este lesne de inteles motivul pentru care pe aceasta piata
cererea si oferta de forta de munca se echilibreaza mai usor.

3.
4.

Slaba crestere economica este raspunzatoare pentru mai mult de un somer din doi.
Reconversiunile economice, intrarea noilor solicitanti pe piata muncii si ezitarea
intreprinderilor in a angaja sunt tot atatea motive ale somajului. Astazi prudenta a inlocuit
initiativa. Cauza profunda a somajului nu este lipsa de lucru, ci blocarea initiativei.

RATA NATURALA A SOMAJULUI

La intrebarea daca societatea poate sa faca ceva pentru a estompa efectele dezastruoase in

perioadele de somaj inalt vom gasi posibile raspunsuri daca vom clarifica mai intai conceptul de rata
naturala a somajului. Ea presupune neutilizarea intentionata a unui segment din forta de munca.
Intr-o economie moderna, preocupata de prevenirea ratelor inalte ale inflatiei, rata naturala a
somajului reprezinta nivelul maxim de somaj care se poate sustine si corespunde productiei potentiale
a unei natiuni. Rata naturala este nivelul pentru care piata muncii este in echilibru, iar fenomenele
sociale induse de existenta somajului sunt sub control riguros.
Intelegerea conceptului de rata naturala a somajului va fi usurata daca se fac urmatoarele
precizari:
- Rata naturala a somajului nu poate fi zero. Chiar intr-o economie extrem de bine
gospodarita un numar substantial de oameni sunt neutilizati datorita mobilitatii fortei de munca, care
determina aparitia si mentinerea somajului frictional (si structural);
- Rata naturala a somajului este intim legata de procesul inflatiei. O rata naturala mica atrage
serioase consecinte inflationare, conduce la o spirala accelerata a inflatiei de peste10 20% anual.
Curbele Phillips ilustreaza legatura intre inflatie si somaj. Rata naturala a somajului este deci cea mai
mica rata a somajului de care o natiune se poate bucura fara sa riste o inacceptabila accelerare a
inflatiei. Nivelul productiei care corespunde ratei naturale a somajului este productia potentiala a
unei natiuni. Deoarece inflatia se comporta ca o constrangere asupra politicii economice, rata naturala
a somajului este cea mai mica rata de somaj care poate fi sustinuta in mod indefinit. Estimarea ratei
naturale a somajului este o operatie dificila. Pentru SUA anilor 80 ea se considera a fi 6% din forta de
munca, pentru Europa 3 4%, iar mai recent in tarile CEE este de 6,4%. In anii 90 rata somajului in
SUA a fost foarte apropiata de rata naturala. Aceasta este atat de inalta din doua motive: mobilitatea
mare a fortei munca care conduce la somaj frictional si structural pe de o parte, iar pe de alta parte
incapacitatea pietei de a pune de acord muncitorii someri cu slujbele vacante.

CAILE DE REDUCERE A SOMAJULUI

1.
Practicile restrictive presupun indepartarea de pe piata muncii a anumitor solicitanti pe
urmatoarele cai: prelungirea scolaritatii, reducerea varstei de pensionare, incurajarea parasirii
anticipate a slujbei prin acordarea de plati compensatorii, penalizarea muncii pensionarilor.
Neajunsurile acestui tip de practici sunt pe de o parte, faptul ca sunt costisitoare (vezi reducerea
varstei de pensionare) iar pe de alta parte, faptul ca face sa creasca numarul celor inactivi. Acestia nu
pot fi intretinuti decat pe seama persoanelor active pentru care sarcinile fiscale devin greu de
suportat.
2.
O alta repartitie a timpului de lucru ar putea diminua somajul. Daca, de exemplu, un numar de
angajati care lucreaza 40 de ore pe saptamana renunta la o ora de lucru rezulta un numar de locuri de
munca ce se pot oferi somerilor, deci scade somajul. Riscurile care pot aparea sunt neplacerile
angajatilor care trebuie sa renunte la o particica din retributia lor si dezorganizarea productiei. Un
adevarat paradox a inregistrat celebra firma de microprocesoare INTEL care a crescut numarul de ore
de munca pe saptamana (fara a mari salariile!) de la 40 ore la 50 ore pentru sase luni in vederea
urgentarii obtinerii de produse noi. In acest fel au crescut locurile de munca de la 17.000 la 20.000 in
timp ce alte firme de acelasi profil concediau!!
3.
Tratamentul social al somajului presupune antrenarea in special a tinerilor in anumite ocupatii pe
timp limitat (munci de utilitate colectiva, stagii de formare in intreprinderi sau in diverse organisme),
cai extrem de costisitoare.
4.
Gasirea de noi flexibilitati ale pietei muncii va conduce la reducerea somajului. Masurile
de flexibilizare a salariului precum si cele de crestere a mobilitatii lucratorului se numara printre
acestea. Iata cateva din fiecare grup. Printre masurile de flexibilizare a salariului se
numara: stimularea performantelor individului pentru cresterea motivatiei in munca astfel ca ecartul
intre salarii sa reliefeze diferenta intre performantele lor si nu intre vechimile lor in munca; reducerea
puterii sindicatelor in intreprindere; masuri de incurajare pentru angajarea somerilor si tinerilor

(reducerea contributiei firmelor pentru salariile mici si mijlocii, micsorarea impozitelor firmelor care
angajeaza someri); scaderea costului relativ al muncii in raport cu valoarea capitalului.
Printre masurile de crestere a mobilitatii pe piata fortei de munca amintim: reducerea ponderii
vechimii in cadrul salariului; reducerea decalajului intre pensiile celor cu vechime neintrerupta si ale
celor ce si-au schimbat locul de munca; facilitati acordate celor ce-si schimba locul de munca (ajutor la
cumpararea de locuinte, noi tipuri de inchiriere de locuinte, reducerea taxelor de timbru in domeniul
imobiliar pentru cei ce se muta); cresterea indemnizatiei de somaj pentru cei care urmeaza cursuri de
recalificare; infiintarea unor servicii de informatii privind locurile de munca din toata tara; programe
nationale, comunitare pentru reconversia fortei de munca. O anumita parte a somajului apare din
cauza faptului ca ofertele de slujbe, slujbele vacante nu se potrivesc cu calificarea somerilor. De aceea
o evidenta computerizata ar reduce cantitatea de somaj frictional si structural.
Deoarece multe din slujbele vacante cer deprinderi posedate de putini someri (de cele mai
multe ori acestia fiind muncitori necalificati), se considera foarte important ajutorul guvernamental
care subventioneaza reinstruirea muncitorilor someri pentru sectoare in crestere.
Unele masuri guvernamentale sunt considerate de economisti o cauza a cresterii ratei
somajului. De aceea unii propun reforma sistemului asigurarilor de somaj. Acordul intre patroni si
angajati se dovedeste tot mai dificil daca ne gandim ca codul muncii, pe baza caruia se incheie
negocierea, este alcatuit din sute de legi si decrete care trebuie respectate de catre angajati si
angajatori. Mai mult chiar, situatia de intreprinzator, sunt de parere multi economisti, a devenit fara
indoiala mult prea defavorabila in raport cu statutul de salariat. Va trebui gasit un echilibru mai bun
intre riscul creator si garantia protectoare, sunt de parere acestia !
5.
Cresterea economica continua si sustinuta este principala cale de reducere a somajului careia
trebuie sa i se acorde maxima importanta. Dar nu o crestere economica artificiala, obtinuta prin
umflarea cheltuielilor publice. Este durabila numai cresterea spontana, care este rezultatul initiativei
oamenilor. Deoarece recesiunile europene prelungite au crescut rata naturala europeana a somajului,
in SUA se considera ca ar trebui sa se pastreze un inalt nivel al PNB, numai in acest caz rata naturala
corespunzatoare fiind aproape de cea optimala. O economie de inalta presiune care opereaza la
capacitatea ei completa ar ajuta la marirea gradului de ocupare a fortei de munca. In mod particular o
astfel de economie este benefica pentru muncitorii femei si pentru grupurile demografice minoritare
care sunt, de regula, ultimii angajati si primii concediati. Crearea de slujbe publice pentru muncitorii
concediati si-ar atinge telul daca aceste slujbe s-ar adresa in mod special grupurilor demografice cu
grad inalt de somaj: adolescenti, femei.
Societatea noastra nu se resemneaza in fata somajului deoarece simte, este convinsa chiar, ca
posibilitatile de lucru nu lipsesc, ca ar putea fi create mii de activitati pentru a ne face viata mai buna.
Pentru aceasta nu este nevoie decat de initiativa. Herbert Meyer in Razboiul contra
progresului precizeaza: locurile de munca nu sunt fenomene naturale ele sunt produse artificiale,
deoarece isi datoresc existenta oamenilor care au stiut sa le creeze, iar metoda dupa care au fost
create este una dintre cele mai riscante si mai complicate care pot exista. Ea cere un aport imens de
inteligenta, abilitate, ambitie, bun simt si chiar putin din acea notiune complet demodata care este
sansa.
Daca in ultimii 15 ani cele mai mari patru tari din Europa au pierdut 1 milion de locuri de
munca, SUA, cu o populatie activa cu putin mai mica, au creat 28 de milioane locuri de munca (27
dintre ele in sectorul serviciilor). Si aceasta numai datorita unor trasaturi clare ale culturii americane:
spiritul intreprinzator, de parteneriat, difuzarea inovatiei si nu in ultimul rand asumarea riscului.

CAPITOLUL 3
http://www.mmpsf.gov.md/sites/default/files/document/attachments/m070616.pdf