Sunteți pe pagina 1din 5

FACTORI DE CONFIGURARE A

DREPTULUI

Dreptul este un produs complex al societatii; normele sale intervin in procesul


productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii, repartitiei si
schimbului de produse si activitati. Munca cere o rigoare acceptata. Libertatea omului este
deplina numai in masura in care nu stanjeneste libertatea celorlalti. Drepturile omului nu pot
prinde contur, nu pot deveni realitati, decat in cadrul unei interactiuni, bazata pe coexistenta
libertatilor si nu pe afirmarea brutala si pagubitoare pentru semeni a unor drepturi si interese
personale.

Superioritatea reflectarii in drept a corelatiei necesare, intre drepturi si indatoriri


precum si nobletea actului de justitie (ca o activitate independenta intr-o societate
democratica) alcatuiesc coordonatele care marcheaza decisiv dimensiunea sociala a dreptului.
"Legile sunt matca si mama noastra" - afirma D. Cantemir, subliniind prin aceasta pozitia
dreptului in societatea civilizata ca nucleu al ordinii sociale si conditie a bunei derulari a
raporturilor umane. Abordarea dimensiunii sociale a dreptului implica analiza locului
dreptului si a realitatii juridice in societate, sistemul legaturilor sale cu celelalte elemente
(realitati) ale societatii.

Realitatea juridica (juridicul) este o dimensiune inalienabila a realitatii sociale in


conditii istorice determinate.
Componentele realitatii juridice:

1. - constiinta juridica
2. - dreptul

3. - relatiile juridice.

1.Constiinta juridica se structureaza pe doua paliere:

- o componenta rationala - ideologia juridica ( ca ansamblu al reprezentarilor cu privire la


fenomenul juridic)
- o componenta psihica - psihologia juridica (ansamblul trairilor emotionale): sentimente,
dorinte. O buna politica juridica, rezultat al traducerii in planul normelor dreptului a cerintelor
reale ale dezvoltarii sociale, constituie o adevarata formula educativa, contribuind hotarator la
formarea unei atitudini culturale a individului fata de exigentele de comportament continute in
normele de drept.

2. Dreptul
Aceasta parte alcatuieste miezul juridicului, a realitatii juridice, continutul sau, cadrul
sau substantial de referinta.
Dreptul ca fenomen normativ da expresie cerintelor structurilor sociale-conducatoare sau
conduse - da mai buna organizare raporturilor umane, in vederea obtinerii acelui echilibru
social indispensabil pentru asigurarea climatului in care liberului arbitru si violentei sa i se
poata opune eficient anumite standarde oficiale de comportament si in care sa poata fi
inlaturata tensiunea intre cei care accepta aceste standarde si cei care se abat.

3. Realitatii juridice (juridicului)


Sunt cuprinse aici raporturile juridice si situatiile juridice, cele care probeaza eficienta
dreptului.
In cadrul acestor raporturi oamenii (individual sau colectiv) participa in calitate de
subiecte de drept, valorificandu-si sau aparandu-si pe cale legala interese si
drepturi.Desfasurarea lor in conformitate cu dispozitiile legale, duce la crearea ordinii de
drept.Rezulta ca dreptul ca sistem de norme si institutii, are o sfera mai restransa decat
juridicul, ca parte componenta a realitatii sociale, insa apartine acestei realitati.El suporta
influente din partea componentelor cadrului fizic inconjurator si din partea componentelor

sistemului social (economica, politica, morala).Aceste elemente de influenta, in ansamblu,


poarta denumirea de:
Factorii de configurare a dreptului sunt grupati in trei categorii:

A. Cadrul natural - In toate componentele sale - mediul geografic, factori biologici,


fiziologici, demografici - acest factor influenteaza dreptul.
Manifestarea fortei regulatoare a acestui fascicol de factori apartinand - larg spus cadrului natural, nu se prezinta insa ca o fatalitate, nu in mod automat prezenta acestora se
finalizeaza cu consecinte (efecte) juridice. Actiunea lor este intotdeauna corelata unui interes
social.

B. Cadrul social-politic - Influenteaza dreptul constituindu-se ca un factor de


configurare cu actiune specifica.
Evolutia istorica a fenomenului juridic pune in lumina caracterul corelat al actiunii
componentelor acestui factor:
- Economicul
- Ideologicul
- Politicul
- Culturalul

Urmarirea acestei evolutii, atesta tendinta unor componente ale cadrului social politic
de a-si subordona dreptul, de a-l transforma intr-o tehnica ce ar putea fi substituita oricarui
scop, devenind un fel de "ostatec al puterii".
Pentru emanciparea dreptului, si scoaterea sa din starea de tutelare marunta este nevoie
de curatirea acestor legaturi, de eliminarea accentelor de hegemonie (economico-politica,
ideologica). Dreptul intr-o societate adevarat democratica si libera trebuie sa supuna unei
cenzuri proprii insusi scopurile, valorile societatii, contribuind la definirea acelui orizont de
idealitate care transcende necesitatile practice imediate si considerentele de oportunitate.
Economicul ca element component al acestui factor isi impune autoritatea asupra
celorlalte componente ale sistemului social.

Un anumit tip de organizare economica nu este strain - dimpotriva - unei anumite


ideologii "care-si pune amprenta si asupra modului de receptare de catre drept a influentei
economice.Spre exemplu, ideologia materialist-dialectica marxista considera nu numai ca
dreptul trebuie sa corespunda situatiei economice generale, dar ca economia constituie
factorul determinant al dreptului.
Imbratisarea si agravarea acestei teze in conceptia si actiunea politica a tarilor
socialiste, a dus la lipsirea omului de satisfactia rezultatelor muncii, la crearea unei economii
bazate pe constrangere. Asupra dreptului exercita influenta si structurile organizatorice ale
societatii.
Nu avem in vedere doar structurile politice oficiale - statul in primul rand - ci si
grupurile de interes, grupurile de presiune, partidele politice- structuri sociale nestatale.

C. Structurile organizatorice ale societii:


Grupurile de interese orice structur care, pe baza unei atitudini i interes comun,
transmite anumite scopuri celorlalte grupuri din societate.
Grupurile de presiune alturi de partide politice, influeneaz puterea si reprezint o
prezen tot mai activ n luarea deciziei.

D. Factorul uman - reprezinta zona centrala de interes pentru orice legiuitor.

Dimensiunea umana a dreptului priveste, inainte de orice, drepturile esentiale ale


individului (drepturi fundamentale), drepturi care garanteaza egalitatea deplina a tuturor
oamenilor, posibilitatea lor de manifestare nestingherita in temeiul demnitatii si libertatii,
pentru ca omul, dupa natura sa, este o fiinta demna si libera.
Dreptul este implicat in procesul de adaptare a oamenilor la viata sociala.
Regularizarea conduitei umane trebuie sa porneasca de la cunoasterea aptitudinilor si relatiilor
existentiale, a comportamentului corelat al omului intr-un sistem de relatii dat. Acesta
presupune cunoasterea factorului uman in dinamismul si multitudinea insusirilor si
aptitudinilor sale, luarea in considerare a nevoilor, intereselor si finalitatilor actiunilor omului,
in diversele sale ipostaze, (cetatean, proprietar, alegator, functionar, muncitor, etc.).

In concluzie, actiunea acestui factor, prezinta o importanta aparte. Prefigurand tipuri


de conduita umana, variante de comportament, legiuitorul are in vedere pe participantul
posibil la comertul juridic, atribuind acestui participant diferite statuturi si roluri. Acelasi
legiuitor are in vedere ca cel care incalca legea este tot omul, fiind organizata institutia
raspunderii pentru restabilirea ordinii de drept si recuperarea sociala, a celui care a incalcat
norma.

Dreptul se raporteaz permanent la prezena omului n societate i la interaciunile sale


cu mediul social, la capacitatea sa de a influena i transforma socialul. Viaa dreptului se
desfoar n totalitate ntr-un cadru social.
De dorit este ca nimic din social s nu scape reglementrilor juridice.
Dreptul este chemat s nlture haosul i incertitudinea individului precum i a societii. El
configureaz modele clare, precise, pozitive de urmat pentru toi membrii societii i pentru
stat. Dreptul reprezint un model, are la baz un scop, apare sub o anumit form i justific
ocauz final instaurarea justiiei i ordinii sociale.
Dreptul fundamenteaz un cadru n care toi indivizii s-i valorifice interesele
legitime, iar statul s le garanteze i s le apere.
Aceti factori de configurare a dreptului reprezint izvoare naturale i sociale de
unde dreptul i trage obiectul, subiectele, coninutul, forma.